Autor: Sandra Barbu

Târgul de proiecte științifice organizat de Avenor College în luna februarie i-a provocat pe elevi să investigheze, să experimenteze și să ajungă la concluzii bazate pe informații obiective.

Eva, Matei, Alex, Alexandra și Radu, membrii „Crazy Science Team” de la clasa a VI-a alfa, au avut idei diferite despre proiectul cu care să se înscrie în competiția  de proiecte interdisciplinare. S-au contrazis intens, fiecare și-a spus și argumentat părerea și au căzut de acord să investigheze gradul de elasticitate al tălpilor de la diferite tipuri de pantofi de sport. Acest proiect le-a adus Premiul I în finala competiției Science Fair.

Peste 100 de elevi de la clasele gimnaziale ale Avenor College, organizați în echipe, au participat la această competiție cu 34 de proiecte. Elevii s-au pregătit timp de patru săptămâni în timpul orelor de Biologie, Chimie, Fizică și Science îndrumați de profesorii Manuela Nae, Cornelia David și Gareth Avenell.

„Cel mai important obiectiv de învățare pe care l-am urmărit toți profesorii implicați a fost ca elevii să depășească etapa science is just for fun și să deprindă competențe de self-learning prin investigație, organizându-și singuri munca”, explică profesorul de Biologie și Chimie Cornelia David.

Proiectele finaliste, 14 în total, au fost prezentate în Science Fair, în fața colegilor și a membrilor juriului prezidat de Daniel Rosner, coordonator al laboratorulului și comunității de robotică și echipamente InGeAr (Universitatea Politehnică) și program manager al Innovation Labs 2017.

Deprinderea unor competențe prin investigație

Toți participanții la competiția de proiecte pentru gimnaziu și-au ales singuri tema de proiect și au avut de completat un „plan de investigație” cu următoarele sarcini: să formuleze o ipoteză, să facă o predicție, să modifice un factor din experiment, să facă măsurători și calcule, să interpreteze rezultatele și să formuleze o concluzie prin care să infirme sau să confirme ipoteza inițială. Apoi, pe baza experimentului, să explice de ce cred ei că au obținut rezultatul respectiv și ce ar putea face pentru a-l îmbunătăți. Echipele care au realizat experimente fără a respecta toți pașii din planul de investigație nu au fost selectate în etapa finală a Science Fair.

După îndelungi dezbateri, membrii echipei „Crazy Science” au decis să testeze elasticitatea tălpilor de la diferite tipuri de pantofi sport. Fiecare membru al echipei a adus de acasă cel puțin o pereche de pantofi sport, de la branduri diferite și pentru sporturi diferite, iar în urmă cu aproximativ 3 săptămâni, echipa a realizat un experiment pentru a testa elasticitatea tălpilor. Au folosit 5 pantofi diferiți, un suport metalic cu riglă din laboratorul de Science și o bilă de metal. Au fixat fiecare pantof pe o cutie de vopsea, cu talpa în sus, asigurându-se cu ajutorul unei aplicații de pe telefonul mobil că stau în poziție perfect orizontală. Au testat elasticitatea cu ajutorul bilei pe care au lăsat-o să cadă pe tălpile pantofilor de la o înălțime de 30 de centimetri, apoi de la 40 de centimetri.

La finalul experimentului, au constatat că bila a fost respinsă în mod diferit – cel mai tare de talpa pantofului de baschet (concepută pentru a înlesni săriturile jucătărilor) și cel mai puțin de talpa pantofului pentru alergat (gândită pentru a amortiza impactul cu solul în timpul alergării). Ceea ce a confirmat ipoteza inițială, demonstrând că fiecare talpă are un grad de elasticitate diferit și care corespunde tipului de sport căruia îi este destinat pantoful.  

Premianții competiției

Premiul al doilea la Science Fair a fost acordat proiectului „Cafeina”, prin care echipa formată din Maria, Salia, Ioana și Alexandra (clasa a VIII-a) a testat efectul cafeinei din băuturile energizante pe subiecți cu vârste între 14 și 32 de ani, demonstrând că îmbunătățește timpului de reacție.

