Categorie: Viața școlii

N-aș fi crezut, în vremurile când eram obligată să port odioasa uniformă de gimnaziu sau de liceu, în culori triste și din materiale deja ponosite, cu număr de înmatriculare obligatoriu atașat la sarafan, că o să fac vreodată elogiul uniformei. Diferențele de percepție sunt însă notabile. În timpurile comuniste, uniforma însemna exact ceea ce spune cuvântul: uniformizare pentru toți elevii, din toată țara, reduși la niște numere, fără identitate, băieții tunși scurt, fetele cu cordeluță și părul strâns. O întreagă societate uniformizată și înregimentată la rang de batalioane de soldați credincioși regimului.

Ăsta e și motivul pentru care, imediat după 1990, elevii și-au azvârlit uniformele, și-au aruncat bentițele și matricolele și au reînvățat, până și în vestimentație, bucuria și fiorul libertății. Școlile și liceele deveniseră un haos colorat, cu unele consecințe neplăcute: elevii cu stare își etalau hainele de firmă, cei cu o condiție materială precară preferând să fie din nou „uniformizați” ca pe vremuri, de teama expunerii cu haine sărăcăcioase.

Iată însă că, după câțiva ani de exuberanță vestimentară, școli și licee, majoritatea de elită, de pe tot cuprinsul țării, au simțit nevoia să regândească noțiunea de uniformă și au început să poarte cu mândrie însemnele vestimentare ale propriei instituții educaționale. Uniforma nu mai „uniformiza”, ci clădea o identitate instituțională, devenise un prilej de identificare cu școala, liceul, comunitatea educațională.

Când a fost fondat Avenor College, cu alt nume pe vremea aceea, uniforma școlii a însemnat o componentă identitară esențială. Când am participat la procesul de rebranding, alături de experți, colegi, părinți și, nu în ultimul rând, elevi, piesele alcătuitoare ale uniformei, culorile, costumul de ceremonie au însoțit, pas cu pas, procesul devenirii Avenor. Vorbesc de un veritabil proces, pentru că, în afară de câteva elemente esențiale, perene, suntem deschiși la propuneri, la îmbunătățiri, la modificări, alături de toți membrii comunității noastre: calitatea materialelor, „piesele de schimb” etc. Propunerea venită din partea Consiliului elevilor de a adopta în rândul componentelor uniformei și mult apreciatul hoodie a fost o muncă în colectiv, cu propuneri și soluții din partea elevilor noștri.

Elevii mai mici așteaptă cu înfiorare zilele și ocaziile când poartă uniforma de ceremonie. Elevii noștri participă la competițiile sportive cu satisfacția rezultatelor, dar și bucuria arborării însemnelor școlii pe costumul de sport.

Elevii intrați în adolescență au, cum e și firesc, momente contestatare. Când să te răfuiești cu toate regulile dacă nu la vârsta adolescenței?

Dar iată cum, foștii contestatari, odată ce au terminat liceul și au pășit mai departe în viață, rememorează cu nostalgie, dar și cu bucurie, impresiile despre uniforma Avenor. Ar mai purta-o și acum. E suficient că o poartă în gând. 

Dana Papadima

Director Educațional

Iată că febra examenelor se apropie. Ca în fiecare an, în familiile cu copii care susțin examene, atenția vizează prioritar maximizarea șanselor către o notă cât mai bună. Întrebarea despre modalitatea în care  ajutăm copiii să se pregătească pentru examene este importantă, dar o altă întrebare mult mai importantă este care sunt strategiile de învățare și recapitulare care contribuie la un parcurs de succes, dincolo de momentul actual? Ce ia cu el copilul în viață, după ce febra examenelor a trecut și ce lasă în urmă, ce uită?

Practica și teoriile educaționale sunt din ce în ce mai mult bazate pe cercetare științifică, urmând un proces similar celui prin care a trecut practica medicală. În ultimii ani, studiile despre cum învață creierul nostru sunt tot mai des invocate în deciziile curriculare. Cu toate că această abordare este încă controversată, există câteva principii universal acceptate. Ținând cont de ele, profesorii și părinții pot ajuta copiii să învețe mai eficient.

Emoțiile afectează memoria și procesul de învățare

Care este mesajul pe care îl transmitem copilului nostru? 

Fiecare din examenele pe care el le susține în această vară nu reprezintă un punct final – examenele sunt parte dintr-o traiectorie, un drum pe care copiii îl parcurg, drum care îi va face să știe mai mult, să devină mai competenți într-un domeniu de cunoaștere dar și, pe ansamblu, competenți în a învăța. 

Examenele, cu toate că sunt de natură sumativă, pot fi privite ca experiențe din care învățăm. Această schimbare de paradigmă va ușura, parțial, stresul generat de examene și, în același timp, îl va ajuta pe copil să găsească motivație și să dea sens procesului de recapitulare pentru examene.

Să nu uităm că elevii au trecut printr-o pandemie care le-a afectat chimia grupurilor de prieteni și, implicit, stabilitatea emoțională. În anii adolescenței, ei sunt prinși în tumultul descoperirii propriei identități, al dezvoltării personalității, copiii sunt foarte preocupați de anturaj, de poziția lor în grupul de prieteni, de cum sunt văzuți de alții. Unii adolescenți sunt mai puțin sau mai mult afectați decât alții, dar toți trec prin aceste procese care nu pot fi ignorate. Ele influențează reacția copilului la stresul examenului și la modul în care el se pregătește pentru acesta.

Implicații:

–   Vorbiți copiilor dumneavoastră despre examene ca experiențe și oportunități de învățare și nu doar ca puncte finale ale unui stagiu școlar.

–   Creați un mediu în care copiii se simt protejați și înțeleși.

Unele metode de învățare și recapitulare sunt mai eficiente decât altele

Psihologul Daniel Willingham definea învățarea ca fiind “ceea ce rămâne în urma procesului de gândire”. Este foarte greu de definit ce înseamnă “a gândi”, dar ne este tuturor clar că, pentru a învăța, este necesar să procesăm ceea ce citim.

 Prezint în continuare câteva dintre strategiile de procesare eficientă, specifice stadiului de recapitulare. Lista nu este exhaustivă, strategiile fiind selectate în funcție de tipurile de greșeli pe care am observat că elevii le fac atunci când recapitulează.

a) repetarea spațiată

Este știut, dar greu de aplicat, principiul conform căruia repetarea spațiată este mai eficientă decât aglomerarea înaintea examenului. Multe ore de studiu înaintea unui test nu ajută la fixarea informației atât de bine ca același număr de ore alocat, dar distribuit pe o perioada de timp mai lungă. În 1885, psihologul german Herman Ebbinghaus a creat o formulă matematică ilustrată grafic mai jos care reprezintă procesul de uitare a informației nou asimilate. Cu toate că acest grafic este diferit de la o persoană la alta, lumea științifică este de acord că panta declinului este abruptă, în special după prima oră. Recapitularea/repetarea spațiată poate încetini această rată a declinului conform graficului în care liniile verticale reprezintă momentele de recapitulare.

