Autor: Avenor College

Mulți părinți au aceeași senzație când își întreabă copiii cum a fost la școală: o zi plină, multă informație, multe materii, dar prea puțin timp pentru a aprofunda cu adevărat ceva.

Orele se succed rapid, clopoțelul întrerupe uneori exact momentul în care discuția devine interesantă, iar copiii trec rapid de la matematică la literatură, apoi la biologie și limbi străine, într-un ritm care lasă puțin spațiu pentru reflecție, întrebări sau explorare reală.

Pornind de la această realitate, Avenor College va introduce, începând cu septembrie 2026, sesiuni de învățare de 90 de minute pentru elevii de gimnaziu și liceu.

De ce modelul clasic al orelor de 50 de minute începe să fie depășit

Schimbarea nu înseamnă „mai multă școală” și nici lecții mai lungi în forma clasică pe care o știm cu toții. Ideea din spatele noului program este una simplă: copiii au nevoie de timp pentru a înțelege profund, pentru a pune întrebări, pentru a face conexiuni și pentru a aplica ceea ce învață.

„Dacă vrem ca elevii să își dezvolte gândirea critică, capacitatea de analiză și autonomia, atunci trebuie să le oferim și cadrul necesar pentru asta. Învățarea profundă nu se întâmplă pe fugă”, explică Dana Papadima, Director Educațional la Avenor College.

Într-un interval mai lung, profesorii pot construi experiențe de învățare mai naturale și mai apropiate de felul în care învățăm, de fapt, în viața reală. Există timp pentru explicații, pentru lucru în echipă, pentru dezbateri, pentru exerciții practice, pentru greșeli și feedback.

„Uneori, cele mai valoroase momente dintr-o lecție apar după ce elevii au avut timp să se așeze în subiect, să își formuleze propriile întrebări și să înceapă să gândească în profunzime”, spune Dana Papadima.

Modelul este deja prezent de mulți ani în numeroase școli internaționale, unde organizarea timpului în sesiuni mai lungi de învățare face parte din practica obișnuită, mai ales în gimnaziu și liceu.

Richard Thomason, Head of Secondary School la Avenor College, spune că discuția despre timpul de învățare este una tot mai importantă la nivel internațional.

„În multe sisteme internaționale, intervalele de învățare mai lungi de 50 de minute sunt deja parte din practica obișnuită. Nu vorbim despre o tendință experimentală, ci despre o preocupare veche legată de modul în care folosim timpul astfel încât să susținem învățarea profundă, nu doar parcurgerea rapidă a conținutului”, explică acesta.

El face referire la cercetări internaționale despre organizarea timpului școlar și impactul asupra învățării, care arată că sesiunile extinse pot crea contexte mai bune pentru activități bazate pe inquiry, colaborare, problem solving și feedback imediat atunci când sunt bine proiectate pedagogic. Un raport recent emis de Brown University vorbește despre diferența dintre simplul timp petrecut la școală și ceea ce autorii numesc active learning time, timpul în care elevii sunt implicați autentic în procesul de învățare. De fapt, aceasta este discuția importantă: nu doar cât timp stau copiii în clasă, ci ce fel de experiențe de învățare fac posibile aceste intervale.

Cum ajută orele mai lungi gândirea critică și învățarea profundă

Richard Thomason subliniază că sesiunile de 90 de minute nu înseamnă prelungirea modelului clasic de predare frontală.

„Niciun copil nu poate rămâne concentrat 90 de minute într-o lecție construită exclusiv în jurul expunerii profesorului. Aceste intervale funcționează atunci când alternezi ritmurile de lucru: explicație, reflecție, lucru în echipă, aplicații practice, feedback, discuții și autonomie. În realitate, lecțiile mai lungi le oferă profesorilor mai multă flexibilitate pedagogică și elevilor mai mult spațiu pentru gândire.”

Cu alte cuvinte, se reduce senzația de „alergare continuă” prin materie. Copiii au mai mult timp să proceseze informația și să participe activ la lecție, nu doar să primească rapid conținut nou.

Cum se schimbă evaluarea elevilor în cadrul sesiunilor de 90 de minute

Mihaela Ancuța, profesor de Matematică la Avenor College și inspector BSO, explică faptul că intervalele mai lungi schimbă și modul în care profesorii pot evalua progresul elevilor.

„Într-o oră clasică de 45–50 de minute, timpul este adesea prea scurt pentru a vedea cu adevărat cum gândește un copil. În 90 de minute însă, poți urmări cum analizează, cum explică, cum lucrează în echipă, cum își corectează greșelile și cum își construiește înțelegerea. În același timp, poți construi activități de explorare și descoperire, poți crea contexte diferite în care elevii să gândească profund, să pună întrebări și să găsească soluții, atât individual, cât și în colaborare cu ceilalți.

Pentru profesori, acest lucru este extrem de valoros. Matematica nu înseamnă doar aplicarea rapidă a unui algoritm. Înseamnă analiză, argumentare, explorare și capacitatea de a transfera concepte în contexte diferite. Pentru toate acestea este nevoie de timp”, spune ea.

Vă invităm să citiți articolul în întregime pe platforma Desprecopii.

Avenor contribuie activ la conversația despre educație din România, prin promovarea bunelor practici și prin colaborarea cu parteneri editoriali relevanți din domeniul educației. Ne dorim să aducem mai multă claritate și perspectivă în dialogul dintre școală și părinți, sprijinind decizii informate și responsabile în ceea ce privește parcursul educațional al copiilor. 

Nimeni nu poate spune astăzi cum va arăta lumea în care copiii noștri vor fi adulți. Poate de aceea întrebarea pe care și-o pun astăzi tot mai mulți părinți nu mai este doar „Care este cea mai bună școală?”, ci una mult mai dificilă: Cum aleg un parcurs care să rămână relevant și peste 15 ani? 

Este o întrebare legitimă. Școala ar trebui să pregătească pentru viitor. 

Dar realitatea este că, în timp ce viitorul este greu de imaginat pentru mulți părinți, prezentul este foarte concret. Îl vezi în fiecare dimineață când îți lași copilul la școală. În felul în care vorbește despre profesorii lui. În curiozitatea cu care povestește ce a descoperit. În încrederea pe care o capătă treptat. În prieteniile pe care și le construiește. În întrebările pe care începe să le pună.

De aceea, valoarea unui parcurs educațional nu se măsoară doar prin promisiunea că îl va pregăti pentru lumea de mâine. Se măsoară și prin ceea ce oferă copilului astăzi, în fiecare etapă a dezvoltării sale. Ce are nevoie un copil de 3 ani este diferit de ceea ce are nevoie la 10 ani. Ce contează în gimnaziu este diferit de ceea ce va conta în ultimii ani de liceu. Iar una dintre cele mai mari provocări pentru orice școală este să păstreze această relevanță de-a lungul întregului parcurs.

La Avenor College, răspunsul a fost construirea unui traseu educațional continuu, de la Early Years până la A Levels, în care fiecare etapă are obiective diferite, dar urmărește aceeași idee: dezvoltarea unor tineri pregătiți pentru viitor, fără a pierde din vedere ceea ce au nevoie acum.

O școală internațională bilingvă, construită în România

Poate că cea mai mare provocare pentru educație astăzi este să rezolve această contradicție. Pe de o parte, școala trebuie să îi pregătească pe copii pentru o lume care nu există încă. Pe de altă parte, nu poate sacrifica prezentul în numele unui viitor abstract.

Un copil de 2 ani are nevoie înainte de toate de siguranță, explorare și încredere. Un elev de școală primară are nevoie să descopere bucuria învățării și să își dezvolte autonomia. În gimnaziu apar întrebările despre identitate, apartenență și sens, iar în liceu devin importante specializarea, orientarea în carieră și pregătirea pentru universitate.

O școală nu poate răspunde tuturor acestor nevoi cu aceeași rețetă. Are nevoie de o viziune care să înțeleagă ce este relevant pentru fiecare vârstă și, în același timp, să păstreze o direcție clară pe termen lung.

Aceasta este ideea care a stat la baza dezvoltării Avenor College în ultimii aproape 20 de ani: construirea unui parcurs educațional continuu, care îmbină perspectiva internațională a curriculumului britanic cu păstrarea limbii, culturii și identității românești. Un model care își propune să îi pregătească pe elevi pentru universitățile și profesiile viitorului, fără să îi rupă de locul din care pleacă.

