Categorie: Viața școlii

În data de 14 februarie, ora 8:40, Avenor organizează evenimentul Open Day pentru familiile ce doresc să afle mai multe despre parcursul pe care îl oferim elevilor, de la 2 la 18 ani. 

Discover Avenor este un eveniment dedicat elevilor care vizează înscrierea în clasele 2 – 10 în anul școlar 2024 – 2025.

Noutate evenimentului constă în faptul că toți copiii înscriși la Open Day vor putea participa la o oră de curs alături de elevii și profesorii Avenor.

Înscrierile la Open Day se pot face AICI.

 

În data de 14 februarie, în intervalul orar 08:40 – 10.05, deschidem porțile campusului Avenor din Greenfield pentru a primi în vizită familiile care sunt interesate să afle cum arată învățarea la Avenor, cum îi ghidăm pe elevii noștri pentru a-și atinge potențialul în funcție de pasiunile lor și care este atmosfera din campus nostru.

Prin acest eveniment ne dorim să le oferim părinților preocupați de educație oportunitatea de a primi răspunsuri la întrebările pe care le au atunci când caută școala potrivită pentru copilul lor. În sesiuni  special concepute pentru întâlniri și discuții cu liderii noștri educaționali, cu elevi Avenor și cu părinți din comunitate, ne dorim să oferim o imagine cât mai clară a modului în care este gândit procesul de învățare, în centrul căruia se află elevul.

De asemenea, copiii participanți la Open Day vor avea ocazia să experimenteze statutul de elev Avenor. Ei vor fi invitați să participe la o oră de curs adecvată vârstei lor, având astfel ocazia să vadă în mod direct care este atmosfera de la clasă, care este relația dintre elevi și profesori și cum se întâmplă efectiv învățarea.

Atât părinții cât și copiii vor fi invitați să viziteze campusul nostru de la marginea Pădurii Băneasa,  în care s-au investit doar în ultimii 2 ani peste 4 milioane de euro. Este un spațiu special conceput pentru învățare, care cuprinde 5 clădiri, 50 de săli de clasă și laboratoare dedicate științelor, artelor, computer science, design, drama, o sală modernă de sport și două terenuri de sport descoperite. 

La Avenor suntem preocupați constant să facem învățarea relevantă, interesantă, utilă pentru viața reală. 

„Ce merită învățat?” este o  întrebare importantă pentru educație, la care ne dorim să aflăm răspunsuri de la cei mai erudiți și valoroși oameni din societatea noastră. Așa a luat naștere proiectul ”Ce merită învățat?”, care constă în organizarea de conferințe pe teme de interes pentru comunitatea noastră și nu numai, în care vorbitorii invitați sunt specialiști în domeniile lor de expertiză.

Pe 8 februarie organizăm în campusul Avenor cea de-a doua conferință din seria ”Ce merită învățat?”, avându-l ca oaspete pe Doru Căstăian, profesor de filosofie la Liceul de Arte ”Dimitrie Cuclin” din Galați și profesor asociat la Facultatea de Istorie, Filosofie si Teologie, ”Universitatea Dunărea de Jos”, care își propune să ne învețe ”Cum să trăim o viață bună”.

 

Invitația adresată profesorului Căstăian este motivată de intenția de a afla de la marii filosofi cum să ne construim o viață bună și de ce merită să avem această temă de discuție și învățare la școală. 

De ce filosofie?

Suntem din ce în ce mai preocupați de calitatea vieții noastre – de acasă, de la birou, în relație cu ceilalți și cu noi înșine – și ne dorim să avem o viață bună. Or, filosofia a avut întotdeauna o preocupare pentru viața bună, dezvoltând practici și instrumente care pot fi folosite atât în viața de zi cu zi, cât și în sălile de clasă.

”Poate că, pentru copilul tău, nu e deloc evident ce poate face gândirea filosofică şi ȋn câte feluri te pot ajuta instrumentele ei. Probabil nici pentru tine, părintele lui. Şi, totuşi, de foarte multe, presupusele invenţii ale parentingului nu sunt decât instrumente reşapate ale unor vechi tradiţii de gândire. Nimic complicat. Nimic imposibil de pus ȋn practică. De fapt, filosofia se poate face şi când te speli pe dinţi, când vezi un film pe Netflix, ieşi ȋn oraş sau vezi un meci de fotbal (mai ales când vezi un meci de fotbal). Vorbind serios, cred din suflet că darurile filosofiei sunt valabile şi azi sau mai ales azi. Nu ȋntâmplător, ȋn toată lumea, oamenii redescoperă comorile uitate ale gândirii filosofice. Fie că vor să facă faţă problemelor de la serviciu, adolescenţei sau primelor iubiri (ȋmpărtăşite şi, mai ales, neȋmpărtăşite).” -spune Doru Căstăian.

Revenirea spiritului formativ

Necesitatea revenirii spiritului formativ este din ce în ce mai sesizată la nivelul învățământului superior de filosofie din România, care propune publicului larg o gamă tot mai variată de ”instrumente” care variază de la cărți la podcasturi și programe de masterat în consiliere filosofică. Prin exemple concrete și elocvente, Doru Căstăian ne va arăta cum putem folosi zilnic uneltele filosofice pentru rezolvarea problemelor personale dar și pentru a ne îmbunătăți practicile pedagogice la clasă .

”Nu putem păcăli natura umană. Nu putem jongla cu fragmente, incertitudine, colţuri de imagini şi de idei, cu rudimente de sentimente ȋntrevăzute ca ȋn ceaţă. Nu putem vedea totul ca pe un proces de producţie, nu orice problemă se rezolvă algoritmic, nu orice obiectiv este SMART. Undeva, ȋntr-un virtual punct central al minţii noastre, perspectivele trebuie să se unească, să dea, ȋn fiecare clipă, o imagine coerentă asupra lumii care ne conţine. Toate acestea pot părea mofturi, ornamente filosofice de ȋmpopoţonat prăjituri ceva mai simple. Dar nu sunt. Sunt nevoi fundamentale fără de care fiinţa umană suferă, suferă la propriu. Fie că e vorba de noi, de copiii noştri, de adolescenţii pe care ȋi avem ȋn grijă. Nici măcar instrumentele filosofice nu sunt suficiente, e nevoie de cultivarea unor dispoziţii prin ceea ce Foucault numea tehnici ale sinelui. Putem face asta acasă şi ȋn sala de clasă. Iar eu ȋmi propun să vă arăt cum.” – spune prof. Căstăian.

Reflecție și autocreație în epoca AI

AI-ul și utilizarea lui generalizată, care devine de neevitat, aduce o serie de probleme specifice care, ca orice tehnologie, tulbură și reorganizează dispozitivele noastre sociale.

Trăim din ce în ce mai alert. Iar atunci când crește viteza, scade reflecția. Suntem obișnuiți să căutăm calea cea mai scurtă și cea mai ușoară și mereu căutăm rețete care să ne aducă succesul. Or, aceste rețete, bazate pe algoritmi, nu funcționează când vine vorba despre descoperire personală, sau despre construirea unei relații.

Cum ne putem raporta la această revoluție tehnologică, fie că suntem părinți sau profesori?

”Tehnologiile inteligente ne schimbă deja viaţa aşa cum nici o altă tehnologie nu a făcut-o până acum. Suntem abia la ȋnceput şi, cu toţii, de la copilul care ȋşi face tema cu ChatGPT până la specialistul ȋn filosofia cunoașterii ȋncercăm să ȋnţelegem ce şi cum se ȋntâmplă. E uşor să preiei idei nemestecate din jur. Să proclami visător o nouă epocă de aur a tehnologiei sau apocalipsa. Dar noi, ca părinţi şi profesori, avem datoria să ȋntelegem mai profund. Să vedem cum AI şi suita sa ne modelează cunoştinţele, deprinderile, memoria, scopurile, valorile. Să ştim ce şi până unde poate. Şi să utilizăm această cunoaştere pentru a fi mai buni părinţi, educatori, mentori.” – spune Doru Căstăian.

