Știați că Eminescu…

,,A fost viu,/viu,/pipăibil cu mâna”

Din decembrie 2010, ziua din ianuarie în care s-a născut Eminescu a devenit și Ziua Culturii Naționale. Semn că, dincolo de timp și de opinii, el este unul dintre scriitorii care ne reprezintă.

Uneori, portretul făcut de urmași e copleșitor și intimidant; se organizează aniversări mai mult sau mai puțin festive, dar poate că o apropiere autentică de el ar trebui să plece de la versurile pe care i le-a dedicat un alt poet, Nichita Stănescu:

„Atâta să nu uitați:

că el a fost viu,

viu,

pipăibil cu mâna.”

Am adunat câteva informații biografice pentru a compune portretul unui om, mai mult decât al unui poet național și pentru a vă provoca să vă gândiți la Eminescu și dintr-o altă perspectivă.

Știați că…?

Este al șaptelea dintre cei 11 copii ai soților Gheorghe și Raluca Eminovici, un copil destul de energic: ,,care se urcă pe șură și se ascunde în casă prin lăzile cu lumânări, care încalecă pe câine și atacă gâștele, care fuge de acasă cu zilele răscolind pădurile și stânele sau scapă de la joacă venind pe jos și trebuie să fie alergat călare pentru a fi prins, din zburdălnicia căruia talentul și imaginația vor scoate mai târziu un mare poet al naturii.”

,,Ocolind pe frații săi – care, mai mari, se plimbau călări pe moșie – și chiar pe copiii de țărani, el bătea bucuros satele, lipsind uneori, spre supărarea părinților, câte o săptămână de acasă. Neastâmpărat din fire, cu o carte și doi-trei covrigi, el dispărea de acasă înfundându-se prin codrii din împrejurimile Ipoteștilor.”

,,În anul școlar 1858-1859 (clasele primare), Eminescu se clasifică al 15-lea printre cei 72 de colegi. Elevul era silitor, avea purtări bune și aplecare la învățătură, socotea mulțumitor și scria așijderi, dar mai ales era strașnic la limba română.”

,,Spirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre, Eminescu nu e în liceu un școlar strălucit. În primul rând nu se împăca cu matematicile și de aceea se învoise cu C. Ștefanovici, care a și devenit profesor de matematici, ca acesta să-i facă temele, iar el să-i spună povești. În schimb, la limba română și la istorie era tare. Citea pe înfundate, închis în casă, cărți din biblioteca școlii sau de la profesorul său, Aron Pumnul.”

Câștigând complicitatea celui care îl supraveghea în clasă, petrece cu un bun prieten, Stefanelli, ora de carceră pe care acesta o primise ca pedeapsă la școală. Îi aduce covrigi și, după ora de detenție, se duc la joacă pe maidanul din apropiere, unde să bătea mingea și chiar era să fie bătut măr de ucenicii care voiau exclusivitatea terenului, fiind într-un permanent război cu elevii școlii din apropiere.

În 1866, la 16 ani, publică, în revista ,,Familia”, poezia De-aș avea; Iosif Vulcan, redactorul, îi schimbă numele de familie, din Eminovici devenind Eminescu, fără să îl întrebe pe autor; tânărul debutant acceptă, însă, această modificare, bucuros să-și vadă versurile în revistă. Are multe nume și supranume, trece de la Mihail la Mihai, un bun prieten îi spune tandru Eminache, Veronica îl numește Eminul meu, iar el însuși semnează în gazete E., M.E., Censor, Fantasio, Harțag, Nemesis, Sodescu sau Varro.

La 16-17 ani, știa pe dinafară strofe întregi din Alecsandri, poetul lui favorit, și din alți poeți români, vorbea perfect nemțește și avea oarecare elemente și de gramatică franceză, fără să mai pomenim de frumoasa limbă românească cu care îi uimește pe elevii din Blaj.

Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali, apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I.L. Caragiale. Ca adult, va fi director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziar.