                                                                                   Source: (Brown)

b) practica de recuperare din memorie

Recitirea notițelor sau a lecției din carte este mai puțin eficientă decât recuperarea din memorie a informației stocate. Creierul este plastic și de fiecare dată când informația este recuperată și stocată din nou, se formează noi rețele neurale. Regăsirea informației din memorie necesită procese cognitive superioare, mai dificile, dar cu rezultate mai eficiente.

Cum știe un elev că a înțeles? Doar atunci când el poate să demonstreze această înțelegere. Cum demonstrează înțelegerea?

• Explicând un concept unui coleg.
• Aplicând acest concept într-o situație nefamiliară.
• Sintetizând și creând o hartă mentală a conexiunilor conceptelor dintr-o unitate de învățare. 

Pentru aceasta, elevul recuperează informația din memorie și o folosește, creând noi conexiuni.

Recuperarea din memorie este o strategie care nu este pe placul majorității elevilor pentru că cererea cognitivă este semnificativă. O variantă poate fi crearea unei hărți mentale a unității (mindmaps), pe care elevul o are în față atunci când recapitulează și treptat o folosește tot mai puțin, până renunță la ea. Există aplicații web pentru crearea de hărți mentale, care pot face procesul mai plăcut pentru copiii noștri, născuți în era digitală. Unele din aceste aplicații permit lucrul colaborativ, aducând dimensiuni noi acestui proces.

c) metoda intercalării conceptelor

Rezolvând multe probleme de același tip este mai puțin eficient decât alternând problemele din mai multe capitole sau alternând recapitularea la limba română cu cea la matematică. În cadrul aceleiași materii, profesorul poate ghida recapitularea astfel încât concepte care sunt conectate sunt studiate împreună, iar elevul este ajutat să creeze conexiuni.

d) reprezentarea vizuală a informației studiate inițial ca text

Această strategie face parte din aceeași categorie cu cele anterioare, invitând elevul să proceseze informația pentru a o transforma și a o reprezenta prin filtrul propriu. În acest fel, sincopele de înțelegere ies mai ușor la iveală și elevul își creează resurse de învățare.

Implicații:

–   Întrebați copilul dumneavoastră dacă la școală a folosit strategii variate de recapitulare și dacă da,  care i se par cele mai eficiente? Care i se par cele mai solicitante din punct de vedere cognitiv?

–   Creați cu copilul dumneavoastră un orar de recapitulare. Țineți cont de strategia repetării spațiate.

Singura competență transferabilă este aceea de a învăța

La prima vedere, programa britanică pare a nu fi complicată în gimnaziu. În schimb, este complexă – competențele cerute sunt alese cu grijă, pentru a ajuta elevul să formeze o înțelegere a complexității fiecărei arii de cunoaștere și a-i da timp profesorului pentru a crea conexiuni intra și transdisciplinare. În acest fel, învățarea se face în profunzime. Copilul este pregătit pentru a accesa niveluri ridicate de complexitate în liceu, unde se studiază concepte care sunt predate uneori la facultate.

Din păcate, programa românească este foarte încărcată și inutil de complicată. Profesorii nu au timp pentru a crea experiențe de învățare în care elevul să poată aplica și transfera ceea ce a învățat, tranziția de la gimnaziu la liceu sau de la liceu la facultate fiind foarte grea pentru copiii care urmează programa națională. Focusul este pe a achiziționa cunoștințe noi, pentru că nu există timp pentru a oferi oportunități de învățare conectată. Lipsa alinierii orizontale și, câteodată, verticale a programei produce confuzie în mintea copiilor.

Pe lângă cunoștințele și competențele pe care vrem ca elevii noștri să le asimileze și să le aplice în examene, există un scop superior – acela de a-i învăța cum să învețe. Cercetători de renume în științele educației sugerează că “a învăța cum să înveți” este singura competență transferabilă. Pot fi creativ în matematică, dar nu sunt creativ la limba română, pot gândi critic la istorie, dar nu pot gândi critic la științe. Unele competențe sunt aplicabile într-o arie a cunoașterii pentru că depind foarte mult de înțelegerea profundă a acelei arii. 

Abilitatea de a învăța este transferabilă.

Implicații:

–   Știe copilul meu care este diferența între a memora și a înțelege?

–   Care este modelul lui de învățare? Este conștient despre eficiența modelului său de învățare?

Eficiența testelor de antrenament

Poate că la acest moment vă întrebați: “trebuie să rezolve copilul meu teste de antrenament?”. Cu siguranță da, testele de antrenament sunt folositoare, dar doar după un proces de învățare profundă și numai cu câteva săptămâni înainte de examen. Procesul de învățare este diferit de cel de recapitulare, care sunt diferite, la rândul lor,  de testele de antrenament pentru examen. Rezolvarea de teste care au o structură similară examenului ajută elevul să se familiarizeze cu formatul examenului, cu terminologia, cu tipurile de întrebări, ajutându-l să se orienteze mai repede în timpul examenului. 

Din păcate, foarte des vedem elevi care se bazează pe observarea de șabloane, similarități între variante ale testelor de antrenament sau ale examenelor din anii anteriori și consideră că repetarea acestor șabloane este același lucru cu a învăța. Foarte des în examenele noastre naționale sunt evaluate competențe specifice materiei, în contexte care sunt familiare. Din păcate, acest tip precar de evaluare induce idei greșite despre ce înseamnă a învăța și cum demonstrăm că am înțeles.

“Nu tot ce contează se poate măsura și nu tot ce se poate măsura contează” (Einstein) – vă invit să priviți pregătirea pentru examene ca pe o perioadă în care copiii vor fi mai bine pregătiți nu doar pentru a lua o notă mai mare acum, ci vor dezvolta competențe și aptitudini pe care le vor folosi tot restul vieții. Doar atunci perioada de pregătire pentru examene va fi eficient folosită.

Vă invit să nu priviți doar la ce învață copilul acum sau la ce va învăța în anul școlar viitor atunci când alegeți, împreună cu el, sistemul care i se potrivește cel mai bine. Priviți finalitatea acelui sistem. Care este profilul elevului la sfârșitul anilor de școală și cu ce ce  pleacă  în viață?

Un astfel de exemplu al profilului elevului Avenor se regăsește AICI. 

Bibliografie

Brown, Guest Author Daniel. “Ebbinghaus Forgetting Curve.” EdApp Microlearning Blog, 14 Dec. 2018, www.edapp.com/blog/ebbinghaus-forgetting-curve/#:~:text=This%20is%20the%20basis%20of.