Premiul al treilea a mers la echipa „Rainbow”, formată din Sandra, Antonia, Francesa, Vlad și Tudor (V delta). Cei cinci colegi au folosit lipici lichid, glicerină boraxată, colorant alimentar și sclipici, obținând o substanță foarte maleabilă pe care au numit-o Slime. Au testat Slime-ul pe diferite persoane constatând că are un efect antistres.

Alte trei proiecte au primit Mențiuni din partea juriului:

• „Mâncare și biogas”, proiect la care au lucrat Sara, Natalia și Ana-Caterina (VII omega), testând cantitatea de biogaz eliminată de diferite tipuri de alimente lăsate la fermentat.
• „Plantele și culorile”, proiect prin care Petra, Alexia și Tania (VII omega) au aflat cum influențează creșterea plantelor diferite filtre de culoare.
• „Plantele și muzica”, prin care Alexandra, Mara și Sabina (VI omega) și-au propus să afle cum influențează muzica creșterea plantelor.

Membrii juriului – Daniel Rosner și doi studenți la Facultatea de Automatică și Calculatoare din Universitatea Politehnica, Corina Radu și Cristian Someșan – au luat în calcul definirea ipotezei, abordarea științifică, modul în care au fost elaborate concluziile, calitatea prezentării, dar și complexitatea proiectului. „Au fost proiecte la care chiar s-a văzut că membrii echipei au muncit mult împreună. N-au mers pe calea de minimă rezistență, ci și-au dat silința și au încercat să facă ceva cât mai complex”, a explicat Daniel Rosner. „Ne-am uitat puțin și la lucrul în echipă: au fost echipe în care exista o sinergie în modul în care prezentau”, a adăugat președintele juriului.

Sfaturile câștigătorilor

„Am jonglat cu noțiunile  pe care le aveam deja, iar asta ne-a ajutat foarte mult”, spune Matei din echipa câștigătoare. „Fiecare știa ceva în plus față de celălalt”, completează Alex, colegul de echipă. Le-a fost foarte util și timpul pe care l-au avut la dispoziție  pentru a-și pregăti riguros prezentarea – fiecare membru al echipei și-a învățat „rolul” pe de rost și chiar dacă nu au putut realiza live experimentul, au simulat etapele principale.

Câștigătorii îi sfătuiesc pe participanții la viitoarele ediții ale competiției Science Fair să-și asculte colegii de echipă și să le ia în considerare părerile, chiar dacă sunt în contradicție cu ale lor. Dar și să acorde importanță etapei de prezentarea a proiectului și să o pregătească foarte bine.

Trupa de balet RainbowGirls by Avenor s-a întors cu un palmares impresionant de la cel mai recent concurs la care a participat, RomanianDanceCup (26-27 octombrie). Cele 8 fete din trupă au obținut 7 premii, dintre care 4 locuri I, 2 locuri II și 1 loc III. Miss Simona Haiducu, profesoara care a creat trupa de balet a școlii în 2013, povestește despre începuturi, muncă, succes și despre sentimentul care le ține împreună.

Cum a început povestea ta la Avenor?

Am început în 2009, la Grădinița Little London, m-a adus fosta profesoară de balet. Eu pe-atunci eram colaboratoare la Operetă și dansam în televiziune, în diferite emisiuni. Fosta profesoară de balet m-a luat sub aripa ei și mi-a arătat cum se face. Eu mai aveam un pic de experiență din școală, am făcut pedagogie în facultate – am făcut coregrafie, am terminat Artele spectacolului -, dar e altceva când ajungi să lucrezi cu copii foarte mici. A fost foarte interesant.

Am început să lucrăm prin joacă, pe vremea aceea nu-mi era gândul la performanță, eram și eu copil, aveam 20 și ceva de ani. Majoritatea fetelor din trupa Rainbow de acum aveau 2 ani, de-abia intraseră în grădiniță. Au fost prima mea dragoste. De aceea suntem și atât de unite. Eu le-am format de mici, mi-a fost ușor să le modelez, nu au venit cu alt stil de lucru, pentru că am fost prima lor profesoară.

Când s-a format trupa RainbowGirls by Avenor?

