Autor: Avenor College

În educația timpurie, mediul joacă un rol esențial în formarea competențelor fundamentale ale copilului. De la autonomie și siguranță de sine, la abilități sociale, motrice și cognitive – toate pot fi cultivate în mod natural prin experiențe directe, autentice, în aer liber. 

La Grădinița Avenor, spațiul exterior este conceput ca un mediu de învățare integrat, în care fiecare element este gândit să susțină etapele de dezvoltare ale copilului. Aflăm mai multe despre cum spațiul exterior poate fi o resursă educațională care contribuie la dezvoltarea fizică, emoțională și socială a copiilor de vârstă preșcolară de la Cristina Farcaș – Deputy Head of Nursery (Cașin).

 

În ultimii ani, cei mai mulți copii se nasc și se dezvoltă în medii foarte controlate, din păcate, de multe ori hiperprotective: părinți sau bunici grijulii peste măsură, materiale și construcții „100% sigure”, nenumărate spații interioare de joacă, tot mai puține oportunități pentru ciclul încercare–greșeală–o nouă încercare, precum și o expunere excesivă la activități statice, considerate „mai sigure”, precum ecranele, televizorul sau fișele. Printre efectele acestor medii se numără deja, vizibil, apariția mai multor frici sau, la polul opus, un nivel scăzut de anticipare a pericolelor și a dimensiunilor spațiale, ezitarea în luarea deciziilor, frustrarea și stângăcia în gestionarea relațiilor cu ceilalți – ca să nu mai vorbim despre efectele sedentarismului.

La Grădinița Avenor, natura este o valoare care ne definește și este parte din soluția pe care filosofia noastră educațională o propune familiilor care ne încredințează copiii. Construirea curriculumului include elemente intenționate și structurate legate de pedagogia în afara sălii de clasă: tematici specifice, excursii, timp de învățare în aer liber, experiențe din viața reală etc.

Cel mai frecvent contact direct cu natura are loc zilnic, timp de cel puțin o oră, chiar în spațiul exterior atașat fiecărui sediu. Curtea noastră nu este doar un spațiu de joacă, ci este gândită cu atenție ca o sală de clasă sub cerul liber, unde joaca liberă – inclusiv cea care implică un dram de risc – sprijină dezvoltarea fizică, cognitivă, emoțională și socială.

Sistemul de joacă de tip role-play, cu tobogan, panouri de cățărare și zone senzoriale cu matematică și muzică, este un magnet pentru povești. Aici, doi copii pot deveni exploratori ai junglei, în timp ce alții lovesc cu bețele un panou care vibrează. Astfel, își dezvoltă motricitatea grosieră, gândirea logică, empatia și colaborarea. Adulții sunt atenți să-i supravegheze pe cei mai mici, însă o fac mereu cu tact, fără a interveni excesiv, lăsând spațiu pentru libertate de exprimare și creativitate.

Traseul de echilibru și aventură le oferă celor mici ocazia să-și depășească fricile și să-și dezvolte musculatura. E un loc unde își spun unii altora „Hai că poți!”, iar atunci când cineva cade, îl ajută să urce din nou. Sunt momente esențiale pentru construirea încrederii în sine și a rezilienței. Chiar și cei mai mici dintre ei, sub 3 ani, atent supravegheați de educatori, reușesc să se bucure de mici realizări.

Unul dintre cele mai îndrăgite elemente este tiroliana, destinată grupelor mari pentru uz independent, dar și celor mai mici, supravegheați individual de către adulți. Pe lângă râsetele care o însoțesc mereu, ea devine un exercițiu complex de coordonare, echilibru și curaj. Copiii decid singuri când se simt pregătiți să se dea, iar ceilalți îi încurajează sau îi așteaptă la capăt cu aplauze. Este un moment de autonomie personală, asumare a riscurilor și susținere între prieteni.

În Mud Kitchen sau în zona de Arts & Messy Play, joaca devine o explozie de creativitate. Copiii gătesc „ciorbe de noroi” pentru colegii lor sau pictează direct pe hârtie, pe mâini sau chiar pe pietre. Aceste momente încurajează exprimarea liberă, dezvoltarea motricității fine și o relație pozitivă cu greșeala – pentru că aici nu există „prea multă murdărie”, ci doar descoperiri.

Traseul senzorial barefoot le oferă celor mici o experiență tactilă completă – de la pietre netede la scoarță de copac sau nisip. Este un exercițiu excelent pentru conștientizarea propriului corp, reglarea emoțiilor și calmul interior. Adesea, copiii se amuză comparând senzațiile: „Aici înțeapă!”, „Aici e moale ca un nor!”.

În Căsuța piticilor, copiii negociază „cine e familia, cine vine în vizită”, dezvoltând vocabularul, regulile sociale și empatia. În același timp, bicicletele și mașinuțele sunt o sursă constantă de mișcare și autonomie – „Facem parcare aici?” „Hai să mergem la benzinărie!”. Astfel, se întăresc mușchii mari, se învață despre spațiu și viteză, dar și despre respectarea unor reguli comune.

Suntem mândri de modul în care am reușit să întâmpinăm cele mai multe dintre nevoile de dezvoltare ale copiilor de la 2 la 6 ani prin toate elementele aduse împreună în spațiul exterior al grădiniței noastre. Reușim astfel să formăm atât abilitățile esențiale vârstei, cât și să-i provocăm pe cei care pot și vor mai mult. Suntem pregătiți, în spiritul celor mai moderne tendințe educaționale outdoor, să răspundem specificului și neurodiversității noilor generații de copii.

În ultimele săptămâni, ministrul Educației, Daniel David, a adus în spațiul public una dintre cele mai lucide și oneste poziții referitoare la sistemul de evaluare din România. Spunea, așa:

„Nu este corect ca examenul de evaluare în clasa a VIII-a să acopere doar două materii și, pe baza celor două materii, să ai traiectoria de viață, de liceu, stabilită.”

Această observație deschide o discuție necesară și urgentă despre felul în care evaluăm elevii și despre cât de mult reflectă examenele parcursul lor real de învățare.

Diana Segărceanu, fondator Avenor College și lider educațional cu aproape două decenii de experiență, explică în articolul de mai jos despre cum funcționează, în practică, un sistem educațional care pune cu adevărat copilul în centrul său. Un sistem care privește evaluarea ca parte a procesului de învățare, nu ca un punct final, și care sprijină adolescenții să se dezvolte în ritmul lor, cu încredere și claritate.