Hermann Ebbinghaus. Memory a Contribution to Experimental Psychology. Bristol Thoemmes Press Tokyo Maruzen, 1998.

Willingham, Daniel T. Why Don’t Students Like School? : A Cognitive Scientist Answers Questions about How the Mind Works and What It Means for the Classroom. San Francisco, Ca, Jossey-Bass, 2009.

_________

Dr. Daniela Vasile, Director of Learning la Avenor College și în același timp profesor de matematică, a realizat pentru Spotmedia acest material informativ în care povestește despre cum pot fi ajutați copiii să învețe eficient pentru examene. Materialul integral poate fi citit AICI.

După un proces de selecție foarte dur, Tiberiu, elev Avenor College în clasa a 12-a, este admis la Facultatea de Medicină de la University of Groningen, o universitate cu tradiție și renume din Europa, cu patru premii Nobel la activ și cu o listă impresionantă de absolvenți. Pasiunea pentru științe, rezultatele academice foarte bune și un mix de abilități specifice dezvoltate în timp i-au adus lui Tibi unul dintre primele locuri pe lista de admitere.

 

Povestește-ne puțin despre procesul de admitere la Facultatea de Medicină în cadrul Universității din Groningen.

Spre deosebire de procesul de admitere la alte specializări, în aplicația pentru Medicină la Groningen nu a fost nevoie să trimit eseuri personale, scrisori de recomandare, CV-uri sau portofolii. Având în fiecare an mii de aplicații, singura cale de departajare între candidați este o examinare internă, organizată de ei. În fiecare an, acest examen este structurat pe o temă medicală diferită, care îți este comunicată cu câteva săptămâni înainte. Anul acesta, tema a fost îngrijirea paliativă în rândul pacienților cu insuficiență cardiacă. Pentru a te pregăti pentru acest examen, trebuie să înveți în detaliu bibliografia oferită de ei, alcătuită din articole științifice și extrase din manuale de anatomie, la care se adaugă cunoștințe avansate de chimie, biologie și fizică. 

Pe lângă examenul teoretic, mai există și un test non-cognitiv, de etică profesională, în care trebuie să evaluezi pe o scară de la 1 la 5 din punct de vedere moral, mai multe situații. Pentru acest examen, din păcate, nu te poți pregăti, deoarece testează felul în care ai răspunde la o varietate de situații, cu care te vei confrunta des în timpul studiilor.

Chiar dacă în fiecare an aplică între 1000 și 1500 de candidați, numărul de locuri a rămas constant de ceva timp: 410, dintre care doar 110 sunt în limba engleză, restul fiind în olandeză. Deși competiția a fost intensă anul acesta – au aplicat peste 1350 de persoane – eu am reușit să mă clasez pe locul 3 dintre studenții internaționali și pe locul 21 dintre toți studenții care au aplicat (olandezi și internaționali).

Care crezi că au fost punctele tale forte ca să obții un loc la ei?

Pe lângă rezultatele academice, la care mai mult ca sigur că se uită toate universitățile, cred că au contat în special activitățile extrașcolare la care am luat parte: olimpiada STEM de științe și matematică, clubul CREST, care îmbină teoria cu practica în domeniul științelor, internshipurile, voluntariatul. Cu cât te implici în mai multe activități, cu atât ai mai multe oportunități să te dezvolți și să capeți noi abilități. E important totuși să pui în balanță aceste activități cu bunăstarea ta personală, astfel încât să nu fi stresat tot timpul.

Pentru examenul teoretic sunt sigur că m-au ajutat în special abilitatea mea de a memora rapid informații și pregătirea mea de dinainte în domeniul științelor. Deși bibliografia de circa o sută de pagini părea înfricoșătoare în momentul în care am primit-o, am primit ajutor cu înțelegerea și memorarea acesteia din partea profesorilor și a părinților mei. A contat, desigur, și faptul că îmi place acest domeniu și că informațiile primite au fost interesante pentru mine: felul în care trebuie să acorzi îngrijire pacienților cu insuficiență cardiacă, problemele care sunt întâmpinate în prezent în acest domeniu, medicamentele și dispozitivele folosite în tratament etc. Sunt sigur că nu aș fi putut să învăț la fel de eficient într-un alt domeniu care nu m-ar fi atras.

Pentru examenul non-cognitiv recunosc că, deși am fost clasat în primii 10%, nu m-am pregătit în niciun fel, dar este important să ai abilități care i-ar trebui oricărui doctor și care pe mine m-au ajutat aici: empatie, logică, compasiune, dorința de a lua inițiativa și de a-i apăra pe cei vulnerabili, de exemplu. Deși situațiile din examen pot părea superficiale la prima vedere, este important să fii atent și să ai grijă la răspunsurile pe care le dai.

Care este mixul optim între rezultatele academice și implicarea în proiecte extracurriculare pentru un candidat la Groningen?

Pentru a avea o aplicație de succes la medicină, nu este suficient doar să ai rezultate academice bune la matematică, biologie și – poate cel mai important – chimie. Internshipurile și activitățile extracurriculare sunt și ele o parte importantă din pregătirea unui viitor student. 

Anul trecut am avut ocazia să particip la o serie de internshipuri organizate de școală în mai multe specializări medicale, unde am putut vedea pe viu ce înseamnă să fii medic. Observarea și participarea la mai multe consultații și intervenții chirurgicale mi-au oferit șansa de a aprofunda experiențele din viața profesională a unui doctor și de a confirma că acesta este parcursul pe care îmi doresc să-l urmez.

Nu am neglijat nici să particip la alte activități extracurriculare, care mi-au oferit posibilitatea de a privi medicina din mai multe puncte de vedere. Proiectul „Avenor Christmas Charity Fair”, organizat împreună cu colega mea Ana-Caterina, m-a pus în situația de a mă confrunta cu diverse cauze sociale prezente în România – organizația de caritate pe care am sprijinit-o în 2020, de exemplu, a ajutat peste 700 de persoane vârstnice vulnerabile din zonele rurale. Alte activități, precum programul „Duke of Edinburgh” și dezbaterile MUN în care am participat m-au ajutat de asemenea.

De ce ai ales Groningen în contextul în care oferă un număr limitat de locuri la Medicină în limba engleză și pe termen lung implică și studierea în olandeză?

Fondată acum peste 400 de ani, cu patru premii Nobel la activ și cu o listă de absolvenți care conține nume cunoscute, precum matematicianul Johann Bernoulli, Aletta Jacobs – una dintre primele femei doctor din lume – și numeroși membri ai familiei regale olandeze, Groningen are un renume aparte, fiind una dintre universitățile de top din Europa.