“Există o idee care apare des atunci când vorbim despre educație internațională: că, pentru a reuși într-o lume globală, copiii trebuie să se desprindă treptat de locul din care vin. Noi credem exact contrariul. Copiii au nevoie de rădăcini la fel de mult cum au nevoie de aripi. Au nevoie să înțeleagă lumea, dar și să înțeleagă cine sunt. De aceea am construit un model educațional care deschide uși către universități și oportunități internaționale, fără să piardă din vedere limba, cultura și valorile care îi definesc. Nu ne dorim absolvenți care să aleagă între România și lume, ci tineri capabili să contribuie cu încredere în ambele” spune Diana Segărceanu, Co-fondator și Director Executiv Avenor College.

„Păstrarea identității culturale nu se întâmplă printr-o oră de limba română adăugată într-un orar internațional. Se construiește în fiecare zi, prin ceea ce alegi să studiezi, prin întrebările pe care le pui elevilor și prin conexiunile pe care îi ajuți să le facă. La Avenor, ne-am propus ca elevii să înțeleagă 

 

atât marile idei și valori universale, cât și cultura din care provin. Studiem literatura română în dialog cu literatura lumii, discutăm despre identitate, istorie și societate, dezvoltăm scrierea, argumentarea și exprimarea în limba română la standarde înalte. Credem că un tânăr pregătit pentru viitor trebuie să poată gândi critic și să comunice cu aceeași naturalețe atât în limba lumii, cât și în limba care îl definește” completează Dana Papadima, Director Educațional Avenor College.

De la explorare la autonomie: cum începe parcursul prin învățare

În primii ani, accentul cade pe relația copilului cu învățarea. La nivel de grădiniță și școală primară, Avenor se concentrează pe dezvoltarea echilibrată a copilului, nu doar academic, ci și emoțional și social. Învățarea în aer liber, autonomia, relația cu natura și învățarea prin explorare sunt parte constantă din experiența copiilor. Apropierea campusului Avenor College de pădurea Băneasa influențează concret modul în care se desfășoară activitățile. Natura devine spațiu de învățare, nu doar decor. 

„În sistemul britanic Early Years, învățarea nu este separată artificial de joacă, explorare sau mișcare. Ea se bazează pe principiile fundamentale ale curriculumului britanic, care plasează în centrul procesului educațional unicitatea fiecărui copil, relațiile pozitive și un mediu educațional stimulativ. Copiii mici învață prin experiențe directe, prin relația cu mediul și prin libertatea de a descoperi singuri. De aceea, outdoor learning și autonomia sunt esențiale în primii ani la Avenor College. Când un copil are spațiu să exploreze, să ia mici decizii, să își asume responsabilități potrivite vârstei și să învețe inclusiv din interacțiunea cu natura, construim mai mult decât cunoștințe academice, construim încredere, independență și o relație sănătoasă cu învățarea” spune Tania Răduță, Head of Nursery, Avenor College.

La școala primară, care are la bază curriculumul românesc, una dintre metodele centrale este Project Based Learning, o abordare în care elevii lucrează interdisciplinar, pornind de la întrebări reale și contexte autentice. Accentul cade pe sens, colaborare, gândire critică și aplicabilitate.

„Copiii au nevoie, în primii ani de școală, de un mediu în care să se simtă în siguranță, văzuți și încurajați, dar și de limite clare și reguli consecvente. Credem că învățarea apare cel mai bine atunci când există acest echilibru între relații calde și așteptări ferme. Rolul nostru este să construim un cadru în care copiii să își dezvolte atât competențele academice, prin studiu riguros, cât și curiozitatea, colaborarea și creativitatea, prin joc, proiecte transdisciplinare și experiențe de învățare cu sens” spune Ramona Mucenic, Head of Primary School, Avenor College.

Anii de școală primară reprezintă o etapă esențială nu doar pentru acumularea de cunoștințe, ci pentru felul în care copilul își construiește încrederea în sine și relația cu școala. Doar cu o bază solidă, de la pregătitoare până la clasa a 4-a, copilul va fi pregătit temeinic pentru a face trecerea la gimnaziu. 

Gimnaziul: momentul în care se formează competențele viitorului

Una dintre cele mai mari anxietăți ale părinților apare, de altflel, în jurul gimnaziului. Este perioada în care presiunea academică începe să crească, iar mulți copii își pierd treptat curiozitatea și motivația pentru învățare.

La Avenor College, învățarea este construită după un model educațional care cuprinde trei dimensiuni esențiale: conținut, competențe, caracter. Ce știe copilul, ce poate să facă, dar și modul în care alege să acționeze și să interacționeze cu cei din jur. 

„În gimnaziu se construiesc competențele care îi vor ajuta pe copii să navigheze un viitor imprevizibil. De aceea, la Avenor College lucrăm intenționat pe cele trei dimensiuni ale învățării – content, competencies și character. Nu este suficient ca un elev să acumuleze informații; este important să știe să pună întrebări bune, să analizeze critic, să colaboreze eficient și să își gestioneze propriul proces de învățare. Credem că performanța academică apare atunci când cunoștințele sunt dublate de competențe transferabile și de un caracter construit pe responsabilitate, autonomie și integritate.” spune Diana Segărceanu, Founder & Executive Director, Avenor College

La vârsta gimnaziului, una dintre cele mai mari frământări ale părinților este grija pentru pregătirea evaluării naționale de la clasa a 8-a. Într-o școală internațională bilingvă precum Avenor College, elevii susțin examene definitorii pentru parcursul lor, în jurul vârstei de 16 ani. IGCSE, International General Certificate of Secondary Education, sunt examene bine structurate, care evaluează elevii la mai multe discipline, nu doar la două materii. Este o evaluare riguroasă, dar echilibrată, care oferă o imagine mai amplă asupra a ceea ce știe și poate un copil. Astfel se încurajează cultura generală, gândirea critică, autonomia și capacitatea elevilor de a-și asuma propriul drum academic. Pentru multe familii care caută educație internațională în România, această abordare reprezintă o alternativă importantă la presiunea unui singur examen decisiv.

Cum funcționează curriculumul britanic în liceu: IGCSE și A Levels

În liceu, elevii Avenor College urmează curriculum britanic, prin programul IGCSE și apoi A Levels, una dintre cele mai recunoscute calificări academice internaționale.

În anii de IGCSE, clasele a 9-a și a 10-a, elevii studiază un număr mai mare de discipline și își construiesc o bază academică solidă. În ultimii doi ani de liceu, odată cu A Levels, parcursul devine personalizat: elevii aleg trei sau patru materii direct legate de domeniile pe care vor să le urmeze la universitate. Modelul A Levels este diferit de cel tradițional pentru că presupune mai multă responsabilitate, profunzime și autonomie. Accentul cade pe înțelegere, argumentare, aplicabilitate și studiu independent.

‘Pentru elevii din România, A Levels reprezintă un avantaj major: aceste calificări sunt recunoscute și acceptate direct de universități din Marea Britanie, Europa, Statele Unite, Canada și Asia, devenind un adevărat pașaport academic internațional. An de an, lista universităților care îi primesc pe elevii Avenor College se lărgește, incluzând atât instituții de prestigiu din întreaga lume, cât și universități din România. Parcursul britanic este mai mult decât un set de examene internaționale. Este un mod de a construi treptat autonomia elevilor, capacitatea lor de a gândi critic și de a-și asuma propriile decizii academice. Elevii încep cu un curriculum amplu, care le oferă o bază solidă în mai multe domenii, iar pe măsură ce avansează sunt încurajați să își personalizeze traseul educațional în funcție de interese, puncte forte și planuri de viitor. Acest echilibru între rigoare și flexibilitate se potrivește firesc profilului elevilor Avenor: tineri curioși, implicați și cu o perspectivă globală asupra educației”, spune Richard Thomason, Head of Secondary School, Avenor College.

Vă invităm să citiți articolul în întregime pe platforma Clubul Copiilor.

