Cum am reinventat programul nostru de parenting

Parcă mai ieri vă povesteam despre lucrurile mărețe pe care ni le propunem cu noul format al programului de parenting Școala de Acasă, extins anul acesta și către părinții din afara comunității Avenor. Astăzi aș vrea să vă împărtășesc „moleculele mele de bucurie” legate de modul în care s-au desfășurat primele patru întâlniri din sufrageria virtuală a „Școlii de Acasă”.

Pentru a vă face o idee despre ce am vorbit la fiecare webinar în parte, voi începe cu o trecere în revistă a temelor lunii octombrie:

  • Grădiniță – Primul an de grădinița al copilului meu
  • Primar – Prietenii cu și fără granițe
  • Gimnaziu – Condu-te pe tine, înainte de a-i conduce pe alții
  • Liceu – Tot timpul online

Fiecare dintre cele 4 tematici abordate cu părinții participanți a mers mână în mână cu tematicile abordate în sălile de clasă Avenor, la orele de dezvoltare personală. Cum adică? Adică, învățăm împreună. Există oare și un alt mod de a învăța, mai fain și plin de sens decât învățatul împreună? Când vine vorba despre dezvoltare personală, aș tinde să zic că nu. Așa că încă din primele zile ale lunii septembrie Oana, Anda, Anca, Claudia și cu mine, adică echipa de consiliere Avenor, ne-am propus să îi ajutăm pe elevii Avenor să își așeze în interiorul ființelor lor toate cele întâmplate de la începutul pandemiei. 

Oana s-a jucat și a vorbit cu copiii de la Nursery Blue, Reception Green și Reception Blue despre emoția unui nou început, despre tranziția de acasă spre grădiniță și despre toate universurile de joacă care abia așteaptă să fie descoperite de ei. 

Anda i-a ghidat pe elevii claselor Pregătitoare, 1, a 2-a, a 6-a și a 10-a omega către reflecții adecvate preocupărilor acestora. Copiii de școală primară au abordat tema prieteniei, a granițelor relaționale și a autenticității în relații, cei de a 6-a au explorat modalități prin care își pot cultiva calitățile umane asociate leadership-ului, iar cei de la 10 omega au dezbătut nevoia de echilibrare dintre online și offline.

Anca i-a provocat pe elevii claselor a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 7-a și a 10-a delta la discuții potrivite fiecărei etape de dezvoltare. Astfel, elevii de a 3-a și a 4-a au vorbit despre prietenie cu frumusețile și necazurile ei, cei de a 5-a și a 7-a, despre identificarea și dezvoltarea propriilor abilități de leadership, iar cei de la  10 delta, despre impactul online-ului asupra offline-ului. 

Claudia a facilitat conversații cu sens împreună cu elevii de a 11-a despre experiențele acestora de viață online, care uneori ajută, iar alteori încurcă viața cotidiană, într-un context securizant și centrat pe găsirea de soluții funcționale.  

Eu m-am jucat și am lansat subiecte de vorbă cu copiii de la Nursery Green, Year 1 Green, Year 1 Blue, clasele a 8-a, 11-a și a 12-a, care mai de care mai diverse. Dacă la Nursery Green și grupele de Year 1 ne-am concentrat pe gestionarea acestui nou început de an educațional, cu elevii de a 8-a am explorat tematica leadership-ului și a modelelor de leadership, în vreme ce cu liceeni de a 11-a și a 12-a am mers pe linia găsirii unui echilibru funcțional pe termen lung între online și offline. 

Copiii și părinții învață împreună la Avenor. De ce? Pentru a crea punți de comunicare, susținere și înțelegere atât în interiorul fiecărei familii, dar și între familii și școală.

De ce oare am ales să vă povestesc un pic despre ce am făcut cu copiii la clasă la orele de Personal, Social and Health Education (PSHE)? Ca să vă faceți o idee mai clară asupra legăturii dintre curriculumul de dezvoltare personală și planificarea Școlii de Acasă. Copiii și părinții învață împreună la Avenor, despre aceleași lucruri. De ce? Pentru a crea punți de comunicare, susținere și înțelegere atât în interiorul fiecărei familii, dar și între familii și școală. Când vorbim aceeași limbă, parcă ne e mai ușor, nu credeți? 

