Categorie: Viața școlii

Evaluarea Națională de la clasa a 8-a este „prea îngustă și prea punctuală”, spune ministrul Educației, domnul Daniel David, într-o declarație recentă. În spatele acestei declarații stă o discuție mult mai amplă, care îi privește direct pe copiii: ce măsurăm prin examene și cât din ceea ce sunt ei se vede, cu adevărat, în rezultate?

Raluca Tarcea, Director of Experience & Strategic Development la Avenor College, analizează acest parcurs îngust comparativ cu modelul educațional Avenor – o școală care pune accent pe formarea competențelor reale, înțelegerea conceptelor din spatele învățării și dezvoltarea caracterului fiecărui copil.

O discuție necesară, chiar dacă inconfortabilă

Ani de zile, Evaluarea Națională a fost privită ca un dat. Așa se face, așa am trecut și noi prin examene, așa „s-a obișnuit” sistemul. Două probe scrise, la Limba română și Matematică, decid liceul în care un copil își va petrece următorii patru ani și, de multe ori, traseul său de mai departe.

Declarațiile recente ale ministrului Educației aduc în spațiul public un adevăr demonstrat deja de studii și subliniat în rapoarte de specialitate: Evaluarea Națională, în forma ei actuală, nu mai corespunde nici cu ceea ce promite legea educației, nici cu realitatea europeană. Este un examen cu miză foarte mare, așezat pe o fundație surprinzător de îngustă.

Raportul de diagnoză descrie evaluarea de la clasa a 8-a drept restrictivă, în raport cu competențele pe care ar trebui să le formeze gimnaziul, și cu o miză de selecție disproporționată pentru un moment care încă aparține învățământului obligatoriu. Cu alte cuvinte, transformăm câteva ore de examen într-un moment cu o miză disproporționată pentru un copil de 14–15 ani, de care ajunge să depindă o parte importantă din traseul său viitor.

Două examene versus opt competențe cheie

Legea învățământului preuniversitar vorbește despre opt competențe-cheie pe care școala ar trebui să le dezvolte: capacitatea de a citi, scrie și înțelege un mesaj, competențe în multilingvism, matematică și științe, competențe digitale, personale și sociale, capacitatea de a învăța să înveți, competențe civice și de protejare a mediului, antreprenoriale, culturale și artistice. Despre ele a vorbit recent și Ministrul Educației, domnul Daniel David, invitat la conferința “Ce merită învățat?” organizată la Avenor College. 

Dacă privim onest această listă și ne întrebăm câte dintre aceste competențe se văd într-un examen concentrat pe română și matematică, răspunsul nu este confortabil. Desigur, aceste două discipline sunt fundamentale. Dar ele nu pot, singure, să devină oglinda întregului profil de formare al unui adolescent.

În plus, actualul model de Evaluare Națională nu are corespondent în structura Uniunii Europene. În multe sisteme educaționale, evaluările de final de ciclu includ subteste din mai multe domenii sau formule hibride în care examenul scris este dublat de proiecte, portofolii, evaluări orale, probe practice. Nu există o rețetă universală, însă direcția comună este clară: evaluăm competențe variate, în contexte cât mai autentice, nu doar capacitatea de a rezolva un tip de subiect într-un timp limitat.

Cum se vede totul din perspectiva unui părinte

Pentru părinți, discuția despre Evaluarea Națională nu este una teoretică. Ea are chipul copilului care învață până târziu, al conversațiilor tensionate despre note, al fricii că o zecimală în minus poate închide o ușă. În multe familii, clasa a 8-a devine un fel de tunel îngust, în care totul se organizează în jurul examenului.

În acest context, ideea de a evalua un spectru mai larg de competențe, și nu doar rezultatele a două probe, ar putea face procesul de evaluare mai echitabil și mai aproape de realitatea învățării. Nu în sensul unui examen „mai ușor”, ci al unuia mai corect și mai realist. Copiii nu sunt doar rezultatul unei zile de examen. Ei sunt felul în care gândesc, modul în care pun întrebări, capacitatea de a colabora, reziliența atunci când greșesc, curiozitatea, creativitatea, interesul pentru lume.

Când sistemul de evaluare recunoaște și valorizează aceste dimensiuni, mesajul pe care îl transmite copiilor este diferit: nu ești redus la un punctaj, ci ești privit în ansamblu. Iar pentru părinți, asta înseamnă alt tip de conversație acasă, în care întrebarea „ce notă ai luat?” este completată de „ce ai înțeles?”, „ce ți-a ieșit bine?”, „ce ai vrea să îmbunătățești?”.

Cum arată finalul clasei a 8-a într-o școală centrată pe cei 3C – Competențe, Concepte, Caracter: exemplul Avenor

În comunitatea Avenor, finalul clasei a 8-a pune în valoare învățarea holistică din tot ciclul gimnazial, astfel încât profilul elevului să fie privit cât mai complet, nu doar prin prisma a două probe scrise. Până la finalul gimnaziului, elevii au deja experiența unor evaluări internaționale la Matematică, Științe și Engleză, care verifică înțelegerea conceptelor și capacitatea de a le aplica, nu doar exerciții învățate pe de rost.

