În ultimele săptămâni, ministrul Educației, Daniel David, a adus în spațiul public una dintre cele mai lucide și oneste poziții referitoare la sistemul de evaluare din România. Spunea, așa:

„Nu este corect ca examenul de evaluare în clasa a VIII-a să acopere doar două materii și, pe baza celor două materii, să ai traiectoria de viață, de liceu, stabilită.”

Această observație deschide o discuție necesară și urgentă despre felul în care evaluăm elevii și despre cât de mult reflectă examenele parcursul lor real de învățare.

Diana Segărceanu, fondator Avenor College și lider educațional cu aproape două decenii de experiență, explică în articolul de mai jos despre cum funcționează, în practică, un sistem educațional care pune cu adevărat copilul în centrul său. Un sistem care privește evaluarea ca parte a procesului de învățare, nu ca un punct final, și care sprijină adolescenții să se dezvolte în ritmul lor, cu încredere și claritate.

 

Pentru mine, această declarație a fost mai mult decât binevenită. A fost semnalul că, în sfârșit, în fruntea educației avem o voce care cercetează, ascultă, înțelege și are curajul să spună lucrurilor pe nume. O voce academică, dar profund umană.

Cred că Daniel David este cel mai bun ministru al educației pe care l-am avut până acum – pentru că vede sistemul în ansamblu, dar nu uită niciodată impactul asupra fiecărui copil.

De ce nu funcționează Evaluarea Națională?

Ca om care conduce de aproape 20 de ani o școală, pot spune că Evaluarea Națională are două probleme mari:

🔹 Este superficială

Evaluează doar două discipline – română și matematică – ignorând complet celelalte competențe esențiale pe care un copil ar trebui să le dobândească până la finalul gimnaziului. Nu reflectă realitatea învățării și nici potențialul real al copilului.

🔹 Este o sursă de stres și traume

Pentru că această evaluare decide singură admiterea la liceu, pune o presiune enormă pe copiii de 14 ani și pe familiile lor. Devine un moment de anxietate colectivă, cu efecte pe termen lung asupra stimei de sine și a motivației pentru învățare.

Ministrul a descris acest fenomen foarte bine: „De Evaluarea Națională depinde viața ta și atunci părinții se adaptează la un sistem educațional distorsionat.”

Soluțiile există. Și funcționează.

La Avenor College, am căutat o alternativă. Pentru că am trăit direct, alături de elevi și părinți, efectele acestui sistem. Și pentru că știm că se poate altfel.

Elevii noștri susțin examenele IGCSE (International General Certificate of Secondary Education) la finalul învățământului general obligatoriu (la 16 ani). Este un model internațional, bine structurat, care evaluează elevii la cel puțin 8 discipline – inclusiv două materii vocaționale, alese de ei.

Este o evaluare riguroasă, dar echilibrată. Oferă o imagine clară a ceea ce știe și poate un copil, la o vârstă potrivită. Nu îl reduce la o notă. Nu îl definește prin două materii. Și – cel mai important – nu produce traume.

IGCSE încurajează cultura generală, gândirea critică, autonomia. Îi provoacă pe elevi să-și asume drumul lor, nu să învețe „pentru examen”.

Avem nevoie de o schimbare profundă în educația românească. Nu doar de reglaje fine.

Adevărul e că nu putem construi un sistem educațional relevant dacă nu ne uităm onest la ce nu funcționează. Iar Evaluarea Națională, așa cum este ea acum, este doar vârful icebergului.

„Evaluările naționale nu sunt suficient de informative. Nu poți promova opt competențe-cheie și să evaluezi doar două” spune Daniel David.

Este momentul să recunoaștem că problema este sistemică. Și că viitorul copiilor noștri nu poate aștepta.

Dacă vrem o educație mai echitabilă, mai profundă și mai umană, trebuie să avem curajul să schimbăm. Nu doar să ajustăm. Să învățăm din modelele care funcționează deja și să construim, împreună, o alternativă reală pentru toți copiii din România.