Și acum că am vorbit despre orele de PSHE, să ne mutăm un pic privirea spre sesiunile de „discuții de oameni mari”. 

Sesiunea adresată părinților de grădiniță, Primul an de grădiniță al copilului meu, a fost revelatoare din multe puncte de vedere, începând cu deschiderea participanților de a vorbi despre cum se simte fiecare nou început de an educațional, independent de vârsta copiilor, continuând cu ajutorul colectiv în generarea de soluții la probleme punctuale legate de tranziții, negociere și limite, și finalizând cu schimbul de bune practici în anumite etape de dezvoltare. 

Webinarul Prietenii cu și fără granițe, a dat ocazia părinților de primar, Andei și mie să vorbim despre subiecte precum:

  • necesitatea regulilor în dezvoltarea de granițe sănătoase;
  • lupta nesfârșită dintre autenticitate și atașament în conturarea relațiilor sociale; 
  • tipuri de granițe și utilitatea fiecăreia dintre acestea;
  • legăturile invizibile dintre preocupările copiilor și cele ale adulților și părinților atunci când vine vorba de satisfacerea nevoii de împrietenire  
  • soluții concrete la situațiile provocatoare identificate în dezvoltarea socială a copiilor 

Atelierul virtual Condu-te pe tine, înainte de a-i conduce pe alții, a creat contextul potrivit pentru ca părinții de gimnaziu, Bogdan Ion, specialistul invitat, Claudia și cu mine să putem vorbi pe îndelete despre:

  • importanța împlinirii nevoilor relaționale, de competență și de autonomie ale adolescenților în dezvoltarea abilităților de leadership;
  • modalități prin care părinții pot menține comunicarea deschisă în familie pentru a preîntâmpina situații în care adolescenții aleg căi mai puțin funcționale de autogestionare emoțională; 
  • conexiunile dintre leadership, granițe, sexualitate, technologie și consum de alcool și droguri în perioada 11 – 14 ani;
  • expunerea la plictiseală versus distracție în încercarea de a pune bazele abilităților de leadership încă din gimnaziu;
  • existența de constante și variabile în poveștile de viață ale părinților și ale copiilor lor care pot funcționa ca liant relațional.

Și cum cei din urmă sfârșesc invariabil a fi cei dintâi, așa cum zice o vorbă din bătrâni, întâlnirea de parenting dedicată liceenilor, Tot timpul online, a creat pârghiile sociale și de comunicare necesare pentru ca părinții de liceeni, Bogdan Ion, specialistul invitat, Oana și cu mine să reflectăm asupra unor aspecte precum:

  • efectele nefaste ale excesului în utilizarea tehnologiei asociat cu lipsa cronică de somn la adolescenți;
  • scăderea expresivității, creșterea anxietății sociale și intensificarea riscului de expunere la conținuturi care periclitează siguranța adolescenților, ca trei coordonate majore de impact care derivă din alegerea mediului online ca modalitate primară de învățare, socializare și petrecere a timpului liber.
  • diferența dintre speranță și încredere în încercarea de a oferi susținere adolescenților care se confruntă cu blocaje diverse, cu accent pe faptul că încrederea părintelui se investește adecvat în momentul în care acțiunile adolescentului sunt în acord cu înțelegerile anterioare, pe când speranța trebuie cultivată în momentul în care părintele încearcă să își sprijine adolescentul în depășirea blocajului, iar acțiunile acestuia din urmă nu sunt în acord cu ceea ce a fost agreat anterior;
  • mecanisme de motivare a adolescenților care se leagă strâns de dezvoltarea de obișnuințe sănătoase pe termen lung în arii precum progresul educațional, disciplina învățării și menținerea unui stil de viață echilibrat;
  • găsirea măsurii parentale potrivite între relaxare excesivă – generatoare de situații în care adolescenții își asumă riscuri pe care nu le pot gestiona în siguranță  și supraprotecție – generatoare de situații în care părinții se transformă în „cârjele” care nu fac altceva decât să atrofieze mușchii autodeterminării adolescenților;
  • necesitatea întâlnirii dintre voințele părinților și adolescenților, cât și dintre imaginațiile acestora, căci câteodată discuțiile serioase pot fi duse în direcția jocului, a „gamification”-ului cu șanse mai crescute de reușită.