În decembrie 1883, la 33 de ani, îi apare volumul Poezii, cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu, singurul volum tipărit în timpul vieţii.

 

Bibliografie

  1. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu
  2. Pârvulescu, În intimitatea secolului 19

                                                                                                                                                              Marilena Șerban

Cercul de lectură din cancelarie

pozainline
Cum aceasta este o săptămână dedicată cărților, cercul de lectură din cancelaria Avenor se deschide cu o listă. Nu este o listă cu note, nici vorbă de un necesar de materiale sau un raport săptămânal…Sunt cărți dragi, care se înșiruie cuminți, fiind cea mai bună dovadă că profesorul rămâne un Homo lector, dincolo de a fi un sârguincios scrib de documente școlare.

Proiectul european ,,Săptămâna Literației”[1] promovat de ANPRO (Asociația Națională a Profesorilor de Limba și Literatura Română ,,Ioana Em. Petrescu”) mi-a oferit prilejul de a constata că în privința colaborării, a proiectelor interdisciplinare, colegii mei au experiență și împărtășesc cu bucurie. Astfel, la propunerea de a face o listă de lectură cu recomandări de cărți semnificative pentru disciplina pe care o predau sau pe care cred că orice profesor ar trebui să le citească, au răspuns mai mulți colegi decât anticipasem. Sugestiile au fost variate și, cu certitudine, o reflectare a diversității în unitate; au fost propuse atât cărți cu caracter științific, cât și beletristică, memorii, prelegeri, cărți despre educație sau literatură clasică pentru copii și adolescenți.

În condițiile unui ritm de lucru alert, profesorii au găsit timp pentru a scrie despre cărțile pe care le citesc, ceea ce m-a convins că, într-adevăr, de la interogația lui Călinescu, Tot mai citești, maică?[2] (1964) sau a lui Cărtărescu, Puștii nu mai citesc. Dar noi mai citim?[3] (2007), vremea a trecut cu folos…

Înaintea listei, adaug opiniile elevilor despre ce înseamnă lectura cu sens, pentru ca tabloul oferit de Avenor College să nu rămână monocrom.

Lectura cu sens înseamnă: lectura din care învățăm ceva (Tudor), să citești cu atenție și să îți rămână ceva în cap (Radu), să nu citim artificial (Petra), oglinda unui cititor pasionat (Matei), să citim perseverent (Sofia), că toate cuvintele creează o imagine clară în minte (Mihai), să citești până la capăt, nu doar să răsfoiești cartea (Alexandra), lectura obligatorie dată la școală (Katia), lectura pe care o înțelegi, o poveste interesantă (Iris), o carte care îți place (Emil), lectura care ne ajută să înțelegem viața de zi cu zi (Francesca), lectura cea mai potrivită pentru tine (Izabella).

Copiii din clasa a V-a au dat sugestii privitoare la strategiile unei lecturi cu sens: să citim mai mult, să citim cursiv, să citim cu atenție, să nu sărim cuvinte, să consultăm dicționarul în cazul în care nu cunoștem cuvintele, să citim încet, să ,,mâncăm” informațiile, să citim interesați de carte, nu pentru că suntem obligați.

 

Ce citesc profesorii?