Despre rostul filosofiei azi

Cum ne descoperim valorile, cum decantăm ceea ce este important de ceea ce poate fi dat la o parte? Ce este sensul vieții și cum îl descoperim? Care ne sunt virtuțile? 

”Sunt suficient de onest şi, ȋmi place să cred, suficient de lucid cât să nu pretind că am un panaceu. N-am pentru voi discursuri motivaţionale, reţete de viaţă, algoritmi imbatabili. Am ȋnsă câteva sfaturi, multă disponibilitate, dorinţa de a-mi face noi prieteni ȋntr-ale reflecţiei. O spun cu dezolare, reflecţia aproape a dispărut din câmpul practicii noastre profesorale. Iar cei care plătesc sunt aproape ȋntotdeauna copiii. Ei plătesc ezitările noastre impardonabile, ignoranţa noastră fudulă, confuzia noastră existenţială. Da, ȋn acest mileniu, cred ȋncă ȋn promisiunea făcută acum câteva milenii de filosofie. Că fericirea e posibilă. Că putem şlefui la patina ei ȋn fiecare zi. Că poate fi fascinant un drum care, de regulă, ȋncepe cu noi.” – spune Doru Căstăian.

Acestea sunt câteva dintre temele pe baza cărora prof. Căstăian va discuta în cadrul conferinței din 8 februarie, în încercarea de a ne ajuta să învățăm ”Cum să trăim o viață bună”.

Adolescența este o perioadă cu multe provocări, atât pentru copii, cât și pentru adulții din jurul lor – părinți și profesori. Starea de bine a elevilor noștri și a întregii comunități reprezintă o prioritate și căutăm în permanență resurse care să îi ajute pe părinți să fie pregătiți și mereu alături de copii, indiferent cât e tulburi sunt perioadele pe care le traversează.

Cu sprijinul doamnei Maria Tănăsescu, părinte în comunitate și editor la ZYX Books, o editură care publică titluri de educație emoțională, am organizat în campus un atelier cu tema ”Ups, pubertatea!”, care a reunit un număr mare de participanți – părinți și profesori – dornici să afle cum pot rămâne prietenii de încredere ai copiilor pe parcursul acestei perioade provocatoare din viața lor.

Având ca punct de plecare cartea Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile, scrisă de dr. Cara Natterson și Vanessa Kroll Bennet, cei doi psihologi invitați ca vorbitori în cadrul evenimentului – Yolanda Crețescu, psiholog clinician cu experiență îndelungată în lucrul cu adolescenții și Silvia Guță, psihoterapeut și autor –  au vorbit despre temele cărții și au răspuns întrebărilor venite din partea părinților. 

Pornind de la informații științifice despre pubertate și schimbările fizice, psihice și relaționale pe care aceasta le aduce cu sine, în cadrul atelierului s-a discutat mult despre cum s-a schimbat perioada pubertății de la generația noastră, a prinților, la generația copiilor noștri. 

Cei doi psihologi au punctat aspecte importante legate de faptul că această perioadă începe mai devreme, durează mai mult și se petrece cu un telefon în mână, ceea ce schimbă foarte mult dinamica lucrurilor. Așadar, părinții trebuie să plece de la premisa că ceea ce ei au  făcut la 12, la 15 sau la 18 ani, tinerii de azi fac cu 3 ani mai devreme. Diferențele între generații sunt uriașe și foarte greu de depășit, mai ales pentru părinți, ceea ce face ca întreaga poveste să devină și mai dificil de gestionat.

Și dacă adăugăm în poveste schimbările hormonale, activitatea sexuală, stima de sine și imaginea despre corp, situația devine și mai complicată pentru părinții care își propun să îi aducă pe copii în lumea lor, în loc să intre ei în lumea copiilor, încercând în mod real să le înțeleagă nevoile și problemele pe care le au în această perioadă.

“Adolescenții sunt tot oameni, dar mai mici. Au aceleași probleme ca oamenii mari, doar că le trăiesc pentru prima dată.  DE ACEEA, ADOLESCENȚA ESTE VÂRSTA PRIMELOR ÎNCEPUTURI. 

Dacă tu, părintele lui, vrei să te înțelegi cu un adolescent, nu te uita la ce simți acum, ci la cum simțeai și gândeai atunci când aveai vârsta lui.” spune Yolanda Crețescu, psiholog.

CE AM ÎNVĂȚAT ÎN CADRUL ATELIERULUI

Nu este ușor să fii adolescent. Copiilor le este greu să facă față acestor ani în care își caută independența dar și validarea, în care schimbările de dispoziție sunt uriașe și nu își mai recunosc corpul în oglindă de la o zi la alta. Este o perioadă foarte tumultuoasă pentru ei,  în care se poate aluneca ușor în tulburări de alimentație, sau pot interveni probleme de sănătate mintală. 

De aceea este important ca, indiferent de ceea ce li se întâmplă, să se simtă în siguranță. Indiferent cât de greu le este părinților să accepte anumite comportamente sau atitudini, este important să rămână alături de copii, să le ofere explicații și să le arate beneficiile insesizabile pe moment. Fiind alături de ei în situațiile neplăcute (pentru părinți), cu răbdare și fără să îi judece, părinții își pot ajuta copiii mai mult decât își dau seama pe moment. De asemenea, nu trebuie să uităm nici o clipă că oamenii sunt mimetici. Inclusiv copiii adolescenți. De aceea, exemplul părinților rămâne un reper pentru copilul care va copia comportamentul – bun sau mai puțin bun.

”Am avut câteva “aha moments”, create de franchețea și deschiderea cu care psihologii ne-au vorbit – am avut impresia de mai multe ori că vorbesc chiar pentru mine, despre copilul meu. Am rezonat în special cu discursul Yolandei, care mi-a validat, de cele mai multe ori, sentimentele față de ceea ce face și spune al meu copil preadolescent, ba chiar și ceea ce pot sau nu pot face eu ca să o susțin. 

Am rămas cu mesajul că a fi părinte de adolescent “trebuie” să fie greu ca să fie bine, o validare de care cred că orice părinte conștient are nevoie din când în când.” – este una dintre mărturiile primite de la un părinte care a participat la atelier.

Smaranda Nicolau reflectă asupra progresului elevilor în timpul primului modul din acest proiect educațional inovator și despre principiile de învățare care le ghidează copiilor călătoria STEAM. Smaranda explică principalele obiective ale proiectului și felul în care acestea justifică transformarea predării tradiționale a celor patru discipline școlare care fac parte din proiect. Smaranda este profesor de Drama și de Media Studies pentru elevii de liceu și este unul dintre cei șase mândri co-creatori ai proiectului pilot STEAM, alături de minunata echipă a proiectului formată din (în ordine alfabetică) – Victor Bratu (Computer Science), Salih Gokcel (Design & Technology), Dr. Bogdan Topîrceanu (Arts), Vlad Oancea (Drama) și Irina Zamfir (Coordonator).

 

La începutul anului școlar, Avenor a lansat un proiect educațional inovativ, trans-curricular STEAM, intitulat „How to Build Another Me / Cum să construiești un alt Eu.” Proiectul îi provoacă pe elevii din clasa a 5-a să exploreze factorii care îi determină pe oameni să se comporte așa cum o fac, încercând să creeze un robot cu un comportament similar celui uman. Pentru a construi acest robot, elevii trebuie să dobândească cunoștințe conceptuale și abilități din patru domenii distincte – Computer Science (CS), Design & Technology (DT), Arte (A) și Drama (D) – care sunt și cele patru Module STEAM parcurse de copii pe tot parcursul anului.

