Autor: Avenor College

Avenor College is proud to be a Gold member of the British Council Addvantage Partnership Programme for registering Cambridge English candidates for the ESOL (English for Speakers of Other Languages) examinations. Each year, we enter our students for YLE examinations, and as they get older, they work their way up the scale.

The results at Avenor College have always been good, and this year was no exception. We are proud and pleased that 100% of candidates from our school who entered for KET, PET and FCE examinations before the Christmas break passed with flying colours. In fact, two Avenor College students achieved 100% in their individual examination scores; which is both exceptional and unusual.

Here is the breakdown for each level:

KET	PET	FCE
100% pass-rate	100% pass-rate	100% pass-rate
80% Distinction	63% Distinction	35% Grade A
15% Merit	27% Merit	50% Grade B
5% Pass	10% Pass	15% Grade C

 

Particular congratulations go to the English teachers, Andrei and Diana, who prepared the students for these exams. As a department, I think we can all be proud when we see results like these, which reflect not only the hard work and achievement of our students, but also validate the teaching and departmental collaboration which goes on day to day.

We are very proud of our students, and congratulate them on their success. To achieve such high marks in these challenging examinations, at such relatively young ages, is phenomenal. We should bear in mind that PET is actually baccalaureate level for Romanian schools, and that FCE is broadly equivalent to IGCSE English as a Second Language in international schools.

The English department is committed to offering interesting, varied lessons, where skills of each and every student are developed, but, as we say in English, the proof of the pudding is in the eating! We have our proof and we are very happy to see these results.

A sărbători pe cineva, înseamnă că te-ai oprit un moment, te-ai gândit cu drag, plănuieşti să îi faci un bine, o surpriză, îi urezi „La mulţi ani!”… așa arăți, în cel mai simplu mod, că-ţi pasă!

Ziua Naţională a României nu trece niciodata neobservată. Trăind, muncind, iubind, învăţând în România, actul de a te opri un moment şi a-i adresa un gând bun, o urare, devine un gest de respect, de apreciere, de recunoştinţă a ceea ce eşti şi a ceea ce vrei să devii în sânul comunităţii.

Elevii claselor a IV-a au realizat un exerciţiu de vorbire în public, fiind pentru câteva momente, în rolul de „Cetăţeni de nădejde la pupitrul României”. De unde a pornit ideea şi cum creştem români de nădejde:

• Anul acesta, în 24 ianuarie, am făcut o vizită la Palatul Parlamentului şi acolo, în Camera Deputaţilor, elevii au avut ocazia să stea pe scaunele din tribună, au stat la pupitrul de unde se ia cuvântul în şedinţe. Încă de atunci, ne-am dorit să facem un joc de rol, la un pupitru, la o tribună. Tot atunci ne-am dat seama că sloganul „ În unire stă puterea” spune un mare adevăr.
• La şcoală, îi ajutăm, îi îndrumăm pe elevi, să înveţe să îşi asume responsabilităţi, să înţeleagă că fiecare gest, fiecare faptă, fiecare vorbă contribuie la viaţa socială. Da, chiar şi elevii au viaţa lor socială şi deja încep să înţeleagă cum funcţionează societatea şi că fiecare individ are rolul lui.
• A-i ajuta pe copii să ia decizii în viaţa lor, a gândi ceea ce fac, a exprima ceea ce cred, ceea ce simt, îi ajută pas cu pas, să devină cetăţeni responsabili, oameni de nădejde ai ţării.
• A îmbrăca portul tradiţional este un act de mândrie patriotică şi o apreciere a frumosului care durează.
• Elevii au creat câte o poezie şi câte o povestioară dedicate României şi oamenilor care au marcat cultural şi politic viaţa românilor. Găsim în aceste creaţii bucurie, admiraţie, întrebări, aprecieri, umor şi intenţii pozitive.
• Pe rând, elevii au urcat la pupitru şi şi-au prezentat creaţiile – un pas important în dezvoltarea abilităţii de a vorbi în public. Apoi, ei au spus ce anume ar face, ce anume ar îmbunătăţi în viaţa românilor, dacă ar fi la conducerea unei instituţii de stat.
• Am urat României „La mulţi ani!” şi am cântat imnul ţării, precum și cântece patriotice.

