Dragi părinți, vi s-a întâmplat să citiți un mesaj trimis de copilul vostru și să nu înțelegeți absolut nimic? Sau să vă spună ceva cu entuziasm, iar voi să rămâneți cu senzația că ați pierdut jumătate din conversație?
Nu sunteți singuri. Limbajul generației Z (și deja al generației Alpha) evoluează rapid, iar uneori pare un adevărat cod secret. Vestea bună? Se poate descifra. Și, mai ales, poate deveni un prilej bun de conectare, nu de frustrare.
Dana Papadima, Director Educațional Avenor, din dorința de a ajuta un prieten jurnalist în realizarea unui material pe acest subiect, a avut parte de o experință de care putem beneficia cu toții.
”Am încercat să dau o mână de ajutor unui amic jurnalist care pregătește un articol mai amplu despre limbajul și limbajele folosite de copii și tineri. El credea că se va consulta cu o specialistă în lingvistică, eu m-am dovedit o amatoare. NU ȘTIU cum vorbesc tinerii, ce calchieri englezești sau americane fac, cu ce gesturi își însoțesc vorbele sau exclamațiile.
În disperare de cauză, am apelat la câțiva elevi de liceu, cu care am relații foarte calde, dar în prezența profesorilor și a adulților în general, ei se autocontrolează. Iar imersiunea unui adult în propriile coduri de limbaj ar fi catalogată drept cringe, singurul cuvânt din jargonul lor pe care îl știu de vreo trei ani. M-a ajutat cu o listă Natalia și invit profesorii și părinții deopotrivă să le citească, să ia aminte și să se amuze. Pe cuvânt că merită.”
„That’s bussin!” înseamnă: „Este foarte bun / îmi place mult.”
„Slay!” înseamnă: „Ai făcut o treabă excelentă!” sau „Arăți grozav!”
„Am rizz.” înseamnă: „Sunt carismatic / mă descurc bine social.”
„YOLO.” înseamnă: „Trăim o singură dată — merită încercat.”
„Bae.” înseamnă: o persoană foarte dragă (iubit/iubită sau cineva special).
„Fri yay!” înseamnă: entuziasm maxim că a venit weekendul.
„Din dins.” înseamnă: pur și simplu… cină 🙂 (da, uneori e atât de simplu).
„Moist” (și râde) înseamnă: un cuvânt considerat amuzant sau cringe în anumite contexte online.
„Holibobs” înseamnă: vacanță.
„I-a dat înjoseală.” înseamnă: l-a umilit sau l-a făcut de râs.
„Mi-a dat cu seen.” înseamnă: ți-a citit mesajul, dar nu a mai răspuns (și… da, doare puțin).
„I-a dat ghost.”înseamnă: cineva a dispărut complet din comunicare, fără explicații.
„L-a casperizat.” înseamnă: o variantă temporară sau mai „soft” de ghosting — dispare pentru o perioadă.
„Mane.”înseamnă: „omule”, „frate”, o adresare informală între prieteni.
„Chill.” înseamnă: „stai calm”, „relaxează-te”.
„Sho.” înseamnă: „și eu”.
„Soto.”înseamnă: „pe bune”, „serios”, fără exagerări.
„Te-a luat randeaua.” înseamnă: cineva te-a atacat verbal și ai rămas fără replică sau argumente.
„Simp.” înseamnă: cineva care face prea multe pentru persoana de care este îndrăgostit(ă), de obicei fără să primească același interes înapoi.
„Harfă.” înseamnă: vrăjeală, exagerare sau poveste spusă ca să impresioneze.
„I’m weak” / „I’m dead” / „mor” înseamnă: ceva este extrem de amuzant.
„FR FR.”înseamnă: „pe bune, chiar serios” (de la for real, for real).
„Sus.” înseamnă: suspect, dubios — ceva nu pare în regulă.
De ce contează să înțelegem acest limbaj?
Nu este doar despre cuvinte. Este despre apartenență, identitate și felul în care copiii își construiesc relațiile sociale. Pentru ei, aceste expresii sunt naturale – la fel cum pentru noi erau expresiile generației noastre.
Când încercăm să le înțelegem limbajul, le transmitem ceva mult mai important decât corectitudine lingvistică: „Sunt curios de lumea ta.” Iar de aici începe, de multe ori, o conversație reală.
Poate nu vom spune niciodată perfect „slay” fără să pară forțat – și e perfect în regulă. Dar dacă putem traduce câteva cuvinte și zâmbi împreună pe seama lor, deja vorbim aceeași limbă.
Iar asta… chiar e bussin. 🙂