Această abordare implică faptul că elevii Avenor din clasa a 5-a nu au lecții separate de Computer Science, Design & Technology, Arte și Drama  în programul lor. În schimb, ei au STEAM. Astfel, în loc să studieze fiecare materie pe tot parcursul anului, în ore săptămânale de câte 45 de minute, ei vor folosi cele 6 săptămâni intensive ale Modulului STEAM de Drama pentru a crea și interpreta povestea și personalitatea robotului, cele 6 săptămâni intensive ale Modulului STEAM de Computer Science pentru a programa modul în care se mișcă și comunică robotul, cele 6 săptămâni intensive ale Modulului STEAM de Arte pentru a da viață aspectului vizual al robotului și cele 6 săptămâni intensive ale Modulului STEAM de Design & Technology pentru a proiecta părțile mobile, pentru a le printa 3D și a ansambla Robotul. Robotul obținut va fi prezentat publicului (adica vouă!) la Expoziția STEAM de la sfârșitul anului, unde veți fi invitați să îl întâlniți și să interacționați cu el.

Acest proiect propune o abordare complet diferită a conceptelor curriculare de la nivelul materiilor studiate. În esență, obiectivul proiectului STEAM este să ofere o experiență educațională relevantă și să furnizeze o înțelegere pe termen lung nu doar a conceptelor și abilităților, ci și a modului în care acestea se aplică în medii reale, în afara școlii. Scopul, cu alte cuvinte, este pregătirea pentru viitor a elevilor noștri. Iar construirea unui robot reprezintă doar o scuză excelentă pentru atingerea lui. 

Noțiunea de bază –  INPUT – PROCES – OUTPUT

Unul dintre obiectivele principale ale acestui proiect este să ofere o experiență în care elevii să fie încurajați să transfere cunoștințe de la o disciplină la alta. De aceea, am ales un element de învățare simplu, dar esențial, care să conecteze cele patru module. Acest element esențial este triada INPUT – PROCES – OUTPUT. 

Cum învață elevii despre INPUT – PROCES – OUTPUT? 

În cadrul fiecărui modul li se cere explicit să transfere cunoștințe din celelalte module pentru a descoperi ce fel de INPUT este necesar pentru a genera un OUTPUT, similar cu cel uman, într-un ROBOT. 

Iar la această întrebare se răspunde diferit în funcție de materia studiată, aspect cheie, prin care se asigură transferul cunoștințelor – elevul învață că un concept se poate aplica în contexte diferite.

Cum abordăm noțiunea INPUT – PROCES – OUTPUT:

• La Drama și Computer Science, folosim triada pentru a explica cum se mișcă și comunică Robotul. 

La Drama, explorăm justificări ale comportamentul uman, îndemnându-i pe elevi să analizeze și să dezbată despre modul în care se comportă în contexte diferite, și cum comportamentul lor din prezent este uneori influențat de comportamentul lor din trecut. 

La Computer Science, le cerem să transfere în cod poveștile complexe create de ei la orele de Drama, astfel încât robotul să se miște și să se comporte așa cum și-au imaginat. Pe scurt, dacă un robot a fost tratat cu răutate de creatorii săi, el se va comporta altfel (se va mișca și va suna diferit) decât un robot care a fost tratat cu bunătate – cel de-al doilea se va dovedi probabil mai interesat să ajute oamenii, în vreme ce primul va fi cel puțin sceptic dacă nu chiar înspăimântat de persoanele din fața lui.

• La Arte și la Design &  Technology, abordăm INPUT – PROCES – OUTPUT în cadrul unui proces creativ de rezolvare a problemelor. 

La Arte, elevii încep cu observații ale corpului uman și trec apoi la crearea de designuri originale pentru personaje, pe care le proiectează și apoi le imprimă 3D. Input-ul constă în observații, dar procesul creativ duce la output-uri (modelele) care diferă semnificativ de realitatea observabilă. Cursul obligă la reflecție asupra modului în care artele construiesc realitatea. 

Pe de altă parte, cursul de Design & Technology se concentrează pe adaptarea și readaptarea procesului pentru a se potrivi Input-ului inițial, respectiv cerinței de proiectare. D&T este o lecție despre îmbunătățirea procesului. Cel mai bun rezultat va fi generat de un proces care s-a adaptat, în cel mai înalt grad posibil, la resursele disponibile.

Elevii și profesorii REFLECTEAZĂ ASUPRA PRIMULUI MODUL STEAM

Primul modul de STEAM s-a desfășurat între 15 septembrie și 15 noiembrie și a constat în 6 săptămâni de învățare intensivă. În timpul celor 6 săptămâni, miercurea, de la 08:30 – 11:10, elevii din clasa a 5-a au fost împărțiți în patru grupe, fiecăreia fiindu-i asignat un modul STEAM diferit. Astfel, echipa Epic Engineers a parcurs modulul de Arte alături de Bogdan Topîrceanu, Imaginative Inventors au făcut Design & Tehnologie cu Salih Gokcel, Robo Racers au învățat să codeze alături de Victor Bratu iar Tech Titans au fost Drama(tici) alături de Vlad Oancea. Elevii au lucrat într-o manieră pe care nu au mai întâlnit-o până acum în cadrul educației lor formale – au lucrat timp de 3 ore de școală la un singur lucru, dedicați sarcinii de a crea un produs care mai apoi va deveni ROBOTUL fiecărei echipe. 

Iată cum s-a desfășurat prima parte a călătoriei lor de învățare.

Mărturiile elevilor și profesorilor

Drama – Logica povestirii

„Obișnuiam să cred că Drama nu este potrivită pentru toată lumea, dar acum cred că oricine poate să o facă. Despre STEAM credeam că este o materie ca toate celelalte, dar nu e adevărat, este mult mai distractivă. Ceea ce apreciez cel mai mult la Robot este faptul că fiecare trebuie să contribuie, și nu e vorba doar despre persoana care scrie rolul sau îl interpretează.” spune un elev de la Drama. 

O altă elevă menționează: „Obișnuiam să cred că Drama se axează mai mult pe interpretare, dar acum știu că implică și scrierea.” Acestei eleve îi place foarte mult să joace și s-a bucurat și de jocurile de la Drama. Chiar dacă nu îi place să scrie la fel de mult cum îi place să joace, în acest moment este încântată și de contribuția ei la acest capitol. 

Ceea ce este important de reținut este că, doi elevi, care în mod obișnuit nu se bucurau de jocurile de la Drama sau de interpretare, au avut performanțe excelente în cadrul cursului, deoarece au putut contribui la poveste în felul lor.

Vlad Oancea, profesor de Drama, povestește despre beneficiile abordării sale, care se concentrează intens asupra modului în care poveștile și interpretările au sens logic. „Din perspectiva lecțiilor de Drama, principalul beneficiu al modulului STEAM este oportunitatea oferită copiilor de a gândi și găsi soluții în afara vieții cotidiene. Faptul că trebuie să construiască un robot, atât fizic, cât și la nivel de personalitate, nu este ceva pentru care reflexele lor zilnice să ofere mult sprijin. Și apoi, odată cu crearea acestui robot, personalitatea lor primește o altă dimensiune, în care gândirea abstractă, munca în echipă și imaginația sunt elementele cheie.” 