S-a format în 2013, când am mers la primul nostru concurs, aici în București. Erau 8 fete din care au mai rămas 4, restul s-au schimbat. Cea mai mică era Teodora (acum clasa a III-a delta), avea 6 ani abia împliniți. Cea mai mare era Diana (acum clasa a VI-a alfa), cu trei ani mai mare decât Teodora. Așa am început, din joacă. Apoi am văzut că fetele pot, părinții mi-au dat voie să lucrez mai mult și, automat, a venit programul de după ore, baletul suplimentar. Acum lucrăm trei zile pe săptămână, câte 2 ore și jumătate pe zi. Iar înainte de concursuri, ne mai întâlnim în weekenduri și lucrăm.

Care au fost primele concursuri la care ați participat?

Dance World Cup (2013) a fost primul. N-am luat niciun premiu atunci și, evident, a fost foarte greu, pentru că nu mă așteptam să nu luăm nimic. Iar la următorul, la o diferență de două săptămâni, am obținut locul I și calificare în etapa următoare din Croația. De atunci o ținem tot așa. Am fost la toate concursurile importante din București, ne-am calificat în etapele superioare la majoritatea.

Pe unde ați călătorit?

În Croația doi ani la rând și în Canada. Ne-am mai calificat și în Anglia, dar nu am avut cum să ajungem, se suprapuneau plecările și am ales Canada.

Cum reușești să ții trupa unită?

Cred că prin dragoste. Suntem prietene, de multe ori avem mici discuții pe tema asta, ele mă văd ca pe o prietenă. Eu mă ocup și de machiaj, și de crearea costumelor – eu le gândesc, altcineva le face -, și de coafură. Acum sunt și câteva mămici care se implică și mă ajută. Era nevoie, nu mă descurcam singură cu toate.

Sunt fete din trupă care au continuat cu baletul?

Daria a făcut parte din trupa Rainbow iar acum este la o școală de balet din București, a dorit să facă mai multe ore decât puteam eu să-i ofer. Și Maia s-a dus la una dintre cele mai bune școli de balet din București. Ele au venit în trupa Rainbow în 2014, dar și-au dorit să facă mai mult. Poate, pe viitor vom mai auzi de ele, cine știe.

Ce te motivează să lucrezi cu elevii tăi?

Cred că mă încarc cu energie de la ei și cu dragostea lor. Mie-mi sunt foarte dragi copiii, de mică-mi povestea mama că acolo unde vedeam mulți copii mai mici decât mine mergeam și eu, să am grijă de ei.

Sunt fericită că am format trupa de balet pentru că am putut să-mi pun în aplicare creațiile coregrafice. Cu cei mici, la grădiniță sau începătorii de la școală, nu poți experimenta dansul contemporan sau dansul liric, pentru care trebuie să ai un background în spate, să fii capabil fizic și să ai expresivitate, să înțelegi despre ce e vorba în poveste. Toate dansurile pe care le fac au câte o poveste. Așa începem: mai întâi le spun povestea, apoi încercăm în povestea respectivă să integrăm mișcări, să-i dăm viață prin mișcare.

Ce urmează pentru trupa Rainbow?

Nu știu cum va fi peste câțiva ani. Poate că și o parte dintre fetele de acum își vor dori să facă mai mult, poate că nu. Îmi place să mă bucur de momentul actual, niciodată nu mi-am făcut planuri de concursuri. Totul a curs de la sine. Dacă sunt pregătită și simt că avem coregrafii demne de niște premii, le fac. Dacă nu, le spun stop, anul acesta spunem pas acestui concurs, pentru că nu suntem pregătite.

Mai dansezi?

Nu mai dansez de vreo trei ani, m-au acaparat orele. Dar noua profesie mi-a oferit mai multă siguranță, mai multă stabilitate decât cea pe care o aveam în momentul în care dansam. Mi-e dor să dansez, recunosc. Dar mai dansez cu fetele. Coregrafiile le fac întâi eu, le arăt, și apoi lucrăm în grup.

Elevi, părinți și profesori din comunitatea Avenor au participat în weekend la o acțiune care le-a reamintit despre importanța protejării naturii și le-a dat ocazia să contribuie direct la îmbunătățirea calității mediului în care trăim.

