Kevin Bartlett: „In good organisations everybody learns”

Co-founder of the Common Ground Collaborative (CGC) school network and a dear friend of Avenor College, Kevin Bartlett visited us recently and had a chance to catch up with our school’s development. In the videos below, Kevin talks about how the CGC is helping all the member schools to get learning organised, how Avenor is growing and changing and how parents can contribute to the learning process.

Based on decades of experience in school leadership, the founders of the CGC created a global network of great schools starting from an apparently simple question: How do we bring simplicity to the learning business?

[videojs mp4=”https://www.avenor.ro/blog/wp-content/uploads/2017/10/kevin1.mp4″ poster=”https://www.avenor.ro/blog/wp-content/uploads/2017/10/kevin1.jpg” width=”640″ height=”360″ preload=”true”]

 

We asked Kevin to share with us his view on our school’s development progress since his last visit in the summer of 2016 for a workshop. He also talks about the changes in the school’s schedule – 100 minutes modules and project-based learning – and how they add flexibility to learning and „generate time”.

[videojs mp4=”https://www.avenor.ro/blog/wp-content/uploads/2017/10/kevin2.mp4″ poster=”https://www.avenor.ro/blog/wp-content/uploads/2017/10/kevin2.jpg” width=”640″ height=”360″ preload=”true”]

 

Talking about the ways that parents can contribute to their children’s learning, Kevin uses simple but powerful words: encourage, discuss, enjoy, love.

[videojs mp4=”https://www.avenor.ro/blog/wp-content/uploads/2017/10/kevin3.mp4″ poster=”https://www.avenor.ro/blog/wp-content/uploads/2017/10/kevin3.jpg” width=”640″ height=”360″ preload=”true”]

Interview: Sandra Barbu

Video and editing: Diana Petre

180 de kilometri, în pas alergător pe Transfăgărășan

Șase membri ai comunității Avenor au participat anul acesta la a 6-a ediție a Transmaratonului, o competiție de alergare și fundraising organizată anual pe Transfăgărășan. Patru dintre ei au alergat la proba de semimaraton (21 de kilometri), iar doi au trecut linia de finish la ultramaratonul de 50 de kilometri. Peste 180 de kilometri puși cap la cap, parcurși în pas alergător pe drumul considerat poate cea mai frumoasă șosea din lume. Despre plăcerea acestei curse, dar și despre ambiții, motivații și depășirea limitelor vorbesc pe rând, în textul de mai jos.

 

Cum a început povestea Transmaratonului

Andrei Roșu, părinte în comunitatea Avenor, sportiv de anduranță, ultramaratonist și inițiator al acestei competiții:

În 2011, în toamnă, pregătindu-mă pentru un maraton montan, am mers pe Transfăgărășan să mă antrenez și, măsurând distanțele, am constatat că de la Cabana Bâlea Cascadă până la Cabana Capra sunt aproximativ 21 de kilometri. Am zis că se potrivește prea bine să nu organizăm ceva aici, mai ales că era de curând considerată cea mai frumoasă șosea din lume. În plus, începuse perioada în care mă tot gândeam cum să mai strângem fonduri pentru cauzele pe care le sprijineam – Hospice Casa Speranței, Școala de Valori și Viitor Plus, transformat ulterior în Pădurea Copiilor. Am zis: ce interesant ar fi să facem aici, pe Transfăgărășan, o alergare, la care să participe cei care-și asumă să devină fundraiseri. Așa a apărut platforma Transmaraton, platformă de alergare și de fundraising și a funcționat foarte bine: au fost și ediții când s-au strâns 100.000 de lei, avem peste 600.000 de lei adunați în cele 6 ediții. Cel mai important este că am creat o cultură de fundraising care la momentul acela în România nu era foarte puternică. Avem mii de donatori de atunci, suntem o comunitate de donatori. Ne bucură foarte mult și că de la un an la altul avem un număr foarte mare de participanți care se întorc.

Focusul acestui eveniment nu e pe competiție, cel puțin nu în zona de alergare, ci mai curând în zona de fundraising, acolo încurajăm noi competiția. Astfel credem noi că atragem oameni frumoși, care nu vor neapărat să se claseze pe un loc anume, ci pur și simplu vin pentru frumusețea evenimentului și pentru a-și explora niște limite.

Traseul

Oana Fotino, soția lui Andrei, Office Manager la Avenor și unul dintre veteranii de la Transmaraton:

Eu am fost la a 5-a ediție anul acesta, am participat la al 5-lea semimaraton. Alergi de plăcerea traseului, de plăcerea atmosferei, e ca într-o familie tot ce se întâmplă acolo, și înainte de cursă, și după cursă, cu relațiile care se construiesc între oameni. Mi se pare că este diferit de maratoanele unde vin mii de oameni, dar nu există o legătură dintre ei. Traseul nu este chiar atât de greu, pentru că te motivează lumea din jur: oricine trece pe lângă tine îți spune o vorbă bună, te aplaudă.

Andrei Roșu:

În ciuda frumuseții acestui traseu, mai ales când vii pentru prima dată, e totuși o cursă grea, ai de urcat și de coborât mult. Mai ales dacă vii dintr-un oraș ca București, unde nu ai diferență de nivel pentru a te antrena, e un șoc, pentru că folosești alte grupe musculare. Coborârile sunt în general mai problematice pentru musculatură.

Alex, fiul Oanei și al lui Andrei și elev la Avenor College – a participat de 3 ori la Transmaraton, iar la 7 ani a devenit cea mai tânără persoană din Europa care a reușit să termine un semimaraton:

Pentru Alex, cursa de semimaraton de anul acesta nu a fost deloc complicată, dimpotrivă, spune el: „Eu aș fi vrut să fac mai mulți kilometri, dar la 42 e puțin mai greu, 30 cred că e bine.” Vântul care a suflat cu putere i-a făcut mici probleme la urcare, dar la traseu în coborâre. Iar momentul cel mai frumos al cursei de semimaraton a fost atunci când a ajuns în punctul cel mai înalt: „mă uitam în jos și vedeam cât am alergat, toate serpentinele urcate”.