Cursul de medicină de la Groningen este unic în Europa – și probabil în lume – deoarece oferă o abordare centrată pe pacient: studenții au contact cu pacienții încă din primul an și urmează o programă bazată pe rezolvarea de probleme. Aceast curriculum este probabil și unul dintre motivele pentru care Facultatea de Medicină de la Universitatea din Groningen este pe locul 51 în lume și în top 3 facultăți de medicină în limba engleză din UE.

Cu toate că, într-adevăr, doar primii 3 ani sunt în limba engleză, următorii 3 fiind în olandeză, universitatea asigură gratuit tuturor studenților cursuri de olandeză, făcând astfel procesul de învățare mai ușor pentru studenții internaționali. Limba în sine pare destul de ușor de învățat, fiind asemănătoare cu engleza și germana, așa că nu mă îngrijorez prea mult cu privire la acest aspect.

Cum crezi că te-a ajutat Avenor în acest demers de aplicare și admitere la o universitate prestigioasă din Europa? Crezi că un elev care urmează curriculumul britanic are mai multe avantaje? Dacă da, de ce, în ce sens?

Deși am venit la Avenor de-abia acum 2 ani, am simțit din prima zi că am avut susținerea necondiționată a tuturor de aici. Nu mă refer aici strict la statutul meu de elev bursier, ci și la relațiile generale cu colegii mei, cu profesorii de la clasă, dar și cu administrația școlii. Deși nu am avut un consilier particular care să mă ajute cu admiterea la facultate, consilierii din cadrul școlii m-au ajutat și m-au sfătuit în permanență cu privire la traseul meu profesional și la cerințele și specificitățile universităților la care am aplicat. Profesorii m-au sprijinit mereu în alegerea celei mai potrivite căi pentru mine și îi mulțumesc în special doamnei profesoare de chimie, Laura Băjenaru, care mi-a împărtășit detalii semnificative din experiența ei personală în acest domeniu, m-a susținut în toate demersurile mele practice și m-a determinat să continuu pe această cale a științelor.

Avantajul principal al programei britanice față de cea românească este că îți permite, încă din clasa a 9-a, să te concentrezi pe materiile care îți plac și pe care vrei să le urmezi în viitor. Acest lucru este de mare ajutor în special în clasele a 11-a și a 12-a: în timp ce pe sistemul românesc un elev care vrea să aplice la medicină trebuie să participe și la multe ore care nu îl ajută în acest sens, în sistem britanic un elev studiază doar materiile care îl vor ajuta în domeniul pe care vrea să-l urmeze.

Un alt avantaj important este că programa britanică este actualizată constant. Să luăm biologia, de exemplu, în timp ce manualele din sistemul românesc au fost scrise acum câteva decenii, pe programa britanică avem în materia de examen ultimele inovații din domeniul biotehnologiilor, precum microarrayuri, modificare genetică prin mecanismul CRISPR și terapii genetice.

Care ar trebui să fie parcursul și interesele unui elev de liceu de clasa a 9-a, care își dorește o carieră în medicină, ca să își crească șansele de admitere în clasa a 12-a la o universitate precum Groningen?

Eu cred că pentru orice viitor om de știință sunt importante mai ales abilitățile care să te ajute să înveți și să înțelegi lucruri noi – spre exemplu, gândirea critică, rezolvarea de probleme, adaptabilitatea și încrederea în sine. Ținând cont că în domeniul științei mereu se descoperă lucruri noi și mereu ai câte ceva de învățat, aceste abilități servesc drept o fundație pe care se pot așeza ulterior alte cunoștințe. 

Pentru un medic, pe lângă abilitățile de mai sus, mai este nevoie și de abilități sociale bune. Un medic bun este empatic, altruist, responsabil și integru. Acestea sunt, de altfel, calitățile pe care universitățile și le doresc la viitorii lor elevi și care ar trebui să fie evidențiate în eseuri și în scrisorile de intenție.

Pentru orice procedură de selecție ai nevoie, în mod evident, și de cunoștințe avansate de matematică și din domeniul științelor: chimie, biologie și fizică. Eu am studiat chimie, matematică și biologie la A2-level (doi ani de studiu) și fizică și informatică la AS-level (un singur an).

Ce speri să găsești la Groningen? Care sunt planurile tale de viitor?

Deși pentru moment nu sunt sigur de planurile mele pentru viitorul mai îndepărtat, sunt sigur că voi avea multe opțiuni după finalizarea studiilor la Groningen. Școala de medicină din cadrul universității din Groningen îți lasă posibilitatea să te orientezi către mai multe potențiale cariere: medic specialist (preferatele mele ar fi genetica, neurologia și psihiatria), cercetător în domeniul medicinei sau consilier pentru politici în domeniul sănătății. Rămâne de văzut care dintre aceste domenii mă va atrage cel mai mult și pe care îl voi alege.

 

La 7 ani de la deschiderea liceului Avenor, ne bucurăm să fim în fața unui moment extraordinar în evoluția școlii noastre. Deschiderea unei noi clădiri, dedicate exclusiv elevilor din clasele 6-12 creează oportunități noi pentru elevii care își doresc să ni se alăture și așteptau un loc la Avenor. 

Organizăm așadar, pe 5 mai, un eveniment dedicat acestor familii, pentru a le oferi ocazia să-i cunoască pe elevii și profesorii noștri și să afle direct de la ei cum se desfășoară învățarea la Avenor. 

“Ne bucurăm întotdeauna să spunem povestea școlii noastre prin propriile noastre experiențe de învățare. Eu sunt la Avenor din clasa a 5-a și până acum, în clasa a 10-a, am fost implicată în zeci de proiecte pe care le-am coordonat. Printre ele se enumeră Avenor Mentorship Programme pe care l-am început în clasa a 6-a, cu invitați precum Pavel Bartoș, Ana Consulea și Tedy Ursuleanu. În calitate de Președinte al Consiliului Elevilor am implementat Hoodie-ul Avenor, iar anul acesta am onoarea să coordonez TEDxYouth@AvenorCollege împreună cu 22 dintre cei mai muncitori oameni pe care îi știu. Cred că în toate aceste experiențe m-a ajutat enorm faptul că i-am avut alături pe colegii mei, faptul ca profesorii noștri ne-au ghidat cu pricepere și claritate și ne-au deschis oportunități pe care nu am fi putut singuri să le accesam. La Avenor avem parte de un mediu foarte deschis la orice inițiativă, și sunt sigură că multe alte proiecte vor urma.” spune Sandra Pitu, una dintre gazdele acestui eveniment.

„Acesta este un moment foarte interesant în evoluția școlii noastre. Ne pregătim să deschidem o nouă clădire care va găzdui peste 250 de elevi anul viitor. Liceul nostru s-a dezvoltat frumos în ultimii ani. Avem 3 generații de absolvenți care învață acum în universități de prestigiu și programele noastre s-au diversificat foarte mult între timp. Ne dorim să creăm oportunități pentru o dezvoltare cât mai completă a elevilor noștri. 

