Seria „Creatori de viitor”: Lecția încrederii

Mihaela Ancuța, profesor de Matematică și Informatică: „Dacă le arăți elevilor că ai încredere în ei, îți vor aduce luna de pe cer.”

Educația începe cu 20 de ani înainte de a ne naște și continuă până în ultima zi în care ne aflăm pe Pământ, crede Mihaela Ancuța, profesor de Matematică și Informatică (Information and Communication Technology – ICT) la Liceul Internațional Avenor.

Cum fiecare dintre noi suntem influențați de educația pe care au avut-o părinții noștri, unul dintre lucrurile care îi plac cel mai mult la Liceul Internațional Avenor este că liceenii provin din familii preocupate de educație. Astfel, profesorii se concentrează pe ceea ce trebuie, și anume pe procesul de învățare.

La orele de Matematică și de ICT de la Liceul Internațional Avenor, elevii fac exerciții în grupuri de câte doi, fac prezentări, merg în vizite în afara școlii ca să se documenteze și dezbat teoreme. De ce? Răspunsul Mihaelei este simplu: „Nu-mi doresc ca elevii să învețe mecanic”.

În perioada de când este unul dintre profesorii Avenor, a învățat că puterea crește atunci când oameni care împărtățesc aceleași valori lucrează împreună. În interviul de mai jos, Mihaela ne-a spus, printre altele, cât de mult contează încrederea, și pentru elevi, și pentru profesori, și ce anume și-ar dori de la sistemul de educație din România.

Ce experiență aveai înainte să devii profesor la Avenor College?

Înainte să vin la Avenor, am fost profesor, timp de cinci ani, la o altă școală privată din București care funcționează tot pe sistemul Cambridge.

Ce anume te-a atras către Avenor?

Îmi amintesc și acum ziua în care am găsit postul scos la concurs de Avenor College. Pentru că, în acel an, lucrurile nu mergeau chiar perfect la școala la care lucram, am simțit că am nevoie să fac o schimbare. Și, dacă nu eram eu motorul schimbării de care aveam nevoie, atunci cine? Chiar dacă, la început, mi s-a părut că, într-un fel, o iau de la zero, mi-am dat seama că reprezenta și o mare provocare: când începi un lucru nou, parcă te lucrezi pe tine, ai timp să te uiți din exterior la tine și îți dai seama cum poți să faci lucrurile mai bine și să te dezvolți. M-am dedicat și mă dedic foarte mult acestui job pentru că îmi place ceea ce fac.

Cum a fost începutul la Avenor?

Prima impresie a fost că este altceva. Când am venit aici, oamenii m-au îmbrățișat, deși nu mă cunoșteau. În prima zi! Am zis că ceva nu era în regulă! Și foarte greu m-am obișnuit cu acest lucru. Dar prima mea impresie a fost că oamenii sunt foarte deschiși, transparenți și foarte afectivi. Iar afectivitatea asta se vedea peste tot.

Care au fost probele pe care a trebuit să le treci ca să devii profesor Avenor?

Mai întâi, a fost interviul telefonic, care a durat destul de mult. Andreia Mitrea, unul dintre fondatorii Avenor, mi-a pus o serie de întrebări concrete despre mine și despre modul în care văd educația. Apoi, am venit la interviu la școală, am făcut un tur al școlii și mi-au spus că urmează să mă contacteze ca să dau o probă. Ceea ce s-a și întâmplat: am revenit la Avenor și am susținut două lecții demonstrative, după care a urmat un alt interviu în care am discutat toate aspectele ce țineau de programul meu și de restul detaliilor.

Care crezi că sunt valorile pe care le promovează Avenor?

Să fim buni cu cei din jurul nostru, să fim înțelegători, să avem o atitudine prietenoasă și pașnică. Să-i ascultăm pe ceilalți și apoi să ne dăm cu părerea. Să credem că de la oricine avem de învățat și că suntem responsabili pentru tot ceea ce facem. Acest lucru a fost transmis atât elevilor, cât și profesorilor. Se pune un accent foarte mare pe partea aceasta afectivă, personală: să fim cu sufletul deschis și curat, să fim sinceri. Legat de învățare, contează foarte mult respectul: trebuie să-i respectăm pe cei din jurul nostru pentru ceea ce ne învață și să fim responsabili. Pentru că noi suntem singurii responsabili de ce și de cât învățăm.

Care sunt cele mai mari diferențe între un sistem bazat pe curriculumul Cambridge și unul de stat?