La Limba română, ei își construiesc pas cu pas identitatea de cititori și comunicatori: zeci de cărți citite, poezii învățate pe de rost, zeci de prezentări orale pregătite și susținute. Momentul de evaluare finală include, firesc, și dimensiuni care nu pot încăpea într-o lucrare scrisă: claritatea gândurilor, coerența argumentelor, felul în care se aude vocea personală.

La 14–15 ani, capacitatea de a vorbi în fața unui public și de a susține un punct de vedere devine o competență la fel de valoroasă ca analiza unui text literar. De aceea, pentru mulți elevi, experiența discursurilor publice și a prezentărilor susținute în fața colegilor și a profesorilor devine un moment la fel de memorabil ca un examen.

Învățarea nu se întâmplă doar în clasă. Excursiile, proiectele transdisciplinare și activitățile extracurriculare le oferă elevilor contexte reale în care aplică ceea ce învață. De la ieșiri în natură și vizite la muzee, până la proiecte cu impact în comunitate, fiecare experiență contribuie la dezvoltarea lor. Debutul în programul The Duke of Edinburgh’s International Award este un alt pas important: elevii își asumă obiective, își monitorizează progresul și învață responsabilitatea și colaborarea – esențiale pentru zona de caracter.

Curriculumul este adaptat și îmbogățit astfel încât cei trei C – înțelegerea conceptelor (Concepts), formarea și aplicarea competențelor (Competencies) și dezvoltarea caracterului (Character) – să fie prezente în ritmul firesc al învățării, nu doar în momente de evaluare formală. Traseul fiecărui elev este documentat printr-un portofoliu de proiecte și reflecții. Nu este o „mapă de prezentare”, ci un instrument prin care copilul își înțelege parcursul: cine devine ca om și ca învățăcel, ce știe acum să facă mai bine decât în urmă cu doi ani, cum evoluează felul în care gândește și lucrează.

Evaluarea de final de gimnaziu ține cont de trei repere: de unde a pornit elevul, nivelul la care a ajuns și unde poate avansa în mod realist, în funcție de efortul și resursele lui. Nu pune etichete, ci oferă o imagine de ansamblu care îl ajută să facă un pas conștient și asumat către liceu. Abordarea aceasta nu elimină emoția examenelor, dar schimbă perspectiva: de la „trebuie să iau o notă” la „îmi folosesc cât mai bine competențele”. În fond, acesta este sensul real al învățării: progres, claritate și încredere.

Între dorința de schimbare și nevoia de predictibilitate

La nivel național, nimeni nu se așteaptă la schimbări peste noapte. În spatele fiecărei generații aflate în fața Evaluării Naționale există ani de pregătire și planuri de viață, iar instabilitatea ar amplifica anxietatea. În acest punct, există un acord firesc cu ideea ministrului că examenele mari nu pot fi reorganizate brusc, de la un an la altul.

Dar orice nou model trebuie să îmbine două principii: curajul de a recunoaște limitele actualului sistem și responsabilitatea de a construi unul nou în mod predictibil, comunicat din timp. Asta înseamnă pilotări clare, pe cohorte anunțate, timp suficient pentru adaptare, consultări reale cu școlile și profesorii și valorizarea experiențelor în care evaluarea competențelor este deja practică zilnică.

Ce am putea câștiga, pe termen lung, din această schimbare?

Schimbarea felului în care evaluăm nu este un exercițiu cosmetic, ci o repoziționare a valorilor educaționale. Dacă examenul va măsura mai bine competențele relevante pentru viață, câștigul va fi dincolo de admiterea la liceu.

Vom avea adolescenți care își cunosc resursele, care nu se definesc exclusiv printr-o medie și care au exersat, de-a lungul școlii, să gândească, să argumenteze, să creeze și să colaboreze. Vom avea tineri obișnuiți să își seteze obiective, să își urmărească progresul, să înțeleagă că o notă este un reper, nu o sentință.

Pentru părinți, miza reală devine perspectiva: nu doar nota finală, ci traseul copilului, în ansamblu. Cum a crescut în patru ani de gimnaziu? Ce curiozități și-a descoperit? Ce curaj are în fața unui public? Cum reacționează când greșește? La aceste întrebări, un sistem de evaluare mai bogat poate oferi răspunsuri mult mai nuanțate.

O invitație la dialog

Conversația despre Evaluarea Națională este, de fapt, o discuție despre ce fel de școală ne dorim. Tranziția nu va fi simplă, dar faptul că vorbim deschis despre competențe, predictibilitate și aliniere la realitatea europeană este deja un progres.

Ca părinți, putem rămâne informați și implicați. Putem pune întrebări, cere claritate, susține inițiativele care pun în centru copilul, nu doar testul. Ca școală, Avenor va continua să contribuie activ prin disponibilitatea de a împărtăși ceea ce funcționează deja.

În cele din urmă, Evaluarea Națională măsoară un moment, nu un destin. Cei trei C – Concepte, Competențe, Caracter – îi arată copilului cu adevărat drumul: cum gândește, cum acționează și cum se comportă.

„Un profesor bun este acela la a cărui oră elevul poate răspunde la trei întrebări esențiale: ce știu, ce știu să fac și de ce e important ceea ce am învățat.”

Acestea au fost cuvintele prof. univ. dr. Daniel David, Ministrul Educației, invitatul special al celei de-a șaptea ediții a conferinței „Ce merită învățat?”, care a avut loc pe 2 octombrie 2025 la Avenor College.