Ne bucurăm că elevii din clasa a 12 au început deja să primească oferte de la Universități și am fost încântați să aflăm că Andrei, unul dintre elevii noștri de clasa a 12-a, a fost admis la Harvard.” – Diana Segărceanu, Director Executiv Avenor College.

Liceul Avenor College oferă programe de învățare în sistem britanic

IGCSE – International General Certificate of Secondary Education acoperă primii doi ani de studiu – clasele a 9-a și a 10-a din sistemul românesc / Year 10 și Year 11 din KS4 din sistemul britanic.

Advanced AS/A2 – Cursul Advanced Level are două părţi: AS și A2. Acestea acoperă ultimii doi ani de liceu – clasele a 11-a și a 12-a din sistemul românesc/ Year 12 și Year 13 din KS5 în sistemul britanic – și pregătesc elevii pentru intrarea la Universitate.

La gimnaziu, elevii Avenor au posibilitatea să-și aleagă linia de studiu. Începând cu clasa a 6-a este conturat un program personalizat de orientare școlară. Elevii au posibilitatea de a opta pentru studierea matematicii, a limbii engleze și a științelor în sistemul britanic şi susţinerea evaluărilor specifice acestei linii sau pentru studierea matematicii şi a limbii române în sistemul național şi susţinerea examenului de Evaluare Naţională.

 

Timp de 5 luni, Andrei, elev în clasa a 12-a la Avenor College, a pregătit aplicații pentru 13 universități din întreaga lume. A scris eseuri, și-a pregătit portofolii, a participat la interviuri și și-a spus povestea.

A fost un demers solicitant, obositor și stresant. 

A fost admis la NYU Abu Dhabi și la Drexel University iar toate celelalte universități din SUA la care a aplicat fie l-au respins, fie l-au pus pe lista de așteptare sau i-au oferit burse insuficiente. Mai aștepta un ultim răspuns de peste ocean și între timp făcea glume cu familia despre cum arată oare scrisoarea de respingere de la Harvard.

În dimineața în care a primit răspunsul, a crezut că încă visează în timp ce citea mesajul de admitere. Încă încearcă să se familiarizeze cu ideea că e admis la cea mai prestigioasă universitate din lume la specializarea Film and Visual Studies. 

 

Cum este procesul de admitere la Harvard?

Procesul de admitere este unul complex, care dincolo de evaluarea rezultatelor academice presupune realizarea mai multor eseuri prin intermediul cărora ai oportunitatea să te prezinți pe tine, ca om, dar în care trebuie să îți prezinți și activitatea, proiectele co-curriculare, interesele și pasiunile. Celelalte componente ale procesului de admitere sunt portofoliul și interviul, la care sunt invitați, cu mici excepții, toți candidații. 

Care au fost temele pe care le-ai tratat în cadrul eseurilor? 

În cadrul aplicației am inclus trei eseuri care au avut rolul de a mă portretiza. Primul dintre ele a fost despre mine, despre cine sunt, despre familia mea și despre pasiunea pentru film. În acest eseu am încercat să povestesc cum am început să fac filme și despre cum această activitate m-a ajutat să mă exprim mai ales în contextul în care din copilărie mă confrunt cu o deficientă de auz. Aici am explicat cum am început să fac film, cum am învățat singur foarte mult din filmele de pe YouTube și tot demersul meu autodidact. Cu resurse financiare minime și cu ajutor limitat, mi-am produs singur filmele, trecând prin toate etapele: scenariu, pre-producție, producție, post-producție fiind pe rând scenarist, compozitor de muzică, regizor și chiar actor. Am investit sute de ore de muncă în fiecare produs, totul din pasiune. Și cred că am reușit să transmit acest lucru în cadrul eseului.

Celelalte eseuri au fost despre proiectele de voluntariat în care m-am implicat și despre internship-urile pe care le-am făcut. La capitolul voluntariat am ales să vorbesc tot despre film și despre cum am reușit să contribui printr-o animație folosită ca reclamă la strângerea a 50.000 lei în cadrul campaniei „Aducem copiilor viitorul”, dedicată unui program de burse pentru elevi care provin din cele mai sărace zone ale țării, derulată de fundația Inimă de Copil. Aș putea spune că acest proiect a fost cel mai de succes proiect al meu. Filmul produs – deși a fost prima mea animație – a adunat peste 50.000 de vizualizări și, cel mai important, a contribuit la o cauză socială. Avenor Christmas Charity Fair, BMNATO, Art for Heart sunt alte câteva proiecte de voluntariat în care am implicat fie ca fotograf, fie am ajutat cu filmari și/sau editări.

Stagiile de pregătire practică au și ele povestea lor, rolul lor în dezvoltarea mea fiind foarte mare. Experiența practică, din studio, interacțiunea cu specialiști, proiectele din internship-uri în care am fost implicat sau la care doar am asistat, fiecare în parte a contribuit la dezvoltarea mea personală și profesională în domeniul producției de film.

Ce trebuie să includă un portofoliu de succes?

Nu știu ce include un portofoliu de succes, eu pot să spun doar ce am inclus eu în portofoliu. 🙂

Am inclus aici toate filmele pe care le-am făcut în timpul liceului, în total 11 – se pot vedea pe canalul meu YouTube. Mi-am făcut singur toate filmele și mai mult decât atât, am făcut alte filme în care am ilustrat modul meu de lucru. Cred că acesta a fost un diferențiator care a demonstrat comisiei de admitere modul în care gândesc, structurez și planific, a demonstrat faptul că mă pot adapta și că pot găsi soluții. De asemnea, au transmis pasiunea mea pentru film și efortul de care sunt capabil pentru astfel de proiecte.

În plus, am vorbit în prezentarea despre mine și despre celelalte pasiuni pe care le am, respectiv pianul, chitara acustică și chitara electrică.

Povestește-ne despre interviu, cum s-a derulat, care au fost subiectele discutate în cadrul lui?

Interviul la Harvard este ultimul pas al aplicației și are loc cu toți candidații, așadar nu este un indicator al trecerii într-un stadiu următor al procesului de admitere. Cu toate acestea, el este important ca etapă deoarece are o pondere în decizia finală. Partea interesantă este că interviul nu se desfășoară cu un profesor, ci cu un alumn Harvard, instruit special pentru acest lucru și care nu știe despre tine nimic altceva decât numele și data nașterii. Nu este tehnic, este un interviu în care povestești despre tine, despre activitati extra-curriculare, despre pasiuni, despre ce îți place să faci, despre planurile de viitor. De asemenea, este un bun prilej pentru tine, în calitate de candidat, să pui întrebări și să afli mai multe detalii despre ce înseamnă viața la Harvard.

