Ne-am obișnuit atât de mult să vedem copii cu telefonul în mână, încât aproape că nu ne mai surprinde. Un copil de 10–12 ani, cu privirea coborâtă spre ecran, în orice moment liber al zilei — a devenit normalitate.
La Avenor, telefoanele nu sunt parte din această normalitate. Elevii nu le folosesc în timpul programului școlar. Dacă le aduc, le lasă la intrare, într-un dulap special amenajat. În timpul zilei, tehnologia este folosită prin dispozitive administrate de școală, cu acces controlat și aplicații validate educațional. Scopul nu este controlul rigid, ci protejarea spațiului de învățare și a stării de bine a copiilor.
Și totuși, chiar și într-un cadru reglementat, realitatea digitală rămâne prezentă. Copiii trăiesc într-o lume în care accesul la social media este la un click distanță în afara școlii. De aceea, întrebarea nu este doar dacă interzicem, ci cum îi pregătim pentru momentul în care nu vom mai putea controla accesul.
Pentru că, dincolo de reguli, toți avem un rol în această ecuație — școala, părinții și societatea în ansamblu.
Victor Bratu, EdTech and Data Lead la Avenor College, vorbește în acest material despre responsabilitatea noastră comună.
Social media nu este „încă o aplicație”
Pentru copii și adolescenți, social media este un mediu proiectat să capteze atenția, să amplifice comparația socială și să transforme validarea în monedă.
La conferința „Ce merită învățat?”, Dragoș Stanca, fondator Ethical Media Alliance, a explicat direct această realitate: trăim într-un ecosistem digital construit pentru eficiență și profit, nu pentru echilibru sau bine social.
„Doar 3,5% din conținutul care ajunge astăzi la oameni este conținut de interes public. Restul este gălăgie”, a spus Dragoș.
În acest model, atenția devine produsul. Copiii nu sunt doar utilizatori, ci parte din mecanismul economic al platformelor. Iar comparația care a rămas puternică este aceasta:
„Scrolling is the new smoking.”
Ca profesor, efectele se văd imediat: atenție fragmentată, tensiuni între colegi, presiune socială continuă, conflicte acasă legate de timp și limite.
„Fructul interzis” și iluzia controlului
De aici apare dilema: interzicem sau educăm?
A crede că o lege sau un firewall rezolvă problema ignoră ingeniozitatea nativă a copiilor crescuți în era digitală. VPN-uri, conturi cu vârste false, complicitatea prietenilor mai mari — barierele tehnice sunt adesea doar temporare.
O interdicție fără explicații transformă social media în „fructul interzis”, consumat pe ascuns, fără ghidaj și fără plasă de siguranță.
Avem nevoie de ambele — dar în ordinea corectă: întâi educație, apoi autonomie.
Lecția din modul în care abordăm AI-ul
Un model realist vine din modul în care gestionăm inteligența artificială în școală.
AI-ul nu este „liber pentru toți” de la început. Accesul independent la anumite instrumente, gestionate intern, este permis abia din clasa a 7-a. Însă educația despre tehnologie începe mult mai devreme.
Elevii trec printr-un proces de „eliberare graduală a responsabilității”: mai întâi înțeleg conceptele și etică, apoi exersează ghidat, iar la final navighează autonom, când pot face alegeri asumate.
Lecția nu este despre AI în sine, ci despre dezvoltare. Copiii au nevoie de repere înainte de libertate. Aceeași abordare trebuie transferată și la social media: îi pregătim să înțeleagă ce li se întâmplă online, apoi îi învățăm să ia decizii bune când nu suntem lângă ei.
5 reguli de educație pentru social media, la școală
- Limita de vârstă pentru accesarea oricărei platforme de social media impusă la 13 sau 16 ani. O limită clară și consecventă explicată elevilor și părinților.
- Clasele mici din Școala Primară: micro-învățări recurente de 15 – 20 minute, nu “o lecție pe an” cu accent pe înțelesul copiilor despre public vs. privat, reclame mascate, amprentă digitală, algoritmi.
- Gimnaziu (TIC și dirigenție): modul dedicat alfabetizării media (Media literacy) despre setările de confidențialitate, gestionarea timpului, verificarea informațiilor, comportament adecvat online cu focus pe studii reale de caz.
- Gimnaziu (celelalte discipline): integrare punctuală, unde se potrivește – persuasiune la română / limbi străine, despre propagandă la istorie, somn și stres la biologie, responsabilitate civică la educație socială cu trimiteri directe la cazuri despre folosirea social media atât în sens pozitiv dar și nociv.
- Educația părinților: sesiuni pentru comunitatea largă, pentru ca regulile de la școală să nu fie demontate acasă.
Responsabilitate comună: școală și familie
La Avenor, elevii nu folosesc telefoanele în timpul programului. Dacă le aduc, le lasă la intrare, într-un dulap special amenajat. Este o regulă aplicată consecvent și clar până la 16 ani (clasa a 11) În timpul zilei folosesc iPad-uri administrate de școală, cu sisteme de monitorizare și restricții pentru aplicațiile care nu au fost validate de echipa educațională. Accesul la social media sau alte platforme sociale este exclus.
Tehnologia este prezentă, dar filtrată și ghidată.
Și totuși, acești copii au acces, ca orice alt copil din zilele noastre, la telefoane și tablete în afara școlii, în măsura în care părinții le permit. De aceea, este esențial ca abordarea să fie unitară.
Dacă la școală există limite clare, iar acasă libertatea este totală, copilul va face și mai greu față regulilor. Coerența dintre mediul școlar și cel familial nu este un detaliu administrativ, ci un factor de protecție.
Zid sau busolă?
Nu putem construi un zid infinit în jurul internetului. Tehnologia evoluează exponențial, iar realitatea digitală nu poate fi suspendată prin decret.
Putem însă construi o busolă interioară: capacitatea de a înțelege mecanismele, de a recunoaște manipularea, de a gestiona timpul și de a face alegeri asumate.
Interdicția poate opri temporar. Educația formează pe termen lung.