Experiența

Liviu Năstasă, părinte în comunitatea Avenor și maratonist:

Pentru mine a fost prima participare și, cu siguranță, nu va fi unica. A fost o altfel de experiență de alergare. N-am simțit-o ca pe o competiție propriu-zisă – presupun că singura competiție e cu tine însuți în toată povestea asta. N-am plecat cu aspirația de a fi primul, e adevărat că n-am plecat nici cu aspirația de a fi ultimul. La final, am constatat că nu prea  mi-au ieșit calculele – ori eu calculasem prea optimist, ori vântul mi-a făcut o surpriză – dar am fost foarte încântat de experiență, de oamenii din jur, de felul în care se interacționează și din perspectiva faptului că a fost pentru prima dată când eram fundraiser.

Anul viitor îmi propun ca pe lângă fundraising, să-i conving pe cât mai mulți dintre cei pe care-i cunosc să  se înscrie și ei și să împartă energia asta și altora.

Eu și soția am început să alergăm de la faptul că n-am participat la un Cros Avenor (în urmă cu 4 ani, când s-au înscris în cursă, dar nu au participat, n.r.). Și am zis OK, din momentul acesta, trebuie să fac ceva, nu pot să creez o promisiune pe care să nu o onorez. Am zis că vrem să-l și motivăm pe Andrei (fiul lor și elev la Avenor, n.r.) să facă mai mult.

Ambiția

Diana Segărceanu, părinte în comunitatea Avenor și director executiv al Avenor College

A fost o dorință a mea să merg la Transmaraton, un schimb pe care-l aveam în minte pentru Andrei, pentru că el a fost întotdeauna la Crosul Avenor. Și am zis că trebuie să-i întorc această favoare. Anul trecut la Cros, când am terminat din nou cursa de 5 kilometri, i-am spus lui Andrei: „eu vin la Transmaraton!” Dar n-am făcut nimic până pe 23 aprilie, când ne-am întâlnit la o zi de naștere și l-am rugat să-mi instaleze aplicția Coaching în Alergare. Pe 1 mai m-am apucat de alergat. Nu mi-am cumpărat absolut nimic nou, tot echipamentul meu era de sală. Am zis plec, am plecat și nu m-am mai oprit.

Inițial am vrut la 21 de kilometri. Pe măsură ce oamenii-mi spuneau că e mult 21, am zis OK, care-i mai mult? 42. OK, la 42 mă duc. După care, când am trecut de la ținta de 42 la 50 de kilometri, l-am întrebat pe Andrei, iar el mi-a spus întotdeauna „Du-te, du-te!”. Alții mă descurajau, dar cu cât mă descurajau mai mult, cu atât mă ambiționam mai tare. De ce?

Depășirea limitelor

Urmărindu-l pe Andrei de-a lungul timpului, mi-am dat seama că avem cu toții niște limite, că există un zid de care m-am lovit și eu. Andrei a început să alerge în 2009, colegele mele au făcut ștafetă de semimaraton acum câțiva ani. Mi se părea ceva enorm.

Am început să alerg și eu la Crosul Avenor din rușine, din conștiinciozitate. Am zis: hai să plec, dacă nu mai pot, mă opresc. Când am văzut că am terminat 5 kilometri și nu am murit, atunci mi-a dat seama că am trecut de prima limită. Și mă bucur foarte tare că sunt copii, sunt părinți care au alergat prima dată la Cros și merg mai departe, își doresc să continue.

Motivația

Să-mi demonstrez mie că se poate. Recunosc că mi-a plăcut foarte mult și ideea de fundraising, să strâng niște bani pentru o cauză în care cred foarte mult, Hospice Casa Speranței. Mi-am depășit targetul, nici asta nu am crezut că se poate. N-am strâns în viața mea bani, niciodată pentru nimic. Oamenii în România spun nu avem cultură de fundraising, nu se poate. Și asta a fost o limită pe care am depășit-o. Așadar se poate să alergi, se poate să strângi bani, se poate să alergi cu vântul în față.

Și m-a inspirat și Alex. Dacă un copil de 7 ani poate să alerge, eu de ce să nu pot?

Susținerea

Tudor, fiul Dianei și elev la Avenor College, a venit să-și susțină mama și a ajuns să alerge alături de ea un semimaraton.

Am făcut un pariu cu tata că pot să alerg 21 de kilometri. M-am dat jos din mașină și am pornit. M-au impresionat susținătorii – dacă treceai pe lângă un alergător, îți spunea Bravo! Tot așa! Continuă! Foarte bine!

Diana Segărceanu:

M-a ajuns din urmă când coboram, a alergat 10 km la coborâre, i s-a părut ușor și i-am zis: hai înapoi până sus! Până la urmă a alergat 22 de kilometri.

Beneficiile

Oana Fotino:

Petrecem mult mai mult timp afară, nu stăm la tablete, telefoane și alte gadgeturi. Avem o condiție fizică mult mai bună.

Andrei Roșu: 

În ziua de azi, nu mai ai parte de momente în care să fii doar tu cu tine, pentru că de când te trezești până când te culci, ai foarte multe lucruri care-ți distrag atenția și e foarte greu să-ți dai seama dacă ești pe drumul cel bun, dacă trebuie să mai ajustezi direcția. În acea oră de alergat, după primele 10-15 minute în care îți vine să te întrebi „de ce sunt eu aici?”, în momentul în care corpul se liniștește și revii la un puls OK, e ca o formă de meditație activă, mintea se golește de gânduri. Deciziile importante ar ajuta să fie luate după o oră de alergare, pentru a nu reacționa impulsiv.