 

Pentru mine, această declarație a fost mai mult decât binevenită. A fost semnalul că, în sfârșit, în fruntea educației avem o voce care cercetează, ascultă, înțelege și are curajul să spună lucrurilor pe nume. O voce academică, dar profund umană.

Cred că Daniel David este cel mai bun ministru al educației pe care l-am avut până acum – pentru că vede sistemul în ansamblu, dar nu uită niciodată impactul asupra fiecărui copil.

De ce nu funcționează Evaluarea Națională?

Ca om care conduce de aproape 20 de ani o școală, pot spune că Evaluarea Națională are două probleme mari:

🔹 Este superficială

Evaluează doar două discipline – română și matematică – ignorând complet celelalte competențe esențiale pe care un copil ar trebui să le dobândească până la finalul gimnaziului. Nu reflectă realitatea învățării și nici potențialul real al copilului.

🔹 Este o sursă de stres și traume

Pentru că această evaluare decide singură admiterea la liceu, pune o presiune enormă pe copiii de 14 ani și pe familiile lor. Devine un moment de anxietate colectivă, cu efecte pe termen lung asupra stimei de sine și a motivației pentru învățare.

Ministrul a descris acest fenomen foarte bine: „De Evaluarea Națională depinde viața ta și atunci părinții se adaptează la un sistem educațional distorsionat.”

Soluțiile există. Și funcționează.

La Avenor College, am căutat o alternativă. Pentru că am trăit direct, alături de elevi și părinți, efectele acestui sistem. Și pentru că știm că se poate altfel.

Elevii noștri susțin examenele IGCSE (International General Certificate of Secondary Education) la finalul învățământului general obligatoriu (la 16 ani). Este un model internațional, bine structurat, care evaluează elevii la cel puțin 8 discipline – inclusiv două materii vocaționale, alese de ei.

Este o evaluare riguroasă, dar echilibrată. Oferă o imagine clară a ceea ce știe și poate un copil, la o vârstă potrivită. Nu îl reduce la o notă. Nu îl definește prin două materii. Și – cel mai important – nu produce traume.

IGCSE încurajează cultura generală, gândirea critică, autonomia. Îi provoacă pe elevi să-și asume drumul lor, nu să învețe „pentru examen”.

Avem nevoie de o schimbare profundă în educația românească. Nu doar de reglaje fine.

Adevărul e că nu putem construi un sistem educațional relevant dacă nu ne uităm onest la ce nu funcționează. Iar Evaluarea Națională, așa cum este ea acum, este doar vârful icebergului.

„Evaluările naționale nu sunt suficient de informative. Nu poți promova opt competențe-cheie și să evaluezi doar două” spune Daniel David.

Este momentul să recunoaștem că problema este sistemică. Și că viitorul copiilor noștri nu poate aștepta.

Dacă vrem o educație mai echitabilă, mai profundă și mai umană, trebuie să avem curajul să schimbăm. Nu doar să ajustăm. Să învățăm din modelele care funcționează deja și să construim, împreună, o alternativă reală pentru toți copiii din România.

Școala de Vară Avenor este un program de educație non-formală în limba engleză care are ca punct central experiența pe care o oferă copilului.

Anul acesta, în perioada 30 iunie – 11 iulie, Avenor College își propune să le ofere copiilor cu vârste de la 10 la 13 ani un program de vară care îi va conecta cu scenarii din viața reală, sub tema “In Real Life”, prin care, vor descoperi perspective complexe asupra lumii din jur. Experiențele vor avea loc în București și împrejurimile Greenfield, motivându-i să își dezvolte abilități de viață esențiale pentru a face față viitoarei vieți de adulți.

Vă invităm să aflați de la Andrei Dăscălescu, Coordonator Educațional al Avenor Summer School pentru clasele de gimnaziu mai multe detalii despre cum este gândit programul de vară dedicat copiilor cu vârste între 10 și 13 ani.

Care este tema Școlii de Vară din acest an și ce surprize îi așteaptă pe participanți?

Tema ediției din acest an este „World Explorers: Through Greek Eyes”, o călătorie captivantă în fascinanta lume a Greciei Antice. Am creat un program dinamic, care îmbină explorarea urbană cu activități educative interactive, oferindu-le elevilor o experiență de învățare inedită.

Participanții vor avea ocazia să devină adevărați exploratori, descoperind orașul prin activități tematice, rezolvând provocări și luând decizii care le vor influența parcursul într-o aventură interactivă. La final, programul va culmina cu un eveniment epic, unde elevii își vor prezenta propriul oraș antic reconstruit, aplicând cunoștințele și abilitățile dezvoltate pe parcursul experienței.

Cum a fost conceput programul din acest an pentru a oferi copiilor cu vârste între 10 și 13 ani o experiență de neuitat?

Programul din acest an este structurat în două părți:

Dimineața – explorări urbane, plimbări cu transportul public, vânători de comori, vizite la muzee și interacțiuni cu localnicii.

După-amiaza – cluburi de știință, dezbateri, sesiuni de storytelling și activități creative menite să aprofundeze tematica greacă.

Cele două săptămâni ale programului sunt gândite ca două mari provocări, care îi vor implica activ pe elevi:

Săptămâna 1 (30 iunie – 4 iulie): The Talos Challenge – Elevii vor avea misiunea de a-l reconstrui pe miticul Talos pentru a o învinge pe Eris, zeița discordiei. Pe parcurs, vor explora orașul, vor aduna componente esențiale, vor aplica concepte științifice și vor rezolva puzzle-uri. Această săptămână include și o excursie la Adamclisi, unde elevii vor descoperi indicii importante pentru construirea lui Talos.

Săptămâna 2 (7 – 11 iulie): Rebuilding an Ancient City – Elevii vor trebui să reconstruiască un oraș antic abandonat, luând decizii strategice alături de Athena sau Ares. Vor dezbate planificarea urbană, vor colecta resurse și vor explora diverse aspecte ale vieții din Grecia Antică, de la arhitectură și organizare socială, până la mitologie și strategie militară. Prin această provocare, își vor dezvolta abilități de colaborare și gândire critică, învățând în același timp despre importanța alegerilor lor.

Care sunt cele mai valoroase aspecte ale programului și ce beneficii le aduce copiilor participarea la Școala de Vară?

Școala de Vară le oferă copiilor mult mai mult decât o simplă vacanță educativă. Prin explorare activă și provocări interactive, elevii:

• Își întăresc gândirea critică și capacitatea de a lua decizii strategice.
• Își aplică cunoștințele interdisciplinare într-un mod practic și captivant.
• Învață să colaboreze și să comunice eficient.
• Se familiarizează cu explorarea urbană și interacțiunea cu comunitatea.
• Se distrează și trăiesc o vară memorabilă, dezvoltându-și creativitatea și curiozitatea.