Cartea De ce? Cine?
Diversitate stilistică în româna actuală, Rodica Zafiu Cartea cuprinde un colaj realizat din articolele săptămânale publicate de autoare în decursul a aproape 25 de ani de colaborare cu revista ,,România literară”. Nivelul de comprehensiune este deci unul potrivit oricărei persoane interesate de tendințe actuale în limba română, de raportul între normă/abatere la normă, de registre stilistice specifice anilor de după 1989. Este o lectură mai degrabă agreabilă, decât academic-împovărătoare, pornind de la un material suculent cules de autoare din limbajul oral, cel jurnalistic, inclusiv cel interlop. În afară de o bogată sursă de cultură a limbii și de cultură generală, lucrarea ne poate ajuta, pe fiecare, la a înțelege de ce vorbim așa cum vorbim, fără să ne judecăm prea aspru. Este și un prilej de reflecție asupra prefacerilor lexicale, morfologice, stilistice prin care trece orice organism viu, adică limba noastră. Dana Papadima – Director Educațional
Being Global, Angel Cabrera, Gregory Unruh Această carte vorbește despre efectele globalizării care se resimt la nivel macro, dar care se răsfrâng și asupra individului. Adică, înainte să fim ,,șefi”, ,,directori” etc. trebuie să știm să ne gestionăm propriile resurse, să utilizăm la potențialul maxim informația la care avem acces; cartea insistă asupra bunelor practici la nivelul persoanei, mai puțin la nivelul societății. Alexandra Dache – Educație antreprenorială
Parenting necondiționat, Alfie Kohn ,,Parenting necondiţionat vă va îndemna să reflectaţi îndelung la genul relaţiei pe care doriţi să o aveţi cu copiii voştri, la priorităţile pe care le aveţi ca părinte şi la cum să evitaţi multe dintre greşelile celor dinaintea voastră. Ne-am obişnuit să primim astfel de provocări de la Alfie Kohn. Este, fără îndoială, una dintre cele mai convingătoare şi mai importante lucrări. Citiţi-o! Spre binele vostru şi al copiilor voştri!” Ross W. Greene, autor al cărţii The Explosive Child „O lucrare înţesată cu vorbe de duh, ce vă va pune pe gânduri. Această carte an­trenantă va enerva, cu siguranţă, părinţii care vor să fie şefi în familie. Însă părinţii care caută metode alternative pentru a creşte copii încrezători în sine şi populari vor îmbrăţişa cu inima deschisă mesajul lui Alfie Kohn.” Publishers Weekly – www.books-express.ro Teodor Florin Stoica – Matematică
Cel care mă așteaptă; Tatăl celuilalt copil,Parinoush Saniee  Un geograf poate să vadă și dincolo de munți, altitudini și capitale, poate să vadă omul, familia, poporul. Astfel, m-am oprit la o autoare care descrie minunat Iranul, mai precis destinul femeilor din Iran (în romanul Cel care mă așteptă – interzis de două ori până la prima publicare) și viața familiilor tipice iraniene din clasa de mijloc (în Tatăl celuilalt copil – care mi-a ,,stors” multe lacrimi). Sper să placă și altora la fel de mult! Rebeca Davidica -Geografie
Out of our Minds, Sir Ken Robinson ,,Trăim un paradox. Majoritatea copiilor se consideră a fi foarte creativi, majoritatea adulților nu. Ce se schimbă pe măsură ce creștem? În acest volum provocator și plin de inspirație, Ken Robinson își pune trei întrebări vitale:De ce este atât de importantă promovarea creativității? Care este problema? De ce trebuie ajutați oamenii să devină creativi? Copiii sunt plini de idei. Ce se întâmplă cu noi pe măsură ce înaintăm în vârstă? Ce presupune acest lucru? Ce este creativitatea? Oricine poate să fie creativ sau doar câțiva aleși? Poate fi dezvoltată creativitatea, și dacă da, cum?”http://www.elefant.ro Cristina Bumboiu – Limba engleză
Muntele vrăjit, Thomas Mann Relația delicată a omului cu timpul și spațiul, iubirea aparent imposibilă, dar pe care o simțim venind dintr-un plan aflat dincolo de noi, imprevizibilul oricând gata să-și pună amprenta asupra ființei umane și vraja indescriptibilă a unui loc uitat de lume într-un moment istoric de mari frământări sociale și intelectuale sunt temele centrale din lucrarea genialului autor. În plus, lucru puțin știut, Thomas Mann a fost inspirat în alegerea subiectului de o călătorie în România, având ocazia să viziteze Sanatoriul Marila din Munții Banatului, loc încărcat de magnifică frumusețe naturală, precum și de istorie, sanatoriul fiind locul în care, cu mulți ani în urmă, venea incognito Elisabeta de Bavaria, frumoasa Sissi, împărăteasa Austro-Ungariei, pentru a-și trata suferința pulmonară de care nu dorea să se afle. Muntele vrăjit…o carte a iubirii și a speranței, a visului care, de multe ori, pătrunde în realitate fiind aproape imposibil de separat. Odette Sofronescu -Limba germană
Omul care își confunda soția cu o pălărie,Oliver Sacks Omul care își confunda soția cu o pălărie s-a bucurat de un răsunător succes în lumea întreagă și în cele mai diverse medii intelectuale și artistice. Pornind de la cartea doctorului Sacks, Michael Nyman a compus, în 1986, o operă, iar regizorul Peter Brook a pus în scenă, în 1993, un celebru spectacol de teatru. Anda Costache – Psiholog școlar