Design & Technology – Importanța lucrului în echipă

Un elev obișnuia să creadă că imprimarea 3D este ușoară, dar între timp și-a schimbat părerea. De asemenea, el percepea dificultatea ca pe ceva negativ, iar noi ne raportăm la acest lucru ca la ceva pozitiv, deoarece elevul a dobândit de fapt o înțelegere mult mai clară a efortului necesar pentru a proiecta și crea un produs. El nu mai subestimează sarcina și a avut rezultate foarte bune în orele de D&T, ceea ce înseamnă că a gestionat bine provocările pe care le-a întâlnit. 

Un alt elev a fost entuziasmat de oportunitatea de a construi, mai ales în contextul în care fosta lui școală nu avea o ofertă de STEM și nici de STEAM. Același elev a fost încântat de faptul că problemele de rezolvat în cadrul procesului de design s-au dovedit mai dificile decât crezuse inițial că vor fi. 

O altă elevă credea inițial că modulul de STEAM va fi plictisitor, credea că doar va „vorbi despre cum se construiesc roboți” dar acum e foarte entuziasmată că va face un robot adevărat, nu doar un model – s-ar fi mulțumit și cu o machetă de carton, dar aplicația 3D face tot proiectul mult mai interesant. 

Salih Gokcel, profesor de Design & Technology, a recunoscut rolul lucrului în echipă în depășirea acestor provocări pe parcursul Modulului său: „Integrarea Design & Technology în curriculum s-a dovedit a fi o schimbare majoră pentru elevi. Abordarea practică a învățării a stimulat creativitatea și abilitățile de rezolvare a problemelor într-un mod pe care metodele tradiționale singure nu ar fi putut să o facă. De la proiectare și prototipare, la implementarea ideilor lor, elevii au întâmpinat multe provocări. Prin atingerea unui scop comun, acela de a crea un robot funcțional, au învățat să comunice eficient, să își delege sarcinile, și să aprecieze abilitățile diverse cu care fiecare membru al echipei poate contribui.” 

Computer Science – Evoluția gândirii abstracte

Un elev care tocmai a încheiat modulul de STEAM ICT a povestit că programarea robotului s-a dovedit mai dificilă decât își imaginase, pentru că nu credea că va trebui să programeze robotul “cuvânt-cu-cuvânt, pas cu pas”. Încercând să explice mai bine ce vrea să spună, adaugă: “Nu pot să-mi opresc creierul și să gândesc precum un lucru care nu știe să gândească (se referă la robot). De exemplu, a trebuit să scriem un cod cu care robotul să facă un sandwich și eu credeam că va fi ușor – Ia pâine, ia unt de arahide și tot așa. Dar ce-a trebuit să facem a fost “Fă un pas înainte cu piciorul stâng, deschide sertarul cu piciorul drept, întinde cu cotul etc.” Nu a fost chiar dificil dar a fost problematic. M-am simțit foarte bine când am rezolvat problema pentru că m-am simțit mai deștept, mi-am dat seama că e mult mai greu să explici ceva unei persoane care nu știe nimic, decât să înveți tu însuți.”

Victor Bratu, profesorul Modulului de ICT explică transformarea pe care elevul o descrie mai sus: “În programul de STEAM, elevii din clasa a 5-a au parte de o călătorie transformațională de dezvoltare a gândirii abstracte. Studiind algoritmi, flow charts, sistemul binar, porți logice și limbaje de programare, elevii avansează de la abilități de rezolvare a problemelor în concret, către abordări mai abstracte. Învață să spargă o sarcină complexă în proceduri pas-cu-pas, să reprezinte idei prin flowcharts și înțeleg felul în care se poate traduce limbajul uman în cod binar. Logica și capacitatea de a raționa abstract se ascut și se focalizează. Creșterea pe care o observi, ca profesor, este ceva remarcabil, pentru că devine vizibil în fața ochilor tăi că acestea sunt abilitățile de care elevii au nevoie într-o lume în care avansurile tehnologice se succed cu rapiditate.”

Arte – Provocarea aduce progres

Dr. Bogdan Topîrceanu, profesor de Artă, împărtășește povestea progresului generat de depășirea provocărilor de pe parcursul Modul STEAM Arts: „Proiectul STEAM de la clasa a 5-a s-a dovedit a fi o provocare constructivă atât pentru mine, cât și pentru elevi. Deoarece testăm învățarea noilor tehnologii media, a fost o curbă de învățare abruptă pentru toată lumea, dar asta i-a învățat pe elevi să fie flexibili, să se adapteze, să fie rezilienți în fața noilor provocări, pentru a le depăși. Lucrând cu tehnologii noi, au întâmpinat probleme, și au trebuit să facă față faptului că, ceea ce aveau în minte nu era încă posibil de realizat pe ecran. Acest lucru i-a învățat să fie răbdători, să-și ofere timp să experimenteze, să eșueze, și apoi să utilizeze experiențele trecute pentru a itera o versiune nouă, mai reușită, a procesului.” 

Încheiem cu o mărturie a unei eleve care a finalizat modulul de Arte și care a reușit să sintetizeze esența a ceea ce încercăm să le comunicăm elevilor prin munca noastră în FIECARE dintre module. Despre experiența ei la Arte STEAM, eleva spune doar atât: “Credeam că arta nu este un lucru important. Dar acum cred că arta are multe fațete și fiecare dintre ele este importantă.”

Ne încheiem reflecția asupra primului modul pe această notă de maximă înțelepciune și intuiție a elevei e la Modulul de Arte. Până data viitoare, vă mai spunem doar că le suntem teribil de recunoscători elevilor din clasa a 5-a, care continuă să fie tineri deosebit de inteligenți, deschiși la minte și muncitori. Țineți-o tot așa!

Maria, elevă în clasa 12-a și coordonator al Avenor Christmas Charity Fair, ne povestește ce înseamnă pentru ea această tradiție care, an de an, prin intermediul elevilor care au curajul să preia coordonarea acestui eveniment de amploare, merge mai departe și ne ajută pe toți membrii comunității să simțim mai bine spiritul Crăciunului care, în cazul Avenor Christmas Charity Fair, înseamnă mai mult decât bunătăți, ciocolată caldă, jocuri și colinde.

 

Acum doi ani, în această perioadă, Cate, pe atunci elevă în clasa a 12-a și coordonatoare a Avenor Christmas Charity Fair, îmi propunea să preiau organizarea acestui proiect alături de Clara. 

În vara acestui an, eu mă aflam în aceeași poziție, propunându-le Soniei și Anei, eleve în clasa a 10-a, să preia de la mine coordonarea târgului care ne leagă pe toți.

Avenor Christmas Charity Fair, o tradiție a comunității Avenor, ajuns la a șaptea ediție, este proiectul care m-a ajutat să mă descopăr. În gimnaziu, în vremea când pentru mine târgul însemna doar spiritul Crăciunului, ciocolată caldă și premiile pe care puteam să le câștig la standurile care împânzeau campusul, visam. Visam că voi ajunge și eu într-o bună zi în postura liceenilor din echipa de organizare care, în ziua târgului, alergau grăbiți care încotro, cu multă treabă. Deși aveam proiectele mele personale, care îmi ocupau destul de mult timp, speram totuși că, la un moment dat, printr-o minune, voi ajunge să alerg și eu prin campus în luna decembrie, în calitate de organizator al unuia dintre cele mai iubite evenimente.

Timpul a trecut și, în clasa a 11-a, eu și Clara am devenit coordonatoarele Avenor Christmas Charity Fair. Mânate de amintirea copilului din noi, care ar fi sărit în sus de bucurie la o asemenea veste, începând din septembrie ne-am pus pe treabă. Și nu singure, căci, organizarea târgului presupune să ai alături o echipă unită și puternică, alături de care să lucrezi cot la cot. 