Sper aveți parte de câteva zile de tihnă în vacanța noastră școlară și să ne revedem cu bine la webinariile lunii noiembrie, ale căror teme sunt următoarele:

  • Grădiniță – Cum facem față învățării la distanță la vârsta preșcolară? (săptămâna 2 – 6 noiembrie)
  • Primar – Eu aleg! (săptămâna 9 – 13 noiembrie) 
  • Gimnaziu – Ce se întâmplă în creierul (pre)adolescentului meu? (săptămâna 16 – 20 noiembrie) 
  • Liceu – Cum îmi pot ajuta adolescentul să facă față stresului? (săptămâna 23 – 27 noiembrie)


Școala de Acasă – drumurile inițiatice între casă și școală

Trăim vremuri care ne pun la încercare rutinele, profesiile, obiceiurile și credințele despre lume și viață. Un motiv îndeajuns de bun pentru ca Departamentul de Dezvoltare Personală al Avenor College să regândească formatul programului de parenting „Școala de Acasă”, în speranța că acesta va face ce știe el mai bine: să ofere un cadru online securizant în care părinții din comunitatea Avenor, dar și din afara ei, să vorbească despre lucrurile care sunt importante pentru ei.

Să fiți părinți în zilele noastre, nu-i ușor lucru, dacă luați în considerare așteptările utopice create de social media. Dacă mai adăugați în această rețetă experiențele voastre din copilărie, pe care v-ați jurat că nu le veți perpetua în educarea copiilor voștri, valurile uriașe de tehnologie și pandemia COVID-19, puteți concluziona că are sens ca o dată pe lună să vă opriți din ritmul alert al vieților voastre și să stați de vorbă cu alți părinți, cu o echipă de psihoterapeuți și profesioniști în diverse domenii conexe educației, despre lucrurile care nu vă dau pace, cât și despre micile victorii de acasă.

Ce ne și vă propunem mai exact? Vă propunem să faceți o incursiune în curriculumul de dezvoltare personală, parcurgând aceleași tematici pe care copiii voștri le discută la orele de PSHE (Personal, Social and Health Education), din perspectiva părintelui. Acestui demers li se vor alătura echipa de psihoterapeuți Avenor împreună cu profesioniști în diverse domenii care vor facilita procesele de conectare, dezbatere și punere de acord.

Și părinții sunt oameni în fond și la urma urmei, nu? Și ei au nevoie să vorbească despre ceea ce îi preocupă, să le fie ascultate punctele de vedere, să se concentreze pe propriile nevoi emoționale și de învățare și să ia o binemeritată pauză de la lista nesfârșită de lucruri de făcut.

Vă propunem să ne întâlnim la o cafea sau un ceai, fiecare din partea lui de București, într-un spațiu virtual pe care să îl umplem cu sens, emoție, întrebări și soluții. Haideți să transformăm Zoom-ul într-o sufragerie primitoare în care să ne bem cafeaua/ceaiul și, în același timp, să ne dăm voie să vorbim despre preocupările noastre de părinți.

Și tot în acest spațiu, noi, ne vom (re)conecta unii cu alții, cât și cu noi înșine. Dacă este ceva pe care pandemia și tehnologia nu l-a schimbat, acel ceva este nevoia noastră, a oamenilor, de a ne aduna și de a fi solidari unii cu ceilalți.

În concluzie, în luna octombrie, vă așteptăm cu drag și speranță de vremuri mai bune după cum urmează:

  • Marti, 20 octombrie, 9:00 – 11:00 la atelierul de parenting Prietenii cu sau fără granițe / Friendships with(out) Boundaries dacă aveți copii care învață în ciclul primar (clasa pregătitoare – clasa a 4-a);
  • Miercuri, 21 octombrie, 9:00 – 11:00 la atelierul de parenting Condu-te pe tine, înainte de a-i conduce pe ceilalți / Lead Yourself before You Lead Others dacă aveți copii care învață în ciclul gimnazial (clasele 5 – 8);
  • Joi, 22 octombrie, 9:00 – 11:00 la atelierul de parenting Online tot timpul / Online All the Time dacă aveți adolescenți care învață în ciclul liceal (clasele 9 – 12). La acest atelier, vă așteptăm împreună cu adolescenții din dotare, pentru a dezbate pe larg acest subiect de interes.