Avenor contribuie activ la conversația despre educație din România, prin promovarea bunelor practici și prin colaborarea cu parteneri editoriali relevanți din domeniul educației. Ne dorim să aducem mai multă claritate și perspectivă în dialogul dintre școală și părinți, sprijinind decizii informate și responsabile în ceea ce privește parcursul educațional al copiilor. 

Mulți părinți își doresc ca vacanța să fie și utilă, nu doar distractivă. Caută activități care să îi țină pe copii ocupați, dar și să îi ajute să învețe ceva nou.

Paradoxul este că uneori cele mai importante lucruri pe care le învață un copil nu au legătură cu materia școlară. Nu sunt despre litere, matematică sau informații noi. Sunt despre cum să se descurce atunci când lucrurile nu merg conform planului.

„De multe ori, părinții mă întreabă ce anume învață copiii într-o activitate de tip non-formal. Răspunsul meu este că, de cele mai multe ori, învață exact lucrurile care nu apar într-un caiet: să colaboreze, să aștepte, să își exprime o idee, să își gestioneze frustrarea sau să găsească o soluție atunci când ceva nu funcționează din prima”, spune Cristina Farcaș, Deputy Head of Nursery. 

Copiii nu învață doar când cineva îi învață

Pentru adulți, învățarea este adesea asociată cu explicații și instrucțiuni. Pentru copii, lucrurile stau diferit.

Un copil poate învăța enorm construind un traseu împreună cu alți copii, organizând un joc sau încercând să rezolve o problemă practică.

De exemplu, atunci când un grup de copii trebuie să construiască un adăpost din materiale găsite în natură, provocarea nu este despre construcție. Este despre negociere. Despre cine vine cu ideea. Despre ce faci când ideea ta nu este aleasă. Despre cum continui când ceva se prăbușește și trebuie să o iei de la capăt.

„Noi, adulții, vedem de multe ori rezultatul. Copiii trăiesc însă procesul. Iar procesul este locul în care apare cea mai valoroasă învățare” spune Cristina Farcaş,  Deputy Head of Nursery. 

În astfel de momente, copiii exersează competențe pe care le vor folosi toată viața: comunicarea, colaborarea, rezolvarea de probleme, adaptarea și perseverența. 

Competențele pe care nu le găsești într-un caiet

În ultimii ani, se vorbește tot mai mult despre competențele viitorului. De multe ori însă, acestea sunt prezentate ca niște concepte abstracte. 

În realitate, ele se dezvoltă în situații foarte simple. Atunci când un copil trebuie să împartă materiale cu alți colegi. Când își susține o idee în fața grupului. Când încearcă ceva nou și descoperă că nu îi iese din prima. Sau când trebuie să găsească o soluție fără ca un adult să îi ofere imediat răspunsul.

„Uneori părinții sunt surprinși când le spunem că un copil a făcut progrese mari, chiar dacă nu vorbim despre litere sau cifre. Pentru noi, progres înseamnă și atunci când vedem că un copil cere ajutor atunci când are nevoie, își exprimă punctul de vedere sau are curajul să încerce din nou după un eșec.” explică Cristina. 

Aceste abilități nu apar peste noapte. Se construiesc în timp, prin experiențe repetate și prin contexte care le permit copiilor să exerseze.

De ce au nevoie copiii de situații pe care nu le pot controla complet

Una dintre tendințele ultimilor ani este să organizăm foarte mult viața copiilor. Le pregătim programul si le rezolvăm problemele, intervenim rapid atunci când apar dificultăți. Dar dezvoltarea autonomiei are nevoie și de spațiu pentru încercări și greșeli.

„Vedem foarte clar diferența dintre copiii care au avut ocazia să încerce singuri lucruri și cei care au fost ajutați permanent. Nu pentru că unii sunt mai capabili decât alții, ci pentru că au avut mai multe ocazii să exerseze.” Spune Cristina. 

Experiențele non-formale sunt valoroase tocmai pentru că îi pun pe copii în situații reale. Nu există mereu un răspuns corect dar există  multe oportunități de a lua decizii, de a încerca și de a învăța din propriile experiențe.

Natura, un profesor surprinzător de bun

O mare parte dintre experiențele de învățare non-formală trebuie să se desfășoare  în aer liber. Natura oferă provocări autentice și stimulează curiozitatea într-un mod pe care puține medii îl pot reproduce.

O plimbare poate genera întrebări despre plante, insecte sau schimbările anotimpurilor. Un buștean căzut poate deveni pod, navă sau castel. O baltă poate fi începutul unei investigații despre apă, vreme și mediul înconjurător.

„În natură observăm că întrebările vin spontan. Copiii devin cercetători fără să își propună asta. Vor să afle de ce o frunză are o anumită formă, de ce apar insectele după ploaie sau cum funcționează un mușuroi. Curiozitatea apare natural, fără să fie nevoie să o provocăm artificial.” povesteşte Cristina. 

În educația timpurie, astfel de experiențe au o valoare specială. Ele îi ajută pe copii să observe, să exploreze și să își construiască propriile explicații despre lumea din jur.

Ce observă educatorii după astfel de experiențe

Beneficiile nu apar sub forma unor note sau calificative. Ele devin vizibile în comportamentele copiilor. Educatorii observă mai multă autonomie, mai multă încredere în propriile forțe și o disponibilitate mai mare de a încerca lucruri noi.

„Poate cel mai valoros lucru pe care îl vedem este curajul de a greși. Copiii care au avut multe experiențe de explorare înțeleg că nu trebuie să știe răspunsul din prima. Sunt mai dispuși să experimenteze, să revină asupra unei idei și să încerce din nou.” adaugă Cristina. 

Aceste câștiguri sunt mai greu de măsurat decât o notă sau un test, dar sunt esențiale pentru parcursul lor viitor.

Vă invităm să citiți articolul în întregime pe platforma Desprecopii.

Avenor contribuie activ la conversația despre educație din România, prin promovarea bunelor practici și prin colaborarea cu parteneri editoriali relevanți din domeniul educației. Ne dorim să aducem mai multă claritate și perspectivă în dialogul dintre școală și părinți, sprijinind decizii informate și responsabile în ceea ce privește parcursul educațional al copiilor. 

Când avea 12 ani, Andrei nu visa neapărat la Harvard. Visa să facă filme. 

Într-o perioadă în care mulți adolescenți încă încearcă să descopere ce îi pasionează, cu un simplu telefon mobil și multă imaginație, Andrei a început să creeze povești și să experimenteze cu ceea ce avea la îndemână. În timp, pasiunea pentru filmmaking s-a transformat într-un portofoliu solid, într-o curiozitate autentică pentru învățare și într-o disciplină care avea să îi definească parcursul academic.

Ani mai târziu, în această vară a anului 2026, Andrei a absolvit Harvard College, Magna Cum Laude, cu o dublă specializare în Art, Film and Visual Studies și Economics. Astăzi se pregătește pentru o nouă etapă profesională în New York, unde va lucra într-o companie de fintech, continuând în același timp să dezvolte pasiunea care l-a însoțit încă din copilărie: filmul.

Când privește în urmă la ultimii ani și la experiența lui la una dintre cele mai prestigioase universități din lume, Andrei aduce o  perspectivă matură asupra ceea ce înseamnă, de fapt, reușita. Vorbește despre curiozitate, disciplină, echilibru și despre importanța de a nu lăsa niciodată o etichetă să te definească. 

Vă invităm să descoperiți povestea lui Andrei care a transformat o pasiune din copilărie într-un parcurs academic și profesional construit cu autenticitate, perseverență și curaj. 

Un drum construit din pasiune, nu din certitudini

Privind retrospectiv, Andrei descrie drumul către Harvard într-un mod surprinzător de simplu. Totul a început cu dorința de a spune povești prin film. Pe măsură ce proiectele sale au devenit tot mai ambițioase, a reușit să își transforme pasiunea într-un demers academic prin cursuri de Media Studies și Art and Design, urmate la Avenor College în programul de A Levels, construind în paralel un portofoliu de filme.

În același timp, și-a menținut performanțele academice și a continuat să exploreze domenii diverse, fără să își construiască întreaga identitate în jurul unui singur obiectiv.