„Ce merită învățat?” este un proiect educațional și cultural prin care școala aduce în fața comunității personalități marcante ale lumii academice și sociale, în dialoguri menite să inspire reflecție și schimbare. Invitatul principal al primei întâlniri din acest an școlar a fost prof. univ. dr. Daniel David, specialist în psihologie cognitivă la nivel internațional, care a discutat despre cum poate fi relevantă educația pentru viitor și ce competențe trebuie să dezvolte școala.

Educație relevantă pentru viitor

Cum arată o educație relevantă într-o lume în continuă schimbare? Ce competențe îi ajută pe elevi să devină încrezători, flexibili și pregătiți pentru provocările viitorului?

La Avenor College, aceste întrebări stau în centrul dialogului despre învățare. Răspunsurile le căutăm împreună – cu elevii, profesorii, părinții și invitații noștri speciali. Conferința „Ce merită învățat?” a oferit oportunitatea unui schimb de idei despre cum școala poate să dezvolte nu doar cunoștințe, ci și competențe esențiale pentru viață.

Formarea competențelor pentru viitor

Tema conferinței, Despre formarea competențelor în educație din perspectiva științelor cognitive, a subliniat că educația nu înseamnă doar acumulare de informații, ci co-crearea de competențe și abilitatea de a le aplica în practică. Ministrul a prezentat opt competențe fundamentale: limbă și comunicare, multilingvism, STEM, competențe digitale, educație civică, autocunoaștere și inteligență emoțională, spirit antreprenorial și sensibilitate culturală.

„Nu putem ști cum va arăta piața muncii peste 10–15 ani. Dar dacă elevii sunt pregătiți prin prisma acestor competențe, ei vor fi capabili să se adapteze și să-și construiască viitorul.”

Ministrul a subliniat că aceste competențe nu pot fi dezvoltate izolat, ci printr-o abordare integrată, care îmbină cunoștințele declarative (teoria), procedurale (abilitățile practice) și valorile personale. „Un profesor bun este acela la a cărui oră elevul poate răspunde la trei întrebări esențiale: ce știu, ce știu să fac și de ce e important ceea ce am învățat”.

Educația bazată pe valori și cooperare

Pornind de la ideile din volumul Psihologia poporului român, Daniel David a evidențiat importanța valorilor personale și a încrederii colective, explicând cum nivelul scăzut de încredere între oameni limitează cooperarea și construcția de instituții puternice:

„Neîncrederea dintre noi nu ne ajută să cooperăm eficient. Iar pentru că nu cooperăm bine unii cu alții, nu am reușit să construim, în evoluția noastră psihoculturală ca civilizație, instituții puternice. Am preferat să trăim într-o logică colectivistă, în care relațiile interpersonale au prevalat în fața regulilor instituției… Dacă fiecare dintre noi și-ar defini două-trei valori cardinale, viața ar căpăta sens și semnificație. E simplu, nu costă nimic, dar presupune onestitate și coerență.”

O conferință care inspiră

Vizita prof. univ. dr. Daniel David la Avenor College nu doar că a oferit elevilor, profesorilor și părinților oportunitatea de a dialoga cu un expert în științele cognitive, dar a și reconfirmat angajamentul nostru pentru o educație relevantă, centrată pe competențe și valori, care pregătește tinerii pentru provocările viitorului.

 

„La Avenor, intenția este vizibilă în tot – în fiecare decizie, în fiecare relație.”

Așa își începe reflecția Tracey Ezard, expert australian în leadership educațional, despre vizita ei la Avenor College – o experiență pe care o descrie ca „o adevărată lecție despre intenționalitate și sens în educație”.

Articolul său, Intentionality and Purpose in Bucharest, publicat după vizita delegației australiene la București, oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care cultura Avenor este percepută de lideri educaționali dintr-un alt colț al lumii. Vă invităm să citiți articolul integral.

 

O întâlnire între două lumi educaționale

Avenor a avut bucuria de a primi o delegație de lideri educaționali din Australia, aflați într-o vizită de studiu de trei zile la București. Vizita a făcut parte dintr-un program dedicat explorării practicilor educaționale inovatoare din Europa Centrală și de Est, iar Avenor a fost una dintre școlile selectate pentru a ilustra cum arată o comunitate internațională care îmbină excelența academică, dezvoltarea personală și învățarea contextuală.

Delegația, condusă de Anne Knock, PhD, Director: Strategy, Culture and Learning Environment Design la The Learning Future, a reunit directori, coordonatori și formatori din mai multe școli australiene, interesați să descopere modele de educație care pun accent pe autonomie, colaborare și inovație.

Întâlnirile cu echipele de leadership educațional de la Avenor au generat discuții profunde despre cultura organizațională, mediul de învățare și rolul liderilor în formarea unei comunități care inspiră. A fost un dialog autentic între două lumi educaționale care, deși funcționează în contexte diferite, împărtășesc aceleași valori: colaborarea, reflecția și învățarea continuă.

Unul dintre momentele care i-au impresionat cel mai mult pe vizitatori a fost întâlnirea cu elevii de liceu, care au prezentat proiecte create și coordonate chiar de ei: TEDx Youth@Avenor, 24h Business Challenge, Avenor Christmas Charity Fair și parteneriatul cu Tășuleasa Social – toate exemple de învățare prin implicare, colaborare și leadership.