Prin combinarea mitologiei, a explorării urbane și a învățării active, acest program le oferă participanților nu doar cunoștințe, ci și o experiență de neuitat, plină de aventură și descoperiri.

Educația de calitate începe cu profesori care învață continuu. Într-un sistem în care transformarea școlii este o necesitate, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice devine o prioritate. Profesorii care își cultivă permanent competențele, care reflectează critic asupra practicii lor și caută inspirație în dialogul cu alți profesioniști sunt cei care pot modela cu adevărat parcursul educațional al elevilor.

În acest context, Festivalul DataMathLab este mai mult decât un eveniment dedicat predării matematicii – este o platformă de învățare, schimb de idei și construire a unei comunități profesionale autentice. Pentru al doilea an consecutiv, Avenor sprijină organizarea acestui festival, care va reuni, pe 28 și 29 iunie la Brașov, peste 150 de profesori de matematică din toată țara, alături de invitați internaționali de prestigiu precum dr. James Tanton și dr. Alf Coles.

Ne bucurăm că doi profesori Avenor vor susține un atelier în cadrul festivalului, continuând colaborarea cu Aspire Teachers și contribuind activ la dezvoltarea comunității de practică DataMathLab.

Ce înseamnă acest festival pentru profesorii participanți? Ce pot descoperi și cum le influențează parcursul profesional? Aflați răspunsurile chiar de la Mihaela Ancuța, Mathematics Curriculum Leader la Avenor, în interviul de mai jos.

 

Festivalul DataMath Lab este un eveniment care reunește profesori pasionați de predarea matematicii. Ce te-a atras să participi și ce aștepți de la această ediție?

Am participat încă de anul trecut la Festivalul DataMath Lab, în calitate de participant, cu dorința de a cunoaște mai bine echipa cu care urma să colaborez în anul școlar următor, ca formator. Voiam să înțeleg ce stă în spatele programului, care este viziunea lui, ce obiective urmărește și cum arată, în mod concret, comunitatea din jurul său. 

M-a impresionat organizarea impecabilă, atenția la detalii și energia pozitivă a oamenilor care coordonează acest program. Agenda festivalului a fost intensă și variată: ateliere în școală, în curtea școlii, alături de elevii voluntari, discutii pe diverse teme.  Am fost cu adevărat emoționată să-i ascult pe beneficiarii programului de anul trecut. Vorbeau sincer, cu bucurie și recunoștință, despre experiența lor. 

UN EVENIMENT CARE ADUCE PROFESORI ȘI IDEI LAOLALTĂ 

Participarea mea la ediția de anul acesta vine firesc, după un an școlar petrecut alături de cursanții cursului DataMathLab din București. Nu vreau să lipsesc de la un moment atât de important, care nu doar încheie o etapă, ci deschide una nouă, pentru noi generații de participanți și, poate, chiar pentru noi formatori. 

Sunt deosebit de entuziasmată de invitații de la această ediție și bucuroasă că, împreună cu colega mea, Dr. Daniela Vasile, vom susține un atelier dedicat profesorilor. Aștept cu drag momentele de conectare cu colegi din toată țara și sper ca la festival să participe și cât mai mulți studenți, viitori profesori, să ne cunoaștem si să lucrăm împreună in cele doua zile.

Prezența unor invitați internaționali ca James Tanton și Alf Coles aduce un plus evenimentului. Ce speri să înveți de la ei?

Întrebarea aceasta îmi amintește de un moment special din primul an de facultate. Era prima zi de cursuri, când în amfiteatru a intrat un domn care a scris pe tablă: C. Niță. Am rămas nemișcată, era chiar autorul unor culegeri din care rezolvasem sute de probleme în liceu. Bucuria și emoția de a-l vedea în realitate, de a ști că urma să învăț direct de la el, au fost de neuitat. Și nu a fost singurul profesor pe care l-am cunoscut în felul acesta. 

ÎNTÂLNIRE CU MODELE INSPIRAȚIONALE ÎN EDUCAȚIE

Acum, simt că trăiesc un moment similar. Urmează să-i întâlnesc pe James Tanton și Alf Coles, două nume importante ale matematicii contemporane și ale educației matematice. De data aceasta, însă, nu mă uit doar cu admirație la numele lor, ci voi fi atentă la cum predau, cum comunică, cum structurează un mesaj și captează atenția publicului. Sunt profesori care nu doar știu matematică, ci știu să o transmită cu pasiune, claritate și bucurie. 

UN MESAJ PENTRU CEI CARE SUNT LA PRIMA PARTICIPARE

Ce mesaj ai pentru profesorii care nu au mai participat la astfel de evenimente, dar ar putea fi curioși să vină la Festivalul DataMath Lab?

Le-aș spune profesorilor care nu au mai participat la astfel de evenimente să își aleagă un coleg sau o colegă dragă din școală, să blocheze cele două zile în calendar și să vină cu inima deschisă. Festivalul DataMath Lab este o oportunitate excelentă de a te conecta cu profesori pasionați din toată țara, de a schimba idei, de a învăța din experiențele altora și de a pleca acasă inspirat. 

Sunt convinsă că fiecare participant va pleca de acolo cu cel puțin câteva idei concrete de aplicat cu elevii și cu teme de reflecție sau discuție pentru colegii din cancelarie. În plus, festivalul are loc la Brașov, un oraș deosebit, plin de istorie și farmec, iar după-amiaza de sâmbătă e perfectă pentru o plimbare prin centrul vechi și pentru continuarea discuțiilor începute la ateliere.

 

Cunoști o parte din comunitatea Aspire Teachers de la cursul DataMathLab în cadrul căruia ai fost formator. Ce ai învățat tu, ca profesor, din această experiență?

PUTEREA COMUNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE

Anul acesta am avut bucuria de a fi formator în programul DataMathLab, organizat de Aspire Teachers. A fost o experiență intensă și valoroasă, desfășurată în paralel în trei centre din țară – eu am coordonat centrul din București, alături de colega mea, Dr. Daniela Vasile. Am lucrat cu 50 de profesori de matematică din școli publice, în sesiuni lunare față în față, ateliere online și activități asincrone.

Pentru mine, ca profesor, a fost o oportunitate de învățare profundă și de reflecție asupra propriei practici. Am avut ocazia să privesc predarea din perspective noi, să-mi consolidez convingerile și, în același timp, să-mi pun întrebări esențiale despre ce înseamnă o lecție relevantă și eficientă. Am descoperit idei valoroase, am învățat din experiențele colegilor din sistemul public și am simțit că fac parte dintr-o comunitate de profesioniști dedicați, care caută să aducă schimbare în educație.