Ediția din 2022 a avut în spate șase departamente de specialiști. Fiecare echipă a avut propriile responsabilități. Dincolo de ce era planificat, a venit și ceea ce era neplanificat, surprinzător și neimaginat de copilul de clasa a 7-a care își dorea cândva să devină organizatorul târgului de Crăciun. Comunicarea cu asociația pe care am ales să o susținem, comunicarea cu echipa de leadership a școlii pentru a crea programul târgului astfel încât toți elevii din campus să se bucure de el în siguranță, invitarea comunității sunt doar câteva dintre aspectele care ne-au solicitat la maximum.

 

Toată oboseala, toată munca și tot sclipiciul care ne-a intrat în ochi în timp ce făceam decorațiuni pentru târg au fost uitate și nu au mai contat în momentul în care Avenor Christmas Charity Fair s-a deschis. Pe 20 decembrie, la ora 13.00, sute de copii au luat cu asalt standurile, favorite fiind cele cu bunătăți.

Recunosc că, pe durata lui, nu am știut dacă târgul este un eveniment de succes sau nu, și dacă și ceilalți participanți se bucură așa cum mă bucur eu, până în momentul în care m-am uitat la poze. Văzând copiii cu frișcă pe nas, cu fețele ascunse după vata de zahăr și cu brațele pline de premiile câștigate la standuri, m-am simțit împlinită și mi-am dat seama că am devenit unul dintre liceenii pe care îi priveam cu ani în urmă alergând înnebuniți prin târg. Iar această experiență m-a făcut să retrăiesc bucuria din clasa a 7-a.

Odată cu încheierea ediției din 2022, după ce standurile au fost strânse și depozitate pentru următorul an, am știut, cu un nod în stomac, că e momentul să mă pregătesc să predau ștafeta. După propriile mele investigații, și după ce m-am consultat și cu profesorii din jurul meu, am știut că Ana și Sonia sunt cele mai potrivite persoane care pot duce tradiția mai departe.

Ediția de anul acesta am organizat-o alături de ele, fiind foarte motivate să avem un eveniment memorabil, fiind ultimul meu târg, în calitate de elev Avenor și organizator principal, iar pentru ele prima experiență în calitate de coordonatori.

Am ținut cont de tot ce am învățat din experiența de organizare a anului trecut, iar Ana și Sonia s-au adaptat, au învățat și încet-încet au preluat responsabilitatea.

Discutând cu Adelina Toncean, fondatoarea Asociației Blondie, cauza noastră caritabilă din acest an, am realizat împreună că, ceea ce facem nu este doar un proiect personal pentru noi, ca eleve, nici doar o bucurie pentru elevii Avenor care așteaptă cu nerăbdare targul, ci este o șansă la viață pe care o putem oferi bebelușilor grav bolnavi. Iar sentimentul pe care ți-l oferă acest gând, nu poate fi definit și depășește orice așteptare.

Deși îmi este greu să mă gândesc că la anul, în această perioadă, voi fi la facultate într-o altă țară sau chiar pe un alt continent, deja aștept cu entuziasm momentul în care mă voi putea întoarce să le văd pe Ana și Sonia în acțiune și apoi, pe măsură ce anii vor trece, pe ceilalți coordonatori ai acestei frumoase tradiții care sper să meargă mai departe cu entuziasmul pe care Maria din clasa a 7-a îl avea când participa la Charity Fair.

Dana Papadima – Director Educațional la Avenor – este, pentru noi, un reper în ceea ce privește limba și cultura română, valori pe care încercăm să le păstrăm și să le dezvoltăm la nivelul întregii comunități. Ca în fiecare an, în preajma zilei de 1 Decembrie, o invităm pe Dana să ne vorbească despre România, despre ce înseamnă să fii un bun român și despre limba română – ingrediente care contribuie în mod semnificativ la o sărbătorire așa cum se cuvine a Zilei Naționale. Vă invităm să citiți interviul din acest an, care ne oferă o perspectivă foarte autentică a ce înseamnă Ziua României.

Părere personală: sentimentul religios, patriotismul și relațiile private sunt lucruri care țin de domeniul strict personal, intim chiar. Nu am înțeles foarte tare exhibarea acestor trăiri sau convingeri în spațiul public, de tipul rândurilor de cruci făcute cu smerenie la trecerea pe lângă un lăcaș bisericesc, manifestările publice urmate de binecunoscuta bătaie pe piept despre „țărișoara mea” sau destăinuirile despre viața privată. Sunt trăiri delicate, pur personale, legate profund de valorile și convingerile proprii. Nu doresc foarte tare să le împărtășesc cu „lumea”, oricare ar fi ea. Cred că patriotismul e mai puțin o poză în ie sau o bentiță tricoloră afișată pe facebook și mai mult a-ți face treaba bine pe acest pământ, câte zile ți-e dat să ai. Am citit însă destulă poezie românească cu mesaj patriotic (la muzică am o problemă…), de la clasici la moderni. Ana Blandiana are câteva poeme minunate, Nichita la fel, iar sufletul meu de copil se înduioșează chiar și acum când rememorează Peneș Curcanul sau Sergentul sau Trei, Doamne, și toți trei, ca să amintesc și din clasicii Alecsandri și Coșbuc.

Nu mă umplu de sentiment patriotic urmărind performanțele lui David Popovici, îl consider un produs al talentului și dăruirii personale și efortului părinților și educatorilor săi.

1 Decembrie a fost desemnată Zi națională imediat după decembrie 1989, ca un gest reparatoriu, după ipocritul 23 August din perioada comunistă, dar fără o consultare publică, fără a împărtăși această decizie cu vreun cerc de specialiști, istorici, sociologi sau etnologi. Și așa a rămas, nimeni nu a mai stat să conteste de ce această dată și nu alta, în ideea că, totuși, ea reprezintă simbolic Marea Unire, marea reîntregire. Obiecția mea nevinovată este mai degrabă legată de desemnarea lui „Deșteaptă-te, române!” drept imn național, pe de o parte pentru că are un mesaj profund revanșard și, pe de altă parte, pentru că, deși linia melodică este foarte frumoasă (compoziția aparține lui Anton Pann), este la origine un cântec religios, cu ton grav și descendent, de melopee bizantină, după mine mai puțin potrivit pentru un imn național și foarte, foarte greu de cântat altfel decât de profesioniști. Or cantabilitatea, laolaltă cu mesajul, ar trebui să fie un deziderat al oricărui imn național. 

Mai mult, la noi persistă această confuzie plecată încă din epoca romanticilor că o sărbătoare națională este neapărat un prilej de a omagia trecutul belicos și jertfele înaintașilor. Eu aș separa aceste două lucruri: omagiul eroilor, paradele militare, solemnitatea discursurilor și a prezențelor bisericești și o zi dedicată sărbătoririi Zilei naționale, unde lumea să se bucure și să urmărească focurile vesele de artificii. Dar, vorba ceea, atât s-a putut…

Plecând de la reflecția în legătură cu ce înseamnă a fi un bun român, aș mai aduce în discuție o dezbatere identitară care nu ne dă pace, tot de pe la pașoptiști încoace: ba noi, românii, suntem cei mai buni, mai tari, mai nedreptățiți din lume și nu ni se recunosc îndeajuns virtuțile, ba suntem un popor de nimic, de coate-goale, de descurcăreți contextuali.