Să avem un an școlar bun împreună presărat cu ateliere de parenting cu folos!

The 3 Rs for a Harmonious Home: Rules, Routines and Room

Harmony within our own homes seems to be somewhat of a Holy Grail, especially when we have pre-school children in our families. The natural state of mess, noise and high level of energy which contributes to the healthy development of toddlers sometimes contradicts the parents’ wishes of peace, quiet and harmony.

But rest assured, all hope is not lost, because harmony goes hand in hand with structure and predictability. You might say that all children need love and freedom to explore the world around them, but freedom in the absence of limitations has a way of turning into a never-ending chaos.

So, where do we go from here? Combining rules and routines, on one hand, and consistently encouraging independent behaviours in your child, on the other hand, can result in some well-deserved peace of mind for you as parents. Now remember one essential aspect: consistency glues harmony right on the relationship between children and parents.

When you feel like you know everything there is to know about your own child (their needs, hopes, wishes, likes, dislikes, and motivations), I challenge you to think of yourselves at your child’s current age: How were you? What did you look like? Were you talking? Did you have a daily schedule? Who was the most important person in your world? What rules did you follow at home? Did you have time to play by yourself? Some call it profound empathy. I call it nurturing parenting.

Based on the assumption that if you know what your child needs, you can better tend to his/her needs by designing reasonable rules and logical routines, it really helps to place yourself in his/her shoes once in a while.

Ambushing your child with a lot of rigid rules will create blockages, rather than offer the structure needed to grow and develop. So, one way of going about it would be to involve your child in creating family rules, as well as the consequences of breaking those rules. If you are wondering what you can make rules about, here are some topics: daily routines, safety, behaviour, and manners. You can have ‘do’ rules, ‘don’t’ rules, ground rules and situational rules to make your everyday life manageable.

When talking about daily routines, they are nothing more than a comprehensive and predictable schedule for you and your toddler. Before making your child’s daily routines think of your own and try to blend them in together with theirs.

In case you have forgotten: your needs are as important as your child’s needs, so be kind to yourself! Some needs which have to be considered in building daily routines are sleep, eating, use of the toilet, independent play time, playing together with others, and quality time between children and parents.

In conclusion, brainstorming a set of basic household rules with all the members of the family is not so difficult after all. Following them through, applying the mutually agreed consequences and adjusting them depending on the different stages of development your child experiences will, for sure, keep you busy!

And last, but not least: give children the space they need to exercise their independence within safe boundaries, as this is the freedom they feel comfortable with at this age. Have a safe journey on your way to family harmony and positive discipline!

Developing Self-Confidence in Pre-School Children

I challenge you to stop and think for a moment. Is self-confidence an innate skill which comes delivered as a gift from your child’s biological heritage or is it developed and shaped by life experiences, interactions with significant people and ongoing practice? Our jobs as education specialists and parents would be so much easier if self-confidence were exclusively generated by biology, don’t you think?

Therefore, one of the main points of focus related to the education of pre-school children is, without a doubt, helping them become aware of their current capabilities, encouraging them to test unchartered territories and discover new dimensions of their potential. Whether we are talking about getting dressed independently, tidying up toys after playing or learning to tie shoelaces and ride bikes, children build their confidence in relation to our feedback.

A ‘well done’ heard once in a while complimented by over-criticism and hyper-protection does not quite do the trick! That is maybe because pre-school children live for showing adults that they CAN do so many things without support.

Expressing interest and constant curiosity towards what they do and how they manage to do it sets the foundation for the complex process of encouragement. With potential comes capability. Capability drives independence and fuels motivation. Motivation leads the way to wanting to do more, better, faster. This does not normally happen at once, but needs solid attempts. Some might result in success.