„Am aplicat fără să am așteptări foarte mari”, spune el. Deși știa că este un candidat competitiv, era conștient de cât de imprevizibil și selectiv este procesul de admitere. Momentul în care Harvard a devenit o posibilitate reală a fost primirea invitației la interviu. Atunci a înțeles că există cu adevărat o șansă.

Harvard dincolo de mituri

Dacă ar trebui să rezume experiența Harvard în doar trei cuvinte, Andrei ar alege: comunitate, curiozitate și aprofundare. Înainte de a ajunge acolo, își imagina un mediu extrem de formal, competitiv și poate chiar distant. Realitatea a fost diferită.

„Încă din primul moment în care am pășit în campus, am întâlnit oameni foarte amabili, deschiși și sinceri”, povestește el.

Integrarea a fost mai ușoară decât se aștepta, iar relațiile construite cu colegii au devenit una dintre cele mai valoroase părți ale experienței sale universitare. Din punct de vedere academic, provocările au fost la nivelul reputației universității. Diferența a fost însă sprijinul constant oferit de profesori, asistenți și resursele educaționale disponibile. Cultura academică nu este construită doar în jurul performanței, ci și în jurul întrebărilor, explorării și aprofundării.

Ce l-a pregătit pentru Harvard

Andrei consideră că experiența de la Avenor a avut un rol esențial în pregătirea sa pentru mediul universitar internațional.

“Privind înapoi, cred că experiența de la Avenor m-a pregătit foarte bine pentru acest tip de educație. Relația apropiată cu profesorii, care erau prietenoși și deschiși să îmi răspundă la întrebări, m-a încurajat să fiu curios și implicat. Sistemul de A-levels m-a ajutat, de asemenea, pentru că mi-a permis să mă specializez în trei materii care mă pasionau și să le studiez în profunzime. În plus, curiozitatea mea personală, dincolo de școală, m-a împins să explorez mai mult și să îmi dau seama mai clar ce vreau să studiez la universitate. Nu în ultimul rând, sistemul britanic m-a ajutat să îmi dezvolt engleza la un nivel foarte bun, ceea ce a fost esențial atât pentru cursuri, cât și pentru integrarea socială într-un mediu internațional.”

Însă poate cel mai important lucru pe care l-a câștigat în acei ani a fost deschiderea către necunoscut.

„Într-un mediu ca Harvard, întâlnești constant idei, oameni și provocări noi. Trebuie să accepți că nu ai toate răspunsurile de la început.”

(Foto: Andrei la discursurile de absolvire a cursului de limba română la Avenor College)

Curiozitatea și disciplina: combinația care face diferența

Dacă există două concepte care revin constant în povestea lui Andrei, acestea sunt curiozitatea și disciplina.

În opinia sa, succesul într-un mediu academic de top nu este definit exclusiv de inteligență.

„Curiozitatea este busola, iar disciplina este motorul. Dacă ai curiozitate fără disciplină, știi încotro vrei să mergi, dar nu reușești să parcurgi drumul. Dacă ai disciplină fără curiozitate, ai puterea de a merge înainte, dar nu și direcția. Doar împreună, curiozitatea și disciplina transformă interesul în cunoaștere și potențialul în rezultate. Dincolo de acestea, competențele necesare depind foarte mult de specializare și de obiectivele fiecăruia”, explică el.

(Foto: Andrei, în ziua absolvirii la Harvard)

Cum înveți să înveți

Una dintre cele mai importante lecții pe care le-a descoperit în timpul studiilor este că succesul academic nu înseamnă doar acumularea de informații.

„La universitățile de top, trebuie să înveți cum să înveți.”

Volumul mare de informații și ritmul rapid al cursurilor impun dezvoltarea unor metode eficiente de învățare. În perioada A-levels, Andrei și-a schimbat modul de studiu și a început să folosească o strategie simplă, dar foarte eficientă: testarea constantă.

În loc să aștepte până când simțea că stăpânește perfect materia, se testa încă din primele etape ale procesului. Astfel identifica rapid ceea ce nu înțelegea și își putea concentra eforturile acolo unde era nevoie. Această abordare activă l-a ajutat să treacă de la memorare la înțelegere profundă și gândire critică.

Despre presiune, eșec și reziliență

 (Foto: Andrei cu familia lui) 

Se vorbește adesea despre presiunea existentă în universitățile de top. Pentru Andrei, însă, experiența a fost definită mai degrabă de susținerea primită din partea familiei, a prietenilor și a mentorilor.

Desigur, au existat momente dificile.

„Au fost multe momente în care am simțit că este prea mult”, recunoaște el.

În acele situații, sprijinul celor apropiați a făcut diferența. Una dintre lecțiile importante pe care le-a învățat este că succesul nu înseamnă să reușești singur, ci să ai curajul să ceri ajutor atunci când ai nevoie. În ceea ce privește eșecul, cultura Harvard îl tratează ca pe o parte firească a procesului de învățare. Greșelile nu sunt ignorate și nici nu definesc valoarea unei persoane. Ele sunt integrate în procesul de dezvoltare și devin oportunități de creștere.

O zi obișnuită la Harvard

Contrar imaginii studentului care învață neîntrerupt, viața la Harvard este despre echilibru. Pentru Andrei, o zi obișnuită începea cu un curs de economie, continua cu timp petrecut în bibliotecă alături de prieteni și se încheia adesea cu un curs de film. Seara putea însemna activități extracurriculare, sport, studiu sau pur și simplu o seară petrecută cu prietenii.

Una dintre amintirile sale preferate este legată de biblioteca din Leverett House, casa în care a locuit pe parcursul facultății. Experiența Harvard nu s-a redus la sălile de curs. Ea este construită și din conversațiile de la masă, proiectele comune, cluburile, activitățile sociale și relațiile care se formează între studenți veniți din toate colțurile lumii.

Ce sfat le-ar da elevilor care visează la universități de top?

Pentru elevii care își doresc să studieze la universități precum Harvard, sfatul lui Andrei este surprinzător de simplu.

“Mai întâi, găsește ceea ce te pasionează cu adevărat. Apoi, documentează-te temeinic despre universitățile care te interesează și înțelege ce caută acestea la viitorii studenți. Nu în ultimul rând, construiește performanță prin consecvență și nu lăsa eșecurile să te oprească. Eșecul nu trebuie acceptat ca final, ci integrat în următoarea încercare.”

 (Foto: Arhivă personală – Andrei Mitoiu) 

De asemenea, subliniază că nu există o singură formulă pentru succes. Unele persoane excelează într-un singur domeniu, altele construiesc un profil multidisciplinar. Ceea ce contează este autenticitatea, impactul și pasiunea cu care îți urmezi interesele.

Dincolo de Harvard

Poate cea mai interesantă reflecție a lui Andrei nu este despre admitere, cursuri sau performanțe academice, ci despre modul în care și-a redefinit ideea de reușită.

Cu câțiva ani în urmă, succesul însemna să fie admis la o universitate de top. Astăzi, vede lucrurile diferit. La ceremonia de absolvire, Conan O’Brien le-a transmis absolvenților un mesaj care a rămas cu el: „I hope that Harvard becomes the least important thing people know about you. / Sper ca Harvard să devină cel mai puțin important lucru pe care oamenii îl vor ști despre tine.”

 (Foto: Andrei alături de familia sa, în ziua ceremoniei de absolvire)

Pentru Andrei, aceasta este adevărata provocare. Harvard reprezintă un punct de plecare extraordinar, dar nu o destinație finală. Reușita înseamnă să continui să construiești, să rămâi curios, să înveți permanent și să creezi un impact prin ceea ce alegi să faci mai departe.

Iar dacă povestea sa transmite un mesaj, acesta este că marile realizări nu pornesc întotdeauna din planuri perfecte. Uneori, ele încep cu o pasiune autentică și curajul de a explora necunoscutul.

La fiecare început de an școlar, vedem același lucru: diferențele dintre copiii care au avut experiențe timpurii de socializare și învățare și cei care ajung pentru prima dată într-un mediu educațional organizat sunt vizibile aproape imediat. Nu vorbim doar despre litere, cifre sau vocabular. Vorbim despre autonomie, reglare emoțională, curiozitate, încredere și capacitatea de a construi relații.