Cea mai mare diferență este faptul că materia în sistemul românesc este multă și, dacă ar trebui s-o împărțim pe câte zile avem la dispoziție să o parcurgem, ne iese că, într-adevăr, nu putem să facem o lecție în mai mult de o oră. La Avenor, de exemplu, poți să studiezi cercul în mai multe ore pentru că s-a creat un program mai lung și s-a suplinit numărul de ore. Și atunci, avem timp să refacem o lecție care nu a fost înțeleasă bine sau am putut s-o planific încă de la început pe mai multe ore. În sistemul Cambridge, materia este mai puțină.

O altă diferență importantă este că, în sistemul Cambridge, nu există această metodă în care profesorul autoritar predă în fața clasei, elevii scriu după dictare și apoi dau teste din ce au învățat. În sistemul Cambridge, profesorul este coordonatorul elevilor: el le facilitează învățarea și planifică cine ce să facă și când. Încerc să le dau roluri. De exemplu, de ce să-l verific eu pe Florin dacă a înțeles, când știu că a înțeles? Mai bine să-l verifice colegul lui, altfel o să aibă și el o imagine despre ce se întâmplă. Încet, încet, vor ajunge să fie foarte sinceri cu ei și cu cei din jurul lor și să fie obiectivi. Sistemul Cambridge îl lasă pe elev să fie persoana principală, să fie în centrul atenției și să-și asume responsabilitatea pentru propria învățare.

Apoi, în sistemul românesc, examenele sunt de nivel mediu, bazate foarte mult pe repetiția tipului acela de examen. Există zeci de culegeri pe care, dacă elevii le parcurg, vor fi la curent cu ce înseamnă examenul și care sunt tipurile de exerciții pe care trebuie să le știe. În sistemul Cambridge, nu există nici măcar o culegere. Nu există teste. Există materia, există cărțile și exercițiile după fiecare lecție. Eu nu-mi doresc ca elevii să învețe mecanic. Îmi doresc ca, aflați în fața unui exercițiu, să gândească, să aibă cunoștințele necesare să îl rezolve și să facă față testului, indiferent care este el.

Ce definiție dai tu educației?

Educația este un fenomen care începe cu 20 de ani înainte de a te naște. Vrei, nu vrei, vei fi influențat de educația pe care au avut-o părinții tăi. Educația începe cu 20 de ani înainte de a te naște și chiar continuă până în ultima zi în care te afli pe Pământ. Din păcate, nu-mi aparține această frază.

Nu asociez educația cu învățarea, pentru că învățăm până nu mai suntem. Chiar ajungem să ne educăm, pentru că, parcurgând mai multe etape ale existenței, trebuie să ne adaptăm. Eu văd asta ca pe o reeducare. E o stare permanentă de care avem nevoie pentru a fi în pas cu cei din jurul nostru, născuți după noi. Nu este ceva care se face doar la școală, există și autoeducație, și educație din partea părinților, și de la școală.

La Avenor, profesorii au parte de training permanent. Cât de important este acest aspect pentru tine?

Da, avem parte de un training continuu. Recent, am fost la un training în cadrul căruia ni s-a făcut profilul psihologic și așa am aflat că eu sunt genul organizat și ordonat. Astfel de traininguri ne ajută să ne dezvoltăm atât profesional, cât și personal. Ce îmi place foarte mult la această școală este atenția care li se acordă angajaților: ni se facilitează participarea la diverse evenimente, avem parte de traininguri, ni se pun la dispoziție multe cărți. Managementul Avenor se îngrijește de așa ceva și e foarte important.

Ce-ți place cel mai mult la Avenor?

Copiii și familiile lor. Contrar a ceea ce se spune despre copiii din ziua de azi – că sunt dezinteresați și că încearcă să păcălească, să nu facă lucrurile corect -, nu trebuie să generalizăm. La Avenor, toți copiii au valori comune pentru că părinții lor au aceste valori. Mie îmi place foarte mult că am ocazia să lucrez într-un astfel de mediu în care nu trebuie să fie toți buni la Matematică – îi aduc eu pe drumul acela, este jobul meu -, dar, în schimb, sunt frumoși pe toate laturile. Sunt copii care au principii încă din familie și nouă, profesorilor, nu ne revine și rolul de a cizela niște lucruri pe care părinții trebuie să le formeze din familie. Astfel, ne concentrăm pe ceea ce trebuie: pe învățare. Îmi place foarte mult că liceenii provin din familii care își fac treaba în ceea ce-i privește.

Cum arată o zi obișnuită la Liceul Internațional Avenor?