Evenimentul în sine a fost ca un moment de reflecţie, un moment de bucurie, o altă întâlnire reuşită a tuturor elevilor claselor a IV-a.

Ne dorim să îi creştem frumos şi vrem ca fiecare eveniment din viaţa românilor să fie trăit conştient şi să avem elevi implicaţi, care stiu că şi ei construiesc lumea în care trăim.

This has been a difficult few weeks. The devastating nightclub fire in Bucharest, with the loss of young lives continuing, followed by the terrorist attacks in Paris, and news of other atrocities in Beirut, and ongoing tragedies in the Middle east and Africa, have led to an outpouring of grief on an international scale.

In the early hours of the morning of Saturday 14^th November, I received an email notification of a message from Kevin Ruth, the Director of ECI Schools, which had been sent to Heads of all ECIS members. The content of the email was later shared as a blog, and on Facebook, and I have provided a link to it at the end of this article. In his message, Kevin speaks movingly about the role of International education in a time of discord and hate. I was profoundly moved by his closing words:

It is time for us, as international schools, to be bold in our pursuit of equity, justice, and peace at the frontiers. Our time is now. Our impact should be felt now.

As the Head of Avenor International High School, and with my role throughout the whole school in developing the Cambridge International Programmes, I was challenged to think what I could do, and what we can do as a school, to make this world a better place. We say that we are Creators of the Future, and I truly believe that we can be agents for positive change.

My teaching experience spans decades; I first stood in front of my own class in September 1982. I am also the mother of a son and two daughters. Since 2002, I have lived and worked overseas, and have taught in schools in Britain, Southern Europe, West Africa, Central Asia and Eastern Europe, before arriving to take up my position at Avenor College. I have spent my entire adult life, since the age of 22, caring for and educating young people. The thing I have learned is that the dual concepts of the unique child and the universal child are mutually inclusive.

Over the years, I have had the privilege of spending time with children, day in and day out. I have met children who remind me of myself, and of family members; children who remind me of pupils I shared my own schooldays with; children who are similar to my son and daughters. Increasingly, I have met children who remind me of pupils I taught at earlier times, or in different countries. Every child I have worked with has been unique. At the same time, every child has features of the universal child. Whether in a private school in Bucharest or a state school in England; a small school on the island of Mallorca or a big boarding school in Africa, I can assure you that 14 year olds are all challenging and refreshing to work with in equal measure. Children moving from primary to secondary school, wherever they are in the world, have the same worries and hopes and dreams. Parents bringing their 5 or 6 year old to school for the first time in Britain, or anywhere else in the world have the same ripples of anxiety. The human condition is universal. Our caring of and providing for the unique child is encompassed by the concept of the universal child: every child in the world.

 

When Kevin Ruth says:

Should we not also pursue with utmost conviction the social impact that our schools can create now by considering all that is at our disposal, from facilities to technology to nourishment to purchasing power? How might we look at this richness of resources and identify multiple ways in which we can contribute that will lead to reconstruction and reconciliation for „the other?”

He speaks for all of us involved in the education of the next generation. We need to challenge those behaviours and attitudes which promote the concept of ‘the other’. Whether it is racisim, xenophobia, sexism, misogyny, homophobia or other intolerance; we need to meet these things head on and say ‘NO’. We need to raise a future generation who can make the world a better place. Our children need to be educated to ask questions, to look beyond headlines and political posturing. They need to be equipped by the confidence and self-belief that each of them, and each other person, is worthy of respect. They need to have faith that there is justice in the world. We need to confront and challenge hatred and to stand up for the values of freedom and justice that the world so badly needs.