Pe plan personal, am descoperit cât de valoroasă este munca în echipă. Colaborarea cu Daniela m-a învățat puterea co-creării și armonia unei echipe bine sudate, în care comunicarea și susținerea reciprocă fac diferența.

 

Cum e să lucrezi cu profesori, nu cu elevi? Ce ți-a schimbat această experiență în propria practică la clasă?

PRINCIPII COMUNE ÎN LUCRUL CU ELEVII ȘI PROFESORII

Nu am simțit o diferență foarte mare între a lucra cu elevi și a lucra cu profesori. Atunci când mă aflu în fața unui grup, indiferent de vârstă, mă ghidez după aceleași principii simple și clare, de la care nu mă abat: îmi propun să valorific fiecare persoană din grup, fiecare răspuns, să încurajez participarea tuturor, să-i fac pe cei din fața mea să se simtă văzuți, apreciați, importanți și valoroși. Îmi doresc întotdeauna ca discuțiile și activitățile să fie conduse cu seriozitate și responsabilitate, dar și într-un cadru cald, deschis, în care oamenii se simt în siguranță să contribuie. Îmi plac lucrurile bine organizate, cu structură și claritate,  nu ca o formă de rigiditate, ci ca o premisă pentru libertate, comunicare eficientă și timp bine folosit pentru toți cei implicați. Această experiență de lucru cu adulți mi-a confirmat cât de universale sunt unele nevoi și principii educaționale. Și, în mod natural, toate aceste lecții le-am adus cu mine și înapoi la clasă, în lucrul cu elevii.

 

Care sunt cele mai mari nevoi ale profesorilor de matematică din România, așa cum le-ai simțit tu în interacțiunile cu ei?

NEVOIA PROFESORILOR DE  A ASCULTA ȘI A ÎMPĂRTĂȘI POVEȘTI REALE

Cred că una dintre cele mai mari nevoi ale profesorilor de matematică din România este conectarea autentică cu alți profesori, prin povești reale, împărtășite cu sinceritate. Am observat, în interacțiunile noastre cu ei, cât de mult le place să asculte exemple concrete din viața de la clasă, situații trăite de noi, provocările pe care le-am depășit. In cadrul cursurilor de formare, momentele cele mai vii și mai valoroase au fost acelea în care am făcut o paranteză și am povestit „din teren”. 

Am simțit cum se relaxau, cum prindeau energie și încredere atunci când descopereau că și alții trec prin lucruri similare și găsesc soluții creative. Profesorii vor să afle ce fac și cum fac alți colegi, în alte școli, în alte contexte. De la teme precum relaționarea cu elevii, planificarea activităților în echipă, folosirea resurselor, până la cum oferim feedback, toate sunt de interes, dacă vin însoțite de experiențe reale. Inteligența artificială poate răspunde la orice întrebare teoretică despre educație. Dar poveștile trăite, spuse cu pasiune de profesori pentru profesori, sunt de neînlocuit. Pentru mine, această nevoie de dialog viu, autentic, uman între oameni pasionați de educație este una dintre cele mai profunde și valoroase.

 

De ce e important ca profesorii să caute permanent contexte de învățare și formare? Ce riscăm dacă nu o facem?

CUM GĂSIM ”VITAMINE PROFESIONALE”

Când mă gândesc la importanța formării continue, mă gândesc în primul rând la mine. Fiecare conferință la care particip, fiecare curs pe care îl urmez îmi aduce mult mai mult decât informație, mă conectează cu oameni, cu profesori ca mine, mă încarcă de energie, o emoție pozitivă care se simte clar când mă întorc la clasă. Mă umple de chef de lucru, de inspirație, de idei pe care abia aștept să le pun în practică. Uneori primesc confirmări că sunt pe drumul cel bun, alteori descopăr un nou instrument, o carte valoroasă, un interviu, o cercetare sau o metodă interesantă de lucru cu elevii. 

Toate acestea sunt ca niște „vitamine profesionale”, mă ajută să mă simt ancorată în realitatea educațională, să cresc, să am subiecte de discuție cu colegii mei și, de ce nu, să devin eu însămi o sursă de inspirație pentru alții. Dacă nu căutăm astfel de contexte, riscăm să ne plafonăm, să ne pierdem entuziasmul, curiozitatea, sentimentul de comunitate profesională. Și, poate cel mai trist, riscăm să pierdem contactul cu ceea ce este viu și actual în educație. De aceea, cred cu tărie că formarea continuă nu e un lux sau o obligație, e o necesitate firească pentru a rămâne conectați, vii și relevanți în meseria noastră.

 

Festivalul DataMathLab are loc în perioada 28 și 29 iunie 2025 la Brașov și este organizat de asociația Aspire Teachers. Detalii despre eveniment și despre modalitatea de înscriere se regăsesc pe pagina de prezentare a festivalului.

Organizarea sesiunii de examene este, pentru orice școală, un moment de maximă importanță. La Avenor, însă, acest proces merge dincolo de rigurozitatea obișnuită – este o desfășurare amplă de eforturi coordonate, planificare minuțioasă și respectarea fidelă a standardelor internaționale.

Pentru a înțelege mai bine ce presupune, pas cu pas, organizarea unei sesiuni de examene – de la primele pregătiri, care încep cu luni înainte, până la ziua în care elevii intră în sală – am stat de vorbă cu Luminița Susanu, Student Programmes Manager and Examinations Officer. Cu profesionalismul și rigoarea care o caracterizează, Luminița ne invită în articolul de mai jos să descoperim culisele unuia dintre cele mai complexe și importante procese din viața școlii.

 

Liniștea din sălile de examen ascunde luni întregi de muncă atent coordonată

La Avenor, organizarea unei sesiuni de examene internaționale este un proces de durată, desfășurat cu minuțiozitate, rigurozitate și o grijă constantă pentru elevi – ca totul să funcționeze perfect într-un moment cu miză mare.

Totul începe în noiembrie, odată cu primirea calendarelor oficiale de la Cambridge International (CIE) și AQA. Acestea sunt adaptate realității școlii, validate de conducerea academică, iar ulterior elevii și părinții primesc toate informațiile necesare.

În ianuarie și februarie are loc o etapă esențială – înscrierea oficială a elevilor. Fiecare opțiune este verificată cu maximă atenție – o greșeală, oricât de mică, poate avea consecințe semnificative.

Martie aduce cu sine generarea calendarelor finale, alocarea sălilor și pregătirea materialelor. În paralel, echipa logistică și profesorii se asigură că fiecare detaliu este pus la punct.