Deși avem același program în fiecare zi, nicio zi la Avenor nu este obișnuită. Fiecare zi este încărcată de zâmbete și de bucurie din partea copiilor. Înainte de ore, îmi așez pe tablă agenda zilei pentru ei, că așa sunt învățați – să vadă ce anume o să facem la oră – și așez tot ce e nevoie pe bănci, aerisesc clasa, fac ordine, îmi creez o atmosferă plăcută și, în timpul ăsta, îi observ și pe ei.

Care a fost cel mai interesant lucru pe care l-au învățat copiii în ultima perioada?

Au învățat să prezinte lecții. Fiecare a primit câte o teoremă, pe care s-o prezinte în fața celorlalți elevi. Au venit la tablă, au prezentat, au făcut probleme și i-am rugat să găsească metode să-i învețe pe ceilalți, așa că le-au dat probleme și i-au scos la tablă. Așa am terminat toată teoria și toate problemele. Iar prezentările îi ajută din mai multe puncte de vedere. Înțeleg altfel o lecție atunci când le este explicată de cineva care vorbește aceeași „limbă” cu ei. Apoi, înțeleg cât de important este să fie atenți la profesor pentru că, atunci când ei prezintă și colegii lor nu sunt atenți, nu le place.

Și au mai învățat ceva: că pot fi atenți. Le-am dat un test cu cartea pe masă. Nu le-a ajuns timpul, pentru că nu au exersat. Dar i-am văzut atât de concentrați! Chiar dacă, pe moment, ei nu-și dau seama că așa trebuie făcut, cred că vor reflecta și se vor mai gândi la acest aspect. Și, data viitoare când vor ști că au un test, își vor aduce aminte că, atunci când au avut cartea deschisă, au știut cum să facă.

Dintre toate orele pe care le-ai avut cu liceenii, care ți-a plăcut cel mai mult?

În cadrul orei de ICT, am vizitat o fabrică de pâine. M-am inspirat de la o călătorie pe care am făcut-o în Anglia și, în timp ce vizitam un obiectiv turistic, am observat că erau și elevi, care avea fiecare câte un clipboard cu întrebări și cu spațiu pentru răspunsurile pe care trebuiau să le adune.

Pentru că eram la capitolul despre roboți versus oameni, ne-am dus acolo ca să ne dăm seama cum este folosită ICT în viața reală: care sunt avantajele și dezavantajele de a lucra cu oameni și care sunt avantajele și dezavantajele de a lucra cu roboți, ce înseamnă automatizarea și așa mai departe. Și, în loc să citim teoria pur și simplu și s-o învățăm, am zis s-o discutăm și să mergem acolo să aflăm exact cum se face. Mi-a plăcut foarte mult acea zi pentru că, în acele două ore, ei au făcut un lucru altfel. Mi-a plăcut foarte mult și că, pe drumul către fabrică și pe cel de întoarcere, i-am cunoscut și altfel. Eram în autobuz, doar eu cu ei, îi ascultam cum vorbeau între ei. Așa am descoperit o altă latură a lor. Mi-am dat seama ce copii frumoși sunt. Și asta m-a făcut să-i privesc altfel.

Ce se întâmplă la orele de Matematică?

De obicei, începem cu „Question of the day”. Atunci când intră în clasă, liceenii au, pe un panou, „Question of the day”, idee implementată din curriculumul Cambridge. Până începem ora, ei se gândesc la răspuns. Dar îmi place să alternez. Săptămâna trecută, de exemplu, în loc de această întrebare, le-am pus un video de pe Youtube cu ajutorul căruia au învățat să facă un cerc perfect fără să folosească compasul. Sau îi întreb o problemă de perspicacitate. Dacă nu găsesc o întrebare a zilei interesantă, pregătesc altceva. Într-o altă zi, i-am învățat cum să înmulțească fără să pună numerele unele sub altele. Datorită acestui mod de a începe ora, acum gândesc lateral.

Totodată, le dau feedback despre orice acțiune a lor, fie că e pozitivă, fie că e negativă. Evident, nu trebuie să exagerăm și să le facem observație despre orice comportament pe care îl au. Însă și lucrurile pozitive pe care le fac trebuie amintite și recompensate cu o felicitare, dar și lucrurile negative pe care le fac trebuie amintite. Îmi place foarte mult să le acord feedback și, câte un pic, câte un pic, ei ajung să se comporte cum trebuie. Suntem abia în primul an, avem mult de muncă, dar construim în fiecare zi.