Aproximativ 45 de persoane, elevi de la clasele I, liceeni de la a IX-a și a X-a, părinți și profesori de la Avenor College au plantat sâmbăta trecută puieți de stejar într-o zonă defrișată din apropierea localității Moara Vlăsiei din județul Ilfov. Inițiativa a fost a profesoarei de la clasa I alfa, Valentina Nistor, în parteneriat cu liceenii mobilizați de Mihai (clasa a X-a).

Voluntarii noștri au mers aproximativ un kilometru prin pădure până la locul în care îi așteptau puieții, instrumentele de lucru (lopeți și cazmale) și gropile pentru plantare pregătite de reprezentanții Ocolului Silvic Snagov. S-au grupat pe echipe copil-părinte, dar și în echipe mai mari, de copii, părinți și profesori, iar în jurul orei 10.00 s-au apucat de treabă. Copiii aduceau puieții, îi așezau în gropi, iar părinții erau cei care acoperau rădăcinile cu pământ, invitându-i pe copii să-l taseze cu picioarele. Verificau împreună dacă rădăcina este prinsă bine în pământ sau este nevoie să replanteze, apoi treceau la următorul copac.

„Nimeni nu poate trăi fără oxigen”

Copiii au fost foarte entuziasmați să planteze copaci și conștienți de importanța gestului lor.

„Trebuia să găsim un loc și să îngropăm în pământ stejarii”, a povestit Daniel (I alfa). „Prima dată, trebuia să vedem până la cel nivel putem să-i acoperim cu pământ. De la rădăcină, cam cu 10 centimetri. Ne orientam în funcție de jumătatea copacului”, a completat colega sa Mara. „Întâi am pus pământul cu săpăliga, apoi am presat cu piciorul”, a adăugat Nicholas (I alfa).

De ce e important să plantăm copaci? „Altfel nu mai avem oxigen”, a răspuns Eric (I alfa), iar Mara a explicat: „Fără copaci, păsările nu pot trăi, nici oamenii. Nimeni nu poate să trăiască fără oxigen.”

Echipele de voluntari de la Avenor College au plantat, în total, circa 300 de puieți de stejar în cele două ore pe care le-au petrecut împreună în natură.

„Au fost foarte implicați, atât părinții cât și cei mici, era o adevărată competiție, cine reușea să planteze mai mult”, a povestit Valentina Nistor, cea care a mobilizat echipele de copii de clasa I. „În același timp, copiii erau și foarte atenți,  aveau grijă de copaci, îi ridicau cu atenție, să nu cumva să le rupă vreo frunză.”

Respect pentru natură

Potrivit lui Mihai, cel care a coordonat participarea elevilor de la liceu, astfel de acțiuni sunt importante pentru că ne construiesc viitorul. „Este vorba de educația pe care o primesc copiii de acum. Trebuie să învețe să respecte natura, nu atât pentru ei, cât pentru generația viitoare, pentru că schimbările sunt pe termen lung atunci când vine vorba de pădure”.

Copacii plantați de voluntarii de la Avenor College vor ajunge la maturitatea în aproximativ 80 de ani.

Acțiunea de împădurire a membrilor comunității Avenor College a fost integrată în campania de toamnă de regenerare a pădurilor organizată de Ocolul Silvic Snagov. „În fiecare an, Ocolul Silvic își propune împădurirea suprafețelor de teren pe care s-au făcut tăieri de copaci, respectiv 4 hectare în această toamnă”, a explicat inginerul Liliana Badea de la Ocolul Silvic Snagov. Lucrările sunt realizate de specialiști de la Ocolul Silvic, dar participarea voluntarilor este bine-venită. „Încurajăm astfel de acțiuni, care au rolul de a dezvolta conștiința silvică în rândul copiilor”, a completat Liliana Badea.

Zona în care au lucrat echipele de voluntari de la Avenor se află în Unitatea de producție 5 Surlari și are o suprafață de 1 hectar. Stejarii plantați vor ajunge la maturitatea în aproximativ 80 de ani.