De aceea, concluziile celui mai recent studiu OECD despre educația timpurie nu ne surprind. Ele confirmă ceea ce educatorii observă zi de zi: copiii care participă mai devreme la programe de educație și îngrijire timpurie au abilități mult mai bine dezvoltate la 5 ani, iar decalajele socio-economice pot fi diminuate prin acces timpuriu la experiențe educaționale de calitate.

Dincolo de statistici, acest studiu vorbește despre un adevăr esențial: primii ani din viața unui copil nu sunt o perioadă de „așteptare” până începe școala adevărată. Ei sunt fundația întregului parcurs de învățare.

Ca educatori, vedem cât de mult contează începutul și cât de diferit se dezvoltă relația copiilor cu învățarea atunci când intră devreme într-un mediu sigur, empatic și stimulant.

Copiii care încep grădinița mai devreme se adaptează, de regulă, mai ușor la colectivitate. Învață natural să își exprime emoțiile, să împartă, să negocieze, să ceară ajutor sau să devină independenți în lucruri mici, dar esențiale pentru dezvoltarea lor. Aceste competențe nu apar peste noapte la 6 sau 7 ani. Ele se construiesc gradual, prin rutină, relații și experiențe repetitive de explorare, într-un mediu educațional sigur și stimulant, care încurajează curiozitatea și descoperirea.

Când vorbim despre un mediu educațional sigur și stimulant, ne referim la un ecosistem construit pe trei piloni esențiali. Primul este spațiul fizic organizat în arii de explorare, unde sala de clasă nu este un loc static, ci un univers compartimentat în zone precum colțul de lectură, jocul de rol sau spațiile senzoriale, iar materialele sunt mereu accesibile copiilor, încurajând autonomia și alegerea liberă.

Al doilea pilon este mediul emoțional de siguranță, în care echipa de educatori și consilieri acționează ca o ancoră, iar prin conectare autentică, ascultare activă și sprijin constant se creează acel climat de încredere în care copilul iese din starea de „supraviețuire” și intră în „modul de învățare”.

Al treilea pilon este învățarea în aer liber, care extinde educația dincolo de pereții clasei, oferindu-le copiilor ocazia de a explora curtea grădiniței și natura din jur, de a-și testa limitele în mod adecvat vârstei și de a învăța direct din mediul natural, dezvoltându-și reziliența și încrederea în sine.

OECD vorbește și despre importanța dezvoltării socio-emoționale în early years. Este poate una dintre cele mai importante validări pentru felul în care înțelegem noi educația timpurie. La această vârstă, copiii nu învață cel mai bine stând mult timp la masă și reproducând informații, ci explorând, jucându-se, punând întrebări și simțindu-se în siguranță emoțională.

Învățarea se întâmplă prin experiențe autentice. Outdoor learning-ul (învățarea în aer liber) este o parte importantă din viața copiilor. Ei capătă mai multă încredere atunci când explorează liber, când au ocazia să își asume mici riscuri potrivite vârstei lor, când observă, experimentează și construiesc împreună. În același timp, aceste experiențe îi ajută să își dezvolte atenția, limbajul, motricitatea și capacitatea de a colabora.

Cum putem reduce diferențele între copiii proveniți din medii diferite?

Un alt aspect important pe care îl subliniază studiul OECD este rolul educației timpurii în reducerea diferențelor dintre copiii proveniți din medii diferite. Aici, calitatea experienței educaționale devine esențială. Nu este suficient doar ca un copil să fie într-un colectiv. Contează enorm relația cu educatorii, tipul de interacțiuni, felul în care este încurajată autonomia și Poate că una dintre cele mai importante concluzii ale acestui studiu este că educația timpurie de calitate nu accelerează copilăria, ci o protejează și o valorifică. Copiii mici au nevoie de timp pentru joc, pentru explorare, pentru mișcare și pentru relații autentice. Iar atunci când aceste nevoi sunt respectate, învățarea apare firesc.

Grădinița nu este doar un loc de supraveghere

În ultimii ani, observăm și o schimbare importantă în perspectiva părinților. Tot mai multe familii înțeleg că grădinița nu este doar un loc de supraveghere sau o etapă „înainte de școală”, ci un spațiu care influențează profund felul în care copilul va privi învățarea mai târziu.

Relația sănătoasă cu învățarea începe foarte devreme. Iar copiii care cresc într-un mediu în care sunt încurajați să exploreze, să greșească, să încerce din nou și să își exprime ideile dezvoltă nu doar competențe academice, ci și încredere în propriile forțe.

Studiul OECD ne oferă argumente și date relevante, însă pentru noi cea mai importantă confirmare vine în fiecare zi din interacțiunea cu copiii: din felul în care un copil timid începe să vorbească cu mai multă încredere, din bucuria unei descoperiri făcute în pădure sau din momentele în care învață să spună când ceva nu îi place, să își pună limite sau să rostească pentru prima dată „pot singur”.

Acolo începe, de fapt, educația.

Vă invităm să citiți articolul în întregime pe platforma Edupedu. 

Avenor contribuie activ la conversația despre educație din România, prin promovarea bunelor practici și prin colaborarea cu parteneri editoriali relevanți din domeniul educației. Ne dorim să aducem mai multă claritate și perspectivă în dialogul dintre școală și părinți, sprijinind decizii informate și responsabile în ceea ce privește parcursul educațional al copiilor. 

Vine luna iunie și România intră, din nou, într-o stare colectivă de tensiune. Aproximativ 173.000 de copii de 14 ani vor susține Evaluarea Națională la clasa a VIII-a – examenul care decide intrarea la liceu. Pentru multe familii, acest moment ajunge să definească însăși ideea de reușită școlară.

La 14 ani, viitorul educațional al unui copil este comprimat în două probe standardizate: limba română și matematică.

Problema nu este existența unei evaluări. Orice sistem educațional sănătos are nevoie de standarde și repere clare. Problema reală este ce alegem să evaluăm și ce mesaj transmitem copiilor despre propria lor valoare într-un sistem de ierarhizare în care fiecare zecimală poate decide viitorul.

Într-o lume care arată radical diferit față de secolul XX, România continuă să evalueze copiii printr-un model construit pentru o altă realitate. La finalul gimnaziului, copiii sunt încă evaluați într-o logică foarte apropiată de cea de acum 50 de ani. Pentru generația părinților și bunicilor lor, acest tip de examen – „Treapta I” – a funcționat într-un anumit context istoric și social. Dar, între timp, lumea s-a schimbat fundamental: trăim în epoca inteligenței artificiale, a mașinilor autonome, a transformărilor rapide și a meseriilor care se reinventează permanent.

Studiile OECD și rezultatele PISA indică în mod explicit că sistemul educațional românesc nu mai răspunde nevoilor societății de astăzi. De aceea, întrebarea nu este dacă avem nevoie de evaluare, ci dacă evaluăm ceea ce contează cu adevărat pentru viitorul acestor copii.

În jurul Evaluării Naționale se reorganizează ultimii ani de gimnaziu: programul familiei, meditațiile, vacanțele, anxietățile și, uneori, chiar felul în care copilul începe să se privească pe sine. În multe cazuri, adolescența devine o perioadă de pregătire permanentă pentru admitere, nu o etapă de descoperire, explorare și dezvoltare.

La 14 ani, un copil poate avea aptitudini extraordinare de comunicare, creativitate, leadership, programare, design, rezolvare de probleme sau lucru în echipă. Poate avea autonomie, inteligență emoțională și capacitatea de a construi proiecte sau de a transfera ceea ce învață în contexte reale.

Una dintre cele mai mari pierderi ale acestui model este că mulți copii valoroși ajung, la 13-14 ani, să creadă că nu sunt „destul de buni” doar pentru că nu performează perfect într-un tip foarte îngust de evaluare. Unii adolescenți înfloresc academic mai devreme, alții mai târziu. Un sistem sănătos nu confundă ritmurile diferite de dezvoltare cu lipsa de valoare sau de potențial.

În același timp, lumea în care vor intra acești copii s-a schimbat profund. Dincolo de cunoștințe academice solide, societatea și universitățile caută tot mai mult oameni care pot gândi critic, comunica clar, colabora, învăța continuu și naviga în contexte complexe și imprevizibile.