O altă idee preluată din curriculum Cambridge este lucratul în echipă. Chiar dacă suntem la ora de Matematică, îi rog să rezolve un exercițiu în grupuri de câte doi. Când vor termina școala, ei vor trebui să învețe să lucreze în echipă. Iar apoi, făcând o paralelă cu timpul în care trăim, trebuie să fie foarte conștienți de ceea ce este în jurul lor. „Oare ceea ce știu eu este suficient? Poate că cel de lângă mine știe mai mult decât mine. Oare eu aș putea să fac ceva să-l ajut?”. Îi formează din punct de vedere afectiv. Și, apoi, atunci când le explică colegilor, își dovedesc că sunt capabili să le explice și altora ce știu ei. Se mai întâmplă să nu fim cu toții de acord că rezolvăm un exercițiu pe baza unei anumite teoreme, așa că începem să dezbatem.

Ce ai învățat de când ești profesor Avenor?

Este ceva ce s-a schimbat în percepția mea de când sunt aici: voiam să fac lucrurile de una singură pentru că știam că, dacă le fac eu, le fac bine. Și mă încărcam foarte mult pentru că nu avem curajul să las pe altcineva să le facă în locul meu. Într-adevăr, sunt lucruri pe care și acum aș vrea să le fac numai eu, pentru că așa știu că le fac bine. Dar venirea la Avenor mi-a schimbat puțin percepția pentru că mi-am dat seama că eu sunt o picătură și că, dacă se mai alătură o picătură, se formează un ocean. Unde sunt mulți, puterea crește. Am învățat despre lucrul în echipă, despre puterea pe care o ai atunci când mai ești cu cineva lângă tine, când faceți același lucru și împărtășiți aceleași idei. Înainte, lucram într-un mod individualist: „Ce am învățat, folosesc doar eu și atât”. Aici, informațiile circulă între noi. Dacă eu am citit ceva și mi-a plăcut, le spun și colegilor mei. Înainte, nu făceam asta pentru că, poate, nu am fost încurajată să fac asta.

Ce anume îți dorești de la sistemul de învățământ din România?

Mi-aș dori ca sistemul românesc să absoarbă cât mai mult din sistemele celelalte, inclusiv din sistemul Cambridge. Mă refer la modul de învățare: copiii să învețe prin descoperire, prin proiecte, prin mult timp acordat unui anumit capitol, concept, prin mai multă răbdare, să învețe cu bucurie, cu zâmbete, cu încredere în ei. Dacă le arăți elevilor că ai încredere în ei, îți vor aduce luna de pe cer. Așa scria undeva. Dacă ei simt că ai încredere în ei, nu vor să te dezamăgească. Probabil de aici vine insuccesul unor elevi: nu are nimeni încredere în ei. Și, atunci, de ce să mai încerce?

banner-inscrieri_RO

 

Seria „Creatori de viitor”: Dezvoltăm continuu aptitudini

Gareth Avenell, profesor de Științe: „Le dăm elevilor instrumentele necesare să devină oamenii care își doresc să fie.”

Am mai fost în România, mă simt bine acolo și îmi plac oamenii”. La asta se gândea Gareth Avenell, unul dintre profesorii britanici care predau, în prezent, la Liceul Internațional Avenor, atunci când a aplicat pentru postul de profesor de Științe.

Gareth predă Biologie, Chimie și Fizică și se declară impresionat de comunitatea creată în jurul Avenor și de valorile comune pe care le au actorii implicați în procesul educațional – copiii, profesorii, părinții și managementul școlii -, care înțeleg că educația înseamnă mai mult decât acumularea unor cunoștințe.

Una dintre cele mai importante lecții pe care le-a învățat de când se află în România este că poate să le cedeze elevilor din puterea pe care o are în calitate de profesor. Pe de altă parte, subliniază că acest lucru este posibil datorită contextului favorabil existent la Liceul Internațional Avenor.

În opinia lui, o diferență majoră între Avenor și alte școli, private sau de stat, este că rezultatele care chiar contează nu sunt cele de pe hârtie, ci sunt date de o dezvoltare continuă a acelor aptitudini pe care copiii le vor folosi cu adevărat în viață. Și, când pui aptitudinile pe primul loc, acest lucru se va reflecta și în note. Gareth ne-a povestit în interviul de mai jos de ce este importantă construirea unor relații solide cu elevii și care a fost cea mai interesantă oră pe care a avut-o cu liceenii în ultima perioadă.

Ce experiență aveai înainte să devii profesor Avenor?