În aprilie, elevii participă la sesiuni de informare cu privire la regulile de examen, iar supraveghetorii – printre care se numără și părinți voluntari – sunt instruiți pentru a respecta cerințele stricte ale comisiilor internaționale.

Apoi, în mai și iunie, examenele se desfășoară într-un ritm intens, sub proceduri clare, menite să asigure corectitudinea și siguranța întregului proces.

Examenele susținute de elevii Avenor

Evaluările externe la Avenor încep din clasa a 8-a, cu examenul Cambridge Checkpoint la matematică – un test diagnostic valoros, care are rolul de a indica nivelul elevilor și dacă ei sunt pregătiți pentru etapa academică următoare. În clasa a 9-a, elevii susțin Cambridge IGCSE English as a Second Language, care le dezvoltă abilitățile lingvistice și îi familiarizează cu structura și cerințele examenelor Cambridge viitoare. 

Examinarea International General Certificate of Secondary Education (IGCSE) este susținută în clasa a 10-a, după un program cuprinzător de doi ani și presupune examene la mai multe materii. Traseul continuă în clasele a 11-a și a 12-a cu examenele A Level – în două etape, AS și A2.

AS sunt examenele susținute în clasa a 11-a, care reprezintă prima jumătate a calificării A Level și la care, de obicei, elevii aleg 3–4 materii pentru examinare. În clasa a 12-a, elevii finalizează programul A Level, recunoscut pe scară largă pentru admiterea la universități din întreaga lume. Acest examen aprofundează cunoștințele de specialitate și abilitățile academice. Materiile sunt, de regulă, aceleași ca la nivelul AS, continuate la un nivel mai avansat, A2. Evaluările constau în principal în examene scrise, completate, după caz, de proiecte sau probe practice.

Toate aceste examene implică o logistică detaliată: de la simulări în condiții reale, până la securizarea materialelor și pregătirea spațiilor conform standardelor internaționale.

Rigoare procedurală, recunoscută oficial

Respectarea regulilor impuse de Cambridge și AQA este un angajament asumat de întreaga echipă Avenor. Fiecare etapă este documentată, verificată și auditată. În această sesiune de examene, Avenor a fost inspectat de ambele comisii.

În urma inspecției Cambridge, care a avut loc în campus, am obținut cel mai înalt calificativ – Completely Satisfactory, iar inspectorii AQA au avut doar cuvinte de apreciere despre modul în care sesiunea de examinare a fost organizată: profesionalism, organizare impecabilă, fără nicio recomandare de îmbunătățire. 

Aceste recunoașteri oficiale ne onorează și ne motivează.

Părinții – parteneri în proces

De patru ani, părinții Avenor sunt invitați să se alăture ca supraveghetori în timpul examenelor. În fiecare an, peste 40 de părinți aleg să participe și să ne sprijine în acest proces complex, care implică numeroase resurse. Este o contribuție voluntară care spune mult despre spiritul comunității noastre și ne bucură când vedem mesaje de apreciere și de susținere ca cel de mai jos:

„Dragi părinți,

Vreau să împărtășesc cu voi o experiență pe care am avut-o anul trecut, când, din curiozitate, am acceptat invitația școlii de a fi supraveghetor la examene. Am fost la examenele de Matematică, Spaniolă și Istorie, în clase diferite de liceu. Am fost absolut fascinată de organizare și de cât de bine pregătiți și disciplinați erau elevii. În concluzie, dacă aveți o oră și jumătate liberă sau puteți găsi puțin timp în programul vostru, vă recomand din suflet să vă acordați acest moment de liniște și introspecție — merită pe deplin!”

Pentru părinți, experiența aduce o perspectivă nouă asupra vieții de licean și a provocărilor reale pe care le implică susținerea examenelor internaționale. Aceștia sunt impresionați de calmul și concentrarea elevilor, de nivelul ridicat de organizare și de oportunitatea de a fi martori direcți ai atmosferei din timpul examenelor. Pentru elevi, prezența părinților supraveghetori, chiar dacă nu sunt proprii părinți, poate avea un efect liniștitor – aduce un sentiment de comunitate și sprijin într-un moment care este stresant.

Examenul – un exercițiu de învățare și încredere

Dincolo de testarea cunoștințelor, examenele internaționale sunt exerciții valoroase de autonomie, responsabilitate și gestionare a emoțiilor. La Avenor, le tratăm cu seriozitate, nu doar ca pe o finalitate, ci ca pe o parte integrantă a formării fiecărui elev – și o punte solidă către succesul academic viitor.

În educația timpurie, cele mai profunde și durabile achiziții nu vin doar din ceea ce copiii aud sau văd, ci mai ales din ceea ce simt, explorează și trăiesc cu toate simțurile. La Avenor, credem că aceste experiențe multisenzoriale stau la baza unei învățări autentice, care îi ajută pe copii să înțeleagă lumea în care cresc.

Despre importanța acestor experiențe senzoriale și despre cum le integrăm în activitățile zilnice de la grădiniță ne povestește mai multe Tania Răduță, Deputy Head of Nursery (Greenfield) și Academic Learning Lead Nursery.

 

Acum câțiva ani, am participat la un atelier care a început cu un exercițiu simplu, dar foarte sugestiv. Fiecare participant a fost invitat să se gândească la un singur cuvânt: portocală. Mai întâi, ne-am imaginat-o. Apoi am privit una adevărată. La final, am gustat-o.

Primele cuvinte care ne-au venit în minte au fost cele evidente – portocaliu, rotund, suc, coajă, proaspăt. Dar curând au apărut și altele, mai personale – amintiri, Crăciun, familie, tradiții. Un simplu fruct a devenit o poartă către emoții, către amintiri și sensuri profunde.

Acest exercițiu mi-a întărit convingerea că experiențele senzoriale sunt extrem de valoroase – nu doar pentru noi, adulții, ci mai ales pentru copiii mici, care învață și se descoperă pe ei înșiși prin fiecare simț activat.

La universitate, am învățat despre teoria dezvoltării cognitive a lui Jean Piaget. El explică foarte clar de ce experiențele senzoriale sunt esențiale în primii ani de viață. Între 0 și 2 ani, copiii învață despre lume prin acțiuni fizice și simțuri. Între 2 și 7 ani, încep să folosească limbajul și simbolurile, dar aceste idei abstracte încă au nevoie de un suport concret, ușor de simțit și explorat.

Pe scurt, copiii învață făcând, atingând, gustând, mirosind, testând. Prin aceste interacțiuni directe cu mediul, își construiesc primele „hărți mentale” despre cum funcționează lumea.