We are living in difficult times. There will, no doubt, be more pain and more bad news to come over the next weeks and months. We have to look deep inside ourselves at this time, and to focus on the children in our care with fresh eyes. We need to look again at The Universal Declaration of Human Rights, and to find ways of ensuring that future generations can see those rights respected fully throughout the world. We should begin with Article 1: All human beings are born free and equal in dignity and rights. They are endowed with reason and conscience and should act towards one another in a spirit of brotherhood.

Our students need to grow confident in the knowledge that the adults responsible for them will protect and defend their rights, and the rights of others. We can make a change. We can make a difference. We can start today.

Denise Trickett, November 2015

You can read Kevin Ruth’s blog here: https://www.ecis.org/director-blog/post/our-time-now-impact-international-schools

 

Orice act în care eşti prezent te face să ştii că viaţa ta contează. Simţi viaţa şi cauţi să o trăieşti intens, frumos, cu oameni dragi alături, cu voioşie şi admiraţie. Atunci şi doar atunci, gândeşti deciziile, întrebi, afli, acţionezi şi ştii că sensul vieţii se construieşte pas cu pas. Nimic nu vine de-a gata. Şi, oricum, ce am vrea să avem fără să construim?

Un copil implicat în propria devenire se transformă într-un adult care ştie să aleagă, ştie să muncească, are răbdare şi se bucură pe parcursul devenirii.

Observ cum, în clasă, în timpul orelor, chiar dacă programa este foarte încărcată, există modalităţi prin care profesorul şi elevul fac activitatea cu adevărat împreună. Iată doar câteva exemple în acest sens:

• Elevii sunt întrebaţi cum se simt.
• Atunci când elevii întreabă ceva profesorul poate da întrebarea mai departe, căutând să afle de la alţi elevi un răspuns.
• Elevilor le sunt prezentate la începutul fiecărei lecţii obiectivele acesteia.
• Dacă eşti învăţătoare/ învăţător, poţi întreba ce oră vor să facă (avem multe ore împreună, însă contează ce aleg ei, ce cred că pot face/ înţelege mai bine într-un anumit moment); astfel, odată ce ei au ales, implicarea creşte exponențial.
• Creaţii literare şi nu numai. Şi copiii au parte de experienţe diverse şi pot să le pună în cuvinte, chiar să creeze, să găsească cuvinte potrivite, pornind de la un context, de la o asociere, o culoare, o emoţie (am auzit în clasă cuvântul „adultitate” şi explicaţia lor a fost senină: „Doamna, ne-am gândit că avem copil – copilărie, deci: adult- adultitate” sau, un alt elev auzind că după un grătar casa se umple de fum a întrebat: „Doamna, ţi-ai mai înfumurat casa?”). Unele creaţii pot ajunge să ne schimbe lumea. Să o facă mai bună.
• A-i lăsa să-şi găsească singuri poziția în clasă: când lucrează în grup sau când stau pe scaun. Este important să înţelegem că şi copiii au nevoie de mişcare şi că fiecare are modul lui de-a gândi, de a se mişca, de a privi.
• Să le povestim cum şi noi, cei mari, mai învăţăm, mai citim pentru că ne place şi ne ajută să facem lucrurile pe care ne dorim să le vedem în jur.
• Să râdem cu ei şi să le stimulăm simţul umorului. Ne este greu adesea, însă ştim ce efecte minunate are o glumă bună, o strâmbătură nevinovată, un gâdilat uşor.
• Să ne exprimăm emoţiile, sentimentele; în felul acesta sunt şi ei încurajaţi să se exprime şi să-şi trăiască responsabil copilăria (este în regulă să te bucuri, să te întristezi, să întrebi, să ceri, să spui etc.). Emoţiile sunt personale şi, vrem nu vrem, ele se pot citi pe chip. Să privim cu atenţie, să încurajăm exprimarea lor şi să îndrumăm spre armonie. De ţinut minte că libertatea personală se termină atunci când lezăm libertatea altei persoane.
• Să îi îndrumăm către o atitudine constructivă: apare o situaţie, îi căutăm soluţia, rezolvarea.
• Copiii au de citit cărţi. Să ne luăm şi noi o carte şi să citim în acelaşi timp.
• Au de scris, de pregătit o prezentare? Să scriem şi noi, să le arătăm că şi noi avem prezentări de făcut şi că, da, repetăm chiar în oglindă.
• La ce ne ajută matematica? Facem cu ei exerciţii concrete de aranjare, sortare, calcule, bugete şi acasă, în vacanţe, în excursii etc.
• Observăm un fenomen natural sau un animal? Să le spunem ce ştim, să îi întrebăm ce văd, ce simt.
• Verificăm împreună temele în clasă. În felul acesta, fiecare elev spune ce a rezolvat, înţelege ce şi cum a rezolvat, apar lămuriri între ei, explicaţii oferite pe loc de către copii. Şi, ce modalitate extraordinară (şi prietenească) de a arăta că ai învăţat ceva explicându-i  altui coleg!