Nu mi se pare drept și toate aceste discuții despre ce s-ar numi excepționalismul românesc (în bine sau rău, cum am văzut), nu știu în ce măsură ne ajută la înțelegerea unei mătci identitare, de tipul suntem cum și ceea ce suntem. Un popor interesant, la confluențe culturale și lingvistice fascinante, o cultură mică în raport cu marile civilizații, dar plină de imbold creativ. Prinși între anacronism și modernism, între Carpați și Balcani, între Europa și non-Europa, între tradiție și revolta împotriva ei. Veșnic între lumi, dar tocmai de aceea  interesanți. Să nu căutăm etichete înglobante, ci să fim mulțumiți cu ceea ce suntem.

Filozoful Constantin Noica are un volum, splendind ca stilistică, de eseistică culturală intitulat „Sentimentul românesc al ființei”. La apariție, cartea a fost foarte apreciată, constituind pentru mulți un abecedar identitar. Cu o singură excepție, malițioasă. Celălalt filozof și confrate trăind la Paris în exil, Emil Cioran, îi trimite lui Noica o scrisoare de felicitare care se termină cu următoarea replică: „Și-acum, pe când Sentimentul paraguayan al ființei?” Subtilă ironie, nicidecum răutate, îndemn spre o mai bună cumpănire a excepționalismului identitar…

Experiența mea patriotică s-a petrecut doar când am trăit în absența, nu a poporului meu, ci a limbii române. Când pentru câțiva ani, am trăit în plină civilizație occidentală, în condiții incomparabile cu România de atunci, dar nevoită să folosesc, când limba germană, când franceza, când engleza. Atunci mi-am dat seama că peisajele frumoase pot să le înlocuiesc cu alte peisaje frumoase, prietenii apropiați pot să-i vizitez din când în când. Iar la victoriile naționalei de fotbal n-am plâns niciodată de înfiorare, mai mult decât lacrimez la victoria oricărui star sportiv sau artistic, de oriunde s-ar afla. Dar viețuirea mea autentică, în bucurie și plenitudine, nu s-ar fi putut vreodată așeza fără limba română.

Ziua națională este pentru mine limba română. De aceea o celebrez în fiecare zi.

Richard Thomason este Head of Secondary la Avenor începând cu acest an școlar. Ne bucurăm că este alături de noi în dublu rol, el fiind și profesor de istorie la Secondary School. După două luni de activitate intensă în școală, l-am invitat să participe la un interviu în care să povestească despre experiența la Avenor, ce l-a surprins în mod plăcut și ce mai avem de îmbunătățit, despre viitoarea Class of 2024 și despre valorile britanice pe care le-a regăsit în școală.

 

În cele două luni de activitate la Avenor, ca Head of Secondary și profesor de Istorie, ai avut parte de experiențe care te-au surprins în mod plăcut? În caz afirmativ, poți să împărtășești cu noi câteva dintre aceste experiențe?

Au fost două luni intense, pe parcursul cărora am reușit să cunosc mai bine școala, elevii, profesorii și, încet-încet și părinții. Sunt convins că, în continuare, sunt multe lucruri de descoperit, dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult până în acest moment sunt oportunitățile oferite elevilor, în special oportunitățile de învățare în afara școlii, cum sunt excursiile, de exemplu.

În plus, ghidarea și sprijinul de care elevii noștri au parte în procesul de aplicare la universități din diverse colțuri ale lumii reprezintă o prioritate, la Avenor, și sunt foarte plăcut impresionat de calitatea programului de orientare și consiliere în carieră pe care școala îl oferă.

Dincolo de aceste aspecte, în fiecare zi sunt plăcut surprins de gândirea critică și de creativitatea elevilor din Avenor, abilități pe care au oportunitatea să și le dezvolte în cadrul orelor dinamice oferite de către profesori.

Nu în ultimul rând, vreau să menționez, ca pe un avantaj considerabil, modul în care este monitorizat progresul elevilor. Această monitorizare se face la un nivel de detaliu pe care nu l-am mai întâlnit, drept pentru care orice schimbare la nivelul performanței elevilor este imediat observată și se poate interveni în consecință.

 

Suntem în permanență preocupați să ne însușim și să respectăm tradițiile și valorile britanice. Ai avut ocazia să vezi cum se regăsesc aceste valori în viața de zi cu zi, sau în diverse proiecte pe care le derulăm în cadrul școlii?

M-am bucurat să regăsesc valorile britanice în cadrul școlii, iar cel mai bun exemplu este oferit de alegerile organizate pentru Consiliul Elevilor, dar și activitatea propriu-zisă a Consiliului. Îmi doresc să consolidăm și mai mult rolul acestui Consiliu în cadrul școlii, obiectivul fiind să avem tot mai mulți elevi care să fie implicați și să genereze schimbări la nivelul comunității.

De asemenea, am remarcat angajamentul față de valorile britanice în numeroasele competiții de debate la care elevii iau parte și, nu în ultimul rând, în activitățile organizate cu ocazia sărbătorilor precum Armistice Day și Remembrance Day.

 

Având ca obiectiv principal să pregătim elevii pentru admiterea la universități de top din întreaga lume, cum evaluezi potențialul viitoarei generații de absolvenți Avenor, Class of 2024?

Din păcate pentru mine, nu sunt profesor la clasa a 12-a și în felul acesta nu am ocazia de a-i cunoaște pe elevi așa de bine cum mi-aș dori. Pot să spun însă că sunt maturi, reflexivi și politicoși. Sunt încântat de oportunitățile care le stau în față, căci am văzut planurile lor și le cunosc aspirațiile pentru universitate, și sunt convins că vor avea succes.

Am convingerea că vor avea rezultate mai bune decât colegii lor, care au terminat în 2023, deși standardul este unul foarte ridicat. Suntem cu toții alături de ei și le dorim succes în 2024.

 

Cum percepi Avenor din cele două poziții pe care le ocupi în cadrul școlii – Head of Secondary și profesor de Istorie?

În calitate de Head of Secondary, sunt foarte mândru de toți elevii de la gimnaziu și liceu, de comportamentul lor în timpul orelor, și de prezența la școală, care este excelentă. 

Cu siguranță, sunt aspecte care trebuie îmbunătățite și întotdeauna trebuie să ne străduim să fim și mai buni. Punctualitatea și purtarea uniformei sunt două aspecte care s-ar încadra la acest capitol. În plus, elevii de la gimnaziu trebuie să aibă grijă și să nu mai alerge în spațiile interioare pe durata pauzelor. 

Cred cu tărie că întotdeauna e loc de mai bine.

Ca profesor de Istorie, mă bucur foarte mult de experiența pe care o am și sunt foarte mândru de elevii mei de la clasa a 9-a care au ales să studieze History la IGCSE, la un nivel academic foarte înalt, care vizează excelența.

Orele de la gimnaziu sunt întotdeauna pline de viață și distractive, elevii sunt pasionați de Istorie și își doresc să aibă rezultate foarte bune. Unii dintre ei sunt așa de pasionați încât cer teme suplimentare, ceea ce mă bucură.

Sunt încântat că fac parte din catedra de Humanities, aflată sub conducerea excelentă a Prof. Dr. Viorel Căpățînă. Deoarece în cadrul orelor de Istorie de la Secondary School ne concentrăm pe dezvoltarea abilităților elevilor, echipa de profesori este foarte importantă și sunt norocos să le am colege pe două profesoare remarcabile – Miss Socoliu și Miss Dăscălescu, cu care pot împărtăși idei și inspirație.

Într-o lume atât de polarizată despre cum să creștem, să educăm și să formăm copiii de azi în adulții viitorului, profesorul Mircea Miclea a reușit să aducă o sală întreagă de 150 de persoane la aceeași concluzie – copiii fac ce vor, părinții fac ce trebuie. 