Și știința vine în sprijinul acestor idei. Studiile din neuroștiințe arată că mirosul și gustul sunt strâns legate de centrele din creier responsabile de emoții și memorie. De aceea, o simplă aromă ne poate duce instantaneu înapoi într-un moment special din copilărie.

Pentru cei mici, asta înseamnă că activitățile senzoriale nu doar le stimulează curiozitatea, ci îi ajută și să înțeleagă, să simtă, să rețină. Atunci când învățarea implică mai multe simțuri, ea devine mai profundă și mai durabilă.

La Avenor, credem cu tărie că învățarea profundă se construiește pe baza explorării senzoriale. Ne propunem să le oferim copiilor experiențe care îmbină emoția cu descoperirea, jocul cu înțelegerea, curiozitatea cu bucuria. Sunt acele momente care rămân – cele care îi ajută să-și construiască o relație autentică cu ceea ce învață.

Când un copil frământă plastilina cu degetele, ascultă sunetul ploii care cade în bălți sau urmărește ritmul unei povești, el își activează creierul într-un mod complet și complex. Nu este doar joacă – este învățare autentică, trăită, cu impact pe termen lung.

Experiențele senzoriale susțin:

• Dezvoltarea limbajului, prin descrierea culorilor, texturilor și gusturilor;
• Dezvoltarea emoțională, prin conectarea experiențelor cu emoțiile;
• Formarea memoriei, prin implicarea mai multor canale senzoriale;
• Dezvoltarea cognitivă, prin explorare, testare și gândire logică.

La grădinița Avenor, avem grijă ca toate aceste dimensiuni să fie prezente în activitățile noastre. Iată câteva exemple:

• Tăvi senzoriale cu obiecte din natură, pe care copiii le pot explora prin atingere și miros;
• Clubul de gătit, unde cei mici măsoară, amestecă și gustă diverse ingrediente;
• Plimbările de tip „listening walk”, care dezvoltă atenția auditivă și vocabularul descriptiv;
• Colaje și artă tactilă pentru dezvoltarea motricității fine și a creativității;
• Joaca cu plastilină parfumată, nisip și apă – activități care calmează, dar care în același timp antrenează învățarea.

Poate că par lucruri simple, dar în spatele fiecărei activități stă o intenție educațională clară. Fiecare experiență este gândită astfel încât să răspundă nevoilor de dezvoltare ale copiilor și să le ofere un context de învățare autentic, cu sens pentru ei.

Ca educatori, misiunea noastră nu este doar să le oferim informații, ci să-i ajutăm să trăiască și să simtă ceea ce învață. Să transforme cunoașterea în experiență.

La Avenor, credem că învățarea care pornește de la simțuri devine personală, emoțională și profundă. Este genul de învățare care rămâne cu un copil toată viața – și exact asta ne dorim să oferim în fiecare

La Avenor, credem că educația nu înseamnă doar predare în sala de clasă, ci o experiență completă care ajută copiii să se descopere, să își exploreze interesele și să își formeze abilități esențiale pentru viață. De aceea, activitățile co-curriculare joacă un rol esențial în filozofia noastră educațională, fiind atent integrate în parcursul fiecărui copil, de la grădiniță până la liceu.

La grădinița Avenor, această abordare începe încă din primii ani, într-un mod adaptat vârstei și nevoilor fiecărui copil. Cristina Farcaș – Deputy Head of Nursery (Cașin) și Silvana Sofian – Coordonator Cluburi ne oferă o privire detaliată asupra modului în care activitățile co-curriculare sunt gândite și implementate în această etapă timpurie a educației, subliniind de ce e important ca descoperirea pasiunilor să se facă devreme. 

De asemenea, credem că educația de calitate începe cu oportunități bogate și variate de explorare. Oferta noastră co-curriculară este gândită special pentru a completa parcursul educațional de bază și pentru a sprijini dezvoltarea fiecărui copil în ritmul său unic, ajutându-l să își descopere pasiunile și să își modeleze abilitățile care îi vor susține viitorul.

De ce sunt importante activitățile co-curriculare la vârsta preșcolară?

În primii ani de viață, creierul copilului are o plasticitate extraordinară. Fiecare experiență, fiecare interacțiune și fiecare provocare contribuie la dezvoltarea conexiunilor neuronale esențiale pentru învățare, creativitate și adaptabilitate. De aceea, la Avenor, considerăm activitățile co-curriculare nu ca un „extra”, ci ca o parte fundamentală a procesului educațional, ele fiind o extensie a curriculumului principal precum și o oportunitate de a completa profilul elevului Avenor.

Prin cluburi de sport, artă, muzică, robotică sau mindfulness, copiii nu doar că își dezvoltă noi competențe, dar își întăresc și funcțiile executive – atenția, memoria de lucru, autocontrolul – toate esențiale pentru succesul școlar ulterior și pentru viața de adult.

Cum alegem activitățile co-curriculare?

Oferta noastră este construită atent, ținând cont de nevoile de dezvoltare ale copiilor de vârstă preșcolară, de interesele lor naturale, dar și de tendințele actuale în educație timpurie. Fiecare propunere are în spate un „de ce” educațional clar: să dezvoltăm talente, să construim reziliență, să antrenăm gândirea critică sau să cultivăm exprimarea emoțională.

Modalitatea de alegere a cluburilor ține cont de mai multe criterii – vârsta, interese și nevoile copilului sunt doar câteva dintre ele.

La vârstele foarte mici, până în 4 ani, este prioritară mai degrabă odihna, așa că recomandăm grijă la specificul fiecărui copil și alegerea unui număr mai mic de activități co-curriculare (maxim 3 pe săptămână) cu durată redusă (cca 30 minute). Îndată ce corpul este pregătit pentru o dinamică mai alertă putem crește considerabil numărul de activități co-curriculare, din nou, cu atenție la specificul fiecărui copil

La vârste fragede e posibil să nu putem intui atât de bine care sunt interesele copilului, așa că vom face alegeri în funcție de ariile primare de dezvoltare, dar și de felul în care am observat că îi place copilului să se joace mai mult. Îndată ce încep să apară preferințe și opțiuni, alegerea cluburilor este recomandat să se facă împreună cu copilul, consultându-l și ascultându-l. Bucuria de a descoperi împreună, părinte și copil, noi talente și zone de interes, aduce calitate în relația cu părinții și încredere în sine.

