Adolescența este o perioadă cu multe provocări, atât pentru copii, cât și pentru adulții din jurul lor – părinți și profesori. Starea de bine a elevilor noștri și a întregii comunități reprezintă o prioritate și căutăm în permanență resurse care să îi ajute pe părinți să fie pregătiți și mereu alături de copii, indiferent cât e tulburi sunt perioadele pe care le traversează.

Cu sprijinul doamnei Maria Tănăsescu, părinte în comunitate și editor la ZYX Books, o editură care publică titluri de educație emoțională, am organizat în campus un atelier cu tema ”Ups, pubertatea!, care a reunit un număr mare de participanți – părinți și profesori – dornici să afle cum pot rămâne prietenii de încredere ai copiilor pe parcursul acestei perioade provocatoare din viața lor.

Având ca punct de plecare cartea Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile, scrisă de dr. Cara Natterson și Vanessa Kroll Bennet, cei doi psihologi invitați ca vorbitori în cadrul evenimentului – Yolanda Crețescu, psiholog clinician cu experiență îndelungată în lucrul cu adolescenții și Silvia Guță, psihoterapeut și autor –  au vorbit despre temele cărții și au răspuns întrebărilor venite din partea părinților. 

Pornind de la informații științifice despre pubertate și schimbările fizice, psihice și relaționale pe care aceasta le aduce cu sine, în cadrul atelierului s-a discutat mult despre cum s-a schimbat perioada pubertății de la generația noastră, a prinților, la generația copiilor noștri. 

Cei doi psihologi au punctat aspecte importante legate de faptul că această perioadă începe mai devreme, durează mai mult și se petrece cu un telefon în mână, ceea ce schimbă foarte mult dinamica lucrurilor. Așadar, părinții trebuie să plece de la premisa că ceea ce ei au  făcut la 12, la 15 sau la 18 ani, tinerii de azi fac cu 3 ani mai devreme. Diferențele între generații sunt uriașe și foarte greu de depășit, mai ales pentru părinți, ceea ce face ca întreaga poveste să devină și mai dificil de gestionat.

Și dacă adăugăm în poveste schimbările hormonale, activitatea sexuală, stima de sine și imaginea despre corp, situația devine și mai complicată pentru părinții care își propun să îi aducă pe copii în lumea lor, în loc să intre ei în lumea copiilor, încercând în mod real să le înțeleagă nevoile și problemele pe care le au în această perioadă.

Adolescenții sunt tot oameni, dar mai mici. Au aceleași probleme ca oamenii mari, doar că le trăiesc pentru prima dată.  DE ACEEA, ADOLESCENȚA ESTE VÂRSTA PRIMELOR ÎNCEPUTURI. 

Dacă tu, părintele lui, vrei să te înțelegi cu un adolescent, nu te uita la ce simți acum, ci la cum simțeai și gândeai atunci când aveai vârsta lui.” spune Yolanda Crețescu, psiholog.

CE AM ÎNVĂȚAT ÎN CADRUL ATELIERULUI

Nu este ușor să fii adolescent. Copiilor le este greu să facă față acestor ani în care își caută independența dar și validarea, în care schimbările de dispoziție sunt uriașe și nu își mai recunosc corpul în oglindă de la o zi la alta. Este o perioadă foarte tumultuoasă pentru ei,  în care se poate aluneca ușor în tulburări de alimentație, sau pot interveni probleme de sănătate mintală. 

De aceea este important ca, indiferent de ceea ce li se întâmplă, să se simtă în siguranță. Indiferent cât de greu le este părinților să accepte anumite comportamente sau atitudini, este important să rămână alături de copii, să le ofere explicații și să le arate beneficiile insesizabile pe moment. Fiind alături de ei în situațiile neplăcute (pentru părinți), cu răbdare și fără să îi judece, părinții își pot ajuta copiii mai mult decât își dau seama pe moment. De asemenea, nu trebuie să uităm nici o clipă că oamenii sunt mimetici. Inclusiv copiii adolescenți. De aceea, exemplul părinților rămâne un reper pentru copilul care va copia comportamentul – bun sau mai puțin bun.

Am avut câteva “aha moments”, create de franchețea și deschiderea cu care psihologii ne-au vorbit – am avut impresia de mai multe ori că vorbesc chiar pentru mine, despre copilul meu. Am rezonat în special cu discursul Yolandei, care mi-a validat, de cele mai multe ori, sentimentele față de ceea ce face și spune al meu copil preadolescent, ba chiar și ceea ce pot sau nu pot face eu ca să o susțin. 

Am rămas cu mesajul că a fi părinte de adolescent “trebuie” să fie greu ca să fie bine, o validare de care cred că orice părinte conștient are nevoie din când în când.” – este una dintre mărturiile primite de la un părinte care a participat la atelier.