Să trecem la partea mai puțin vizuală – rezultatele academice. Ce ne poți spune despre această componentă a procesului de admitere?

În mod evident, rezultatele academice sunt foarte importante și ele trebuie să se încadreze într-un standard. Eu am avut privilegiul de a studia la Avenor College, o școală internațională cu un curriculum care te avantajează în contextul aplicării la universități din străinătate și care îți oferă oportunități de învățare diverse, cu profesori foarte bine pregătiți și deschiși spre o învățare diferențiată la nivelul fiecărui elev. 

Cel mai bun exemplu pe care pot să îl dau și care cred că a funcționat ca un diferențiator pentru mine a fost că în cadrul EPQ – Extended Project Qualification, într-un proiect de film pe care l-am propus, am avut ocazia să fac research, să analizez în detaliu și să înțeleg ce aspecte emoționale și vizuale trebuie să includ într-un film sau într-o reclamă pentru a genera emoție și pentru a ajunge cu adevărat la spectator. 

În plus, orele de Drama, Media Studies sau orele de Arte, în care cu ajutorul profesorilor am găsit soluții ca eu să fac film, cluburile la care am participat, toate au contribuit la acest rezultat.

Un alt atuu al școlii este predarea în limba engleză care îți asigură o capacitate foarte bună de exprimare la nivel academic și îți dă astfel posibilitatea să spui foarte ușor ceea ce gândești și ceea ce simți. Este o abilitate care te ajută foarte mult și pe care o dezvolți prin prezentările pe care le faci în cadrul școlii.

Dincolo de activitatea școlară, în plus față de examenele de A Levels, m-am pregătit singur pentru examenele Toefl și SAT (BAC-ul american), unde am obținut un scor de 1480 din 1600 ceea ce m-a plasat în top 1% din cei care dau acest examen.

Și nu în ultimul rând, trebuie să menționez ajutorul pe care l-am primit din partea doamnei Madeleine Popescu, de la Yourway Advisors, consultantul recomandat de Avenor, care m-a ajutat pe tot parcursul procesului de admitere. Este o susținere de care ai nevoie pentru a reuși să treci cu succes peste partea tehnică și administrativă pe care o implica procesul de admitere la o universitate din străinătate.

Dacă ar fi să formulezi niște recomandări pentru colegii tăi pe care îi așteaptă admiterea la universitate, care ar fi ele?

Nu cred că sunt în postura de a oferi recomandări, poate doar niște sfaturi, așa cum am primit eu de la fratele meu mai mare care a trecut prin această experiență înaintea mea și care apoi m-a mentorat pe tot parcursul procesului de admitere.

Primul sfat pe care îl am este că trebuie să fii autentic și să faci cu pasiune ceea ce faci. Acesta cred că este cel mai important lucru pe care o aplicație îl poate transmite și care te diferențiază.

Apoi, mai cred cu tărie că trebuie să ai planuri de rezervă – mai multe. Procesul de admitere este dificil și poți să ai surprize – să fii respins, să fii admis dar să nu primești ajutor financiar și așa mai departe.

Un alt sfat pe care îl am este că trebuie să îți pui toată energia într-o aplicație. În fiecare aplicație. 

Știu că este obositor uneori, căci procesele sunt complexe dar eu, de exemplu, am luat fiecare aplicație pe rând și înainte de a o pregăti analizăm foarte bine website-ul universității, încercam să mă gândesc cum ar fi să studiez acolo, ce puteam să fac, ce oportunități aș fi avut. Și apoi scriam aplicația cu toate aceste detalii în minte și cu dorința sinceră de a ajunge acolo. Când terminăm aplicația, treceam la următoarea universitate.

După entuziasmul pe care îl pui în aplicație, e nevoie și de puțină detașare. Eu, la interviul de la Harvard, fiind aproape sigur că nu o să fiu admis, m-am dus destul de relaxat și am fost eu însumi, gândindu-mă că nu am nimic de pierdut. Iar această atitudine cred că m-a ajutat mult.

Care crezi că au fost atuurile care ți-au adus această reușită remarcabilă? Și ce simți acum?

Cred că atuurile mele cele mai mari au fost pasiunea și perseverența. Proiectele în care m-am implicat de-a lungul anilor, filmele pe care le-am făcut – fie din entuziasmul de a ecraniza o poveste personală, o emoție sau doar o temă pentru școală – internshipurile, acțiunile de voluntariat în care m-am implicat, piesele de teatru în care am jucat sau recitalurile de pian și chitară la care am participat au fost făcute pentru că mi-a făcut plăcere, pentru că m-au reprezentat și m-au ajutat să mă exprim. Primele filme le-am făcut doar pentru mine și pentru membrii familiei mele – care la început au fost, de altfel, și singurii spectatori.

Ulterior, am reușit să învăț și să evoluez, iar filmele pe care le-am făcut în liceu au reprezentat portofoliul meu pentru admiterea la facultate. Deși pare greu de crezut, aceste filme scurte – alături de celelalte rezultate academice și de portofoliul de activități – mi-au dat șansa să obțin un loc la Harvard College.

Chiar dacă am primit scrisoarea de confirmare a admiterii, încă mi se pare că visez cu ochii deschiși! Sunt zile în care nu îmi vine să cred ce se întâmplă, în care sunt inert, și altele în care sunt copleșit de emoție pentru ca apoi să mă întreb ce caut eu acolo în contextul în care, anul acesta, Harvard a avut cea mai mică rată de admitere.

Care sunt planurile de viitor? Ce speri să găsești la Harvard?

Cel mai important plan este să merg în toamnă la Harvard unde sper să găsesc colegi cu aceleași pasiuni ca mine, care să vrea să schimbe lumea prin artă.  Vreau să beneficiez de oportunitățile pe care mi le oferă universitatea, să învăț și să îmi urmez pasiunea. Iar pe termen mai lung îmi doresc să pun bazele unui start-up în domeniul filmului.

 

Mai multe detalii despre pasiunea pentru film și despre activitatea lui Andrei în ultimii ani la Avenor regăsiți AICI și AICI .

 

Una dintre cele 7 trăsături de bază care alcătuiesc profilul absolventului Avenor College este aceea de a fi Future Ready – pregătit de viitor. În 2020, când școlile s-au închis, tranziția bruscă înspre învățare online a cerut din partea profesorilor, a conducerii școlii, a elevilor și a părinților să se adapteze rapid la o situație nouă, necunoscută și incertă. E ușor, odată ce te obișnuiești cu ceva, să ai senzația că ai terminat, că greul e în urmă și că gata, te-ai adaptat. Realitatea este că noua relație pe care o avem cu tehnologia în învățare este încă nouă și cere încă adaptare continuă. Iar unul dintre skill-urile cele mai importante pe care le putem antrena în contextul acestei relații care încă evoluează este cum ne raportăm la conținutul pe care îl consumăm online. Este o lecție pe care încercăm să o predăm elevilor noștri și ca orice lecție, este una pe care e important să o modelăm și noi, ca adulți, profesori și părinți.

