17 Nov
2014
Ne dorim o țară de programatori?

Cred că era prin 2012 când am aflat că o fundatie din Estonia a reușit să convingă Ministerul Educației să introducă cursuri de programare în școli, încă din clasa I. La vremea respectivă mă gândeam că este prea devreme; copiii de 7 ani nu pot avea răbdarea sau abilitățile matematice care să le permită să înțeleagă felul în care funcționează o „mașină de calcul” și noțiuni precum algoritmi, funcții, vectori, bucle.

Le-am scris celor din Estonia, cu destul de mici speranțe că îmi vor răspunde, însă nu a trecut o zi și mi-au trimis toate informațiile despre noua revoluție în educație care se întâmpla sub ochii mei. Tiger Leap se numește fundația, iar anul acesta toți copiii din Estonia învață programare la școală datorită lor. La scurt timp după ce Estonia a decis să introducă programarea în școli și Anglia a luat aceeași decizie, Michael Gove, Ministrul Educației declarând că: „elevii vor fi mai bine pregătiți pentru viitor dacă învață limbaje de programare de la vârste fragede”. Dacă aruncăm o privire peste conținutul programei, vom vedea că englezii își propun ca elevii de 5-6 ani să înțeleagă ce sunt algoritmii, cum sunt implementați ca programe pe echipamente digitale, să folosească raționamente logice pentru a deduce comportamentul unor programe simple, să utilizeze tehnologia în condiții de siguranță și respect pentru ceilalți, să păstreze confidențialitatea informațiilor personale. La 13-14 ani elevii englezi vor cunoaște deja 2 limbaje de programare și vor ști să dezvolte aplicații pentru echipamente mobile. Întâmplarea face ca tot o organizatie non-profit să fi atras atenția asupra acestei nevoi, înființând cluburi de programare opționale în școli, cluburi bazate pe voluntariat.

Inițiativele din Estonia și Anglia nu sunt singurele din Europa – pe măsură ce trece timpul, din ce în ce mai multe țări decid să includă programarea în curriculum în așa fel încât toți copiii să aiba acces la aceste cursuri.

Ce face România? Ei bine, dacă veți întreba Ministerul Educației, veți afla că elevii români învață TIC (tehnologia informației și comunicațiilor) încă din școala primară. În realitate, foarte puțini copii au acces la astfel de cursuri, iar TIC este foarte departe de informatică sau programare. TIC te învață cum să utilizezi programe create de alții, programarea te învață să creezi propriile tale programe, propriile aplicații, propriile jocuri. Se învață și programare în România, în liceele de specialitate (mate-info) și într-un mod teoretic, abstract (încă se învață C++ și Pascal). Ar fi și complicat să se studieze altceva, mai aplicabil în industria IT, deoarece nu am avea profesori care să facă asta, așadar ar trebui mai întâi să îi pregătim. Din păcate, în acest moment, nu există o strategie națională pentru încurajarea sau stimularea educației în domeniul tehnologiei, așadar tot inițiativele private sunt cele care au sesizat nevoia și oportunitatea. Astfel de inițiative sunt facilitate de apariția unor platforme on-line pentru copiii de 6-7 ani care își doresc să învețe programare. Una dintre aceste platforme este Scratch, dezvoltată de MIT (Massachusetts Institute of Technology). Scratch este o platformă on-line care îi ajută pe copii să creeze propriile povești interactive, animații și jocuri. Atunci când copiii realizează proiecte în Scratch, ei învață elemente importante de calcul, în același timp gândesc creativ, sistematic și lucrează colaborativ. Platforma este utilizată la nivel internațional în cadrul programelor educaționale care își propun să îi familiarizeze pe copii cu gândirea programatică.

În 2013, după ce fiul meu a participat la Coder Dojo, o inițiativă internațională adusă în România de Claudia Suhov și Bobby Voicu, am decis să organizez cursuri de programare. Coder Dojo se întâmpla o dată pe lună, eu am decis să organizez lecțiile de programare în fiecare săptămână și să construiesc un curriculum unic și actualizat permanent, împreună cu cei de la Romanian Open Source Education (din Universitatea POLITEHNICA din București).

Am numit programul Digital Kids, parafrazându-l pe Marc Prensky care a inventat conceptul de „digital natives” pentru a-i denumi pe cei care nu știu cum arăta viața fără internet. Din februarie 2013, peste 200 de copii s-au perindat pe la Digital Kids, învățând HTML5, CSS, JavaScript, rezolvând exerciții pe Khan Academy sau inventând jocuri în Scratch. Din 22 noiembrie 2014, încă 50 de copii vor începe cursurile Digital Kids cu sprijinului unui grant pe care l-am obținut din partea Fundației Raspberry Pi din Anglia.

Dacă mă uit acum pe piața cursurilor pentru copii, pot să văd că inițiativa noastră a inspirat și alți antreprenori, care au început să organizeze cursuri de programare pentru acest segment de vârstă.

Cu toate acestea, România este încă mult în urma altor state europene când este vorba despre educația în domeniul tehnologiei.

În acest moment, universitățile produc aproximativ jumătate din necesarul de specialiști IT de care piața are nevoie. Este de ajuns să vă uitați pe platformele de joburi ca să vedeți că am dreptate. Paradoxul este că, în timp ce firmele IT nu reușesc să găsească suficienți candidați suficient de bine pregătiți, somajul în rândul tinerilor este de 22 – 23%…

Programatorii sunt printre cei mai bine plătiți angajați din România si au libertatea să lucreze de oriunde, pentru orice angajator din lume.

Wall-Street scria în ianuarie că „Meseria de programator stă în fruntea listelor canalelor de recrutare, companiile duc lupte grele pentru a-i atrage și menține pe specialiști, iar salariile de top pentru această poziție depășesc și de 10-15 de ori venitul mediu al românilor.”

Pentru că am început cu o întrebare, ar fi bine să ofer totuși și răspunsul meu. Nu cred că ne dorim o țară de programatori, societatea este mult prea complexă, iar nevoile sunt prea mari în toate domeniile pentru a ne permite să investim într-un singur tip de competență. Problema este că, de fapt, nu avem vreo strategie pentru niciun domeniu: agricultură, industrie, educație, cultură, servicii – nu știm, la nivel de politici de stat, care ar fi direcția strategică pentru educație și ce ar trebui să învețe copiii nostri pentru a avea succes pe piața muncii viitorului. Estonia, Anglia, au luat deja această decizie și și-au propus să stimuleze educația în domeniul tehnologiei. Nu pentru că își doresc să producă numai programatori, ci pentru că și-au dat seama că în viitor, în orice industrie ai activa, vei avea nevoie de abilități digitale.

România mai are încă multe lucruri de făcut până când vom ajunge din urmă statele care și-au propus deja să devină hub-uri tehnologice. Pași importanți au fost însă deja realizați și am speranța că, în curând, toți copiii din România vor avea oportunitatea de a participa la cursuri de programare, chiar dacă nu vor deveni cu toții programatori.

 

Acest articol este scris cu ocazia „Săptămânii dedicate programării”, un eveniment internațional ce reunește zeci de milioane de elevi care învață tainele limbajelor de programare. „Hour of code” se derulează pe parcursul unei săptămâni, între 8 și 14 decembrie 2014, iar în acest interval, orice ONG, școală, firmă, pot organiza cursuri de programare pentru copii. Avenor College va participa la această inițiativă prin organizarea unui eveniment în cadrul căruia copiii vor efectua exerciții în Scratch și vor afla tainele limbajelor de programare.


Comentarii ()

Adaugă un comentariu

Grădinița Școala