Înainte să vin în România, la Liceul Internațional Avenor, am predat în sistemul de învățământ de stat din Marea Britanie. Dar este prima dată când predau într-un sistem internațional, prima dată când predau în România și prima dată când sunt profesor într-o școală privată. Dacă mă raportez la experiența mea anterioară ca profesor, când am predat în școli cu 1.500 de elevi, comunitatea construită în jurul Avenor College este încă mică, ceea ce înseamnă că noi, profesorii, avem relații mai puternice nu doar unii cu alții, dar și cu echipa de management, cu copiii și cu părinții lor.

Ce anume te-a atras către Avenor?

Povestea mea cu România a început în timpul facultății. În 2007, după ce România a intrat în Uniunea Europeană, românii au putut să se înscrie pentru bursele oferite de universitățile din Marea Britanie. Am avut mulți colegi din România, care erau foarte de treabă și prietenoși. Ne-am apropiat atât de mult încât am început să vin în vizite în România. Iar când am văzut anunțul dat de Liceul Internațional Avenor în TES (Times Educational Supplement), pentru profesor de Științe, m-am gândit: „Am mai fost în România, mă simt bine acolo și îmi plac oamenii”. Și am aplicat chiar înainte de sărbătorile de Paște, când mă pregăteam să vin în vacanță în București! Am întrebat dacă pot să trec pe la școală, iar răspunsul a fost: „Hai la un interviu!”. Restul este istorie.

Un alt motiv pentru care am vrut să vin la Avenor este acreditarea Cambridge, care ne permite nouă, profesorilor, să ducem educația la un alt nivel. Dacă le dăm copiilor să învețe 100 de lucruri pe care nu și le vor aduce aminte peste 25 de ani, nu rezolvăm nimic. În schimb, dacă le dăm instrumentele de care au nevoie ca să rezolve probleme, această aptitudine o vor folosi în toate aspectele vieții lor.

Care au fost probele pe care a trebuit să le treci ca să devii profesor Avenor?

Am fost educat în Marea Britanie și am o experiență bogată în sistemul de învățământ britanic atât ca elev, cât și ca profesor. Iar asta a contat mult. Dar nu cel mai mult. Când am ajuns la Avenor, am făcut un tur al școlii, după care am susținut o lecție demonstrativă în timpul căreia am făcut rachete împreună cu elevii, rachete pe care le-am și lansat :). Cu ajutorul interviului și a lecției demonstrative, managementul școlii a vrut să-și dea seama care este abordarea mea față de de curriculumul britanic și cum interacționez cu copiii.

Ce îți place cel mai mult la Avenor?

Îmi place comunitatea. Pentru mine este cel mai important lucru. Iar liceenii sunt minunați: vin la ore, sunt prietenoși și sunt buni unii cu alții și cu profesorii. Este foarte important să ai cu cine să construiești o relație. Nu știu ce vor face mai departe în viață – dacă vor fi oameni de știință sau muzicieni de renume mondial dar, pentru mine, este esențial să construiesc relații, iar cea cu liceenii se bazează foarte mult pe încrederea pe care o avem unii în alții. Când au încredere în tine și când te deschizi față de ei, nu se tem că vor face greșeli. Mai mult, nu îi pedepsim atunci când greșesc. Dimpotrivă, le explicăm că greșelile fac parte din procesul de învățare. Cu toții învățăm din greșeli și ne dezvoltăm cu ajutorul lecțiilor pe care le învățăm din ele. De exemplu, dacă au luat o notă mică la un test, le dăm posibilitatea să dea testul din nou în așa fel încât să-și dea seama unde au greșit și, data viitoare, să aibă rezultate mai bune.

Îmi plac relațiile apropiate pe care le avem între noi, relații bazate pe încredere. Iar managementul școlii înțelege că educația înseamnă mai mult decât acumularea unor cunoștințe. Acesta este și motivul pentru care avem o serie de activități extra curriculare, care pentru copii vor fi, cu siguranță, cele mai vii amintiri din anii de școală.

Care a fost cea mai interesantă întrebare pe care ai primit-o de la liceeni?

Ca profesor, primesc multe întrebări, tot timpul! În general, elevii vor să știe mai multe despre ce se întâmplă în lume în această perioadă, despre atacurile teroriste care au loc și despre imaginea nu tocmai bună pe care o au românii în afară. De fapt, vor să-și găsească propriul loc în lume. Și primesc multe întrebări despre viața mea, despre cum se întâmplă lucrurile în afara României, în special despre acele lucruri pe care nu le știu.

Care a fost cea mai interesantă oră din ultima perioadă?