Multe pot fi făcute. Rolul unui adult în perioada lui de „adultitate” este să îndrume cu răbdare, respect şi atenţie. Un adult care sprijină un copil îi arată acestuia că viaţa este întotdeauna o construcţie în care dinamica şi rezultatele sunt date de implicare. Sau neimplicare. Părinţii şi profesorii îi ajută pe copii să devină oameni, cărţile îi ajută să rămână oameni.

Sunt încântată să observ copiii de acum, care au multe oportunităţi, mult sprijin şi îndrumare. În general, un copil dă în lume ceea ce a văzut, a trăit, a primit. Să îi ajutăm să fie implicaţi zi de zi în viaţa lor. Un om implicat este un om fericit!

De curând, copiii de la clasele I au primit prima lor temă săptămânală: „fișa de lucru care se află în mapa călătoare”, cu mențiunea că „tema trebuie lucrată cu creionul pe față și stiloul pe verso”.

Iată câteva informații utile pe care parinții le-au primit de la doamnele învățătoare pentru ca tema de fiecare săptămână să constituie o plus valoare a activităților educative de la școală.

Procedura: ☺

Fișa se scoate din „mapa călătoare” marțea și se lasă acasă pentru a fi lucrată. Fișa completată (tema) se întoarce la școală marțea următoare.

Timpul de temă dat este de 50 de minute, acest lucru însemnând câte zece minute pe zi sau cate 25 de minute în cele două zile de weekend. Părinții vor stabili împreună cu copilul cum vor împărți timpul de lucru.

Cerințe:

Tema pentru acasă reflectă efortul individual, prin urmare este nevoie să fie lucrată cu atentie, după care verificată de către părinte asistat de copil pentru început, după care de către copil asistat de părinte.

Tema pentru acasă constituie un element important din procesul de formare a ceea ce se cheamă competențe de studiu (study skills).

Sfaturi utile:

Este nevoie de o rutină pentru efectuarea temei. Aceasta se formează în timp și trebuie să urmeze câtiva pasi:

1. Înainte de a începe temele, copilul a băut apă, a mers la toaletă și și-a pregătit instrumentele de lucru (stilou cu rezervă încărcată, creion, gumă de șters, cariocă, riglă).
2. Pe masa de lucru este ordine pentru a putea ține caietul, auxiliarul și fișa de lucru în mod corespunzător (puțin înclinată permițându-i celui mic să aibă ambele coate pe masa de lucru/birou).
3. La masă se stă cu spatele drept, fără picior sub fund sau cu cotul sub barbă ori la tâmplă. În niciun caz nu permitem capul așezat pe masa de lucru/birou.
4. Atenție la feedback, este nevoie ca cei mici să simtă că le sunteți parteneri în acest efort (vă spun din experiență că pentru cei mici efortul este uriaș).
5. Nu se depășesc cele 25 de minute de lucru.

