20 Dec
2019
Interviurile Ioanei: Pasiunea pentru pian

Vă invităm să descoperim împreună pasiunile și talentele membrilor comunității Avenor College într-o nouă serie de interviuri realizate de Ioana, elevă în clasa a 11-a la Liceul Avenor.

Marta Băceanu Tudor, profesor de pian la Avenor College, are un palmares muzical impresionant și este unul dintre fondatorii trupei Trio Equilibrium, un proiect unic în peisajul muzicii clasice din România. Haideți să aflăm mai multe despre doamna profesoară.

Ioana: Spuneți-ne câteva cuvinte despre Marta Băceanu Tudor. Cum v-ați prezenta?

Marta: În general, prefer să vorbească alte persoane despre mine, dar dacă ar fi să mă caracterizez în câteva cuvinte aș spune că sunt un om foarte organizat, punctual, pe care te poți baza oricând. Dacă am convenit ceva, merg până în pânzele albe să rezolv acel lucru. Sunt o persoană sociabilă, sunt mereu înconjurată de mulți copii, de la cele mai mici vârste până la tineri de liceu și mergem împreună la majorate, petreceri, este foarte plăcut.

Din punct de vedere profesional, îmi place să fiu implicată în cât mai multe proiecte. Mă refer la concerte de pian solo, diferite formații de muzică de cameră: duete, trio-uri și cvartet, de asemenea am colaborat cu Orchestra Simfonică București ca pianist. Și acum am în plan un proiect foarte drăguț și interesant de pian la 6 mâini. Inițial am experimentat pian la 4 mâini, inclusiv cu copii la clasă, ca să vadă și ei despre ce este vorba. Proiectul cu pian la 6 mâini făcut într-un mod profesionist alături de colegele mele este un proiect unic la noi în țară.

Legat de cariera didactică, am les acest drum pentru că îmi place să fiu profesoară, atât la Avenor College cât și la Colegiul Național de Muzică „George Enescu” din București. Nu mă văd făcând altceva și nu există ceva în acest domeniu muzical pe care să fi dorit să-l fac și să nu pot.

Ioana: De unde provine această pasiune pentru pian?

Marta: Sinceră să fiu, nu știu de unde provine această pasiune, pentru că nimeni din familia mea – și mă refer chiar și la rudele îndepărtate – nu a avut nicio înclinație către muzică. Pot să spun că a fost un noroc, deși inițial nu mi s-a părut așa. Am început studiul pianului la Galați, orașul meu natal, apoi am continuat în București la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” și apoi la Universitatea Natională de Muzică București cu anii de licență și de master.

Inițial, aveam talent la desen, așa că am mers la Liceul de Artă din Galați pentru a intra la clasa 1 acolo, dar, din nefericire pentru mine, am aflat că artele plastice, baletul și toate acestea se pot începe de-abia din clasa a 5-a. „Nu avem la dispoziție pentru dumneavoastră decât pian sau vioară”, mi s-a spus atunci. Mi-au testat aptitudinile ritmice, am cântat un cântecel și am intrat, dar în cu totul altă parte decât îmi doream. Timpul a trecut și se pare că a fost o alegere bună pianul. Când eram în clasa a 2-a, părinții mi-au cumpărat o pianină clasică și, de acolo, următorii 27 de ani cam asta am făcut. Și nu regret nimic! În viață totul e cu un rost și cu un scop, iar răspunsurile vin poate peste 1 an, 2 sau 5 chiar, dar le primim.

Ioana: Pasiunea pentru desen o mai aveți?

Marta: Pasiunea pentru desen o am, ca si cea pentru balet, însă, din păcate, viața de om mare nu prea îți mai permite să te ocupi de plăcerile tale personale pentru că avem alte obligații.

Ioana: Cum îmbinați cariera de artist cu meseria de profesor?

Marta: Este o provocare continuă și un exercitiu de organizare și de disciplină proprie să reușesc să îmi fac orele și proiectele mele cu elevii – concursuri, anumite piese la 4 mâini sau să mergem la concerte când e Festivalul Internațional „George Enescu”, să-i mai scot din sala de clasă – și să îmbin asta cu viața de artist care presupune, pe lângă studiu individual, și repetiții.