Dincolo de răbdarea și infinita înțelepciune cu care ne-a explicat ce metacompetențe trebuie să dezvoltăm pe parcursul procesului de învățare, profesorul Mircea Miclea ne-a punctat cât de importanți sunt părinții în formarea copiilor, prin propriul lor comportament, prin fiecare cuvânt și mai ales prin constanță. 

Invitația pe care i-am deschis-o domnului profesor de a ni se alătura la Avenor College de Ziua Internațională a Profesorului nu a fost întâmplătoare. “Ce merită învățat?” este o preocupare comună careia îi răspundem și prin practică și prin cercetare, din dorința de a fi adaptați procesului prin care-i transformăm pe copiii de azi în adulții de mâine. Iată cum a răspuns domnul profesor întrebărilor părinților Avenor:

Cum îi învățăm pe copiii din ziua de astăzi răbdarea?

”E tot mai greu să-i înveți răbdarea în condițiile în care ei stau tot mai mult pe tehnologiile digitale. Tehnologiile digitale se caracterizează, printre altele, prin următorul fapt: contra unui efort mic – adică dau click pe mouse – obțin o recompensa mare în raport cu efortul … și imediat.

Primul pas de a învăța răbdarea este să îi scoți din utilizarea excesivă a acestor tehnologii digitale care nu fac altceva decât să le cultive … inversul răbdării.

AMÂNAREA RECOMPENSEI

Al doilea lucru este … să îi amâni recompensa. Adică el a făcut ceea ce avea de făcut dar, tu nu îi dai imediat recompensa pe care i-ai promis-o. I-ai promis că o să ieși cu el să îi cumperi o înghețată, dar nu imediat, după un timp, apoi mărim intervalul de timp. Și dacă facem lucrul ăsta treptat, creierul lui învață că recompensa va veni, dar trebuie să mai aștepte și asta înseamnă răbdarea.

După aceea, în următorul stadiu, uneori dai recompensa, alteori nu dai recompensa. Adică nu de fiecare dată când face comportamentul dorit îi dai recompensa. În felul acesta îl înveți să persevereze în a avea răbdare. 

Perseverența se dobândește prin faptul că recompensele nu mai sunt atât de predictibile, nu știi exact când va veni. Știi că va veni, dar nu știi când va veni. Și atunci tu continui să faci până când va veni.”

 

Ambiția? Se poate învăța?

“Ambiția se leagă în primul rând de autodisciplină. Regula esențială în ambiție este următoarea – scopul meu este mai important decât starea mea. 

De cele mai multe ori noi facem lucrurile în funcție de stările noastre. Dacă sunt somnoros, nu mă ridic din pat, că sunt somnoros. Dacă avem o stare pozitivă, facem o grămadă de lucruri, dacă avem o stare negativă, nu mai facem lucrurile respective, că suntem prea obosiți. 

SCOPUL E MAI IMPORTANT DECÂT STAREA

Aceasta este o achiziție majoră și ați văzut oamenii care sunt performanți, care fac lucrurile ca lumea, nu iau atât de mult în calcul stările lor. Iau mai mult în calcul scopurile, obiectivele lor. Scopul meu e să fac acest lucru. Acum, că sunt obosit azi, că sunt trist azi, ca sunt bine dispus, că sunt entuziasmat, că sunt în pragul disperării – contează mai puțin. 

Scopul e mai important decât starea. Asta e regula care trebuie învățată. Întâi din exterior, apoi, îl ajuți să treacă prin toate stadiile dobândirii unei reguli – prin proiecție, identificare și apoi prin sincronizare. Asta trebuie să o ilustrezi și tu ca părinte, dacă vrei să fii imitat.”

 

Ce pot face părinții?

”Întâi, părinții trebuie sa se uite la modul în care ei se comportă în viața lor cotidiană. 

Creierul nostru are o capacitate extraordinară de a extrage reguli. Un copil de 5-6 ani vorbește corect gramatical fără ca cineva să îl fi învățat regulile gramaticale, pentru că creierul nostru are abilitatea de a  extrage regularități inconștient, fără efort – e o predispoziție pe care filogeneza ne-a pus-o în creierul nostru și extragem regularități. 

Or închipuiți-vă acum… copilul extrage regularități din emisiile verbale – adică din ce vorbim noi între noi – … și nu numai că le extrage, le folosește.  Combină cuvintele în propoziții și în fraze în funcție de regularitățile pe care el le-a extras și pe care nu le-a învățat niciodată.

Acum închipuiți-vă că aceeași abilitate e valabilă și când se uită la regularitățile vieții noastre cotidiene, la cum, de exemplu, rezolv eu un conflict. Păi dacă eu rezolv un conflict prin violență, adică am o dispută cu partenera mea de viață și îi trag una și am rezolvat conflictul, copilul extrage această regularitate. 

Sau, te vede pe tine că mai degrabă spui ”Hai mă, nu mă simt bine acum, nu ieșim la plimbare. Aștept să mă simt bine și după aia ieșim la plimbare.” Asta înseamnă că-i  spui ”starea mea e mai importantă decât scopul meu”. 

Doi – părinții trebuie să fie atenți la modul în care administrează aceste contingențe, adică întăririle și penalizările, pentru a-i ajuta pe copii să dobândească regulile. 

CE LE PLACE COPIILOR ȘI CE LE FOLOSEȘTE 

Diferența dintre noi și copii este că noi, spre deosebire de ei, trebuie să ne gândim la ce le folosește lor. Ei se gândesc la ce le place lor și e firesc să se gândească la ce le place. Când eu sunt la 3 ani, 4 ani, 5 ani – mie-mi place să mă joc. Și după aia mie-mi place să mănânc înghețată și după aia mie-mi place să stau la televizor. Cât? 14 ore. Sau pe internet..asta-mi place! 

Dacă eu, ca părinte, spun ”Dacă lui îi place așa ceva, eu nu vreau să-l deranjez, că eu îl iubesc foarte tare, e iubirea vieții mele, deci trebuie să fac ce-i place!” – atunci facem o mare greșeală, pentru că înseamnă că noi, ca adulți, ajungem să gândim ca un copil. Or noi trebuie să ne gândim invers – ”Ce-i folosește lui?” 

Îi folosește, de exemplu, să respecte niște reguli, ca să se adapteze la lumea din jur, deci hai să facem reguli.

”Întâi îți faci temele și după aia te duci la calculator și numai 2 ore.”

”Întâi îți faci curat în cameră și apoi ai dreptul să mergi în cutare loc.” 

Eu știu că lucrul ăsta îți va folosi pentru că după aia regulile îți folosesc peste tot, indiferent unde te angajezi. Poți să te angajezi la benzinărie, dar trebuie să respecți reguli – te îmbraci într-o anumită uniformă, de la o anumită oră, până la o anumită oră, faci anumite proceduri, într-un anumit fel.

Cred că trebuie să ne gândim că e mult mai bine să avem niște copii care sunt adaptați la lumea haină de adulți în care ei vor trăi, chiar dacă poate nu ne iubesc așa de tare, decât să ne iubească foarte tare și să fie dezadaptați la lumea respectivă. Nu cred că vrem asta. ”

Pentru al doilea an consecutiv, liceenii Avenor au obținut licența pentru a organiza TEDxYouth@Avenor College și suntem foarte mândri de ei. Felicitări!

Conferințele TED au ca obiectiv răspândirea „ideilor care merită promovate” prin intermediul liderilor din întreaga lume, care susțin discursuri ce uimesc audiențele și care adună ulterior milioane de vizualizări.