Pentru oaspeții australieni, aceste inițiative au fost o dovadă concretă că spiritul antreprenorial, responsabilitatea socială și învățarea experiențială pot fi cultivate încă din anii de școală.

Avenor, o școală cu sens

Pentru echipa noastră, această vizită a fost o confirmare că direcția în care ne dezvoltăm este una aliniată practicilor internaționale – o educație cu sens, construită pe relații autentice și pe experiențe reale de învățare.

Aceeași impresie este împărtășită și de Tracey Ezard, care descrie Avenor ca pe o școală „unde fiecare decizie reflectă un scop clar și asumat, iar cultura organizațională este impregnată de valori trăite, nu doar declarate”. Ea vorbește despre „energia mediului, bunătatea oamenilor și puterea scopului” ca trăsături definitorii ale comunității noastre.

Reflecția ei surprinde esența unei comunități care a crescut dintr-o viziune curajoasă – aceea de a crea o școală care încurajează autonomia, curiozitatea și inițiativa, oferind fiecărui elev spațiul de a se descoperi și de a învăța prin acțiune.

Ne onorează această perspectivă venită din partea unui expert educațional cu o vastă experiență internațională și ne bucură că am reușit să oferim o imagine fidelă a modului în care, prin intenție și colaborare, construim în fiecare zi învățare cu rost pentru întreaga noastră comunitate școlară.

La Avenor, învățarea este un proces continuu, se face în mod intenționat și este o prioritate nu doar pentru elevi, ci și pentru profesori. Credem că un profesor care continuă să crească, să exploreze și să reflecteze își inspiră elevii să facă același lucru. Excelența pe care ne-o dorim în clasă începe, așadar, cu excelența în formarea celor care stau zi de zi în fața copiilor.

Cum arată, însă, un program de formare care depășește formalul și birocraticul și se transformă într-o experiență reală de creștere? 

Cristina Bumboiu, Curriculum Development and Teacher Training Lead la Avenor, ne vorbește despre prioritățile de învățare din acest an școlar pentru profesorii Avenor și despre modul în care programul de formare se reflectă direct în activitatea de la clasă.

 

Un program de formare diferit

Pornind de la ideea lui Andy Hargreaves – „What we want for our students we should want for our teachers: learning, challenge, support and respect” – echipa Avenor a creat un program de formare profesională (PLD) care pune profesorii în centrul propriei lor călătorii de învățare. Nu este un program formal sau birocratic, ci unul viu, dinamic, construit pentru a răspunde nevoilor reale și diversificate ale colegilor noștri.

Învățare personalizată și aplicată

Un element de noutate la început de septembrie l-a reprezentat  „târgul de cursuri” pe care l-am organizat cu scopul de a le oferi colegilor oportunitatea de a afla mai multe detalii despre cursurile pe care le oferim în acest an direct de la traineri. Fiecare profesor a avut astfel libertatea să aleagă direcția de dezvoltare care i se potrivește cel mai bine. 

Într-un cadru de dialog deschis, trainerii și-au prezentat cursurile pe care le vor susține pe parcursul anului școlar și au răspuns la întrebările colegilor (viitori cursanți). Am creat astfel premisele pentru un parcurs personalizat și relevant. 

Oferta de formare din acest an include șapte cursuri concepute și susținute de colegii noștri, structurate modular și gândite ca unități de studiu pentru profesori. Temele variază de la proiectarea unor module cu impact și aplicarea modelului celor „3C”, la folosirea inteligenței artificiale în planificare, reflecția ca instrument de transformare, abordări inovatoare în predarea matematicii sau proiectarea unor experiențe de învățare mai profunde. 

Noutățile acestui an

Anul acesta, accentul cade pe învățarea bazată pe concepte și pe explorarea unor metode moderne care îi sprijină pe profesori să creeze lecții mai profunde și mai de impact. 

Inteligența artificială devine un instrument de planificare, reflecția este privită ca parte esențială a procesului de învățare, iar pedagogia lecțiilor de 90 de minute este explorată în detaliu. Toate aceste direcții oferă profesorilor ocazia de a-și diversifica competențele și de a găsi noi modalități prin care să-i implice pe elevi.

În centrul programului de formare profesională se află mentorii – profesori Avenor al căror rol este acela de a-i sprijini pe colegii lor să-și identifice zonele cu cel mai mare potențial de dezvoltare și să le transforme în oportunități de creștere. Totul se întâmplă sub umbrela celor „3C” – Învățare Conceptuală, Învățare bazată pe Competențe și Dezvoltarea Caracterului – reperele fundamentale ale modelului educațional Avenor.

Impactul asupra elevilor

Toate cursurile incluse în oferta PLD (Professional Learning Development) din acest an au o componentă practică puternică: ceea ce se învață la curs, se aplică imediat la clasă, iar apoi urmează reflecția și adaptarea. Cred că aceasta este cea mai importantă componentă a programului de formare de la Avenor.

Un profesor care învață mereu transmite elevilor, prin exemplu personal, că dezvoltarea nu se oprește niciodată. În sala de clasă, acest lucru se traduce prin unități de studiu care merg dincolo de transmiterea informațiilor și îi sprijină pe elevi să gândească critic, să reflecteze asupra procesului de învățare, să colaboreze și să folosească responsabil resursele informaționale. Astfel, elevii devin mai bine pregătiți pentru o lume în continuă schimbare. Ne dorim pentru elevii noștri nu doar să facă, ci să știe de ce contează ceea ce fac și cum să se adapteze atunci când contextul se modifică. 