Liviu Năstasă:

Pentru mine, alergarea a însemnat și înseamnă energie pozitivă. Apoi, mi-a dat mult mai multă încredere prin depășirea unor limite pe care le avem arbitrat în minte. Acum, alergarea a devenit parte din rutina aproape zilnică, iar asta mă ajută destul de mult.

Nutriția

Andrei Roșu:

Un alt beneficiu important este faptul că schimbă radical metabolismul, corpul începe să-ți ceară un anumit tip de mâncare și devii mult mai atent la ceea ce mănânci. Dacă vorbim pe termen lung, dacă vrem să ne menținem în formă și sănătoși, alergarea și nutriția fac un pachet foarte bun.

Carmen Năstasă, părinte în comunitatea Avenor și alergător de semimaraton

Pentru noi foarte importantă e organizarea în alimentație. Noi am și slăbit amândoi câte 15 kilograme de când ne-am apucat de alergat acum 3 ani, pentru că noi mâncam haotic, știam că nu e bine, dar impulsul exista. Odată ce ai văzut că se duc doar 60 de calorii pe kilometru, când te uiți pe un baton și vezi că are 120 și știi cât efort ai depus pentru fiecare kilometru, efectiv îl zvârli înapoi.

Când am terminat primii 5 kilometri și am văzut că am ars doar 300 de calorii, am zis că nu e bine și am început să citesc. Încet-încet calculezi și caloriile, înlocuiești și cu salată, și nefiind decât salată în casă, copilului începe să-i placă salata și chiar s-o adore.

Disciplina

Diana Segărceanu:

Este și disciplina de a fi foarte atenți la etichete. Eu sunt o gurmandă și o pofticiasă, dar fără să fac niciun efort mental de voință, pur și simplu, acum simt ce trebuie să mănânc – caut anumite lucruri, știu că-mi fac bine, le-am testat. Nu durează mult, nu durează ani. În câteva luni, pur și simplu ascultându-ți corpul începi să-ți dai seama. Nu mai zic că intri altfel în pantaloni, nu?

Andrei Roșu:

Alergarea te ajută foarte mult și să-ți organizezi viața. Pentru a atinge niște obiective, borne de kilometri, trebuie să ai un anumit plan de antrenament, o rutină săptămânală. Și este foarte ușor să muți disciplină pe care o dobândești în alergare în viața profesională sau în alte arii ale vieții. Ceea ce mi se pare foarte important și cred ne lipsește și la nivel de țară, este dorința de a avea obiective mari, care aparent sunt dincolo de limitele noastre, și această constanță de a face zilnic câte un pas, pentru că nu te antrenezi într-o singură zi pentru o astfel de cursă, te antrenezi luni întregi.

Inspirația

Diana Segărceanu:

Mai este un aspect pe care-l împărtășim cu toții: să fii un exemplu pentru copiii tăi. Alergarea are beneficii fără efecte secundare.

Andrei Roșu:

Și e frumos că inspirația de obicei depășește cadrul familiei. În mometul în care ești în mediul profesional, sigur, la început poate unii se amuză pe seama inițiativei tale, dar toți observă trasformările și, mai devreme sau mai târziu, încep și ei să facă schimbări. Sportul nu e doar un moft, ar ajuta să facă parte din rutina noastră zilnic. E un proces de igienizare până la urmă, ca spălatul pe dinți, ca dușul.

First internship experience for our high school students

Our high school students had an exciting first internship experience this year. They had the opportunity of spending 9 days in different workplaces, understanding how a business works, and learning about teamwork, challenges, passion, enthusiasm and the entrepreneurial mindset. They summarised their workplace experiences in a presentation for classmates, teachers and parents.

Daniel (Grade 9) and Mihai (Grade 10) are both interested in investment and went on an internship at Erste Group. They saw how professional investors deal with real-life situations, they learned how to think critically and analytically about a company, calculate complicated indicators, assess the risks and threats. All of this gave them an insight and the right mindset to pursue their passion to university.

Damian, Mihai and Lavinia (grade 10) wanted to know more about working in the hospitality industry and had an internship at the Novotel. All of them learned a great deal about the industry and also about human nature, as they dealt directly with customers.

Ilie, Florin and Cezar (Grade 10) couldn’t be present at the event but sent video messages in which they described their internship experiences.

Ilie went to the stationery and office supplies company Dacris. He learned a lot about online business models, how to find profitable products, online marketing techniques, good communication with partners and clients and successful teamwork.

Florin also had an internship at Dacris and appreciated learning about the company and as well as the entrepreneurial attitude.

Cezar went to “Teatrul vienez de copii” and said that most exciting for him was being able to improvise and create scenes together with the children, an experience that taught him a lot and left a lasting impression on him.

Alex D. (Grade 10) and Maria (Grade 9) spent their internship in an advertising and marketing company (23 Communication Ideas) where they received the task of creating a product and advertising it. They chose to create and promote a music festival. They said the most challenging part was to come up with a unique and relevant name for their event, but the whole experience opened their mind to different areas of advertising and convinced them that this was the field they want to learn more about in the future.

Alexia and Alex G. (Grade 10) visited two architecture and design studios (AR Design and Latitude by Manasc Isaac) and an interior design company. They had very good experiences at Latitude by Manasc Isaac, where they were able to create a 3D model of our school and also help the architects design the back garden of their own offices.

Selin (Grade 10) went to the medical centre Proestetica and to a paediatric emergency hospital. After experiencing the emergency room at the hospital, she went into the laboratory where blood is analysed, this experience confirmed what she wanted to pursue as her career choice in medicine: research.

Deniz (Grade 10) went to a fashion magazine (Elle) and a fashion designer’s studio (Cristina Săvulescu). She had an inspiring experience at the designer’s studio that convinced her that this is what she wants to do in the future.

Ana (Grade 9) visited an animal rescue foundation, Fundatia Visul Luanei and a beauty and dermatology centre (Miko). She learned about the challenges and daily responsibilities of animal rescuers and appreciated the knowledge-sharing with the beauticians and dermatologists from Miko.

