Parafrazând titlul unei cărți celebre, încerc să creionez o parte, probabil insuficientă, din impresiile, urmele și semnele pe care le-a lăsat vizita profesorului și exploratorului Sandu Stermin la Avenor College. Răspunzând cu seriozitate ardelenească invitației noastre petrecute încă din primăvară, Sandu Stermin a petrecut o zi de toamnă frumoasă și senină la noi, alături de colegii de breaslă, elevii de gimnaziu și părinții din comunitatea Avenor.

Scopul invitației noastre a fost să redeschidem printr-o conferință oferită de Sandu Stermin evenimentul aflat la a 9-a ediție, What’s Worth Learning?, intrat deja în tradiția școlii. Dar popasul invitatului nostru a avut implicații mult mai profunde decât o simplă conferință de 40 de minute. Cu acea putere de înțelegere și curiozitate pe care probabil condiția de explorator au fortificat-o, Sandu s-a lăsat „scufundat” în atmosfera școlii noastre, a arătat interes și vioiciune.

În jurul prânzului a avut o activitate cu elevii claselor a 4-a și a 5-a plecând de la două din cărțile sale. Evenimentul s-a transformat natural într-un atelier de cunoaștere, reunind povestirile și învățămintele. Experiența mea didactică zice că e tare greu să ții un ritm închegat și o disciplină a ascultării active conversând cu 120 de copii, dar, iată, exact asta s-a produs. Profesorul Stermin și-a păstrat acea inocență cu ajutorul căreia poate intra în comunicarea directă și autentică a lumii copiilor la fel de firesc cum înțelege natura și puritatea ei.

Odată cu prelegerea Ce merită învățat? Exerciții de înțelegere a lumii, din mijocul ei, oferită profesorilor, părinților și elevilor mari, Sandu Stermin a intrat într-un registru de amplă comunicare filozofică, bazată pe experiența academică împletită cu cea de cunoaștere a unor ținuturi și populații care nouă ne sună exotic, dar invitatului nostru îi oferă reazăm cognitiv și alte demersuri ale raportării la existențele noastre. Înțelegerea nuanțată a dimensiunii temporale, a coexistenței lumii materiale cu cea spirituală, a potrivirii noastre așezate între limitele vieții și morții capătă trăinicie prin puterea evocativă a vorbitorului, prin conexiunile care îi ies atât de natural, prin farmec, naturalețe și umor nuanțat.

Toate acestea întregite de o structură discursivă excepțională, o articulare cristalină a argumentelor, o simetrie și o potrivire a exemplelor de viață și din natură cu viața conceptelor fundamentale.  Sandu Stermin este un „trăitor” cu har. Ne-a făcut ca pentru o zi, dar probabil pentru mult mai mult, să depășim limitele contingentului  și să dorim mai mult de la noi și de la semenii noștri, de la rostul nostru pe această planetă și în această viață.