Doar sub ghidarea unor profesori bine pregătiți elevii noștri pot deveni adulți echilibrați, responsabili și capabili să facă față provocărilor viitorului.

Programul STEAM este o inițiativă educațională inovatoare care pune accent pe învățarea transdisciplinară, combinând materiile Design & Technology, ICT, Arts și Drama pentru a dezvolta competențele esențiale ale elevilor. 

Anul acesta, programul se află la a doua ediție, continuând să provoace și să inspire elevii să exploreze și să creeze dincolo de granițele disciplinelor tradiționale. 

Smaranda Nicolau, profesor de Drama și Media Studies, ne împărtășește cu bucurie experiența elevilor de clasa a 5-a în cadrul programului STEAM, un parcurs plin de creativitate, descoperiri și colaborare. În articol, veți descoperi cum micii inovatori au transformat idei în proiecte concrete, explorând cu entuziasm și curaj lumea fascinantă a designului, tehnologiei și artei.

 

Săptămâna trecută am încheiat programul STEAM pentru clasa a 5-a. Programul, intitulat Cum să construiești un alt EU, a ajuns anul acesta la a doua ediție consecutivă. De data aceasta, ne-am bucurat să invităm și părinții, care au putut vedea rezultatele muncii copiilor. Și chiar le-au văzut — aproape 60 de elevi din clasa a 5-a s-au adunat pe terasa clădirii Secondary pentru a-și prezenta proiectele, la care au lucrat pe parcursul anului, la cele patru discipline care formează acest program transdisciplinar: Design & Tehnology, ICT, Arts și Drama.

Robotul și povestea: improvizație și creație

Pentru început, în echipe de câte trei, elevii au pregătit și au jucat scurte scene de improvizație, exersate la orele de teatru. În aceste momente, copiii au imaginat situații simple din viața de zi cu zi, în care trei persoane întâlnesc un obiect extraordinar — un ROBOT. Fiecare echipă a creat propria poveste, propriile personaje și o problemă diferită pe care robotul o rezolvă (sau o complică). Scenele au fost dezvoltate integral de copii, prin improvizație și colaborare.

Ne-am dorit ca părinții să aibă ocazia să vadă acest exercițiu „în lucru” — cu imperfecțiuni, dar creativ și autentic. Unele scene au fost cu adevărat remarcabile, altele simple și eficiente. Cel mai important a fost că fiecare copil a participat, iar tot ceea ce au prezentat a fost creat de ei.

De la autoportret la personaj 3D

La fel de impresionante au fost și exponatele pe care echipele le-au pregătit pentru partea vizuală, în cadrul orelor de Arte. Pornind de la autoportrete, elevii au învățat să creeze design-uri de personaje, ajungând până la modele 3D printabile și chiar figurine în stil Funko Pop inspirate de propria persoană. Exact ca în teatru, punctul de plecare a fost propriul univers — o ocazie rară, la această vârstă, de a se opri și de a explora cine sunt ei cu adevărat.

Când imaginația întâlnește tehnologia

Procesul a continuat apoi pe partea tehnică, prin dezvoltarea abilităților de programare și design, la ICT și Design & Tehnology. Dacă artele încurajează libertatea de expresie și explorarea, ICT ancorează imaginația în posibilități reale. 

Da, este posibil să creezi o mașină care face orice îți imaginezi, dar pentru asta trebuie să poți descompune tot procesul în pași mici, care se interconectează (ICT). Da, este posibil să proiectezi orice, dar trebuie să înțelegi limitele tehnologiei: imprimantele 3D acceptă un anumit format, așa că design-ul trebuie adaptat. Poate că robotul tău ar putea avea brațe de caracatiță — dar probabil nu va putea să le miște eficient.

Realitatea impune limite — dar acestea nu sunt dușmanul creativității, ci cel mai bun aliat al ei. În imaginație, orice poveste e posibilă însă în scenă le punem doar pe acelea pe care toată lumea le poate înțelege.

Input – Proces – Output: o lecție transdisciplinară

Acesta a fost și mesajul pe care ne-am dorit să-l transmitem elevilor prin modulul STEAM de clasa a 5-a. Ne-am propus nu doar să îi ajutăm să înțeleagă concepte și să dezvolte competențe în fiecare disciplină (Ce este codul binar?, Ce înseamnă design de personaje?, Cum funcționează imprimarea 3D?, Cum se construiește un backstory pentru un personaj?), ci și să le arătăm cum să transfere aceste concepte dintr-un domeniu în altul. Chiar dacă toate conținuturile parcurg programa școlară, predarea lor integrată, timp de doi ani, ne-a permis să facem învățarea mai relevantă, mai conectată cu viața reală. Și, în același timp, să le spunem elevilor o poveste a învățării — pentru că noi, profesorii, știm că o poveste bună leagă cel mai bine cunoștințele.

Robotul — o cutie mică, un univers de idei

Povestea STEAM este povestea oricărui proces — începe cu un INPUT. În teatru, inputul pentru o improvizație este de obicei o idee venită din public — un spațiu, o relație între personaje. În informatică, inputul pentru comportamentul unei mașini este codul. Aceste tipuri de input, privite mai atent, sunt similare: și oamenii primesc „coduri” care declanșează acțiuni.