Tudor, Rareș and Vlad (Grade 9) had a very diverse internship, visiting 6 workplaces in 10 days. A technology company, Terrasigna, the Ecological University, recycling company GreenGroup, the Physics Faculty, auto company Midocar and the pharma company Larofarm. They got valuable insights from all these places: learning about electromagnetic fields, pollution and recycling, electricity and circuits, auto dealership and services, fabricating and packaging medical products.

Vanessa (Grade 9) also had different experiences during her internship. She went to Dacris, in the HR department, she also spent a day at furniture company Sensio, learning about production details and how to deal with customers. At Avenor Nursery, Vanessa focused on PSHE and discovered how teachers encourage children to communicate and express their emotions. From the experience at design company AR Design, Vanessa enjoyed most learning practical skills, like making the plan of a room using a software programme. Spending time in a psychotherapy office taught her not to judge people and joining Simona Gureșu for a day made her appreciate the unique way in which Simona links psychology and interior design.

Echipajul Atlantic4 a traversat Marea Neagră într-un timp record

Atlantic4, primul echipaj românesc care va participa în decembrie la cea mai dificilă cursă de canotaj din lume, a reușit să traverseze Marea Neagră  într-un timp record. Cei cinci membri ai echipajului au plecat vineri, 16 iunie, din Marina Limanu într-o barcă cu vâsle și au ajuns la destinația finală, Batumi, Georgia, ieri seară, după o călătorie de 1.200 de kilometri parcurși într-un timp record: 11 zile și 6 ore. Vechiul record pentru traversarea Mării Negre omologat de Guiness World Records era de 29 de zile.

Avenor College, prin Fundația Avenor, susține echipajul Atlantic4 care va participa la cea mai dificilă cursă de canotaj din lume, Atlantic Challenge. Echipa din care fac parte Andrei Roșu, Vasile Osean, Ionuț Olteanu, Marius Alexe și Alexandru Dumbravă va traversa Atlanticul într-o barcă cu vâsle în decembrie 2017, urmând să parcurgă 5.000 de kilometri în aproximativ 60 de zile pentru a susține o cauză socială.

Mai multe detalii despre furtunile și descoperirile din timpul călătoriei în Marea Neagră puteți afla dintr-un interviu cu Andrei Roșu.

Traversarea Mării Negre a fost cel mai dur test inainte de Atlantic Challenge?

Cu siguranță este cel mai greu test. Am prins toate tipurile de vreme care ne așteaptă în Atlantic – furtună, mare calmă, curent potrivnic – ne-am obișnuit și cu privarea de somn, cu schimburile, cu vâslitul zi de zi, cu dormitul în acel spațiu îngust. A fost exact ceea ce aveam nevoie, ne asigură un confort psihic foarte mare, nu doar nouă, ci și familiilor noastre, care văzându-ne și știind că am traversat aici, pe Marea Neagră, furtuni destul de dure, cu siguranță vor avea un confort când vom fi pe Atlantic.

V-ați propus să stabiliți un nou record de viteză pentru traversarea Mării Negre?

A fost un antrenament pentru traversarea din iarnă a Atlanticului, o ocazie extraordinară să testăm echipamentul, să facem fine-tuning. Și am zis că, dacă tot traversăm Marea Neagră, să avem și acest obiectiv în subsidiar, pentru că ar fi păcat ca tocmai un record legat de traversarea Mării Neagre să nu aparțină românilor.

Ce ați descoperit despre ambarcațiune și despre voi, ca echipă, pe parcursul călătoriei?

În primul rând, am învățat să avem încredere în ambarcațiune. Ea se comportă extraordinar, indiferent de condițiile meteo. Echipamentul de bord – para-ancora, desalinizatorul, echipamentele de navigație, pilotul automat, toate funcționează sau, dacă nu funcționează, există soluții pentru a le repara sau înlocui și știm exact de ce back-up-uri avem nevoie. Apoi, ne-am obișnuit să facem mici compromisuri, pentru că, desigur, avem o dorință mare de a controla lucrurile, dar într-un mediu ca acesta, nu poți să controlezi totul și atunci ne-am mai relaxat. Cel mai important este că ne-am înțeles foarte bine. Marea provocare mi s-a părut să stăm toți 5 într-un spațiu cât un lift timp de 11 zile, fără să ne certăm. Eu zic că am plecat amici pe mare și am terminat prieteni, ceea ce e foarte important la cursa peste Atlantic.

Aveți fiecare un rol prestabilit în echipă?

Nu. Sigur că fiecare are anumite abilități tehnice sau legate de domeniu lui de activitate. Spre exemplu, dacă ești doctor, e clar că ești punctul de referință în momentul în care apare o urgență medicală, dar fiecare are cam același rol: să vâslească 2 ore, 2 ore să se refacă, să mănânce, să se odihnească, după aceea, să vâslească din nou. În momentul în care apar probleme tehnice, sigur că indicat e să le rezolve cel care are abilitățile necesare în zona respectivă. Dar eu zic că ne completăm foarte bine, și ca personalitate, dar și ca abilități tehnice.

Perioadele de furtună au fost cele mai grele din călătorie?

Am avut ghinionul și norocul de a intra direct în furtună. Primele 3 zile au fost cu furtună, n-am avut timp prea mult de acomodare, am avut rău de mare, așa că timp de 3 zile n-am mâncat și n-am băut nimic, am fost pe survival mode. Pentru noi a devenit ca o normalitate. Într-adevăr, când vâslești noaptea printre fulgere și pe ploaie torențială, nu este foarte plăcut. Dar te obișnuiști, după 5-10 minute îți trece disconfortul acela, gândul „auleu, dacă mă trăznește?”.

Ce urmează în continuare în pregătire pentru Atlantic Challenge?