Un alt aspect foarte important este parteneriatul părinți-educatori, care ajută întotdeauna pentru a avea un echilibru între dorințe și nevoi de îmbunătățire în dezvoltare în funcție de vârstă. De aceea încurajăm să aibă loc și o consultare cu educatorii atunci când se face alegerea cluburilor.

Cum sprijinim copiii să aibă experiențe relevante?

În fiecare activitate co-curriculară, educatorii și profesorii noștri sunt ghizi atenți, care adaptează constant provocările la nivelul de dezvoltare și interesele copiilor. Relevanța activităților pentru copii este cu atât mai ridicată cu cât procesul educativ este prioritizat în fața rezultatului. De exemplu, la clubul de robotică, nu ne dorim doar să asamblăm roboți: vrem ca cei mici să învețe să gândească logic, să rezolve probleme și să persevereze. La clubul de artă, nu ne interesează „produsul final”, ci procesul de creație liberă și exprimarea emoțiilor.

Un alt element important este adaptarea nivelului de complexitate și a duratei cluburilor în funcție de vârstă, spațiu și mai ales ziua și ora de desfășurare. Niciodată un club STEM nu va avea impactul dorit într-o zi de vineri la ora 16.00, așa cum întotdeauna un club de mindfulness ajută la final de program. 

Ce impact are această abordare?

Prin varietatea și calitatea activităților co-curriculare, copiii de la Avenor Nursery au ocazia să experimenteze, să greșească, să reușească și să se descopere pe sine într-un mediu sigur și stimulant. Astfel, ei încep să își construiască nu doar cunoștințele, ci și pasiunile, vocațiile și o bază solidă pentru un traseu educațional personalizat și autentic.

Într-o lume în care carierele viitorului nici nu au fost încă inventate, credem că această abilitate de a explora, de a se adapta și de a învăța continuu este cel mai prețios dar pe care îl putem oferi copiilor noștri.

Avenor Summer School este un program de educație non-formală în limba engleză care are ca punct central experiența pe care o oferă copilului.

Anul acesta, Avenor College își propune să ofere copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 9 ani un program de vară care îi va conecta cu experiențe autentice din viața reală, reunite sub tema „In Real Life”. 

Copiii de la clasele primare vor fi implicați în diverse activități și proiecte interactive prin intermediul metodei Project Based – Learning (PBL). Copiii vor explora istoria, arta, vor descoperi eroi adevărați din viața reală și tradiții, dezvoltându-și în același timp creativitatea și curiozitatea.

Vă invităm să aflați de la Andreea Dumitrescu Neamțu, Coordonator Educațional al Avenor Summer School pentru clasele primare mai multe detalii despre cum este gândit programul de vară dedicat copiilor cu vârste între 5 și 9 ani.

Care este tema Școlii de Vară din acest an și cum va fi structurat programul?

Tema ediției 2025 este „In Real Life”, iar întregul program este gândit astfel încât să reflecte lumea reală într-un mod captivant și accesibil pentru copiii între 5 și 9 ani.

Fiecare zi aduce o nouă aventură în jurul unei teme PBL. Copiii vor învăța despre antreprenoriat, vor explora tradițiile altor popoare și vor descoperi modele inspiraționale din viața reală. Pentru elevii noi, este și o ocazie excelentă de a se familiariza cu școala, colegii și profesorii.

Activitățile includ ieșiri zilnice în pădure, ateliere de artă, muzică, mișcare, dramă și lectură – toate desfășurate într-un cadru sigur și prietenos.

Ce noutăți aduce ediția din acest an și care sunt activitățile preferate ale copiilor?

Printre noutățile acestei ediții se numără excursiile săptămânale de o zi și întâlnirile cu invitați speciali – antreprenori, polițiști sau alți profesioniști – care vor contribui la temele PBL prin exemple concrete din viața reală.

Una dintre cele mai așteptate activități este sleepover-ul de la finalul primei săptămâni: o seară specială cu jocuri, petrecere în pijamale, film, popcorn, povești și saci de dormit – o experiență memorabilă pentru cei mici.

Water Fun Day rămâne activitatea preferată a copiilor și va reveni cu surprize și elemente noi. Totodată, Escape Room-ul – care a avut un mare succes în edițiile trecute – va avea în acest an o temă magică, menită să stârnească imaginația și curiozitatea participanților.

Care sunt cele mai valoroase aspecte ale programului și ce beneficii le aduce copiilor participarea la Școala de Vară?

Cel mai important avantaj? Cred că cel mai valoros aspect este echilibrul dintre învățare și distracție.

Copiii învață prin joacă, colaborare și explorare. Își dezvoltă gândirea critică, abilitățile sociale și, nu în ultimul rând, își fac prieteni noi.

La Avenor Summer School, vacanța devine o oportunitate de dezvoltare personală și de conectare cu lumea reală – într-un mod relevant și memorabil pentru fiecare copil.

Alexandra a pășit pentru prima dată în comunitatea Avenor în clasa Pregătitoare, iar astăzi, după un parcurs excepțional, se pregătește să absolve liceul și să înceapă un parcurs academic de excepție la Princeton University — una dintre cele mai prestigioase universități din lume, parte a faimoasei Ivy League, simbol al excelenței și al elitismului academic.

Crescută în spiritul implicării, al curiozității și al ambiției, Alexandra a fost mereu o prezență activă în proiectele noastre de comunitate și un model pentru colegii ei.

Suntem profund mândri de reușita ei și vă invităm să aflați direct de la Alexandra ce înseamnă să parcurgi un proces de admitere extrem de competitiv și ce pași concreți te pot duce către o universitate care formează liderii globali ai viitorului.

 

Cum a fost procesul de admitere la Princeton?

Am aplicat la aproximativ 20 de universități din SUA, una din Canada (University of Toronto) și 5 universități din Marea Britanie. Pentru cineva din afară poate părea exagerat, dar când ești elev internațional, este mai degrabă o chestiune de strategie decât de exces – și de realism. Cele mai multe universități de top din America au rate de admitere sub 7%, iar pentru internaționali, cifrele sunt chiar mai restrictive (uneori sub 10% dintr-o promoție). E important să îți construiești o listă echilibrată și să aplici diferit pentru fiecare sistem – personalizat, nu copiat la indigo.

Procesul de admitere la Princeton este complex, solicitant și foarte riguros. Candidații trimit foile matricole din clasele 9-12, rezultatele examenelor internaționale, notele estimate pentru examenele finale (A-Levels), un test de limbă (IELTS/TOEFL) și scorul SAT (echivalentul bacalaureatului american), unde se recomandă un scor de peste 1500 din 1600.