Urmează apoi un PROCES — integrarea inputului. În arte, procesul este învățarea treptată, prin practică, până când mâinile, vocea și corpul pot da viață imaginației. Este un drum de încercări și erori.

În design și informatică, procesul înseamnă înțelegerea capacităților tehnologiei și traducerea ideilor în limbajul potrivit — fie că este un fișier pentru imprimanta 3D, fie că este un cod care face robotul să execute o acțiune.

În cele din urmă, povestea se concretizează în OUTPUT — iar acesta a fost rezultatul pe care i-am invitat pe părinți și colegi să îl descopere: prezentarea muncii elevilor după un an de învățare.

Produsul final: un mic robot capabil să reacționeze la prezența omului din fața lui — își mișcă brațele, corpul și își exprimă „emoțiile” printr-un ecran LCD și un difuzor. De multe ori, copiii proiectează piese 3D uimitoare, așa că robotul devine cu adevărat simpatic — pentru ei și pentru părinți.

Dar, la final, robotul nu este decât o cutie mică, cu piese care se mișcă. De fapt, acesta este și motivul pentru care îl îndrăgim și mai mult: prin simplitatea lui, ne reamintește un adevăr esențial despre învățare. Ce se vede din învățare este adesea foarte puțin. Învățarea reală, acele rețele complexe și fascinante de cunoștințe care se formează în timp — nu le putem vedea, pentru că ele sunt ascunse într-o altă cutie mică, dar infinit mai valoroasă: creierul unui copil. Cu propriile inputuri, procese misterioase și minunatele idei creative pe care le aduce în lume — cum am văzut, într-o dimineață de miercuri, pe terasa din fața cantinei liceului.

Le mulțumim copiilor pentru că au acceptat provocarea noastră, tuturor celor care au fost prezenți și, bineînțeles, echipei de profesori care a făcut totul posibil (în ordine alfabetică): Victor Bratu (ICT), Salih Gokcel (Design&Technology), Bogdan Topîrceanu (Arts), Vlad Oancea (Drama).

Pentru tinerii absolvenți care se pregătesc pentru o carieră în educație și pentru profesorii aflați în primii ani la catedră, începutul poate fi copleșitor. Din păcate, pregătirea pentru realitatea din clasă este adesea insuficientă, iar confruntarea directă cu aceasta vine fără un ghid clar, fără repere și fără un sprijin constant.

Tocmai de aceea, la Avenor am creat „Profesori pentru Profesori” – un program de pregătire și mentorat dedicat celor care își doresc să transforme această meserie într-o adevărată profesie, care va intra începând din această toamnă în cel de al 3-lea an de implementare cu succes.

APLICAȚI ACUM PENTRU PROGRAMUL PROFESORI PENTRU PROFESORI

Căutăm specialiști care predau la gimnaziu și liceu, dar și profesori pentru învățământul primar, care să ni se alăture în anul școlar viitor, oameni motivați care caută un cadru în care să se dezvolte și să devină profesioniști în educație. 

Aflați detalii despre procesul de recrutare AICI.

 

Ce este programul „Profesori pentru Profesori”?

Un program de formare profesională și mentorat, cu durata de doi ani, remunerat, dedicat cadrelor didactice aflate la început de drum – fie că este vorba despre absolvenți ai liceelor pedagogice, studenți în an terminal sau licențiați care au finalizat modulul psihopedagogic. 

Programul oferă sprijin concret în activitatea la clasă, mentorat permanent, formare continuă și o perspectivă aplicată asupra profesiei didactice, într-un mediu internațional și colaborativ.

La Avenor, educația de calitate este o misiune asumată, iar dezvoltarea profesională a cadrelor didactice este privită ca un proces care necesită sprijin, colaborare și îndrumare. Din această convingere s-a născut un cadru sigur și generos, în care profesorii aflați la început de drum pot învăța, experimenta, greși și evolua.

Ce aduce în plus acest program?

Mai mult decât un simplu stagiu de practică, „Profesori pentru Profesori” este o experiență completă în cadrul unei școli internaționale private, cu standarde ridicate și o echipă formată din peste 100 de profesori români și internaționali, cu experiență în sisteme educaționale diverse. Participanții au ocazia să colaboreze direct cu acești profesori, să observe lecții, să predea în echipă alături de mentori din cadrul Avenor și să beneficieze de feedback constant, personalizat și orientat spre dezvoltare.

”Programul „Profesori pentru Profesori” a fost un punct major de cotitură în cariera mea didactică. Prin intermediul lui m-am dezvoltat profesional foarte mult, mi-am perfecționat metodele de predare și modul de a interacționa cu elevii. Predau fizică conform curriculumului britanic, iar prin acest program de mentorat am descoperit și mi-am însușit strategii inovatoare pentru a explica mai ușor conceptele complicate și pentru a face lecțiile mai atractive și interactive.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest program a fost atmosfera de colaborare, accesul la resurse variate și sprijinul constant din partea unor profesori experimentați. Acest proces de ghidare continuă m-a ajutat enorm să am mai multă încredere în mine și să devin mai competent, lucru care s-a văzut în experiențele de învățare și în rezultatele elevilor mei.” – spune Andrei Vasiliu, Profesor de Fizică, beneficiar al programului Profesori pentru Profesori.

