Și eu am umblat o dată cu o dorință

în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.

Mi-am dorit să devin profesor dinainte să învăț să-mi leg șireturile și să recit alfabetul fără pauze de gândire între litere. Dinainte chiar de a ști exact cum îi spune și trâmbițam sus și tare că voi deveni ,,doamnă de copii”. Iată-mă! Mulți ani mai târziu…

Devenirea a fost un proces frumos, în care am învățat mai mult decât teorii despre limbă și literatură. Am învățat despre cum gândim, despre cum ne raportăm la ceea ce gândim și am cunoscut oameni. Oameni care m-au inspirat! Totul a început firesc la grădiniță, etapă ce m-a plictisit teribil. Școala primară și gimnaziul au devenit încet, dar sigur, fascinante pentru că am avut șansa să lucrez cu profesori care au dovedit mai multă încredere în mine decât aș fi putut avea eu vreodată. Liceul, o perioadă tumultoasă ca pentru mulți, s-a încheiat cu succese. Am absolvit  Colegiul Național ,,Andrei Șaguna” din Brașov în fruntea generației mele și mi-am continuat studiile la Facultatea de Litere a Universității din București. 

Ei, bine, această perioadă a fost una pe care cu greu aș putea să o descriu în câteva cuvinte: de la discuțiile literare din pauze cu Bogdan Coșa, Ștefan Firică, Cosmin Ciotloș, Delia Ungureanu, Ioana Pârvulescu și Mircea Cărtărescu, la frumoasele perspective asupra limbii oferite de Adina Dragomirescu, Alexandru Nicolae, Emil Ionescu sau Rodica Zafiu. În primii ani de facultate, recomandată de doamna profesoară care ne coordona seminarul de practica limbii engleze, am început să traduc pentru revista literară internațională Contemporay Literary Horizon și, la scurt timp, am devenit un traducător de poezie cu trei volume publicate. În această perioadă, am absolvit și nivelul I al programului de formare psihopedagogică și am coordonat două programe educaționale desfășurate la Muzeul de Artă din Brașov. Simțeam cum, treptat, dorința mea devenea realitate. În egală măsură, simțeam conștient rolul important pe care aveam să îl am în formarea unor tinere caractere și m-am speriat. 

(Îmi alunecase o dată – și se rostogolise de-a dura

pe jos. Am șters-o frumos, cu mâneca hainei,

nu mi-a fost frică. Dorințele sunt mingi – 

nu se sparg niciodată. Numai că dacă-mi scapă, 

din mâini, se pot rostogoli foarte departe.)

Am încheiat Facultatea de Litere  cu media 9.95 și am decis să-mi las dorința să se rostogolească puțin. Și s-a rostogolit atât de departe, încât am susținut admiterea la Universitatea Națională de Apărare Carol I (secția Comunicare interculturală în domeniul securității și apărării). Am fost admisă cu media 10 și am absolvit șefă de promoție. Experiențele din timpul acestei scurte pauze m-au ajutat să devin un profesor complex. Am fost bursieră a Cyprus University of Technology, unde am studiat radio, am moderat o emisiune și am făcut parte din echipa de producție a unui film pe care mi-ar plăcea să îl vizionăm împreună. Am prins un pic de curaj și am decis că a venit vremea să-mi continui visul.

Am revenit la Facultatea de Litere, unde am fost bursieră a programului masteral Lingvistică teoretică și aplicată. Am participat la colocvii, am câștigat premii cu lucrările mele, am publicat articole atât în volume de lingvistică, dar și în reviste precum OPTMotive sau Observator cultural. Am absolvit nivelul II al programului de formare psihopedagogică și am urmat cursuri de specializare în Geneva și Viena.

Emoționată, mi-am cunoscut primii elevi de la American International School of Bucharest cu care am legat o prietenie, dincolo de spațiul protocolar al școlii. Astăzi, abia aștept să vă cunosc pe voi, dragi elevi ai Colegiului Avenor! Sunt noua voastră profesoară de limba și literatura română și mândra dirigintă a celor din clasa 9 Delta. Îmi doresc să fim o echipă care descoperă împreună pagini fascinante de literatură, curiozități despre limbă, dar mai ales, o echipă, în care fiecare își descoperă propria voce și deprinde stilul în care își va folosi acest neprețuit instrument. Îmi doresc să vă descoperiți dorințe și să învățăm împreună să le transformăm în realitate! Pentru că …

Și eu am umblat, o dată cu o dorință 

în brațe – (și mă gândeam, cu un rânjet

blând, că într-o celebră carte, nu mai știu cine

umbla cu propriul său cap în infern, luminându-și

drumul). Și se poate!

(adaptare după Mircea Ivănescu, Dar sunt și amintiri adevărate)