30 Oct
2014
De ce (și) un blog?

Bună întrebare! Avenor College are un site oficial, cu informații despre școală, activități, profesori și toate cele. Mai are și o simpatică pagină de Facebook, primenită aproape zilnic cu fotografii și scurte rânduri care consemnează viața școlii în ce are ea mai spectaculos: principalele evenimente, festivități, spectacole, concursuri, momente ale învățării, elevi care ne onorează. Pe deasupra, mai există și revista școlii, proiectată anul acesta cu un chip nou, un nume nou, dar despre astea… să păstrăm misterul.

Știm cu toții ce e un blog, nu-i așa? Mai știm că există bloguri și bloggeri, unii mai faimoși decât mulți jurnaliști de la publicații respectabile, alții doar dornici să se destăinuie unui segment îngust, specializat, de prieteni virtuali. Oricât de divers ar fi astăzi peisajul blogurilor sau al bloggerilor, ceva îi unește, totuși: nevoia, uneori imperioasă, de a comunica. De la ”datul cu părerea despre toate și nimic”, la gânduri personale, idei, păreri opinii, gusturi, dorințe. A scrie pe un blog este mai puțin angajant decât a redacta sub semnătură un document oficial sau o comunicare științifică, dar totuși mai responsabil decât a mâzgăli un bilețel cu o răutate mică și a-l strecura colegului în deplină confidențialitate.

Acum, după ce am identificat nevoia de comunicare ce stă la baza alcătuirii și întreținerii unui blog, ar fi de răspuns la următoarea întrebare: de ce o pagină (mai adecvat: o secțiune) făcută de profesori? Profesorii ăștia nu au și ei o viață? Toată ziua comunică și iar comunică: de dimineață și până târziu în amiază comunică informații, cunoștințe, în pauze comunică cu elevii sau între ei, în desele ședințe comunică experiențe, dări de seamă și câte or mai fi. Ba unii, mai ambițioși mai produc și câte o comunicare la sesiuni științifice sau de susținere de doctorat. La telefon, pe mail și prin viu grai comunică de zor cu părinții. Despre lucruri bune sau mai puțin bune.

Deschid această secțiune scrisă de oamenii Școlii cu convingerea că ei, dragi cititori, mai au încă nevoie, chef, poftă, să comunice. E un truism, dar tocmai de aceea adevărat ca un truism (J) că un profesor bun nu e acela care știe foarte multe în specialitatea lui, ci acela care se pricepe să le impărtășească celor cărora li se adresează. Să împărtășească? Păi ne întoarcem din nou la comunicare și la nevoia – la marginea ”viciului” de a lega punți. Între tine și ceilalți, între alții și ceilalți.

Pe măsură ce vor trece zilele, veți vedea (sau mai corect veți citi) cum și ce comunică prin intermediul unui blog profesorii de la Avenor. Ce experiențe vor să împărtășească, ce gânduri îi populează. Dar și ce filme le plac, ce lecturi i-au tulburat sau ce rețetă de mâncare au experimentat. Veți cunoaște lumea profesorilor noștri un pic mai desprinsă de veșmintele oficiale și de aura orei de la clasă, dar mai aproape de fibra noastră umană. Și veți constata, probabil fără mirare, că profesorii rămân…profesori.

Stați liniștiți! E de bine.


Comentarii ()

Adaugă un comentariu

Grădinița Școala