În ultima lună, de exemplu, a existat o anumită parte a Biologiei pe care au studiat-o și de care au fost foarte interesați. Evident, este vorba despre anatomia umană și, implicit, despre educația sexuală. Sunt la acea vârstă la care au multe întrebări. Tocmai pentru că au primit informații de care au fost interesați direct, au luate note foarte mari la test. Am crezut că au fost întrebările prea ușoare, dar nu. I-a interesat subiectul. E foarte important că învață despre virusul HIV, despre cum se transmite și despre cât de important este să se protejeze în timpul actului sexual, despre avort și ce presupune asta. Noi avem acest tip de dialog deschis cu ei și îi tratăm ca pe orice alte ființe umane cu opinii. Le ascultăm părerile, îi încurajăm să vină cu argumente constructive, să dezbată și să asculte și părerea celorlalți, care poate le va influența modul în care văd lucrurile.

Cum arată o zi obișnuită la Liceul Internațional Avenor?

Curriculumul Avenor este realizat în așa fel încât fiecare zi vine cu o lecție nouă și, automat, cu alte provocări. Da, programul este același – orele încep la 8:30, la prânz este pauza de masă și la 17:30 se termină ultima oră, dar conținutul fiecărei zile este altul.

În fiecare zi, mai învățăm ceva nou despre cum anume învață liceenii cel mai bine, iar aceste informații ne ajută pe noi să fim profesori mai buni. Chiar dacă anul viitor voi preda aceleași lecții, cu siguranță nu voi preda la fel. Când am ajuns la Avenor, mi-am dat seama că, pentru ei, manualul este o resursă foarte importantă. Pentru mine, uneori e important, alteori nu. Poate că este mai util să le pun întrebări și să-i ajut să înțeleagă mai bine o informație nouă sau poate că mediul în care suntem ne oferă exact acele informații de care avem nevoie. Pentru mine, este esențial ca, pe lângă informații, liceenii să înțeleagă conceptele din spatele lor și să-și dezvolte competențele și trăsăturile de caracter de care au nevoie mai departe în viață.

Una dintre materiile pe care le ai cu elevii de liceu este Chimie, când au loc și o serie de experimente. Pe lângă cunoștințe, ce altceva mai învață liceenii?

Pe lângă Chimie și alte materii, elevii își dezvoltă trăsăturile de caracter: cum să lucreze împreună în echipă, cum să rezolve probleme sau, când ceva nu merge bine, ce pot face să îndrepte situația. Acest tip de analiză poate fi aplicat și altor situații, acele situații de care se vor lovi când vor fi mai mari. Pentru că suntem oameni, învățăm din experiență, din ceea ce vedem, din joacă, din greșeli. Așadar, știința, experimentele pe care le facem, ne ajută să înțelegem lucrurile pe care le vedem în cărți. Dar înseamnă, totodată, și educație conceptuală, educație bazată pe competențe și educație bazată pe trăsături de caracter.

Care sunt aptitudinile pe care le învață în timp ce experimentează?

Principalele aptitudini pe care le deprind elevii în timpul unui experiment sunt observația, analiza și evaluarea. În primul rând, trebuie să observe cu atenție ce se întâmplă, să analizeze de ce se întâmplă și, în cazul în care rezultatul nu este cel așteptat, să-și dea seama de ce nu este. Totodată, este important să facă estimări: dacă aducem împreună două elemente, ce se întâmplă? Îmi place că liceenii sunt interesați de afaceri și, când le explic în termeni ce țin de business, sunt mai receptivi și mai motivați. Și, așa cum am spus, evaluarea: „A funcționat?”, „Poate fi îmbunătățit?”, „Poate fi realizat într-un mod mai eficient sau poate la costuri reduse?”.

Care este definiția pe care o dai educației?

Rolul educației este acela de a-i ajuta pe elevi să învețe. Iar învățarea se întâmplă atunci când educația conceptuală, educația bazată pe competențe și educația bazată pe trăsături de caracter interacționează. Dar pe mine mă interesează ca acești copii să devină și niște oameni buni și cred că asta învață de la echipa profesorală de la Avenor și de la părinții lor. Părinții nu sunt atât de concentrați pe note, ci ne întreabă dacă se descurcă bine, dacă încearcă suficient de mult, dacă lucrează în echipă și dacă sunt buni. Un părinte chiar mi-a pus toate aceste întrebări și mi-a plăcut că am avut o astfel de conversație pentru că acestea sunt lucrurile cu adevărat importante.