Elevii și profesorii care au organizat acțiunea din weekend intenționează să continue plantările la primăvară și să invite toți membrii comunității Avenor să li se alăture.

Anul acesta, Halloween-ul la Avenor College a fost mult mai mult decât o petrecere cu machiaje și costume impresionante. A fost o ocazie pentru cei mai mari dintre elevi, din clasele VII-X, să se confrunte cu organizarea unui eveniment care i-a implicat pe toți cei peste 300 de elevi ai școlii și liceului. A fost o lecție despre ce înseamnă să lucrezi cu copii de toate vârstele, despre planuri care nu funcționează și care trebuie schimbate din mers, despre spontaneitate, solidaritate și muncă în echipă.

Planificarea activităților a început cu o lună înainte evenimentului din 28 octombrie, atunci când departamentul de limba engleză, coordonator al evenimentului, și-a împărțit sarcinile în funcție de ciclurile educaționale pentru care profesorii predau. Profesoarele de limba engleză Ramona Ivan și Cristina Bumboiu, împreună cu directorul Liceului Internațional Avenor Andrew Kearns, i-au ajutat pe liceenii clasei a IX-a să pregătească petrecerea pentru copiii din ciclul primar. Iar Andrei Hristia, cu ajutor de la Thomas Webb și de la diriginți, i-a îndrumat pe elevii claselor a VII-a, a VIII-a și a X-a să organizeze activități pentru copiii de la gimnaziu.

Adaptare la schimbare

Activitățile plănuite de elevii claselor a IX-a au avut ca temă universul Harry Potter. Copiii au pregătit în cele mai mici detalii atelierele pentru colegii mai mici, însă planurile n-au funcționat chiar așa cum au fost alcătuite.

La atelierul de mături „zburătoare”, copiii s-au dovedit mai nerăbdători decât anticipase Daniel, coordonatorul activității, și s-au înghesuit să-și facă mături fără să-i asculte până la capăt instrucțiunile despre ce materiale să folosească și cum să le folosească. Iar atunci când bețele pentru cozi s-au terminat, Daniel a inventat un joc cu capetele de mătură: copiii au fost încântați să se întreacă să le prindă din zbor.

Nici Quidditch-ul n-a funcționat așa cum fusese gândit inițial, ca o activitate care să-i implice pe copii într-un joc cu două echipe care se înfruntă folosind măturile create în atelier. „Am plănuit totul să meargă perfect, până n-a mers perfect”, spune Leon.  „A venit primul grup de copii, n-au înțeles instrucțiunile, alergau, aruncau măturile.” Ideea care le-a venit pe moment lui Leon și Tudor, coordonatorii activității, a fost să alinieze cele două clase care veniseră la joc pe două rânduri pentru a putea să arunce, pe rând, la cele 3 cercuri suspendate de una dintre porțile de fotbal de pe terenul de sport. Noul joc a avut mare succes.

Crearea de poțiuni magice a fost de asemenea o provocare pentru Ana și Maria, cele care au coordonat activitatea. Dacă la început ar fi vrut să facă poțiuni comestibile și necomestibile, dar mai spectaculose, și-au dat seama că cei mici vor dori să bea din pahare, chiar dacă susțin contrariul. Au renunțat astfel la partea de spectacol pentru a se asigura că băuturile create sunt sigure pentru toți.

Maya și Vanessa au organizat o provocare a gustului pentru copiii pe care-i îndemnau să se lase legați la ochi și să aleagă dropsuri dintr-o farfurie în care erau bomboane cu gust bun și cu gust rău. „Inițial, am gândit activitatea pe grupe, foarte organizat, dar ne-am dat seama că nu va merge”, povestește Maya. „Majoritatea erau foarte nerăbdători să guste, aveam foarte puțin timp la dispoziție și nu ajungeau să ia din toate”, completează Vanessa. Soluția pe care a găsit-o Maya a fost să-i așeze pe copii în cerc și să-i roage pe profesorii fiecărei clase să le ajute să-i organizeze pe cei mici.