 

Ce înveți, concret?

• Cum să planifici lecții reușite, adaptate nivelului elevilor;
• Cum să gestionezi o clasă diversă și să construiești relații autentice cu elevii;
• Cum să creezi resurse educaționale atractive și eficiente;
• Cum să colaborezi în echipă, într-un ecosistem educațional complex;
• Cum să transformi provocările de zi cu zi în oportunități de învățare.

”Pe parcursul celor doi ani, „Profesori pentru Profesori” a fost pentru mine o experiență valoroasă de formare profesională, plină de lecții importante și de provocări.

În primul an, am avut ocazia să asist la ore la mai multe discipline, ceea ce m-a ajutat să înțeleg diferite stiluri de predare. A fost o experiență necesară pentru un profesor la început de drum, dar și o provocare – aceea de a mă adapta rapid la fiecare abordare. Spre finalul anului școlar, am început să predau în echipă alături de profesorii de istorie, ceea ce mi-a oferit primele experiențe reale atât de predare, cât și de lucru în echipă.

În cel de-al doilea an, am preluat complet responsabilitatea pentru propriile ore de istorie, lucru care mi-a permis să mă concentrez mai mult pe elevi și să-mi conturez un stil propriu de predare. Chiar dacă nu am mai asistat la fel de mult la orele colegilor, m-am bucurat în continuare de sprijinul și de ghidarea lor.

Dacă ar fi să rezum această perioadă, aș spune că mi-am consolidat încrederea în propriile metode și am devenit cu adevărat responsabilă pentru evoluția elevilor mei.” – spune Oana Otveș, Profesor de Istorie, participant în program.

 

Ce ne diferențiază?

În multe școli, profesorii debutanți sunt lăsați să se descurce singuri din prima zi. La Avenor, credem că profesorii buni se formează împreună, în comunități de practică.

Programul urmează formatul și standardele programelor de pregătire a profesorilor debutanți din Marea Britanie și cuprinde:

• Experiență într-o școală internațională – formare continuă la clasă;
• Activități de predare simultană împreună cu un profesor cu experiență; 
• Cultivarea abilităților necesare pentru crearea de resurse educaționale și planuri de lecție;
• Asistență la ore și feedback constant din partea mentorilor; 
• Posibilitatea de prelungire a activității educaționale în cadrul școlii și după încheierea programului.

La finalul celor doi ani, participanții pot aplica pentru o certificare internațională recunoscută în Marea Britanie, deschizând astfel drumul către o carieră globală în educație.

”Simt că, treptat, mi-am câștigat respectul elevilor – iar faptul că mulți dintre ei vin cu drag la orele de Geografie este, pentru mine, una dintre cele mai mari bucurii. Din când în când, primesc și mesaje de la părinți, care îmi spun cât de mult le plac copiilor lecțiile mele. 

Am început să simt că lecțiile mele devin tot mai vii și mai interesante, atât pentru elevi, cât și pentru mine 🙂 …

În esență, mesajul meu este unul de recunoștință – pentru tot sprijinul oferit profesorilor tineri și fără experiență. De prea multe ori, în anunțurile de angajare, vedem menționat că „experiența este obligatorie” – dar cum poți căpăta experiență dacă nimeni nu îți oferă o șansă? Începutul carierei vine cu provocări pe care puțini le văd. Deși e o perioadă frumoasă a vieții, este și momentul în care simți că ești aruncat direct în mijlocul lucrurilor, fără prea mult sprijin sau pregătire.

Mă consider extrem de norocoasă că nu a trebuit să trec singură prin toate acestea.” – spune Cosmina Costache – profesor de Georgrafie, stagiar al programului Profesori pentru Profesori.

Cui se adresează programul?

Căutăm:

• Profesori pentru învățământul primar, dedicați și curioși;
• Profesori de Matematică, Economie, Informatică, Limba engleză și alte specializări pentru gimnaziu și liceu;
• Absolvenți sau studenți care au finalizat modulul psihopedagogic (nivel 1).

Mai multe detalii despre program și despre modalitatea de aplicare, se regăsesc AICI.

Unde se desfășoară programul?

Programul are loc în campusul Avenor College din București – un spațiu modern, dotat cu facilități de top, care susține colaborarea, creativitatea și dezvoltarea profesională. Este un mediu care provoacă și, în același timp, oferă sprijinul necesar pentru a construi o carieră solidă în educație.

***

Avenor College este o instituție educațională non-profit, o școală internațională bilingvă ancorată în cultura românească. 

Avenor College are dublă acreditare, atât în sistemul românesc (ARACIP) cât și în sistemul britanic, British School Overseas (BSO), reprezentând Department for Education (DfE) din Marea Britanie.

Co-creăm pentru fiecare dintre elevii noștri între 2 și 18 ani experiențe de învățare stimulante care le formează competențele pentru viitor. Viziunea noastră este să creăm un reper educațional pozitiv și inovativ în România.

Misiunea Avenor este să formeze liderii viitorului, provocându-i pe elevi să-și descopere calitățile și talentele, să-și creeze propriul traseu de învățare și să-și contureze propriul viitor. 

În educația timpurie, mediul joacă un rol esențial în formarea competențelor fundamentale ale copilului. De la autonomie și siguranță de sine, la abilități sociale, motrice și cognitive – toate pot fi cultivate în mod natural prin experiențe directe, autentice, în aer liber. 