Recent, Kevin Bartlett, care este unul dintre cei mai experimentați profesioniști în domeniul educației la nivel internațional, a venit la Avenor și, cu ajutorul lui, am reușit să concentrăm toate conceptele în care credem sub forma unui limbaj comun, pe care acum îl vorbim cu toții: management, profesori, copii și părinți. După ce am participat la un training despre cum să fiu un profesor mai bun, am vorbit cu copiii. Îi încurajăm să se pună în rolul profesorului. Vrem ca ei să înțeleagă cum funcționează educația și că există mai multe metode de învățare din care o pot alege pe cea care li se potrivește.

Înainte de un examen, discut cu ei despre punctele lor tari, dar și despre slăbiciunile pe care le au. Îi încurajez să încerce să se cunoască mai bine decât îi cunoaștem noi, profesorii, pentru că abia atunci vor ști ce anume funcționează pentru ei și în ce fel. Eu și ceilalți profesori de la Avenor le dăm instrumentele necesare să devină oamenii care își doresc să fie. Dacă dau greș, îi ajutăm și îi ghidăm. Nu facem presiuni asupra lor, dar nici nu le dăm toate răspunsurile. Chiar cred că provocarea trebuie să fie una interesantă. Dacă un proiect este prea ușor de făcut, nu vor fi îndeajuns de motivați. Dacă este prea greu, iarăși nu sunt motivați. Întotdeauna trebuie să existe un echilibru.

Care crezi că sunt valorile pe care le promovează Liceul Internațional Avenor?

Totul se rezumă la elev. Nu aș fi aici dacă nu aș crede în asta. Fondatorii școlii, atunci când au pornit acest proiect, au avut un obiectiv foarte clar: au plasat copiii în mijlocul întregului proces educațional. Și asta contează foarte mult. Când pleci de la astfel de principii solide, lucrurile nu au cum să meargă altfel decât bine.

De ce este Liceul Internațional Avenor diferit?

Credem foarte mult într-o bună comunicare cu elevii, iar asta se reflectă inclusiv în numărul copiilor dintr-o clasă: nu sunt mai mult de 16. În timpul orelor, eu nu predau de la catedră, ci stau printre ei și vorbim despre ceea ce vor să afle. La fel facem și în pauze și în zilele de miercuri, când pot veni să vorbească despre lucrurile pe care nu le înțeleg sau despre ceva ce îi frământă. Dar nu îi forțăm să învețe. Pot spune „Nu”. Dar, de obicei, vin. Asta face diferența dintre Avenor și celelalte școli: nu ne concentrăm doar pe elite, ci vrem ca toți copiii să se descurce bine. Evident, avem și o serie de strategii cu ajutorul cărora facem asta. Ei sunt parte a unei comunități și nu a unui sistem competitiv. Nu spun „Trebuie să fiu primul de la mine din clasă și din acest motiv nu vreau să-mi folosesc cunoștințele ca să-i ajut pe alții”. Liceenii de la Avenor lucrează împreună și cei mai buni elevi îi ajută pe cei care nu se descurcă la fel de bine ca ei. Da, există competiție, dar este una prietenoasă. Iar dacă ai slăbiciuni, asta nu înseamnă că ești slab.

Ce ai învățat în lunile care au trecut de la începutul anului școlar și până acum?

Ca profesor, este foarte greu să cedezi din puterea pe care o ai în favoarea elevilor. Dar am învățat că pot să fac asta. Avenor este locul care permite acest lucru tocmai datorită faptului că există o comunitate mai mică. Este altceva să existe acest transfer de putere într-o clasă de 16 elevi decât într-una de 30. Cu siguranță, acesta este una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat de când sunt la Avenor.

Dacă în alte școli rezultatele de pe hârtie sunt cele care contează cel mai mult, la Avenor contează dezvoltarea continuă a acelor aptitudini pe care copiii le vor folosi cu adevărat mai târziu. Iar managementul Avenor este conștient că o astfel de abordare presupune o evoluție constantă: când pui aptitudinile pe primul loc, acest lucru se va reflecta și în note.

banner-inscrieri_RO

Seria „Creatori de viitor”: Invitație în lumea cărților

Anul 2000 a fost un an în care au avut loc numeroase evenimente. Conform calendarului chinezesc, acesta a fost anul Dragonului de Aur. A fost un an special pentru că oamenii au sărbătorit intrarea în cel de al doilea mileniu. Cu toate acestea, pentru mine, semnificația acestui an este total diferită. Acesta este anul în care o fată cu pasiuni, cu ambiții mari a venit pe pământ. ☺

Toată lumea crede că oamenii experimentează doar ceea ce le este dat să trăiască în viața reală, dar nu sunt de acord cu această idee. De fiecare dată când vreau să mă teleportez într-o altă lume și să trăiesc aventurile altor vremuri, tot ce trebuie să fac este să scutur de sens paginile unei cărți. Desigur, există mai multe moduri, dovedite științific, în care cărțile te pot ajuta: îmbunătățirea memoriei, stimularea creierului, îmbogățirea vocabularului etc. Dar după părerea mea, cea mai importantă caracteristică a unei cărți este că te poate trimite într-o lume cu totul nouă și îți arată viața dintr-o cu totul și cu totul altă perspectivă.