Spor la treabă școlarilor mici și mari!

Grade 9 Discover the Leader inside themselves!

“He who thinks he leads, but has no followers, is only taking a walk.” John C. Maxwell

On Wednesday 30^th September, the first generation of High School students at Avenor College commenced a ten week programme to develop their leadership skills. Our school values a broad, rich education, and for this reason, our students will have the opportunity to do far more than simply prepare for examinations during their four years with us.

Authentic Leadership is an educational programme that identifies and develops the leadership potential of young people. On successful completion of the five modules of study, students will have the opportunity of becoming an Ambassador. Before the course, our students met some existing Ambassadors of the project, and everyone was very enthusiastic about starting the programme.

The partnership between Avenor College and the Leaders Foundation came about due to our shared vision and values. The Leaders Foundation is about aspirations, unique experiences and values. Together we aim to empower the next generation of leaders, promoting a model of leadership where change starts at the bottom. The Leaders Foundation say:

“We contribute to the modernization of Romania by developing responsible leaders and a mentality oriented towards involvement and action.”

http://www.leaders.ro/

During the first session, Grade 9 students pondered what makes a person a leader. They worked interactively with the course leaders, and every voice was valued. Here is an extract from the course materials:

“A leader is a person who has a vision and who is using one sort of an influence to mobilize one or more people to follow him in order to achieve satisfaction. The leader’s vision is based on positive results for all who follow.

A leader has the ability and the responsibility to determine the level of expectations, to motivate, inspire and seek new ways/methods of action. A leader needs no formal status or official position to persuade; therefore everything results from their ability to communicate with people around.”

The Leaders session was held in the Grade 9 form room this week, with a wonderful view of the forest as a backdrop to the activities. Future weeks will see the students experiencing different environments, both within and beyond the school campus. This is the inception of the next generation of Authentic Leaders!

For those of you interested in reading more, here are some recommendations for books and websites:

Secrets of Success; Dale Carnegie

The 360 Degree Leader; John C Maxwell

Emotional Intelligence; Daniel Goleman

www.leaders.ro

www.ccl.org

www.hbr.org

Cambridge University study suggests that 14-year-olds who spend even an hour a day watching TV or online fall behind peers
‘Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow. The important thing is not to stop questioning.’Albert Einstein

On Saturday, I read a report in The Guardian with the title: Teenagers who watch screens in free time ‘do worse in GCSEs’. This study, undertaken in Cambridge was published last week and provides an interesting snapshot of the influence that screen time has in terms of academic success at GCSE. By screen time, I am referring to watching TV or movies and playing online games.

If you would like to read the article for yourself it is on the Guardian website: http://www.theguardian.com/education/2015/sep/04/teenagers-who-watch-screens-in-free-time-do-worse-in-gcses

Now, I am not the sort of person who simply believes what I read in the newspapers! If I see something, I ask- who wrote this; where is the evidence; what is the back ground to this story? So, I found the original research, which was published in The International Journal of Behavioural Nutrition and Physical Activity. The lead author is Kirsten Corder from Cambridge University and for those of you interested in reading the whole paper; it is available here: http://www.ijbnpa.org/content/12/1/106.

As an educator, I am very keen to keep up to date with new research, and this particularly caught my eye as we are all aware that young people spend much of their free time in front of screens in this day and age. The good news for me is that the study clearly shows the benefits of reading and self-study, whilst highlighting the detrimental effect of screen time on academic performance. However, I was surprised and a little shocked by the extreme effect increased screen time has in lower grades at GCSE.

Just to clarify, GCSEs are the UK equivalent of the IGCSEs our students prepare for during the first two years of High School. The ‘I’ is simply international; the courses are equivalent levels.