Poezii/Poems, Mihai Eminescu (ediția bilingvă apărută la Editura Fundației Culturale Române în 1999) Cititorii vor fi fascinați, pe lângă opera excepțională a marelui poet național, de măiestria cu care traducătorul ,,mânuiește” vocabularul englezesc pentru a păstra rima și tonusul poetic.Interesant mai este și formatul cărții, pentru că nu e jumătate-jumătate, cum ne-am fi așteptat, ci ambele limbi (româna, engleza) merg în paralel. Eu citesc aproape zilnic câte ceva din ea. Andrei Hristia – Limba engleză
Doamna secretar de Stat, Madeleine Albright Doamna secretar de Stat a apărut la Editura Rao, în anul 2008. Fostul secretar american de Stat, Madeleine Albright, și-a publicat memoriile. Aceasta   își deapănă amintirile în cartea ei de memorii închinată familiei sale, trecute și prezente, pe care o cinstește și o iubește. Fostul secretar de Stat al președintelui democrat american, Bill Clinton, vorbește despre rădăcinile sale, despre fuga din Cehoslovacia, despre prima dragoste, despre cariera și istoria politicii externe duse de administrația Clinton. Recomand această carte, este o lectură captivantă, interesantă, o poveste de viață care fascinează. Georgiana Socoliu – Istorie
În umbra omului, Jane Van Lawick Goodall De ce să fie citită această carte?Jane Goodall este un antropolog, etolog și primatolog britanic care și-a dedicat întreaga viață studiului comportamentului cimpanzeilor. Eu am avut bucuria și prilejul de a o întâlni pe meleaguri singaporeze. Jane Goodall mi-a adus bucurie și multă speranță în suflet…o speranță că omul ar putea să se mai oprească din goana nesfârșită după propriile-i interese și dinegoism! În urma studiilor sale, ea a găsit atât de multe asemănări între comportamentul nostru și cel al cimpanzeilor din Africa.O lectură frumoasă și, poate, puțin altfel! Viorel Căpățînă – Biologie, Geografie,   Global Perspectives
Micul prinț,Antoine de Saint-Exupéry Am ales această carte pentru că este dedicată atât copiilor, cât și adulților. Este o poveste deosebită despre copilărie, singurătate și prietenie, scrisă simplu și totuși atât de codat; o poveste filozofică și o critică adusă societății. Octavia Paul -Limba franceză
Imagine și idee, Herbert Read De ce aș recomanda-o? Parcurgerea lucrării este un exercițiu de conștientizare a funcției Artei, de delimitare a Frumosului, implicit a idealului de frumusețe. Ți se relevă iluzia realității. Ești inițiat în direcții abstracte referitoare la cunoaștere, armonie, realitate … CorneliaAnd one -Educație plastică
Big Bang, Simon Singh  ,,În 1992, satelitul COBE a trimis spre Pământ date legate de radiația cosmică de fond, iar acestea au fost transformate în imagini ce au făcut repede înconjurul lumii. Era cea mai veche mărturie privind universul nostru, semnătura lui Dumnezeu, care scotea în evidență infime variații ale densității materiei din universul timpuriu – germenii galaxiilor și stelelor, în ultimă instanță semințele din care am apărut și noi. Această descoperire, considerată una dintre cele mai mari din toate timpurile, venea să certifice valabilitatea modelului big bang: universul nu este etern și imuabil, ci s-a născut dintr-o explozie și se află în expansiune. În Big Bang, Simon Singh scrie istoria ideilor și modelelor pe care ni le-am făurit despre univers, de la desprinderea științei de religie și mit până în prezentul cercetărilor prin sateliți. Copernic, Galilei, Einstein, Hubble, Gamow sau Hoyle sunt personajele unei povești pasionante la care participăm și cu mintea, și cu sufletul. Însă dincolo de povestire, admirabil construită, în cartea lui Singh găsim analiza fină a însăși condiției cunoașterii științifice.”http://www.humanitas.ro/humanitas/big-bang Manuela Nae – Fizică
Cișmigiu et company, Grigore Băjenaru  De ce o recomand? Pentru ca este o operă ce poate fi citită indiferent de generația în care te afli. O carte plină de umor care povestește năzbâtiile, întâmplările prin care trece Băjenaru mai ales în perioada liceului, o perioadă de maturizare. Ștefania Comarița -Profesor învățământ primar
Maeștri și discipoli: prelegerile ,,Charles Eliot Norton”, George Steiner Puține au fost cărțile despre profesori care m-au trezit, cum spunea Kafka despre cărțile bune, ca o lovitură în țeastă. Aceasta este una dintre ele. O recomand pentru că este ca oglinda noastră cea de toate zilele: uneori, ne privim în ea și ne admirăm, alteori, o urâm sau o ignorăm. Ca dovadă, câteva idei: „Meseria de «profesor» – până și acest termen este întru câtva opac – acoperă toate nuanțele imaginabile: de la a duce o viață de rutină, lipsită de farmec, până la a fi posedat de exaltarea vocației. Cuprinde numeroase tipologii, de la cea a pedagogului care distruge suflete la cea a Maestrului charismatic. Prinși în nenumăratele forme de predare […], ne dăm foarte rar un pas înapoi ca să medităm la minunile transmiterii de cunoștințe, la sursele falsității, la ceea ce aș numi, în lipsa unei definiții mai precise și mai concrete, misterul predării“, „O societate precum aceea a profitului nelimitat, care nu-și onorează dascălii, este o societate slăbită”. Marina Șerban – Limba română