Cel mai important e să ne facem o listă cu ce mai avem de completat și modificat la barcă, acum cât sunt informațiile proaspete. Două săptămâni ne refacem fizic, ne odihnim. E foarte important, asta am învățat după orice cursă de anduranță, e nevoie ca 2, 3 săptămâni să faci efort moderat și să ai o nutriție de calitate. După refacere, reluăm antrenamentele și începem să ne încărcăm barca pentru cursa din decembrie.

Startul oficial al cursei internaționale de canotaj „Talisker Whisky Atlantic Challenge” se va da în 12 decembrie 2017. Echipajul românesc s-a înscris în competiție pentru a ajuta organizația HOSPICE Casa Speranţei să completeze fondurile necesare realizării unui Campus socio-medical la Adunaţii Copăceni.

Mai multe detalii despre cursa „Atlantic Challenge”, despre membrii echipajului și despre ambarcațiune găsiți pe site-ul proiectului: www.atlantic4.ro.

Profesionalismul în educație – o lecție perfectă

Școala noastră a fost invitată să participe la primul Forum Cambridge International Examinations organizat în România. În luna mai, au venit la București peste 40 de directori ai școlilor Cambridge din Europa Centrală și de Est, din Turcia, Ucraina sau Kazakhstan, precum și reprezentanți ai unor școli care-și doresc să devină parte din rețeaua educațională care include peste 10.000 de instituții de învățământ în întreaga lume. Mai multe detalii despre importanța acestui forum, despre subiectele discutate și lecțiile învățate puteți afla dintr-un interviu cu directorul executiv al Avenor College, Diana Segărceanu.

Care este contextul în care a fost organizat acest Forum Cambridge la București?

Cambridge International Examinations a organizat pentru prima dată un Forum în Europa Centrală și de Est și suntem foarte mândri că este urmare a impresiei foarte bune pe care noi, școala Avenor, le-am lăsat-o reprezentanților Cambridge în urma vizitei pe care au făcut-o în România în decembrie 2016. Atunci au vizitat școala și le-am organizat o întâlnire cu Ministrul Educației de la acea vreme pentru a prezenta împreună proiectul nostru de educație bilingvă.

Martin Nuttall, director regional al Cambridge International Examinations, a prezentat la Forum noutățile in materie de Curriculum si Assesment (evaluare). S-a discutat și despre recognition – recunoașterea examenelor Cambridge de către Universitățile din fiecare țară – și am primit, încă o dată, confirmarea că toate țările din lume recunosc aceste evaluări. Au fost aduse în discuție și oportunitățile pentru dezvoltare profesională în cadrul rețelei.

Prezentările au inclus și două studii de caz: directorul școlii „Savremena Gimnazija” din Serbia a vorbit despre implementarea materiei „Global Perspectives” într-un mediu bilingv, iar eu am prezentat rezultatele comparării obiectivelor de învățare din curriculum românesc și cel Cambridge pentru Science (Biologie, Fizică, Chimie) de la clasa a 5-a până la clasa a 8-a.

Care sunt punctele principale ale acestui proiect al Avenor College?

Într-un proiect de 2 ani, am luat fiecare obiectiv de învățare din curriculum românesc pe domeniul Științe (Biologie, Chimie, Fizică) și fiecare obiectiv de învățare din curriculum Cambridge pentru Science, le-am comparat și ne-am dat seama că 90% din curriculum este comun. Ce așteaptă un profesor, un părinte și un elev din curriculum Cambridge, același lucru așteaptă un părinte, un profesor, un elev de la curriculum românesc. Diferența cea mai mare este la evaluare și abilități practice. În curriculum Cambridge, evaluarea este foarte bine conectată cu materia predată, inclusiv în partea practică (să știi să faci experimente, să lucrezi în laborator, să aplici știința în practică). De exemplu, la finalul clasei a 8-a există un examen de evaluare la Science la fel de important ca cel de la Matematică.

Concluziile noastre au fost că, la Avenor, copiii au un dublu beneficiu pentru că învață noțiuni științifice în două limbi, au ușurința de a le aborda și în română, și în engleză. Au parte și de practical skills – dezvoltarea de abilități care există în curriculum Cambridge -, dar și de o evaluare coerentă și riguroasă. Elevii de la Avenor vor da, începând cu viitorul an școlar, examenul Cambridge Checkpoint Science la sfârșitul clasei a 8-a, examen care nu există în sistemul românesc. Apoi, copiii care continuă la Liceul Internațional Avenor, liceu Cambridge, dau și la finalul clasei a 10-a un examen IGCSE Science, evaluare care, de asemenea, nu are echivalent în sistemul românesc.

 Care sunt avantajele prezenței școlii noastre la acest forum Cambridge?

Astfel de forumuri sunt o ocazie de a afla în avans noutățile de la Cambridge cu ajutorul unor interacțiuni personale, care sunt întotdeauna mai valoroase decât cele online. În al doilea rând, este o oportunitate de conectare cu alte școli Cambridge și de creare a unor parteneriate și schimburi de experiență care se vor concretiza în curând. Foarte importantă a fost și posibilitatea de a prezenta și audia studii de caz din care să te inspiri. Unul dintre avantajele de a fi membru într-o rețea precum Cambridge vine din existența acestor conexiuni cu școli partenere care au trecut prin experiențele tale și care-ți permit să adaptezi inovații pe care le-au încercat și verificat.

Și nu în ultimul rând, vorbitorii de la eveniment au fost o sursă de inspirație pentru că sunt un model al profesorului ideal: și-au tratat audiența cu foarte mult respect, s-au pregătit pentru acest forum, și-au adaptat prezentările publicului și contextului, exact ca pe o lecție perfectă.

 

Active Learning workshop for Cambridge teachers

International Cambridge trainers Charlie Gilderdale and Fleur McLennan took teachers from Avenor College and other international schools in an intense and revealing learning journey this weekend. Our school was the host of a two-day Cambridge Professional Development workshop on Active Learning and Assessment for Learning. Teachers were involved in a series of presentations, discussions, and exercises designed to help them identify, define and develop active learning in the classrooms.