Când este vorba despre proiecte în care cânți alături de alți muzicieni, trebuie să te duci pregătit din respect pentru partenerii de scenă. Este greu, pentru că timpul este foarte comprimat. Nu există weekenduri, sărbători, nu țin cont de faptul că, spre exemplu, este ziua mea și am concert. Și ce dacă? Poate este cu atât mai bine.

Îmbin cariera de artist cu cea didactică, nu este ușor, dar consider că, dacă nu mi-ar plăcea foarte mult ceea ce fac, nu aș reuși. Acest lucru se simte pentru că mi se pare că această meserie este una foarte sinceră, de fapt este mai mult o vocație decât o meserie. Dacă o faci din obligație și cu ochii pe ceas, publicul simte, se transmite mai departe și nu-ți permiți să faci așa ceva dacă ai respect pentru tine și pentru meseria aleasă.

Ioana: Care este cea mai mare realizare de pâna acum?

Marta: Au fost mai multe bucurii, nu pot să aleg una singură. Pe partea de profesorat, faptul că am obținut gradul didactic 1 destul de devreme ca vârstă, cu media 10 sau faptul că sunt printre cei 7 profesori din București care au gradație de merit în aria curiculară “muzică”. Pe plan personal sunt foarte fericită pentru simplu fapt că elevii mei mă iubesc, au încredere în mine și avem o relație foarte frumoasă. De asemenea, mă pregătesc pentru cea mai mare bucurie – așteptăm un baiețel care se va naște în luna ianuarie.

Ioana: Ce înseamnă comunitatea Avenor pentru dumneavoastră?

Marta: Comunitatea Avenor pentru mine este ceva foarte “cozy”, dacă aș putea să sintetizez într-un cuvânt. Mă simt foarte bine aici, simt că am locul meu și elevii mei, pe care i-am luat de la clasa întâi și acum unii dintre ei sunt deja în ultimii ani de liceu sau au terminat ca primă generație de absolvenți Avenor, copii cu care am colaborat foarte frumos. Faptul că sunt profesor la Avenor de 8 ani poate spune multe despre cât de bine mă simt aici. Am avut realizări cu copiii mei, concerte frumoase, concursuri la care am participat și am obținut premii, sunt foarte mulțumită de ceea ce fac aici.

Ioana: Care este povestea trupei Trio Equilibrium?

Marta: Acesta este proiectul de pian la 6 mâini despre care vorbeam. Povestea noastră a pornit dintr-o joacă, dintr-o curiozitate. Toată lumea cânta la 4 mâini, dar la 6? Surprinzător, există și piese pentru 8 mâini. Și am spus: „Hai să vedem cum ar fi”. Am ascultat, am văzut că există în lume așa ceva, însă în țară la noi nu – fapt pentru care ne este foarte greu să ne procurăm partiturile. A existat o chimie și o energie foarte bună între mine și colegele mele, de aici și numele „Equilibrium”. Ne completăm foarte bine ca personalități: una este mai vulcanică, alta este mai boemă, artistă, cealaltă ne ponderează. De asemenea mă bucură mult faptul că toată lumea este profesionistă și își face treaba foarte bine. Proiectul nostru a avut un impact foarte mare și nu ne-am așteptat să ia așa mare amploare: să cântăm la Ateneu, să fim chemate la Mogoșoaia, pe la festivaluri. La Opera Comică avem în desfașurare un proiect foarte frumos care va continua și în martie 2020. Deja avem 4 spectacole acolo. Lucrurile evoluează atât de bine încât și noi am fost surprinse.

Ioana: Unde vă vedeți peste 5 ani, atât cu Trio Equilibrium, cât și pe plan personal?

Marta: Peste 5 ani, mă văd fix în aceleași locuri: la Avenor și la George Enescu, sperând, desigur, la un nivel din ce în ce mai ridicat și cu deschidere mai mare. Mi-aș dori să-mi continui cariera didactică și să am parte de cât mai multe provocări și colaborări inedite cu diversi artiști. În această meserie nu te poți plictisi niciodată, pentru simplul fapt că nu se termină niciodată ceea ce ai de învățat și ceea ce poți cuprinde.


Comentarii ()

Adaugă un comentariu

Grădinița Școala