Iar aici apare întrebarea esențială: măsurăm suficient din ceea ce contează cu adevărat?

Performanță de moment versus potențial real 

Una dintre limitele majore ale Evaluării Naționale este că măsoară predominant performanța de moment, obținută sub presiune. Mult mai puțin progresul, autonomia, capacitatea de argumentare sau felul în care un copil folosește ceea ce a învățat.

Dana Papadima, Director Educațional la Avenor College atrage atenția asupra diferenței dintre evaluarea tradițională și modelele educaționale moderne:

„Problema Evaluării Naționale nu este că există un examen, ci că el ajunge să definească disproporționat valoarea unui copil într-o etapă în care acesta încă se formează. În realitate, la 14 ani ar trebui să evaluăm mult mai mult decât capacitatea de a reproduce corect niște conținuturi. Ar trebui să ne uităm la progres, la autonomie, la felul în care elevul gândește, argumentează, colaborează și transferă ceea ce învață în contexte reale. În sistemele internaționale performante, evaluarea este continuă și diversă: proiecte interdisciplinare, portofolii, prezentări, reflecție personală, aplicabilitate. Pentru că lumea în care vor intra acești copii nu va recompensa doar memoria bună, ci capacitatea de adaptare și învățare continuă.”

În multe sisteme educaționale internaționale, inclusiv în cel britanic, elevii continuă să aibă o educație generală largă până la 16 ani. Studiază un spectru extins de discipline și își dezvoltă competențe multiple înainte de a-și alege direcțiile de specializare.

Evaluarea rămâne riguroasă, însă este mai diversă și mai apropiată de complexitatea reală a dezvoltării unui adolescent. Examenele externe sunt completate de proiecte, competențe de comunicare, științe aplicate, reflecție personală și capacitatea de a transfera ceea ce elevii învață în contexte autentice.

Modelul pornește de la o premisă simplă, dar esențială: la 14 ani încă descoperi cine ești și ce poți deveni.

Ce ar trebui să măsurăm, de fapt?

Diana Segărceanu, Director Executiv Avenor College, consideră că adevărata miză a evaluării moderne este să păstreze echilibrul dintre rigoare academică și dezvoltarea copilului ca întreg:

„Copiii au nevoie de standarde academice clare și de evaluare riguroasă. Dar, într-o educație sănătoasă, un examen nu ar trebui să reducă valoarea unui adolescent la două note și câteva ore de presiune. La 14 ani, copiii încă își construiesc identitatea, își descoperă punctele forte și învață să capete încredere în propriul potențial. Școala ar trebui să îi ajute nu doar să obțină rezultate, ci să înțeleagă cine sunt, cum gândesc, ce pot construi și cum pot continua să învețe într-o lume aflată în permanentă schimbare.”

Vă invităm să citiți articolul în întregime pe platforma Edupedu. 

Avenor contribuie activ la conversația despre educație din România, prin promovarea bunelor practici și prin colaborarea cu parteneri editoriali relevanți din domeniul educației. Ne dorim să aducem mai multă claritate și perspectivă în dialogul dintre școală și părinți, sprijinind decizii informate și responsabile în ceea ce privește parcursul educațional al copiilor. 

Ca profesor pentru învățământ primar, una dintre întrebările pe care le aud cel mai des la clasă, la ora de matematică, este simplă, dar foarte profundă: „Miss, este corect așa?” Nu „de ce este așa?”, ci „este corect?”. 

Și de aici începe, de fapt, conversația despre cum învață copiii matematica.

Când „corect” devine mai important decât „înțeleg”

În școala primară, mai ales în primii ani, observ un lucru constant: copiii asociază matematica foarte repede cu ideea de răspuns corect. Vor să știe dacă au făcut bine, dacă au bifat corect, dacă au ajuns la rezultat.

Este firesc. Dar în acest proces apare un risc: atenția se mută de la gândire la rezultat.

Diferența dintre a ști și a înțelege

Îmi amintesc un moment din clasă, în care lucram cu numere mari. Unul dintre elevii mei a citit fără ezitare un număr de șase cifre — corect, rapid, sigur pe el.

Când l-am întrebat însă: „De ce este scris așa? Cum știi ce valoare are fiecare cifră?” a apărut pauza. Știa să citească numărul, dar nu putea încă explica structura din spatele lui.

Și atunci devine foarte clară diferența dintre a ști și a înțelege.

Această diferență este importantă și pentru părinți, mai ales într-un context în care învățarea se schimbă. Pentru ca achizițiile să se consolideze pe termen lung, este nevoie de înțelegere. De aceea le explic mereu părinților că viteza de rezolvare, de exemplu, nu este întotdeauna un semn că elevul a înțeles cu adevărat matematica.

Cum arată o lecție de matematică

La Avenor, în lucrul de la clasă, ne uităm mai puțin la „răspunsul final” și mai mult la proces: cum gândește copilul, cum explică, cum își verifică ideile. Pentru că, în realitate, copiii nu vor avea nevoie doar de calcule corecte. Vor avea nevoie să înțeleagă, să ia decizii și să aplice raționamente în contexte noi.

De aceea, lecțiile nu încep întotdeauna cu „regula”. De multe ori încep cu o întrebare:

„De ce au avut oamenii nevoie de numere?”

„Cum ar arăta lumea fără un sistem comun de măsurare?”

Astfel de întrebări le oferă copiilor oportunitatea de a discuta, de a-și pune întrebări și de a compara răspunsuri. În acest proces, pot descoperi, de exemplu, sisteme vechi de numerotare și pot ajunge singuri la concluzia de ce acestea sunt necesare.

Abia apoi formalizăm și enunțăm regula.

În felul acesta, matematica nu mai este percepută ca abstractă, ci devine concretă și logică — pentru că elevii înțeleg unde și de ce este utilă în viața reală.

Când matematica devine utilă în luarea deciziilor

Un alt exemplu pe care îl folosesc des la clasă este un modul pe care copiii îl iubesc: o „misiune în spațiu”.

Elevii primesc o situație: au resurse limitate și trebuie să decidă cum le folosesc pentru a finaliza o misiune.

Nu există o singură rezolvare corectă. Există estimare, calcul, argumentare și decizie.

Îmi amintesc un copil spunând: „Putem face încă o etapă, dar nu mai avem suficient combustibil pentru întoarcere.”

În acel moment, matematica nu mai era un exercițiu abstract de rezolvat pe caiet. Matematica devenise o decizie, cu consecințe reale.

Rolul profesorului: mai puțin „cum se face”, mai mult „cum gândești”

Pentru mine, ca profesor la Avenor, aceste momente sunt cele mai importante – când văd cum copiii încep să își construiască propriul mod de a gândi: întreabă, explică, greșesc, revin, încearcă din nou.

Aici intervine rolul profesorului — nu de a spune „așa se face”, ci de a ghida prin întrebări potrivite, care duc la înțelegere și, ulterior, la însușirea unor concepte care altfel ar rămâne prea abstracte pentru un copil de 7 sau 9 ani.

Ce se întâmplă când copiii greșesc

Mă bucur de fiecare dată când apare o greșeală.

Pentru că greșelile sunt esențiale în procesul de învățare. Nu le corectăm spunând doar „nu e bine”, ci le folosim ca punct de plecare:

„Cum ai gândit?”

„Ce ai schimba?”

„Există o altă variantă?”

Aceste întrebări ne ajută, pe noi profesorii, să înțelegem procesul din spatele greșelii și, în același timp, îi ajută pe copii să își clarifice gândirea și să nu repete aceleași erori.

Vă invităm să citiți articolul în întregime pe platforma Despre copii.

Avenor contribuie activ la conversația despre educație din România, prin promovarea bunelor practici și prin colaborarea cu parteneri editoriali relevanți din domeniul educației. Ne dorim să aducem mai multă claritate și perspectivă în dialogul dintre școală și părinți, sprijinind decizii informate și responsabile în ceea ce privește parcursul educațional al copiilor. Vă invităm să rămâneți conectați la cele mai noi articole publicate în rubrica Avenor x DESPRECOPII, un spațiu dedicat reflecției și învățării continue pentru părinți și profesori deopotrivă.