You can find out what active learning is and why it is more and more important in the modern world from an interview with one of the trainers, Fleur McLennan.

What is Active Learning?

Active Learning is a concept that involves the students being more engaged with their own work because they not only understand what is needed to improve but also why this is an important process. This works very well in terms of continuing their education and going into universities where largely they will be left to themselves to make sense of their own education. We need to start putting that into practice now because too often we spoon-feed them information which they give back to us in the exams, but that’s not what is needed in the modern world.

Active learning is the process that engages creativity, it gets autonomy happening, it makes students more aware that they are active participants in the classrooms, not just an empty vessel to be filled up.

Is it a new educational concept?

In its earlier phases, it started to manifest in 1990. But, as an actual research-based educational theory, it is relatively new, it started around 1998, but now we need big pushes across the world because it is what is demanded of everyone coming into the working system after they leave university.

Across the world, top universities have noticed that they have graduates coming in who can’t sustain the level of interest or academic ability because they have always been spoon-fed. The universities have been crying out for high schools and primary schools to send them students who are more engaged and more autonomous and critical thinkers. It is also reflected in admissions policies for many universities now, which aren’t based on exam grades, they are based on face to face interviews.

Are there specific principles for teaching active learning?

I think that all teachers are masters of their craft and essentially this is not changing the way they teach, it is tweaking the way they teach. It is just looking at the way you would present them in a different way.

For example, instead of looking at the way we construct meaning, we could teach genre, narrative voice, tense, use of punctuation, vocabulary for weeks, and weeks, and weeks, and it would be quite boring. But one piece of poetry with an open question teaches all five of these things simultaneously and the pieces of information are then put together and the students come out of it with a working understanding of how to approach those five things by not only engaging with the material first but also using their knowledge in order to see why the punctuation has been used.

Instead of the teacher standing at the front and telling them why punctuation is there, they are working out why it is there. And then they are able to establish a constructed and shared meaning about why punctuation, for example, is important. And what the rules are behind it and how it can be used and manipulated to create different effects.

What is the feedback you’ve got so far from these series of workshops on active learning?

They are very positive, we’ve got a lot of praise for the amount of energy we put in because it does take a lot of brain power and always everyone is very tired at the end of it. But because it is not asking them to do something extra, is just tweaking what they already do, it is received very well. I can’t imagine what it would be like to be told by someone: “you’re doing everything fine, but just do this as well”. So, this is not an “add-on”, it is an “instead of” and it is nice because it can fit in seamlessly: small changes make transformational change.  

Premianți la Festivalul poeziei cu formă fixă 2017

Ediția din acest an a Festivalului național de poezie cu formă fixă, organizat de Liceul Teoretic „Nicolae Iorga, s-a încheiat cu o surpriză foarte plăcută pentru elevii noștri, care au obținut 3 distincții:

Amelia (clasa a 6-a alfa) a obținut premiul I la secțiunea Haiku și Mențiune la secțiunea Caligramă. Iar Sara (clasa a 5-a omega), a obținut Mențiune la secțiunea Acrostih.

Amelia povestește că atunci când a compus haiku-ul s-a gândit la primăvară și la un subiect reprezentativ pentru anotimp. A scris o poezie cu un mesaj puternic și memorabil:

Omida,

Sluta omidă,

Are-n oglindă

Talie de future

Câștigarea premiului I la secțiunea Haiku a bucurat-o foarte tare și o încurajează să continue să scrie texte literare.

Sara își amintește cu precizie momentul care a inspirat-o să scrie acrostihul premiat la Festivalul de poezie: „Eram la bunica mea la țară, afară ploua și eu stăteam pe geam, cu caietul meu cu compuneri și poezii. Se vedeau raze în geam, am pus mâna pe geam și îmi vedeam reflecția în raza de soare”, povestește ea. Și-a transpus în versuri starea ei de atunci, într-un acrostih ale cărui litere inițale formează cuvântul „suflet”:

Sunt aici… puțin îngândurată

Urmând valori, idei, culori și gânduri.

Firavă și puternică deodată,

Legănând prietenii, mă-ndrept spre visurile de altădată.

Eu alergând, privind-napoi,

Tu-n umbra mea, te văd apoi.

How to build wellbeing in school

Back in 2009, when Avenor College was still a very small community, the management team met with all students’ parents and asked them what are their expectations from the school. “And absolutely everyone said that they want their children to be happy”, Andreia Mitrea, co-founder and managing partner at Avenor College recalls.

That moment was the trigger for what became a commitment from the school’s management team: creating wellbeing in the school. The first step was to address emotional intelligence as a tool for personal development.

Emotional intelligence (EI) is defined as the ability to recognize, understand and manage our own emotions and the emotions of others. This means being aware that emotions can influence behaviour and learning how to manage them.

Research shows that emotional intelligence (EI) is a better predictor of success and performance than IQ. According to some studies, people that are better at recognizing emotions can handle better the politics in organizations and the interpersonal aspects of work life. Other surveys show a strong connection between EI and creativity.

“In order for teachers to address this issue with their students, it is essential that they are aware of it. And it is maybe more important for them to be very good models, because children tend to imitate adults in this area of personal development”, Andreia Mitrea explains.

The connection between EI and learning is still controversial, even more so in Romania where it is grounded in the school’s tradition to have objectives related only to IQ. But as years passed by, Avenor’ management team realised that the area of emotional intelligence is equally important and started to target it directly.

The first major step was organising an emotional intelligence workshop for the entire Avenor College team (teaching and non-teaching staff) in the induction period at the beginning of the 2015-2016 academic year. Every member of the team received a DISC profile and took part in a full-day workshop to help them understand the results of this personality test used to recognise and understand behavioural differences between individuals.