The research from Cambridge University suggests that 14-year-olds who spend an hour a day on screens during their leisure time score nine fewer points at GCSE when the sum of their grades is calculated – the equivalent of dropping two grades from a B to a D. Two extra hours results in 18 fewer points at GCSE. The length of time children spend watching screens is frequently a battleground in families, with parents increasingly powerless to control their children’s viewing – which has moved beyond TVs and computers, on to smart phones and iPads.

But on the strength of their findings, the authors suggest that parents who are concerned about their children’s GCSE results should consider limiting their time on screens. The researchers, led by the Medical Research Council epidemiology unit at Cambridge, studied 845 pupils from secondary schools in Cambridgeshire and Suffolk.

They measured levels of activity and sedentary behaviour at the age of 14, then compared this with their performance at GCSE. Additionally, they asked pupils to assess the amount of time they spent doing homework and reading for pleasure.

Unsurprisingly perhaps, the study found that pupils who did an extra hour of daily homework and reading performed significantly better at GCSE than their peers, achieving on average 23.1 more GCSE points. A child’s level of physical activity appeared to have no effect – good or ill – on academic performance, though previous studies have found a beneficial effect in some subjects.

“Spending more time in front of a screen appears to be linked to a poorer performance at GCSE,” said report author Kirsten Corder. “We only measured this behaviour with pupils aged 14 and 15, but this is likely to be a reliable snapshot of participants’ usual behaviour, so we can reasonably suggest that screen time may be damaging to a teenager’s grades. Further research is needed to confirm this effect conclusively, but parents who are concerned about their child’s GCSE grades might consider limiting his or her screen time.”

For me, as Head of High School and Head of English at Avenor College, these results are compelling; not only because of the negative effect of screen time, but also because of the very strong evidence that homework and reading for pleasure are critical factors in educational success.

Reading for pleasure, in the mother tongue and in English, is something that we need to encourage our children do to. In the coming weeks, I will share some recommended reading for older children and teenagers, and I would welcome any suggestions that any of you would like to share with me.

Finally, our policy of encouraging students to do homework is clearly shown to be good practice. Life is all about balance, and our children need leisure time, of course. However, when you see that one extra hour of reading or homework per day can have such profound effects on results, I am sure that you will agree that this is something we should be encouraging our children to do.

Denise Trickett, September 2015

Am citit recent un articol ce conținea în esență observațiile unui important cercetător român din domeniul educației – Solomon Marcus – despre învățare. Acesta afirma că „adevărata învățare constă în formarea unor capacități de observare și experiment, de sensibilitate și de intuiție, de gândire, cunoaștere, înțelegere și comportament atât în situații standard, cât și în situații inedite”. Eu aș putea continua această idee afirmând că școlarii mici, aceia care își construiesc ceea ce se cheamă achiziții fundamentale, observă, descoperă, cunosc lumea folosindu-se de joc. Pledez pentru joc, pentru joacă, pentru timp prețios la școală, unde activitățile educative includ jocul cu toate avantajele lui.

J.Piaget spunea: „Când un copil se joacă, el pune în mișcare toată capacitatea sa de a stăpâni și influența realitatea”. Astfel, prin supravegherea atentă a jocului copilului, vom reuși să înțelegem mai bine ceea ce este în sufletul său, ceea ce își dorește să primească și să i se ofere.

Jocul îl face pe copil să se simtă fericit. Un copil fericit are o imagine bună despre sine și are încredere în el. Este plăcut pentru cei din jur, înțelegător, învață bine și este cooperant, răspunzând pozitiv solicitărilor profesorilor săi într-o mult mai mare măsură decât copiii triști, mânioși.

În joc, copilul dobândește putere, creându-și o lume a lui unde el poate controla ceea ce se întâmplă. Or, aceasta îl ajută să accepte mai ușor realitatea obiectivă odată ce jocul s-a încheiat, altfel va căuta puterea în relație cu ceilalți prin violență, opoziționism ori amânare.