În educație se vorbește des despre reforme, programe, examene sau curriculum. Mai rar, însă, despre profesori ca profesioniști: despre ce înseamnă, cu adevărat, să construiești o profesie solidă în jurul predării. În România, formarea continuă a profesorilor este adesea asociată cu acumularea de credite sau participarea la cursuri și conferințe. Pentru mulți, a devenit o obligație administrativă, nu un proces autentic de creștere. Nu din lipsă de dorință, ci din lipsă de timp sau relevanță practică.

În acest context, aflăm, cu ajutorul cadrelor didactice de la Avenor College, ce înseamnă, concret, să fii un profesor bine pregătit astăzi.

Mediul educațional se află într-o continuă schimbare, iar profesionalizarea meseriei nu mai poate fi un demers individual, spun experții consultați. Profesorii au nevoie de mentorat, colaborare și de școli care funcționează ele însele ca spații de învățare pentru adulți.

Ce înseamnă, astăzi, un profesor bine pregătit

Să fii profesor bine pregătit nu înseamnă doar să stăpânești materia predată, ci să transformi concepte dificile în experiențe de învățare relevante și să sprijini dezvoltarea gândirii critice și a autonomiei elevilor.

Profesorul de astăzi își ajustează constant practica în funcție de nevoile reale ale elevilor, într-un proces continuu de reflecție, colaborare și învățare profesională, care include design curricular, evaluare autentică și integrarea responsabilă a tehnologiei, explică reprezentanții Avenor, care spun că, în cazul lor, pregătirea dascălilor începe încă din procesul de recrutare.

„În procesul de recrutare, dincolo de evaluarea riguroasă a competențelor profesionale, ne preocupă și dimensiunea mai profundă a potrivirii cu Avenor College. Le spunem candidaților povestea Avenor și vrem să înțelegem dacă împărtășim aceeași viziune asupra educației și aceleași standarde profesionale. Pentru noi, excelența în predare merge mână în mână cu responsabilitatea: inclusiv cu asumarea fermă a principiilor de safeguarding și cu capacitatea de a crea un mediu sigur, în care fiecare copil este protejat, respectat și sprijinit să își atingă potențialul. Profesionalizarea începe cu competență, dar se consolidează prin valori și prin responsabilitatea față de impactul pe care îl avem, zi de zi, asupra fiecărui elev” ,spune Cristina Willows, Director of People & Operations, Deputy Executive Director Avenor.

 

Procesul de acomodare înainte de începutul fiecărui an școlar include zile dedicate formării comune, planificării și alinierii pedagogice. Profesorii nou-veniți participă la un program extins de inducție, centrat pe cultura școlii, siguranța elevilor și așteptările profesionale. Feedbackul colectat anual de la aceștia contribuie la ajustarea continuă a procesului, într-o abordare bazată pe reflecție, nu pe presupuneri.

Investiția în viitorul profesiei

Educația are nevoie de profesori bine sprijiniți la început de carieră, iar programul Teachers for Teachers reprezintă una dintre direcțiile prin care liderii Avenor și-au propus să contribuie la profesionalizare. Programul, cu o durată de doi ani, oferă mentorat și formare practică absolvenților și profesorilor aflați la început de drum. Până în prezent, șapte profesori au beneficiat de acest program.

Dezvoltare, nu evaluare formală

Modul în care profesorii își adaptează practicile și relația cu elevii, la clasă, are legătură inclusiv cu evaluarea performanței.

„Evaluarea performanței este gândită ca un proces de creștere profesională. Fiecare profesor își stabilește anual obiective individuale, inclusiv unul dedicat dezvoltării profesionale continue, susținute prin cursuri interne, traininguri externe, conferințe și colaborare în echipă”, spun reprezentanții colegiului.

„Fiind în primul meu an la Avenor College, am descoperit că dezvoltarea profesională nu este doar un concept teoretic, ci un motor real al activității de zi cu zi. Procesul de Performance Management și stabilirea obiectivelor de Professional Learning and Development (PLD) m-au ajutat să îmi definesc o direcție clară încă de la început. Simt că acest sistem mă sprijină concret în orele la care asist; am învățat enorm monitorizându-mi progresul și adaptându-mi metodele de lucru. Impactul se vede direct la clasă, în interacțiunea cu elevii de la pregătitoare până la clasa a 4-a, unde pot aplica tehnici noi care îi mențin captivați, activi și curioși. Este un proces de învățare continuă care îmi oferă încrederea că pot contribui autentic la evoluția fiecărui copil.” – Ovidiu Mirăuță – Learning Assistant.

 

Pentru mine, dezvoltarea profesională este un proces asumat, care mă ajută să îmi mențin standardele de calitate în activitatea de zi cu zi. Într-o școală care pune atât de mult accent pe dezvoltarea armonioasă și starea de bine a întregii comunități, încerc să integrez constant în rutina mea cursuri care să mă ajute să îmi rafinez competențele. Am avut astfel ocazia să particip la programe din oferta de dezvoltare profesională a școlii, precum Teaching with Love and Logic sau From Values to Action: Making SMSC Visible in Secondary. Anul acesta am ales și cursul AI Unplugged: Teaching Smarter, Not Harder, tot din oferta Avenor, care deja mă ajută să reduc o parte din munca administrativă, ceea ce îmi oferă mai mult timp pentru celelalte aspecte importante ale rolului meu de profesor și consilier.” – Anda Costache, Consilier școlar, Diriginte 8 Omega.

 

Comunități de practică: învățarea nu se face în izolare

Dezvoltarea profesională autentică presupune dialog și reflecție comună, explică reprezentanții Avenor.

„Performance Management-ul a devenit pentru mine un spațiu de reflecție sinceră, în care mi-am așezat reușitele, provocările și pașii de creștere. La clasă, văd cum implicarea mea se transformă în curajul elevilor de a încerca, în bucuria de a învăța și în dorința lor de a căuta răspunsuri. Și simt, poate mai puternic ca oricând, că aparțin unei comunități care formează nu doar elevi bine pregătiți, ci și oameni echilibrați, cu inima și mintea deschise”, spune Ancuța Floreanu – Profesor Învățământ Primar 1 Delta.

 

Vă invităm să citiți articolul în întregime pe platforma Revista Cariere.

Avenor contribuie activ la conversația despre educație din România, prin promovarea bunelor practici și prin colaborarea cu parteneri editoriali relevanți din domeniul educației. Ne dorim să aducem mai multă claritate și perspectivă în dialogul dintre școală și părinți, sprijinind decizii informate și responsabile în ceea ce privește parcursul educațional al copiilor. 

Majoritatea părinților spun același lucru: își doresc ca cei mici să petreacă mai mult timp afară. Mai puține ecrane, mai mult aer curat, mai multă mișcare. Și totuși, în viața de zi cu zi, realitatea arată diferit. Când e frig, rămânem în casă. Când e noroi, evităm să ieșim. Când apar întrebări despre siguranță, alegem varianta „mai controlată”.

Așa ajung mulți copii să aibă acces la natură mai degrabă ocazional, deși, paradoxal, părinții o consideră importantă.

În același timp, cercetarea începe să fie tot mai clară. Un raport amplu publicat de UNICEF (2018) – Learning through play subliniază că, în primii ani de viață, copiii învață cel mai eficient prin explorare activă, în contexte reale, care implică mișcare, interacțiune și medii variate. Iar natura oferă exact acest tip de context: imprevizibil, bogat senzorial și deschis.

Cu alte cuvinte, pentru copiii mici, învățarea nu se întâmplă doar la masă, cu materiale pregătite. Se întâmplă sărind în bălți, în frunze, în lucruri care nu arată „educațional” la prima vedere. În astfel de contexte de viață reală, transferul cunoștințelor și abilităților dobândite se întâmplă mai ușor pentru vârstele fragede. Atunci când copiii de la grădiniță pășesc în pădure, ei nu doar „ies la aer curat”; ei intră într-un laborator viu unde învățarea eficientă (motivația, implicarea, gandirea) prinde viață în cel mai natural mod posibil.

Dar cât de des oferim, de fapt, aceste experiențe, într-un program obișnuit de grădiniță?

De la „ieșit afară” la învățare structurată în natură

Diferența nu este doar de frecvență, ci și de intenție.