Se redactează un eseu principal de 650 de cuvinte, profund și personal, plus alte șase eseuri mai scurte (între 50 și 500 de cuvinte). Aceste eseuri cer personalitate, coerență și reflecție – trebuie să arăți cum valorile tale personale se regăsesc în interesele extracurriculare.

Ulterior, completezi platforma specifică universității, unde trimiți un „graded written paper” (o lucrare evaluată în prealabil de un profesor) și, opțional, alte materiale care îți pot susține candidatura (scrieri creative, cercetări, portofolii artistice sau sportive etc.).

Interviul este cu un absolvent și poate varia de la o conversație relaxată la una profund analitică. Mie mi s-au pus întrebările: „Ce ai face cu un milion de dolari?”, „Cum ai descrie internetul cuiva din 1800?” și, într-un moment de sinceritate, am râs, am gândit cu voce tare și am răspuns fără să „cosmetizez”. Contează să te vadă om, nu robot. În plus, pe parcursul celor 2–3 luni în care ofițerii evaluează dosarele, trebuie trimise actualizări academice și extracurriculare – e o oportunitate de a arăta că evoluezi.

 

Cine te-a sprijinit în acest proces?

În primul rând, Miss Louisa Dascălescu, consilierul nostru universitar, a fost sprijinul meu constant. A citit, recitit și reinterpretat toate versiunile eseurilor, inclusiv cu câteva ore înainte de deadline. Sprijinul ei a fost mai mult decât tehnic – a fost un sprijin moral. Am colaborat și cu o consilieră externă, care m-a ajutat în special cu aplicațiile de burse și detalii administrative de nișă.

Profesorii au jucat un rol cheie: domnul Valentin Brabete și doamna Jennifer Taylor au scris recomandări care au surprins perfect cine sunt eu în sala de clasă. 

Echipa de orientare în carieră m-a ajutat să găsesc direcția potrivită pentru interesele mele – de la brainstorming până la validare.

 

Ce trebuie să conțină o aplicație de succes la Princeton?

Notele sunt o bază solidă – dar nu sunt totul. Un aplicant Princeton are în medie un GPA de 3.94/4.0 și un SAT de peste 1540, deci diferențierea vine din conținutul aplicației. Princeton caută studenți care sunt nu doar „buni” academic, ci curioși, implicați și dedicați cercetării și comunității. Eu am trimis 3 lucrări de cercetare – una în care am dezvoltat un algoritm care detectează tumorile cerebrale din imagini MRI, alta despre discriminarea femeilor din minorități etnice în ginecologie, și o a treia despre accesul legal la urgență în România fără acte de identitate. Toate au avut mentori de la universități de top, burse și au fost publicate sau evaluate.

Eseurile sunt terenul unde te diferențiezi. Nu trebuie să scrii perfect – ci sincer. Și, paradoxal, să fii strategic în autenticitate: fiecare eseu trebuie să dezvăluie o altă fațetă a ta, dar toate să spună o singură poveste coerentă. Dacă cineva citește toate eseurile cap-coadă, trebuie să simtă că a stat de vorbă cu tine.

 

Ce vei studia?

Un traseu pre-medical (denumirea pentru primii patru ani de medicină în America), cu specializare în Politici de Sănătate Publică. Vreau să înțeleg cum se construiește un sistem medical care nu doar tratează, ci previne – și cum pot fi create politici publice care nu doar salvează vieți, ci le protejează demnitatea. Cred că intersecția dintre biochimie, tehnologie, politica și etică poate transforma medicina într-un act de justiție socială.

 

Care este proporția între rezultatele academice și proiectele extracurriculare?

Aproximativ 40% academice, 60% extracurriculare. De multe ori, activitățile extracurriculare sunt cele care construiesc imaginea ta ca viitor student. Sfatul meu e simplu: nu te înscrie la zeci de cluburi. Alege 2–3 direcții în care să te implici profund – construiește, coordonează, creează impact. Eu am fost bursieră la Avenor, ceea ce m-a responsabilizat dublu: să păstrez performanța academică și să contribui în mod activ la proiectele școlii și ale comunității.

 

Care crezi că au fost atuurile care ți-au adus această reușită remarcabilă? Și ce simți acum?

Scrisul. Deși pare ironic într-o aplicație a unui elev STEM, care studiază chimie, fizică, matematică cu statistică și biologie, cred că pasiunea pentru scrierea creativă m-a diferențiat. Scrisul sincer, metaforic, creativ. Eseul meu principal a trecut prin 20 de versiuni – unele banale, unele prea dramatice. Până am ajuns la versiunea care mă reprezenta. Cele 6 eseuri suplimentare au fost mai greu de scris decât cel principal – pentru că spațiul mic te forțează să elimini orice frază de umplutură.

Proiectele de cercetare și implicarea mea civică au completat puzzle-ul. Cred că cele 3 proiecte de cercetare au demonstrat că pot urmări medicina dintr-o perspectivă științifică, politică și socioculturală. Iar proiectele de fundraising pentru spitale publice din București și internshipurile – atât facilitate de școală, cât și în afara ei – au fost reflexii ale interesului meu autentic pentru domeniul medical. 

De asemenea, proiectele desfășurate în cadrul școlii – de la cenaclul de scriere creativă și revista de matematică, până la târgurile caritabile de Crăciun și consilierea pe sănătate mintală pentru elevi din școli tehnice – a contat, la fel ca și experiența mea cu baletul de performanță.

Acum, mă simt liniștită, dar și extraordinar de curioasă să descopăr cum pot să mă bucur cel mai bine de toate oportunitățile de la Princeton. 

 

Ce recomandări ai pentru colegii tăi, care urmează să parcurgă anul viitor procesul de admitere la universitate? 

Nu vă lăsați intimidați de statistici sau stereotipuri. M-am gândit de cel puțin 10 ori să nu aplic la Princeton din cauza mitului „doar olimpicii intră”. 

Nu încercați să impresionați. Încercați să demonstrați personalitate și originalitate. Unul dintre eseurile mele pentru Princeton a fost despre melodia mea preferată din Cars: „Life is a highway”, iar eseul principal a avut o metaforă de-a dreptul ciudată despre imposibilitatea și tentativa de a mânca o piatră. Dar era real, sincer, și – în final – memorabil. 

Gândiți aplicația ca pe un puzzle – fiecare eseu trebuie să vorbească despre un interes diferit, dar toate să se lege către o temă comună. Fiecare piesă contează și trebuie să se potrivească cu celelalte.

Scrieți mult și greșit. Apoi rescrieți. Apoi iar greșiți. Apoi începeți din nou. 

Și cel mai important: nu vă definiți prin verdictul unei singure universități.