 

 

[1] http://www.eli-net.eu/

[2] George Călinescu, ,,Tot mai citești, maică?”, în Cronicile optimistului, București, Editura pentru Literatură, 1964.

[3] Mircea Cărtărescu, ,,Puștii nu mai citesc. Dar noi mai citim?”, în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, București, Humanitas, 2007.

Alfabetul evantalic internațional

Lucrând la tema lunii, ,,Coduri și simțuri”, copiii din clasa a V-a Alfa și Omega au descoperit un nou alfabet, cel al elegantelor prințese din vremuri imemoriale. Dacă vreți și voi să vorbiți această limbă, vă invităm să citiți cartea Prințese date uitării sau necunoscute de Phillipe Lechermeier (Editura Vellant), care invită și la lectura textului vizual prin imaginile sale spectaculoase.

Evantaiele meșterite în timpul orei de educație plastică au depășit măiestria vechilor fabricanți, așa încât momentul trebuia păstrat în cronicile școlii. Cu ajutorul Dianei, profesorul nostru documentarist, această dorință a devenit realitate.

Copiii vă invită la un exercițiu de imaginație: transformați codul gestual în cod verbal, imaginându-vă mesajul pe care prințesele și prinții din fotografii îl transmit. Provocarea fiind lansată, rămâne doar să încercați!

clasa-a-V-a-alfa-poza