O după amiază obișnuită de școală, un musafir neobișnuit in Biblioteca de la Senior: muzicianul Dan Byron în vizită la elevii de gimnaziu din Avenor. Deși se ocupă de aproape 20 de ani de sonoritățile rock-ului, apariția lui Byron printre școlarii noștri n-a șocat prin niciun însemn caracteristic genului de muzică pe care îl practică: nu tu plete, nu tu tatuaje deocheate, nu geacă de piele, nu brățări sau colane înghimpate. Un băiat înalt, senin, cu ochi albaștri și comunicare blândă, lipsită de orice indiciu de aroganță. Byron s-a prezentat în două fraze simple și a purces apoi la un excurs muzical, acompaniindu-și inegalabila voce cu acordurile de chitară acustică. N-a avut nevoie de microfon, mixer sau alte gadget-uri ajutătoare. A fost doar el, cântând în mijlocul copiilor și presărând înaintea fiecărei piese mici comentarii muzicale sau rememorări personale, unele delicios de pe gustul publicului. Cu câteva zile înaintea mini-concertului, ne-am sfătuit asupra repertoriului: piese Byron sau din celelalte trupe românești unde a activat în anii trecuți, cover-uri românești sau britanice. Eu aș fi vrut să-l ”aduc” spre un setlist mai accesibil copiilor, cu părți ușor cantabile și lesne de reținut. Byron mi-a replicat că, într-un atare eveniment e bine ca elevii să vadă și să înțeleagă lucruri și stări dincolo de confortul unui concert previzibil, să li se stârnească interesul și, cine știe? pasiunea pentru un alt fel de muzică decât cea care se scurge până la refuz din toate posturile de radio și tv comerciale, mainstream. Iată de ce repertoriul concertului i-a cuprins laolaltă pe Peter Gabriel și David Bowie (idoli de-ai casei), pe Led Zeppelin sau multe piese din repertoriul Byron, Kumm, Urma și Timpuri noi. Dan Byron nu s-a erijat în animator de petreceri de copii, ci în muzician care are ceva de împărtășit celor care vor să se înalțe până la esența muzicii de calitate. Și a avut dreptate, multor dintre elevii noștri această ”serată muzicală de după amiază” le-a dat de gândit, sau mai bine spus, de simțit.

La final, rockstar-ul nostru a fost împresurat de copii însoțiți de petecuțe de hârtie pentru dedicație și autograf (inclusiv pentru mama, tata sau sora mai mică), apoi de doamnele profesoare/admiratoare care și-au dorit poze cu invitatul cel carismatic.

În zilele următoare, prin pauze, îi auzeam pe unii și alții dintre spectatorii copii cântând cu gura până la urechi și din toți rărunchii refrenul atât de catchy al piesei ”Perfect” de la Timpuri noi:

Totul e minunaaat!

bryon