Others might end up in tears of disappointment because ‘I CAN’T!’ That is the moment when parents’ encouragement arrives like a breath of fresh air for the child who is suffocating under the weight of ‘mistakes and failures’. Knowing when to encourage, when to give a helping hand or when to offer a hug is the key to developing self-confidence and self-awareness. Here are some of the pieces of advice which turned out to be useful in my daily practice with children between 2 – 6 years of age:

  • Constant words of encouragement and time spent together doing things is worth more than a box of chocolates! If your child experiments and takes risks but has no cheering audience to see him/her right then and there, or hear the after-stories, next time she/he will not try so hard or, in worse cases, not try at all. Find the time to ask ‘How was your day?’ and I assure you some answers will blow your socks off!
  • When giving feedback, go for encouragement more than you go for praise. ‘Good job!’ can refer to a multitude of things, while ‘It’s so interesting how you managed to go up until the top of the ramp with your roller-skates!’ targets a specific action and is more personal.
  • Becoming upset, angry or visibly frustrated that your child just cannot manage to do something will not help any of you in terms of self-confidence. Try to put yourself in his/her shoes and remember how it was for you to face all the challenges of your childhood. Be kind and patient!
  • Discourage inappropriate behaviours but encourage your child to do better next time! Talking about how your child plans to do something when the next opportunity arrives makes him/her understand that you still trust that she/he can do better and motivates her/him to keep trying;
  • Saying things like ‘I’ll help you because you cannot do it by yourself!’, ‘You’re small, of course you can’t!’ or ‘your brother/sister can do it, why can’t you?’ are not music to your child’s ears. These statements set for false ‘general truths’ which can stay with your child a long time. You don’t know if they can or not! Or maybe you do, but even so a little bit of verbal censorship and tact never hurt anybody! Let them try! Children are full of surprises! Be there to help when asked but don’t do it for them! Acknowledge the success or progress!

All this having been said, I wish you wisdom to find the right time and place for encouragement, faith in you children’s abilities and patience for the twists and turns of your child’s self-confidence which are still to come!

A Psycho-Social Perspective on Food and Nutrition

Many parents are confronted with challenges around meal times with their children. Phases such as refusing to eat or ‘fussy eating’ are yet again ways in which children manifest their need for independence. A child’s eating habits become an issue when they are causing him/her negative feelings or when the child is not eating enough food to stay healthy. They say that a problem which has been identified in a correct manner is half-way solved. If you have the feeling that your child has an eating problem, but do not know exactly what it is, start by keeping a record with the answers to the following questions:

  • How much did my child eat and drink in the last 24 hours?
  • What kind of snacks does my child have in between meal times?
  • What is my child eating and drinking?
  • What is my child not eating and drinking?
  • Does my child het more attention by refusing to eat than by eating what is on offer?
  • Do we have a mealtime routine (e.g.: sitting around the table together?)
  • Are there any distractions I could stop? (e.g.: Is the TV on? Are brothers and sisters arguing?)
  • How is my child feeling? (e.g.: Is he/she feeling worried, angry, upset?)
  • What do I do when my child does not eat?
  • Are there any physical difficulties (e.g.: choking?)
  • What is my child doing before and after mealtimes?

Now that you have gathered consistent information related to your child eating habits, you are probably wondering what can you do to help your child. First and foremost: be kind to yourself and keep calm! Do not blame yourself for things you think you should have done differently in the past. Focus on what you can do now and in the future. Look after your emotional Self so that you can help your child feel relaxed and confident around food. Remember that children need constant encouragement to try new foods, so let your child have a taste of your food. Moreover, make sure that you notice and praise the positive behaviours, rather than the negative ones. A child who receives attention for a behaviour (positive or negative) will most likely to do it again. Environment and routine are two key factors in determining your child’s eating patterns. Here are some suggestions which might come in handy when you are out of ideas on how to get your child to eat:

  • Make sure that mealtimes are as relaxed as possible. Children, just like adults, find it difficult to eat when the atmosphere is tense;
  • Ask for your child’s help in preparing, cooking and tasting the food before you serve it at the table;
  • Give your child an amount of food that they can eat;
  • Eliminate from the menu any sugary foods and drinks;
  • Limit the daily snacks so that your child does not feel full before mealtimes.

One piece of advice in the end: your child has to feel hungry in order to understand the utility of eating so, once in a while let them bring up the topic of food, rather than asking them constantly if they are hungry or what they want to eat. Good luck and bon appetit! 🙂