Ce învață copiii atunci când pare că doar se joacă
Mulți părinți își doresc ca vacanța să fie și utilă, nu doar distractivă. Caută activități care să îi țină pe copii ocupați, dar și să îi ajute să învețe ceva nou.
Paradoxul este că uneori cele mai importante lucruri pe care le învață un copil nu au legătură cu materia școlară. Nu sunt despre litere, matematică sau informații noi. Sunt despre cum să se descurce atunci când lucrurile nu merg conform planului.
„De multe ori, părinții mă întreabă ce anume învață copiii într-o activitate de tip non-formal. Răspunsul meu este că, de cele mai multe ori, învață exact lucrurile care nu apar într-un caiet: să colaboreze, să aștepte, să își exprime o idee, să își gestioneze frustrarea sau să găsească o soluție atunci când ceva nu funcționează din prima”, spune Cristina Farcaș, Deputy Head of Nursery.
Copiii nu învață doar când cineva îi învață
Pentru adulți, învățarea este adesea asociată cu explicații și instrucțiuni. Pentru copii, lucrurile stau diferit.
Un copil poate învăța enorm construind un traseu împreună cu alți copii, organizând un joc sau încercând să rezolve o problemă practică.
De exemplu, atunci când un grup de copii trebuie să construiască un adăpost din materiale găsite în natură, provocarea nu este despre construcție. Este despre negociere. Despre cine vine cu ideea. Despre ce faci când ideea ta nu este aleasă. Despre cum continui când ceva se prăbușește și trebuie să o iei de la capăt.
„Noi, adulții, vedem de multe ori rezultatul. Copiii trăiesc însă procesul. Iar procesul este locul în care apare cea mai valoroasă învățare” spune Cristina Farcaş, Deputy Head of Nursery.
În astfel de momente, copiii exersează competențe pe care le vor folosi toată viața: comunicarea, colaborarea, rezolvarea de probleme, adaptarea și perseverența.
Competențele pe care nu le găsești într-un caiet
În ultimii ani, se vorbește tot mai mult despre competențele viitorului. De multe ori însă, acestea sunt prezentate ca niște concepte abstracte.
În realitate, ele se dezvoltă în situații foarte simple. Atunci când un copil trebuie să împartă materiale cu alți colegi. Când își susține o idee în fața grupului. Când încearcă ceva nou și descoperă că nu îi iese din prima. Sau când trebuie să găsească o soluție fără ca un adult să îi ofere imediat răspunsul.
„Uneori părinții sunt surprinși când le spunem că un copil a făcut progrese mari, chiar dacă nu vorbim despre litere sau cifre. Pentru noi, progres înseamnă și atunci când vedem că un copil cere ajutor atunci când are nevoie, își exprimă punctul de vedere sau are curajul să încerce din nou după un eșec.” explică Cristina.
Aceste abilități nu apar peste noapte. Se construiesc în timp, prin experiențe repetate și prin contexte care le permit copiilor să exerseze.
De ce au nevoie copiii de situații pe care nu le pot controla complet
Una dintre tendințele ultimilor ani este să organizăm foarte mult viața copiilor. Le pregătim programul si le rezolvăm problemele, intervenim rapid atunci când apar dificultăți. Dar dezvoltarea autonomiei are nevoie și de spațiu pentru încercări și greșeli.
„Vedem foarte clar diferența dintre copiii care au avut ocazia să încerce singuri lucruri și cei care au fost ajutați permanent. Nu pentru că unii sunt mai capabili decât alții, ci pentru că au avut mai multe ocazii să exerseze.” Spune Cristina.
Experiențele non-formale sunt valoroase tocmai pentru că îi pun pe copii în situații reale. Nu există mereu un răspuns corect dar există multe oportunități de a lua decizii, de a încerca și de a învăța din propriile experiențe.
Natura, un profesor surprinzător de bun
O mare parte dintre experiențele de învățare non-formală trebuie să se desfășoare în aer liber. Natura oferă provocări autentice și stimulează curiozitatea într-un mod pe care puține medii îl pot reproduce.
O plimbare poate genera întrebări despre plante, insecte sau schimbările anotimpurilor. Un buștean căzut poate deveni pod, navă sau castel. O baltă poate fi începutul unei investigații despre apă, vreme și mediul înconjurător.
„În natură observăm că întrebările vin spontan. Copiii devin cercetători fără să își propună asta. Vor să afle de ce o frunză are o anumită formă, de ce apar insectele după ploaie sau cum funcționează un mușuroi. Curiozitatea apare natural, fără să fie nevoie să o provocăm artificial.” povesteşte Cristina.
În educația timpurie, astfel de experiențe au o valoare specială. Ele îi ajută pe copii să observe, să exploreze și să își construiască propriile explicații despre lumea din jur.
Ce observă educatorii după astfel de experiențe
Beneficiile nu apar sub forma unor note sau calificative. Ele devin vizibile în comportamentele copiilor. Educatorii observă mai multă autonomie, mai multă încredere în propriile forțe și o disponibilitate mai mare de a încerca lucruri noi.
„Poate cel mai valoros lucru pe care îl vedem este curajul de a greși. Copiii care au avut multe experiențe de explorare înțeleg că nu trebuie să știe răspunsul din prima. Sunt mai dispuși să experimenteze, să revină asupra unei idei și să încerce din nou.” adaugă Cristina.
Aceste câștiguri sunt mai greu de măsurat decât o notă sau un test, dar sunt esențiale pentru parcursul lor viitor.
Vă invităm să citiți articolul în întregime pe platforma Desprecopii.
Avenor contribuie activ la conversația despre educație din România, prin promovarea bunelor practici și prin colaborarea cu parteneri editoriali relevanți din domeniul educației. Ne dorim să aducem mai multă claritate și perspectivă în dialogul dintre școală și părinți, sprijinind decizii informate și responsabile în ceea ce privește parcursul educațional al copiilor.