CE LE SPUNEM ELEVILOR

În primul rând, îmbrățișăm tehnologia ca pe un lucru bun și folositor și îi încurajăm pe elevii noștri să folosească tehnologie în clasă – numai prin familiaritate putem deprinde adevărată fluență digitală. Folosim proiectele de grup ca pe oportunități de a discuta despre ce înseamnă fact checking și cum poți să verifici sursele unei informații.

1. Citează sursele

Elevii învață că trebuie să atașeze link-uri către sursa informației furnizate în orice prezentare. Dacă ai găsit informația pe un site care nu își citează sursele, cu siguranță va trebui să treci la pasul doi și că cauți surse adiționale.

2. Câte surse confirmă ceea ce ai găsit?

Elevii învață că înainte de a crede o informație, este important să verifici dacă există și alte surse care o confirmă sau dacă există surse care o infirmă. Pentru asta îi încurajăm pe elevi să folosească un motor de căutare și să încerce să scroll-eze și dincolo de primele rezultate, sau chiar pagini – primele surse sunt de obicei cele mai accesate și cum informația falsă se diseminează adesea mai rapid decât o știre adevărată, este important să te uiți și la surse mai puțin accesate. Dar…

3. Care este calitatea surselor care susține informația?

Trebuie și să înveți să decodezi posibile semnale de alarmă cu privire la calitatea sursei. Aici lucrurile devin puțin mai dificile și vârsta și experiența cititorului devin mai importante. Un prim semnal de alarmă ar fi dacă sursa identificată folosește limbaj corect – articolul este corect gramatical, dă dovadă de profesionalism sau are greșeli de ortografie evidente? 

4. Cum mă face să mă simt?

O întrebare pe care ar trebui să învățăm să ne-o punem și noi, adulții, dar și copiii, chiar de la o vârstă fragedă, este “Ce emoție îmi provoacă acest titlu / articol / informație”. Dar o întrebare și mai bună este cât de intensă este emoția pe care mi-o provoacă acest titlu / articol. În spatele oricărei surse care provoacă o emoție foarte puternică se află cel mai probabil un interes ca cititorul să share acea informație mai departe.

Frica, furia și revolta se răspândesc repede în mediul online. Discursul anti-vaccinare din ultimii ani este un exemplu clasic de monetizare a fricii și a furiei audienței. Teoriile conspirației apelează intens la sentimentul de revoltă al audiențelor, pe care le încurajează să se simtă înșelate, păcălite, folosite de către o categorie de oameni care urmăresc să profite de pe urma lor. Dacă o informație provoacă un sentiment foarte puternic de revoltă, nu înseamnă neapărat că este falsă, dar cu siguranță înseamnă că merită investigată, urmărind pașii de mai sus. 

Toate aceste emoții – curiozitatea, frica, furia și revolta sunt emoții active, care produc o nevoie mare de acțiune, ne încurajează să facem ceva – ca de exemplu, să dăm click, să dăm share.  

Ce este important să înțelegem este că și sursele ‘oficiale’ sau ‘de încredere’ de știri folosesc adesea același mecanisme, tocmai pentru că ele sunt foarte eficiente. Motiv pentru care o educație mai riguroasă de Media Studies este vitală.

5. Cu ce scop e creat produsul pe care îl consum?

La Avenor College, începând cu clasa a 9-a,  elevii își pot alege să studieze Media Studies, un curs dedicat analizei de produse media, cu accent puternic pe medii digitale.

“La Media studiem în detaliu mai multe tipuri de media, inclusiv știri, media online și social media, advertising și marketing. Analizăm cine crează produsul – reclama, știrea, pagina de social media – și cu ce scop. Creația unui produs media este un produs de selecție și de omitere. O știre online nu reflectă realitatea situației, ci mai degrabă o versiune construită a acestei realități. Iar elevii la  media învață să recunoască în ce fel media își manipulează audiențele pentru a atinge obiectivele producătorilor și ale companiilor care le dețin. În acest fel  îi învățăm pe elevi să recunoască dezinformarea, bias-urile și fake news, un set de skill-uri absolut esențiale în societatea noastră digitală,” spune Katie Hargreaves, profesoară britanică de Media Studies la Avenor College.

Când studiază ziare, elevii de liceu studiază în paralel două produse – un cotidian britanic cu orientare politică de stânga și un tabloid britanic cu orientare politică de dreapta. Elevii analizează în ce fel orientarea politică a conducerii companiei care deține ziarul influențează limbajul folosit în articole. Influența nu se limitează la limbaj, se extinde și asupra selecției de fotografii, a culorilor folosite și chiar a fontului. Fiecare element al unui produs media comunică un înțeles către audiență, cu scopul de a le atrage atenția și de a se asigura că cititorii revin la sursa lor principală de informație.

În vreme ce cursul de Media Studies este destul de avansat, el oferă o lecție importantă pe care o putem aplica atât în discuțiile cu copiii noștri cât și în felul în care noi consumăm produse media, o lecție despre…

6. Importanța toleranței față de opinii diferite de ale mele

Se vorbește mult în zilele noastre despre felul în care algoritmii motoarelor de căutare crează bule ideologice – despre cum conținutul sugerat este conținut cu care suntem deja de acord. La fel cum studenții de la Media privesc două produse diferite pentru a înțelege ce au comun, putem să îi încurajăm pe elevii și copiii noștri să caute mereu opinii diferite de a lor. Poate părea contra-intuitiv să căutăm în mod intenționat opinii diferite de ale noastre, însă aceasta este de departe cea mai puternică unealtă în combaterea fake news. Dezvoltarea toleranței față de opinii diferite de ale noastre ne face imuni la monetizarea emoțiilor negative pe care mizează dezinformarea.

7. Să o luăm pas cu pas…

Din tot ce am scris mai sus reiese că o persoană fluentă digital este o persoană foarte ocupată. Pentru această persoană, simpla lectură a unui articol de știri presupune cel puțin trei joburi – researcher, cea care caută alte surse; fact checker, cea care verifică validitatea surselor; analist și evaluator, cea care analizează limbajul sursei și, cu o înțelegere avansată asupra intereselor politice și de business din spatele ei, realizează o analiză a conținutului. Niciuna dintre aceste slujbe nu e ușoară și cred că trebuie să recunoaștem că și pentru noi, adulții, îndeplinirea tuturor acestor roluri poate deveni obositoare. Cel mai important, mai ales în lucrul cu copiii, este să le amintim să o ia pas cu pas. Iar primul pas este să devenim conștienți de efectul pe care media o are asupra noastră. Certitudinile și adevărul sunt dificil de obținut în zilele noastre, însă deprinderea de a consuma conștient conținut este cu siguranță unul dintre cele mai valoroase skill-uri ale unei persoane cu adevărat Future Ready.