Se mai spune despre joc că reprezintă munca depusă de copil, deoarece cea mai mare parte a activităților desfășurate de un copil presupune activitate de joc. Astfel, prin intermediul jocului, copiii își îmbunătățesc experiența cognitivă, învață să manifeste o anumită atitudine – pozitivă sau negativă – față de ceea ce întâlnesc, își educă voința și, pe această bază formativă, își conturează profilul personalității.

După cum spunea Émile Planchard în lucrarea Introducere în pedagogie, „jocul copilului nu este numai  o oglindă fidelă a personalității sale în formare, ci poate fi utilizat și ca auxiliar educativ și chiar să servească drept bază a metodelor de predare în școlile preelementare și elementare”.

Indiferent de vârstă, jocul este fundamental pentru comunicare. El eliberează stresul, stimulează creativitatea, iar pentru copii este un mediu sigur de exprimare a sentimentelor, de explorare a relațiilor și de mărturisire a dorințelor.

Jocul nu este niciodată timp pierdut, cu condiția să se respecte anumite reguli implicite.

The first day of a new school year is always an exciting time. Here at Avenor College this academic year is particularly special, as we have opened our new High School with a full Grade 9 class. Of course I am continuing with my responsibility for English throughout the school, but my role as Head of High School is a challenge and a privilege and I wanted to share a few of my thoughts about new beginnings and challenges.

Here we are at the start of another school year – all those opportunities and challenges stretching out ahead of us. The start doesn’t last very long – it’s almost over already – but it is a significant part of the school year and it cannot be regained once it has gone.

The plans we make, the principles that form the foundations of our plans and the actions we take first, before we act, are vitally important. Good foundations enable us to build our lives. These concepts apply to whatever we might attempt in life.

I believe it is all about foundational attitudes, about taking seriously the plans that we put in place now. If we get those plans right at the start, then, when the pressure is on because of a deadline or exams, we will all be well in control.

But, teaching is not all about what we can plan for. One of the great joys of working in a school is the fact that each new day offers new challenges, and our students often surprise us in many ways. We need our good foundations, but we also need to be flexible, open-minded, and proactive.

School life can be likened to a building with good foundations, but it can also be compared to a race. We can picture the life ahead for our students as a marathon; the race of life. When training for a marathon, athletes will begin with short practice runs, working their way up to longer distances. The school year is like one of those practice runs- training for the future years at school, and for the longer distances of working life. Running a race involves taking one step at a time. Every day is one step forward.

Sometimes, when running a race, athletes reach a point where they are tempted to give up because they ‘hit a wall’ physically- their energy levels are low and they lost the focus on reaching the finishing line. Like athletes in a marathon, when we ‘hit a wall’ and everything seems to go wrong, we can be determined to do the best we can, stay focused and keep going. We need to enable our students to keep their focus, to maintain their confidence and to have the drive and determination to succeed.

Ann Leiberman, a renowned American educator, has this to say: “Great teachers empathise with children, respect them, and believe that each one of them has something special that can be built upon.”

As teachers, we must never quit believing in our students and we should nurture in them the qualities of perseverance and determination. Whilst we all hope for happiness for ourselves and the children in our care, we also know that life throws up unexpected challenges. I wish it were true that we could make life easy, but the fact is, life is difficult at times. Each of us will face sadness, failure and trial as well as times of great happiness and success. We need to equip our children with the skills and emotional resilience to cope with the difficult parts of life as well as enjoying all of the good things.

One of the most profound moments for me was after our opening ceremony, when parents, grandparents and students had toured the school, met some of the teachers and collected their new school bags. A parent who was about to leave said to me:

“Take care of them. They are the most precious thing we have.”

This is something that we should never forget, as educators. Childhood is short, and the moments are precious. Our children themselves are precious and we need to care for them and nurture them, ensuring that we focus on the needs of every unique individual in our care.