“My impression is that (this exercise) helped take down masks, free ourselves of fears – that we are misunderstood or maybe that our behaviour is not appropriate – and showed us there are at least 4 different behaviour patterns and that they are all OK”, Andreia Mitrea recalls. “I think we each found a framework that allowed us to feel better understood by others, a safe environment where we could become more open. It was more about being curious about each other, about the differences in behaviour, without any judgment; just getting to know ourselves and seeing the others through a new filter.”

At the beginning of this year a new personal development workshop was organised for the entire team, also based on the DISC profile, followed by a more personalised approach. “We started to create a framework that would allow each member of our team to develop or learn in the direction he or she is personally interested in”, Andreia Mitrea explains.

Following the feedback from the 2016 summer workshop, the management organised several different courses and sent out invitations to the entire Avenor team. “Wellbeing is about discovering ways in which you can feel good, by addressing also your emotions, your soul and your body. We encourage people to take care of all these aspects.”

Some members of the team attended the emotional self-awareness workshops; others were more interested in the yoga courses. A workshop on transformative communication is scheduled for the end of January 2017 and many others will follow.

Participation to these workshops is voluntary because personal development can only come from a personal desire. Not everyone is open to this idea, maybe also due to the fact that in the Romanian culture fear of failure is significant, which makes it more difficult for people to become vulnerable, accept their mistakes and learn from them. But Avenor’s management team believes that with perseverance and patience the personal development programme will gain ground. The next step is to try to make it even more personalised, based on individual needs of teachers and other members of the staff.

This text was initially published in The International Admissions Bulletin, March 2017 issue.

Expoziția „Work in progress”

Peste 400 de lucrări de artă realizate de copii între 6 și 15 ani în cadrul proiectului artistic „Work in progress” sunt expuse în această săptămână în galeria de artă de la sediului central UniCredit Bank din Bulevardul Expoziției.

Mai mulți dintre micii artiști, însoțiți de rude, prieteni și profesori, au participat marți seara la vernisajul expoziției care include desene, picturi, lucrări ceramice, fotografii și colaje digitale pe tema „Urban”. Copiii s-au bucurat să-și vadă lucrările expuse, dar mai ales să vadă că sunt admirate și fotografiate de vizitatorii expoziției.

Maria Ene (clasa I) s-a gândit la orașul în care locuiește și la locurile care-i plac și le-a adăugat în lucrarea ei inclusă în expoziție. I-a plăcut să deseneze și s-a bucurat intens de prima ei participare la un vernisaj de artă. „Mi se pare foarte, foarte, foarte frumos”, a spus Maria entuziasmată.

Cu același entuziasm a venit și Erica Palea (clasa pregătitoare) la eveniment, fericită să-și vadă lucrarea pe unul dintre panourile expoziției. Erica a desenat case multicolore pe deasupra cărora plutesc fluturi, pentru că și-a imaginat orașul primăvara, unul dintre anotimpurile ei preferate.

Pentru Tudor Buligoanea (clasa a VIII-a la Avenor College), tema expoziției, „Urban”, este sinonimă cu zone și cartiere sărace, reprezentate în alb și negru. În colajul digital pe care l-a realizat, Tudor a inclus și simboluri – un graffiti al artistului Bansky, pentru a reprezenta lipsa speranței și a viselor, o cameră video, simbolul supravegherii.

Urban, în diferite interpretări

Expoziția de artă pentru copii „Work in progress” este organizată de profesoarele de artă ale Avenor College – Cornelia Andone, Doina Crăciun și Sorana Grigoraș – în colaborare cu artistul plastic Angela Bontaș. În 2017, proiectul artistic a ajuns la a VI-a ediția. Elevi de la mai multe școli din București participă cu lucrări la această expoziție.

Tema, „Urban”, a fost aleasă pentru a le permite copiilor să se exprime liber, în diferite forme, să creeze lucrări de artă, povești urbane care să vorbească despre personalitatea lor. Iar dacă în lucrările celor mai mici dintre participanți predomină reprezentări ale orașului, în lucrărilor copiilor mai mari, tema ediției a fost interpretată și în altă cheie. „Urbanul este mai mult despre destăinuire, este o temă care a prins foarte bine la adolescenți”, explică Cornelia Andone.

Eva Preoteasa (clasa a VI-a alfa la Avenor College) a pornit de la ideea de a realiza portretul unei fete urbane, „cu multe accesorii și machiaj”, dar o greșeală i-a transformat total lucrarea. „Mi-a ieșit ceva mult mai interesant decât făcusem înainte”. Fata imaginată de Eva are acum partea inferioară a feței acoperită cu o mască.

Și lucrarea Marei Găitănaru (clasa a VI-a omega la Avenor College) s-a transformat pe parcursul procesului de creație. Inițial se gândise să reprezinte tema prin asocierea pădurii cu blocurile, dar în final a realizat o lucrare care are natura în fundal, iar în prim-plan, blocuri colorate care se reflectă în apă.  „Sunt mândră de lucrarea mea, e cea mai bună lucrare pe care am făcut-o în viața mea”, spune Mara. „Am văzut mulți oameni care-i făceau poze, așa că sunt mândră de mine.”

Încurajare și inspirație

Satisfacția recunoașterii este una dintre principalele bucurii pentru copiii care participă la astfel de proiecte artistice, care au în centru expunerea și nu competiția, explică Cornelia Andone.

„Scopul vernisajului este să iei pulsul atunci, la cald, într-o experiență live. Vezi o privirea care te încurajează. Am văzut o fetiță a cărei lucrare era fotografiată care era foarte mândră.”

Pentru Maia Ursu (clasa a V-a) participarea la vernisajul expoziției a reprezentat și o sursă de inspirație. Maia a desenat blocuri de diferite forme, în tonuri de gri, pentru că așa îți imaginează ea orașul, în culori terne, care nu ies în evidență. După ce a studiat cu atenție lucrările celorlalți participanți la expoziție, Maia a găsit inspirație pentru proiecte viitoare. „Am văzut multe lucrări frumoase din care vreau să mă inspir să fac desene mai frumoase”, a explicat ea.