Descoperiri neașteptate

„Ce mi s-a părut cel mai interesant din această experiență a fost faptul că planificasem totul, dar doar în teorie, și a trebuit să ne adaptăm rapid, să pară că știam ce facem, dar, de fapt, noi descopeream pe parcurs lucruri, cu fiecare grupă de copii care trecea pe la noi”, explică Maya. O altă lecție pe care au învățat-o cei din clasa a IX-a a fost faptul că munca în echipă este de cele mai multe ori salvatoare și că le-ar fi fost mult mai greu să se descurce fără ajutorul colegilor. Au descoperit că foarte important este și  fie mai siguri pe ei și pe ceea ce au de făcut atunci când organizează un eveniment. Și, nu în ultimul rând, să-și seteze cât mai corect așteptările. „Nu credeam că vor fi atât de mulți copii. Știam că nu au răbdare, dar nu mă așteptam să fie chiar așa de puțină. Acum știu”, spune Ana.

Elevii care au organizat activitățile pentru copiii de la gimnaziu au avut altfel de provocări. Pentru a realiza activități diferite în 7 dintre clasele școlii, a fost nevoie să lucreze împreună elevi din clasele a VII cu cei de la a VIII-a și a X-a. Coordonarea n-a fost impecabilă, dar mobilizarea din ziua evenimentului a fost fantastică, iar copiii au compensat prin inventivitate lipsa unei organizări mai riguroase.

Abordarea potrivită

Pentru a amenaja o Cameră a Groazei, copiii de la VII omega au adus de acasă pânze ca de păianjen, saci de gunoi negri pentru a acoperi ferestrele, lilieci, păianjeni și alte ornamente „mortale”. Câțiva băieți de la a X-a au fost autori și actori în scenarii ingenioase pentru copiii care intrau în cameră.

La Food Court, de care s-au ocupat Alexia și Lavinia (clasa a X-a), gustările de Halloween s-au terminat rapid, dar organizatorii atelierului erau pregătiți cu planul B și au proiectat pe tablă filmulețe cu tips and tricks despre cum pot fi preparate acasă diferite mâncăruri tematice.

De Arts and Crafts s-a ocupat Alex (clasa a X-a), cu ajutor de la profesoara de arte Sorana Grigoraș, invitându-i pe copii să deseneze și să joace diverse jocuri. Camera de Make-up and Tattoo a fost în sarcina fetelor de la clasa a VIII-a, Alexandra, Maria și Rashida, ajutate de Denise și Selin (clasa a X-a) să picteze fețele și mâinile copiilor.

Pentru Escape Room, activitate organizată de clasa a VII-a alfa, nu a fost timp suficient pentru a crea o cameră în care copiii să găsească obiecte ascunse, urmând o serie de indicii. Dar planul B a funcționat foarte bine, transformând activitatea într-una cu ghicitori inteligente.

Băieții care au avut în grijă Game Room, Alex, Damian (clasa a X-a) și Tudor (VII omega) au inventat pe loc un joc cu mai multe sticle de plastic așezate pe mese, iar câștigători erau copiii care nimereau cât mai multe dintre ele cu o minge de tenis.

„Nu mă așteptam ca un simplu joc cu sticle și minge să aibă atât de mult succes”, povestește Andrei Hristia. „A fost și asta o lecție: din lucruri foarte simple, pot ieși lucruri foarte bine făcute. Depinde foarte mult de abordare.”

Ce a funcționat?

Copiii care au participat la petrecere s-au amuzat și s-au simțit bine. Activitățile, planificate sau inventate pe loc, au avut succes.

Ce ar fi putut funcționa mai bine?

Organizatorii, mai mici și mai mari, și-ar fi dorit ca unele activități să fie mai interactive și atractive, să aibă mai mult timp la dispoziție cu fiecare grup de copii, să planifice mai bine și mai din timp, să fie ajutați de mai mulți colegi.

Ce am învățat?

Sara (VII omega):

– Copiii nu te ascultă!

Andrei, dirigintele Sarei:

– Asta-i bine. Acum știi ce înseamnă să fii profesor.

Printre multe altele, o lecție esențială ține de relația dintre elev și profesor, pe care copiii implicați în organizarea activităților de Halloween au avut ocazia s-o experimenteze pentru a o înțelege.