Smaranda Nicolau, Profesor de Drama și Media Studies la Avenor College, a realizat pentru Spotmedia acest material informativ în care povestește ce îi învățăm pe elevii noștri despre consumul media și mai ales despre fake-news. Materialul integral poate fi citit AICI.

Cu un website nou și cu un newsletter doar cu vești bune, „Language & Culture Corner” este un proiect școlar născut din dragostea pentru călătorii. Făcut cu pasiune, el este implement cu determinare și agilitate de un bursier Avenor care ne invită să călătorim virtual și să descoperim lumea într-un mod inedit.

Povestește-ne despre tine. Ce înseamnă să fii elev bursier la Avenor?

I.R. Mă numesc Iarina și sunt în clasa a 10-a la Avenor. M-am alăturat comunității acum aproape patru ani. Să fii bursier vine la pachet cu multă responsabilitate în ceea ce privește notele, proiectele și activitățile desfășurate dar presupune și un sentiment extraordinar de împlinire. În echipă cu mine sunt alți elevi, profesori și angajați ai școlii alături de care îmi face plăcere să lucrez. Această bursă mi-a dat ocazia să coordonez proiecte împreună cu alți oameni la fel de pasionați ca mine și să fiu un exemplu pentru ceilalți.

Ce proiecte de bursă ai? Care este povestea lor și ce activități presupun?

I.R. Anul acesta implementez două proiecte. ”Language and Culture Corner” este un proiect în derulare început de mai multă vreme și ”Say NO to Fast Fashion” este un proiect nou, dezvoltat și derulat împreună cu o altă colegă.

“Language and Culture Corner” a apărut ca rezultat al pasiunii mele foarte mari pentru călătorie și descoperirea de noi culturi. Mi se pare foarte frumos să afli despre diferențele dintre oameni și despre cum te poți adapta la ele. Este o ocazie extraordinară să îți îmbunătățești cultura generală și ne ajută, de asemenea, să ne înțelegem mai bine unii pe alții.

În 2019, „Language and Culture Corner” a început cu un poster pe un perete. Acum, proiectul a crescut și implică multe activități pe care le propun colegilor mei și nu numai: dezbateri, sondaje de zilele naționale, prezentări și jocuri kahoot. Componenta principală a proiectului este website-ul pe care toată lumea poate să îl acceseze. Aici se regăsesc jocuri și informații despre țările din Europa. În prezent lucrez la actualizarea lui cu informații despre țări de pe alte continente.

Proiectul tău – „Language and Culture Corner” – este foarte versatil și poate să meargă în foarte multe direcții – geografie, istorie, artă, civilizație și așa mai departe. Lucrezi singură la documentarea lui, cum te descurci, cât timp îți ocupă?

I.R. Da, lucrez singură la documentarea website-ului și întotdeauna încerc să mă asigur că folosesc surse credibile și că nu public informații neadevărate sau inexacte. De obicei verific din două sau chiar trei surse o informație. Evident, această verificare implică foarte mult timp dar încerc întotdeauna să mă raportez la ea ca la un lucru pozitiv deoarece îmi face plăcere să descopăr lucruri noi despre diverse țări. Câteodată dau drumul la muzică, îmi iau o cană de ceai și mă apuc de treabă. Au fost cazuri când am trecut de la un lucru interesant la altul și am fost nevoită să mă opresc pentru că orele treceau pe lângă mine fără să îmi dau seama. Dar  această ”pierdere de timp” mă bucură căci este o modalitate bună să îmi îmbunătățesc cultura generală.

Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat de-a lungul timpului în implementarea proiectului?

I.R. Cea mai mare provocare pentru mine a reprezentat-o pandemia. Proiectul meu era în plină dezvoltare și mulți colegi erau interesați de ceea ce făceam și de propunerile mele. Când eram la școală aveam multe idei ce puteau fi implementate și apoi, brusc, a venit pandemia și ușor-ușor am realizat că școala online nu e ceva ce se va termina curând. Mi-am făcut probleme căci nu știam cum să le atrag atenția colegilor așa că singura soluție potrivită pe care am identificat-o a fost să încerc să îmi adaptez proiectul la o versiune online, respectiv un website, așa cum au făcut și alții în această perioadă. Din cauza pandemiei, din păcate, dezvoltarea proiectului a devenit mai lentă, pierzând din vizibilitate. Dar, o dată cu întoarcerea la școală am reluat promovarea lui și sper ca în perioada următoare să afle de el cât mai mulți colegi și nu numai.

Spune-ne cele mai amuzante 5 ”Știați că” pe care le-ai aflat despre țările europene lucrând la proiectul tău?

I.R. Prin intermediul acestui proiect am avut ocazia să aflu lucruri cu adevărat interesante despre țările europene. Câteva dintre curiozități sunt:

• În Germania nu există prevăzută o pedeapsă pentru încercarea de a evada din închisoare deoarece se consideră că a fi liber este un instinct uman de bază;
• Kiev are cea mai adâncă infrastructură de metrou din lume – 1,5 km adâncime;
• La Roma, turiștii aruncă anual în Fontana di Trevi 1 milion de euro;
• Slovacia are singura capitală din lume care se învecinează cu două țări;
• Se estimează că britanicii beau zilnic 165 de milioane de căni de ceai.

Cum vezi evoluția proiectului tău? Cum îți propui să îl continui?

I.R. Chiar acum câteva săptămâni am lansat o noutate. Este vorba despre un newsletter cu vești bune. Oricine se poate înregistra folosind codul QR din afiș sau formularul special creat pentru înregistrare. Este un newsletter bisăptămânal pe care îl primești direct în inbox  dacă te abonezi. Noutatea pe care o aduce newsletter-ul și partea cea mai interesantă este că el conține doar cele mai bune vești din lumea întreagă, fie că vorbim despre proiecte sustenabile, oameni, culturi sau țări. Cred că în vremuri de nesiguranță ca cele pe care le trăim în prezent, oricine are nevoie de vești bune din când în când. Sper din suflet să am un număr cât mai mare de abonați! 

Ceea ce sper și îmi doresc foarte mult anul acesta este ca școala să poată organiza faimosul eveniment Cultural Celebration Day care, din cauza pandemiei  nu s-a mai putut organiza în format fizic în ultimii doi ani, și la organizarea căruia  îmi doresc să contribui prin intermediul  proiectului meu.