Am înțeles măreția cărților încă de la o vârstă fragedă, de aceea mi-am dorit să învăț să citesc înaintea colegelor mele. Cititul este o parte esențială a vieții mele, cititul mă relaxează, mă distrează și mă învață să descopăr perspective noi. Într-o zi, mi-ar plăcea tare mult chiar să scriu o carte în care să îmi expun părerile în privința diverselor probleme critice ale lumii. Oricum, sunt perfect conștientă că mai am multe de citit ca să îmi îmbogățesc cultura astfel încat să fiu în măsură să emit opinii cu adevărat pertinente.

Când eram mică, întotdeauna obișnuiam să mâzgălesc bucăți de hârtie. De-a lungul timpului, aceste mâzgălituri și creionări au devenit desene, picturi și chiar sculpturi în care am turnat gânduri, emoții, stări. Arta a devenit hobby-ul meu, fără de care simt că nu pot trăi.

„Vreau să ajut oameni. Vreau să fiu mâna care se întinde spre ei, pentru a-i ajuta.” Asta îmi repet și asta le repet celor din jurul meu. Când am descoperit minunile științei, am decis să combin dorința mea de a ajuta persoane în nevoie cu această disciplină și așa mi-am stabilit obiectivul: am hotărât că vreau să devin medic. Astfel, cred că am găsit sensul pe care vreau să-l dau vieții mele.

Apropo de sens, am înțeles semnificația educației de la o vârstă foarte fragedă și o educație valoroasă reprezintă motivul pentru care am ales Avenor College. Simt că aceasta este școala care îmi încurajează pasiunile și mă ghidează în drumul meu spre una dintre cele mai bune universități din lume – University of Oxford. Acolo este și una din bibliotecile pe care mi-ar plăcea să le vizitez. Motivul pentru care această bibliotecă mă fascinează este vechimea și frumusețea ei, dar și asemănarea mare cu una din camerele de la Hogwards, ceea ce m-ar face să simt că pășesc într-o lume fantastică.

Închei acest articol cu o listă scurtă de cărți pe care le recomand oricui:

Să ucizi o pasăre cîntătoare

Această carte ilustrează perfect inegalitatea rasială din timpul acela și acest aspect este transmis într-un mod extrem de emoționant și captivant.

Macbeth

Întrucât Shakespeare este un autor de istorie, este esențial să îi citim cel puțin o operă pentru a întelege de ce este un autor extraordinar. Romeo și Julieta, deși o poveste de dragoste, este o carte extrem de creativă și este o adevărată plăcere să o citești. Mai mult chiar, această piesă are un loc special în viața mea, pentru că am avut norocul să fac parte din distribuția unei puneri în scenă a piesei Macbeth.

Băiatul cu pijamale în dungi

Această carte are o poveste profund tristă și șocantă și, totuși, ea reprezintă modul perfect pentru a învăța despre istoria Holocaustului într-un mod agreabil și captivant.

Divergent

Această carte oferă un posibil răspuns la întrebarea: oare ce s-ar intampla dacă specia umană ar ajunge să fie manipulată și un experiment s-ar desfășura pentru a crea individul perfect? Divergent este o carte scrisă în stilul „dystopian”, care menține cititorul captivat, oferind în același timp o idee despre cum ar putea arăta viitorul. Fiindcă are destule referiri la știință, domeniul care mă interesează predominant, această carte a reușit să mă fascineze.

Mustafa Kemal Atatürk este un autor pe care l-am citit și despre care am o mulțime de cunoștințe. Cred că îi datorez mulțumiri pentru că existența mea, ca femeie liberă, se datorează eforturilor și reușitelor sale. El a fost cel care a susținut dezvoltarea prin educație și toată lumea știe că datorită acțiunilor sale pot eu astăzi, ca fată de naționalitate turcă, să merg la școală și să îmi urmez visul de a deveni un medic onorabil.

banner-inscrieri_RO