”Conferința TEDxYouth@Avenor College va avea loc pe 18 noiembrie și, la fel ca anul trecut, la prima ediție TEDx Avenor, sperăm să ne bucurăm de sprijinul întregii comunități, atât fizic, printr-o prezență cât mai mare în sală, cât și organizatoric, prin orice tip de contribuție care să ne ajute să pregătim totul la standardul pe care ni-l dorim și care, de altfel, este impus de franciză.

Dorim pe această cale să le mulțumim tuturor celor care au fost în 2022 alături de noi, oferindu-ne sprijin – financiar, material, informații și sfaturi. Fiecare ajutor a contat și ne-a ajutat să organizăm conferința cu tema „Ctrl+Alt+Del. Reset & Start Over” în care invitații au vorbit despre depășirea obstacolelor prin perseverență. 

Prin tema de anul acesta – „On Top of the World. What’s next?” – plănuim să explorăm provocările și dezvoltarea personală de după marele succes. Alături de colegii mei organizatori, lucrăm de zor la proiect și suntem foarte entuziasmați de această oportunitate.” spune Sandra, eleva în clasa 12 Omega, Licensee and main organiser. 

Biletele la eveniment sunt puse în vânzare și pot fi achiziționate de AICI iar primii vorbitori la eveniment sunt deja confirmați –   Virgil Stănescu și Adriana Istrate. 

După performanța în echipa națională de baschet, Virgil a fondat Go Scholarship – un program suport pentru tineri sportivi care îi ajută să exceleze. Renunțând la jobul ei corporate, Adriana a devenit singura femeie din România care a alergat pe toate cele șapte continente (câștigătoare Antarctic Marathon – 100 km). 

Întregul proiect TEDxYouth@Avenor College este organizat exclusiv de liceenii Avenor. 

”Avem 8 departamente: Curation, Executive production, Event management, Communications and editorial, Design, Sponsorships, Website management și Legal, ceea ce înseamnă o echipă de 30 elevi și 20 de voluntari. 

Ne bazăm pe experiența obținută din organizarea ediției de anul trecut și în continuare învățăm împreună din tot ceea ce ni se întâmplă deoarece suntem foarte hotărâți să ne atingem obiectivul de a organiza un eveniment auto finanțat cu un line-up de 8 speakeri.” – spune Sofia, elevă în clasa 12 Alfa, Co-organiser. 

TEDxYouth@AvenorCollege este un eveniment public iar detalii despre echipa organizatoare, eveniment și vorbitori se regăsesc pe:

Website-ul TED      Instagram        Facebook

La Avenor am serbat Ziua Internațională a Profesorului la școală, așa cum știm cel mai bine – prin învățare. Ne-am bucurat de prezența în campus a domnului prof. dr. Mircea Miclea care ne-a ajutat pe toți cei prezenți la conferința ”Ce merită învățat?”, să înțelegem mai bine cum, împreună – școală și părinți,  îi putem ajuta pe copii să se pregătească pentru un viitor în schimbare rapidă, incert și pe care doar ni-l putem imagina.

Cea mai bună dovadă a modului extraordinar în care prof. Miclea a povestit despre ”Ce merită învățat?”astfel încât să fie relevant și în lumea de mâine este mărturia pe care Liana Alexandru, jurnalist, autoare de cărți pentru copii și părinte în cadrul comunității noastre a oferit-o:

Când vorbim cu foarte multă preocupare despre #educație, despre cum ar trebui să fie profesorii azi adaptați la realitatea tot mai dinamică a lumii, astfel încât copiii să poată fi bine orientați și să reușească în viață, uităm adesea cât de important rămâne părintele în ce se întâmplă pentru un copil în etapele lui de școală.

A fost o satisfacție să-l aud aseară pe profesorul Mircea Miclea vorbind la conferința Avenor College de #ZiuaEducației și despre rolul fundamental al părintelui nu doar în cei șapte, ci în toți anii copilului de acasă pentru ca școala să reușească. În formarea unei discipline care să-l facă apt să se autodisciplineze, să parcurgă coerent un sistem de educație și să facă față provocărilor unei realități tot mai volatile.

Cum îi învățăm noi, părinții, pe copii regulile, cum le creștem răbdarea, cum le mai cultivăm ambiția într-o realitate în care telefonul mobil e generator de plăcere instantă, de adicție și de pseudo-cunoaștere? Mircea Miclea spune că un copil, capabil să vorbească bine fără să cunoască gramatică pentru că mintea funcționează extrăgând regularități, învață din ceea ce vede, în primul rând din felul în care se poartă acasă părinții cu el. Și dacă el gândește ‘hedonist’, cu alte cuvinte e tentat în mod natural să facă doar ceea ce-i place, părintele trebuie să se gândească mereu la ceea ce-i folosește copilului cu adevărat.

Până când copilul ajunge să se autodisciplineze și să aleagă singur, rolul părintelui e să-l facă să respecte reguli. Iar pentru ca să reușească, regulile trebuie să fie simple, repetate și să aibă drept combustie emoțiile, chiar dacă ele înseamnă rușine, vinovăție sau nevoia de a fi parte dintr-un grup: ‘Îmi fac tema pentru că nu vreau să se supere tata’ sau ‘pentru că așa fac și ceilalți colegi de clasă’. Odată ce regula e asumată, iar copilul se indentifică cu ea, regula poate fi integrată într-un sistem împreună cu alte reguli, devenind comportament: ‘Îmi fac temele pentru că așa vreau ori așa sunt eu’. Cel mai mult mi-a plăcut aici ideea că regula nu e un scop în sine, ci un fel de a face față fluctuațiilor afective.

Respectarea unor reguli limpezi e baza pentru a putea cultiva copiilor în epoca gadgeturilor și răbdarea. Frumusețea argumentației lui Miclea a fost punerea în oglindă a cultivării răbdării chiar cu formarea adicției. A dat exemplul jocului de păcănele unde, e adevărat, se câștigă, dar la intervale pe care omul le socotește ca fiind predictibile și care devin, cu timpul, tot mai impredictibile. Amânarea recompensei e o formă de a crește răbdarea, iar părintele își va îndeplini promisiunea fără să stabilească termene. Aici m-am amuzat teribil pentru că zilele trecute tocmai rezolvam o urgență, după ce făcusem la cuptor o prăjitură și o lăsasem la răcit, când copilul a venit să mă-ntrebe dacă pot să-i tai o bucățică. I-am spus că am nevoie de zece minute fiindcă mă concentrez maxim pe rezolvarea unei probleme. ‘Foarte bine, mi-a zis, din clipa asta mă uit la ceas, în fix, dar fix zece minute vin să-mi tai prăjitura.’ Și mi-a închis ușa.

Ambiția, foarte necesară copilului pentru orice progres, trebuie, totuși, canalizată înspre lucrurile care contează. Mircea Miclea spune că lipsa de chef (o constantă dacă e să fim sinceri a oricărui început de activitate folositoare), se rezolvă punând deasupra felului în care ne simțim scopul. Scopul, spune el, e mai important decât starea. ‘Dar de ce trebuie să fac asta?’ e întrebat adesea părintele, începând chiar cu trezitul de dimineață. ‘Ei, uite de-asta!’ a răspuns foarte sincer profesorul Miclea, făcând o sală întreagă de părinți și profesori să izbucnească în râs.

În ultimul paragraf la notițele mele din conferința de la Avenor a lui Mircea Miclea am scris așa: ‘E mai bine pentru copii să fie adaptați la lumea haină și să nu ne iubească, decât să ne iubească și să fie niște inadaptați.’ Aici am un amendament. Cred, mai degrabă, că toți cei care avem acum ocazia să auzim de la copiii noștri că suntem cei mai nesuferiți părinți din lume vom fi peste ani și cei mai iubiți.

Articolul poate fi citit integral în Republica.