O experiență similară a avut și Dragoș Predescu (clasa a VIII-a). Și el a desenat blocuri, cu geamuri suprapuse de diferite forme și culori, „foarte viu, să atragă atenția”. A admirat lucrările colegilor de expoziție, în special „lucrările în spațiu”, și a spus că această primă participare la un eveniment artistic îl ajută să acumuleze experiență și să realizeze că poate crea lucrări și mai complexe.

La ediția din acest an, „Work in progress” a inclus pentru prima dată și colaje digitale. Sorana Grigoraș a lucrat cu elevii ei proiecte de artă digitală în Photoshop, suprapunând diferite imagini fără legătură între ele pentru a crea noi povești sau efecte interesante.

Frâu liber fanteziei

„Îmi propun să scot oamenii din zona de confort, să-i las să se descopere, să gândească lucrurile altfel”, spune Sorana Grigoraș. Profesoara s-a bucurat să vadă că multe dintre colajele rezultate i-au surprins pe elevi. „Îmi place foarte mult să-i văd pe copii că fac lucruri care n-au neapărat o semnificație, că-și dau frâu liber fanteziei și chiar întâmplării, nu încearcă să controleze totul. Rezultatele pot fi spectaculoase.”

Colajul creat de Andreea Mustea (clasa a VI-a delta la Avenor College) a pornit de la dragostea ei pentru Londra, orașul preferat, și dorința de a se urca în London Eye. Prin jocul de imagini, de realități contrastante, în colajul Andreei London Eye a devenit o roată de la bicicleta cu care o oaie se plimbă pe deasupra Londrei.

Andreea a fost la toate edițiile „Work in progress” și s-a bucurat să vadă că în fiecare an numărul expozanților a crescut, la fel cum a crescut și diversitatea formelor de exprimare artistică.

„Participarea la expoziție îmi dă încredere, pentru că realizez că și celorlalți oameni le place ce fac. În plus, îmi place să văd ce idei au și ceilalți”, explică Andreea.

Expoziția „Work in progress” poate fi vizitată până la finalul săptămânii, după următorul program:

  • Miercuri, joi și vineri, 22 – 24 martie: 14.00-19.00
  • Sâmbătă și duminică, 25 și 26 martie: 10.00-14.00

Speaking the Language of Maths

In Grade 5, Maya was convinced that she had no talent in Maths and therefore she found it useless to make efforts to understand the exercises in class. Her attitude started to change only two years later, after moving to Avenor College as she started to study with her current Maths teacher, Mihaela Ancuța.  “I strongly believe that if you are not on the same page with someone, however hard you try to get along with that person, it won’t work”, Maya says.

Miss Mihaela’s teaching style and Cambridge methods made Maya realise that she started to understand the language of Maths. As a result, she was paying more attention in class, answering the teacher’s questions and her learning progress was becoming visible.

Grade 8 came with yet another challenge. Maya initially wanted to go to a state high school following the Romanian Curriculum and she started preparing for the National Evaluation exam.

At Avenor College, students in Middle School can decide to continue their studies in a Romanian High School or switch to the Cambridge curriculum and enrol at Avenor International High School. As a result, our school provides a differentiated learning system helping students prepare for the exams they have to take at the end of Grade 8: the National Evaluation exam, in the Romanian system, or the Checkpoint exams, in the Cambridge system.

 

A difficult decision

Maya was having a hard time adapting to the requirements of the National Evaluation exam and she was really discouraged. All that changed one afternoon, following a tearful conversation with her mother. Returning home after attending a parent’s meeting, the mother asked Maya if she wanted to switch to the Cambridge system.

„I immediately bursted into tears”, Maya recalls. After calming down, she told her mother that, in fact, she also wanted to make the switch, but was afraid to tell her that she had changed her mind. The decision felt right to both of them, but it wasn’t an easy one. Maya had to catch up with her colleagues, because the first tests, in December 2015, revealed that her Maths level was really low. With help from her maths teacher, form tutor and her colleagues Maya managed to close the gap in just a few months. In March, when she had her Cambridge Checkpoint mock exams, she got 5.7 out of 6.0 – the maximum score.    

„For me it was incredible. Before the mocks, we were having tests every week and you could see on the score chart my results improving even by one hundredth”, Maya recalls.

 

The advantages of the Cambridge system

In the Cambridge curriculum, Mathematics is being taught differently than in the Romanian system. For every unit, there is less information the students need to learn, the exercises focus on real life situations and teachers can spend more lessons explaining and practicing the same subject.

„Students don’t memorise formulae, they learn them by deduction from different exercises”, Mihaela Ancuța explains. For example, in the Cambridge curriculum, students don’t learn to calculate the surface area of a cuboid by remembering a formula, like in the Romanian system. They learn that the surface area represents the area of all 6 faces added together and by calculating it, they discover the formula. Thus they get accustomed to logical and fast thinking and using mathematical principles that they will be able to remember and apply all their lives.

 

Feeling loved and supported

In the month following the mocks, Maya became encouraged and confident. She was doing Maths exercises every day, her mother took time off work to be by her side and it all came together when the Checkpoint exam results were announced, in June 2016: Maya’s score in Maths was a solid 5.9.

“Having the support of my colleagues and of the school helped me the most. I felt love coming towards me from everyone”, Maya says.

Now in Grade 9, Maya feels more comfortable during Maths lessons although she still struggles sometime but now she is confident that she can overcome any obstacle or setback before the Cambridge IGCSE exams in the summer of 2018.

“The most important thing is that I can ask questions if I don’t understand. I can ask not twice but even five times. I can go to the teacher during the breaks asking for her help and she never tells me that she’s already explained it five times. She explains it again, each time in a different way.”