Denise Trickett September 2015

Am putea deja să scriem un scenariu în care, actorii sunt elevii clasei a III-a. Adăugăm apoi dorinţa de a-i educa frumos, de a le arăta lumea, de a-i învăţa să fie prieteni, să rezolve tot ce este de rezolvat, s[ emane multă bunăvoinţă, atenţie la detalii şi răbdare.

Am văzut creşteri şi progrese, de la o săptămână la alta. Aş vrea să vorbesc de schimbările care apar de la o sută de zile petrecute împreună, la altă sută de zile împlinite.

La început, era un efort şi să numeri zilele, să le rosteşti, să vezi pe panou cum se mai adună o zece… apoi, a devenit un exerciţiu matematic, să ştii să scrii numerele mai mari decât 200, 300, 400, 500…Am continuat să numărăm zilele iar din clasa a III-a, am scris şi în agenda elevului, zi de zi, numărul zilei pe care o trăiam. Deja, înţelegem cum se adună zilele. Înţelegem şi dimensiunea timpului… ne mişcăm diferit dacă ştim că avem o secundă, un minut, o oră, o săptămână, o lună, un an… şi ne facem planuri în funcţie de cât timp avem la dispoziţie.

Elevii au continuat să vină la şcoală cu zâmbetul pe buze şi au început să se admire pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac şi mai ales să își umărească scopurile, să îşi recunoscă emoţiile şi să inventeze jocuri. În cele 500 de zile de şcoală, ei au ajuns să se cunoască suficient de mult încât să poată recunoaşte, accepta, admira ceea ce îl face unic pe fiecare. Dinamica grupului este intensă, pasiunile se dezvoltă, munca este înţeleasă ca o necesitate şi adulţii sunt priviţi acum cu mai multă înţelegere. Adulţii (părinţii, profesorii, bunicii) din viaţa lor sunt cei care îndrumă, cu răbdare, iubire şi atenţie, activităţile şcolare şi extraşcolare.

Jocurile de rol au ajuns să iasă din sfera lecţiilor de limba română şi reuşim să ne asumăm roluri şi în pauze, în excursii, la serbări, precum și în activităţile comune cu alţi elevi din şcoală. Elevii au experimentat, cu responsabilitate, cum este să fii profesor! În urma lecţiilor pe care le-au ales, le-au pregătit, le-au susţinut, îndrumat… fiecare a aflat că nu este uşor să fii în faţa unui grup de copii şi să îţi atingi obiectivele. În acelaşi timp, au spus că este frumos şi interesant, dinamic şi provocator să fii numit profesor şi să coordonezi o astfel de activitate.

La împlinirea a 500 de zile de şcoală ei au experimentat cum este să fii un observator al unor lecţii, alegând la ce ore şi la ce clase ar vrea să participe. Tot atunci, excursia la Iaşi, Ipoteşti, Gura Humorului ne-a învăţat multe despre ţara în care trăim, despre prietenie, bucurie și decizii. Momentul de reflecţie a arătat, de fiecare dată, că implicarea elevilor în luarea deciziilor, în alegerea sarcinilor, în procesul de învăţare este drumul cel mai bun pentru creşterea şi educarea armonioasă a lor.

Cartea „11 la puterea 500″ aduce şi finalul de an şcolar, arătând că, fiecare din cei 11 elevi, a reuşit să exprime ce simte, să arate ce ştie, să aprecieze lumea şi oamenii apropiaţi. Eu, când eram la şcoală, primeam la final de an cărţi pe care să le citesc. Copiii Omega, au primit cartea pe care ei au scris-o. În mâinile lor s-a aşezat cartea cu peste 100 de pagini, poeziile şi povestioarele scrise de ei, cu cinci capitole şi poze din activităţile desfăşurate între 400 şi 500 de zile de şcoală.

De aceea, „11 la puterea 500″ înseamnă puteri precum: înţelegere, învăţare, emoţie, joacă, implicare, iubire, simţire, prietenie, talent, încredere și bucurie.