În tot mai multe sisteme educaționale occidentale, inclusiv în cel britanic, timpul petrecut în aer liber nu este o pauză între activități, ci o extensie a curriculumului. În cadrul Early Years Foundation Stage (EYFS), mediul de învățare – inclusiv cel exterior – este considerat esențial pentru dezvoltarea limbajului, a gândirii logice și a abilităților sociale.

Cu alte cuvinte, nu vorbim despre „joacă liberă” în sensul superficial al termenului, ci despre experiențe atent ghidate, în care copilul descoperă concepte prin interacțiune directă cu lumea din jur. 

Cum arată asta în practică

Facem o vizită la Grădinița Avenor, în campusul din Greenfield, unde această abordare capătă o formă foarte concretă. Aflată la doi pași, pădurea devine mediu de învățare pentru copii în fiecare zi.

Nu este un „moment special”, ci parte din rutina lor zilnică. Pe hol stau mereu înșirate cizmele colorate de cauciuc, atât ale copiilor, cât și ale profesorilor. În cuier sau dulăpioare, mereu așteaptă gecile de ploaie sau pelerinele special pregătite de joacă, indiferent de vreme.

„Pentru noi, pădurea este o extensie a clasei”, spune Tania Răduță, Head of Avenor Nursery. „Copiii nu ies afară doar ca să consume energie, ci pentru că acolo se întâmplă o mare parte din învățare. În pădure, copiii „își dau voie” să încerce lucruri noi. Un trunchi de copac căzut devine o punte de echilibru. Aici vedem curajul de a experimenta iar acest lucru le crește încrederea în sine.”

Activitățile sunt adaptate vârstei și etapelor de dezvoltare:

„La 2 ani, copiii descoperă lumea în primul rând prin simțuri. În pădure ating, ascultă, observă. Este începutul relației lor cu mediul înconjurător. De asemenea, pădurea îi menține pe copii concentrați pentru perioade lungi. Dacă o broscuță sau o buburuză traversează poteca, atenția lor este captată instantaneu. 

La 3 ani, vedem deja intenție: copiii încep ușor să construiască, să sorteze, să compare. Curiozitatea devine mai mare iar imaginația mai bogată. O grămadă de frunze sau câteva bețe devin instrumente pentru gândire.

La 4 – 5 ani, lucrurile evoluează mult: colaborează, rezolvă probleme, folosesc elemente din natură pentru a înțelege concepte matematice sau pentru a construi povești. La această vârstă, pădurea devine pentru ei o „enciclopedie vie” unde multe dintre conceptele teoretice capătă sens prin experiență directă.

Programul nostru este conceput să îi transforme în mici experți ai naturii. Copiii învață să observe cum pădurea trece prin diferite forme de-a lungul anotimpurilor, înțelegând ciclurile vieții. Identifică animalele care locuiesc acolo și învață să le respecte habitatul, dezvoltând o empatie profundă față de ființele vii. Totodată, punem mare accent pe siguranță și discernământ: copiii învață care sunt plantele pe care au voie să le atingă și pe care trebuie să le evite, exersându-și astfel autonomia și capacitatea de a evalua riscurile.

Nu în ultimul rând, pădurea este locul unde le predăm primele lecții de responsabilitate civică. Învățând regulile de a menține pădurea curată, copiii fac trecerea către gândirea critică și creativă, înțelegând că acțiunile lor au un impact direct asupra mediului. Astfel, ieșirile noastre nu sunt doar simple plimbări, ci procese de învățare care îi pregătesc să devină protectori conștienți ai planetei”, spune Tania.

În același timp, experiențele sunt cât se poate de concrete: copiii observă și hrănesc păsări, sar în bălți, construiesc din crengi și frunze, folosesc materiale naturale în activități integrate în curriculum.

Vă invităm să citiți articolul în întregime pe platforma Totul despre mame.

Avenor contribuie activ la conversația despre educație din România, prin promovarea bunelor practici și prin colaborarea cu parteneri editoriali relevanți din domeniul educației. Ne dorim să aducem mai multă claritate și perspectivă în dialogul dintre școală și părinți, sprijinind decizii informate și responsabile în ceea ce privește parcursul educațional al copiilor. 

Grădinița este un început important, dar și un final esențial. Este în egală măsură începutul colectivității și al perioadei de explorare activă a mediului înconjurător și, în același timp, finalul unei etape în care copilul a fost expus predominant mediului familial.

Din experiența noastră în lucrul zilnic cu copiii și părinții din comunitatea grădiniței Avenor, acest moment vine cu multe emoții și întrebări – pentru cei mici, dar mai ales pentru adulți.

Un lucru este însă foarte clar: pregătirea pentru grădiniță nu este doar despre copil, ci despre întreaga familie.

De multe ori, copiii nu fac decât să reflecte starea emoțională a părinților. Atâta vreme cât adulții nu sunt pregătiți să facă acest pas, copiii le vor oglindi îngrijorările și ezitările.

Pregătirea pentru grădiniță începe cu părinții

Înainte ca un copil să pășească într-o sală de clasă, procesul începe, de fapt, acasă – cu deciziile, întrebările și emoțiile adulților. Dacă nu știți de unde să începeți, nu vă îngrijorați. Faceți o listă care să cuprindă măcar câteva dintre acțiunile de mai jos și brusc vă veți simți mai pregătiți.

• cercetați ofertele existente ale grădinițelor și aflați diferențele esențiale între sistemele educaționale. Veți fi surprinși de ce poate învăța la 2-3 ani un copil, dacă este bine ghidat
• vizitați grădinițele ca să vedeți spațiile, dar mai ales să cunoașteți oamenii care vor avea grijă de copil
• vorbiți cu părinți care au deja copiii la grădiniță ca să aflați experiența lor
• discutați în familie despre grădiniță, atât ce emoții aveți, dar luați în calcul și aspectele logistice – faceți un drum dus-întors până la grădiniță ca să vă dați seama cum va fi zi de zi
• participați la workshop-uri și evenimente de profil, pentru că și părinții trebuie să învețe ce înseamnă această nouă etapă în viața lor pentru a ști cum să-și susțină copiii

Cum se pregătesc copiii pentru grădiniță

Dacă pentru adulți pregătirea înseamnă informare și decizie, pentru copii înseamnă, în primul rând, expunere și familiarizare. Cum se face asta concret:

• expunem copilul intens la medii sociale în care se află alți copii (parcuri, locuri de joacă, ateliere, zile de naștere)
• vizitarea grădinițelor împreună cu copiii e esențială, mai ales dacă ei pot petrece puțin timp acolo să se joace în spațiul respectiv
• includeți copilul în discuțiile despre grădiniță și vorbiți pe înțelesul lui despre începerea sau schimbarea grădiniței, când este cazul
• expuneți-l treptat la noua colectivitate
• fiți alături de el când îi este greu în perioada de acomodare, ajutați-l să-și gestioneze emoțiile
• discutați deschis despre ce îi place mult și ce îi place mai puțin, e normal să aibă exemple din ambele categorii
• arătați încredere în educator de față cu copilul, orice diferențe între așteptări și abordare trebuie tratate separat, astfel încât copilul să știe că îl lăsați pe mâini bune

La ce să te aștepți, realist, în primele săptămâni de grădiniță

Începuturile sunt grele, iar acomodarea la grădiniță nu face excepție. Chiar dacă totul pare în regulă, puteți observa schimbări de comportament de tipul:

• copilul plânge mai des, uneori fără motiv, alteori din supărare clară că trebuie să se ducă la grădiniță
• copilul se poate opune schimbării cu toate forțele, poate fi greu uneori să rămânem perseverenți
• poate dormi mai agitat ca efect al neliniștii pe care o simte
• își poate schimba temporar comportamentul (mai irascibil sau mai obosit)

Din perspectivă psihologică, aceste reacții sunt firești. Ele nu sunt un semn că „nu este pregătit”, ci că trece printr-o schimbare majoră și are nevoie de timp și sprijin pentru a o integra.

Asta înseamnă și că rolul adultului este esențial: nu de a elimina disconfortul, ci de a-l conține și ghida. La grădinița Avenor punem un accent important pe susținerea părinților în aceste perioade de acomodare.

Vă invităm să citiți articolul în întregime pe platforma Despre copii.