La Grădinița Avenor, spațiul exterior este conceput ca un mediu de învățare integrat, în care fiecare element este gândit să susțină etapele de dezvoltare ale copilului. Aflăm mai multe despre cum spațiul exterior poate fi o resursă educațională care contribuie la dezvoltarea fizică, emoțională și socială a copiilor de vârstă preșcolară de la Cristina Farcaș – Deputy Head of Nursery (Cașin).

 

În ultimii ani, cei mai mulți copii se nasc și se dezvoltă în medii foarte controlate, din păcate, de multe ori hiperprotective: părinți sau bunici grijulii peste măsură, materiale și construcții „100% sigure”, nenumărate spații interioare de joacă, tot mai puține oportunități pentru ciclul încercare–greșeală–o nouă încercare, precum și o expunere excesivă la activități statice, considerate „mai sigure”, precum ecranele, televizorul sau fișele. Printre efectele acestor medii se numără deja, vizibil, apariția mai multor frici sau, la polul opus, un nivel scăzut de anticipare a pericolelor și a dimensiunilor spațiale, ezitarea în luarea deciziilor, frustrarea și stângăcia în gestionarea relațiilor cu ceilalți – ca să nu mai vorbim despre efectele sedentarismului.

La Grădinița Avenor, natura este o valoare care ne definește și este parte din soluția pe care filosofia noastră educațională o propune familiilor care ne încredințează copiii. Construirea curriculumului include elemente intenționate și structurate legate de pedagogia în afara sălii de clasă: tematici specifice, excursii, timp de învățare în aer liber, experiențe din viața reală etc.

Cel mai frecvent contact direct cu natura are loc zilnic, timp de cel puțin o oră, chiar în spațiul exterior atașat fiecărui sediu. Curtea noastră nu este doar un spațiu de joacă, ci este gândită cu atenție ca o sală de clasă sub cerul liber, unde joaca liberă – inclusiv cea care implică un dram de risc – sprijină dezvoltarea fizică, cognitivă, emoțională și socială.

Sistemul de joacă de tip role-play, cu tobogan, panouri de cățărare și zone senzoriale cu matematică și muzică, este un magnet pentru povești. Aici, doi copii pot deveni exploratori ai junglei, în timp ce alții lovesc cu bețele un panou care vibrează. Astfel, își dezvoltă motricitatea grosieră, gândirea logică, empatia și colaborarea. Adulții sunt atenți să-i supravegheze pe cei mai mici, însă o fac mereu cu tact, fără a interveni excesiv, lăsând spațiu pentru libertate de exprimare și creativitate.

Traseul de echilibru și aventură le oferă celor mici ocazia să-și depășească fricile și să-și dezvolte musculatura. E un loc unde își spun unii altora „Hai că poți!”, iar atunci când cineva cade, îl ajută să urce din nou. Sunt momente esențiale pentru construirea încrederii în sine și a rezilienței. Chiar și cei mai mici dintre ei, sub 3 ani, atent supravegheați de educatori, reușesc să se bucure de mici realizări.

Unul dintre cele mai îndrăgite elemente este tiroliana, destinată grupelor mari pentru uz independent, dar și celor mai mici, supravegheați individual de către adulți. Pe lângă râsetele care o însoțesc mereu, ea devine un exercițiu complex de coordonare, echilibru și curaj. Copiii decid singuri când se simt pregătiți să se dea, iar ceilalți îi încurajează sau îi așteaptă la capăt cu aplauze. Este un moment de autonomie personală, asumare a riscurilor și susținere între prieteni.

În Mud Kitchen sau în zona de Arts & Messy Play, joaca devine o explozie de creativitate. Copiii gătesc „ciorbe de noroi” pentru colegii lor sau pictează direct pe hârtie, pe mâini sau chiar pe pietre. Aceste momente încurajează exprimarea liberă, dezvoltarea motricității fine și o relație pozitivă cu greșeala – pentru că aici nu există „prea multă murdărie”, ci doar descoperiri.

Traseul senzorial barefoot le oferă celor mici o experiență tactilă completă – de la pietre netede la scoarță de copac sau nisip. Este un exercițiu excelent pentru conștientizarea propriului corp, reglarea emoțiilor și calmul interior. Adesea, copiii se amuză comparând senzațiile: „Aici înțeapă!”, „Aici e moale ca un nor!”.

În Căsuța piticilor, copiii negociază „cine e familia, cine vine în vizită”, dezvoltând vocabularul, regulile sociale și empatia. În același timp, bicicletele și mașinuțele sunt o sursă constantă de mișcare și autonomie – „Facem parcare aici?” „Hai să mergem la benzinărie!”. Astfel, se întăresc mușchii mari, se învață despre spațiu și viteză, dar și despre respectarea unor reguli comune.

Suntem mândri de modul în care am reușit să întâmpinăm cele mai multe dintre nevoile de dezvoltare ale copiilor de la 2 la 6 ani prin toate elementele aduse împreună în spațiul exterior al grădiniței noastre. Reușim astfel să formăm atât abilitățile esențiale vârstei, cât și să-i provocăm pe cei care pot și vor mai mult. Suntem pregătiți, în spiritul celor mai moderne tendințe educaționale outdoor, să răspundem specificului și neurodiversității noilor generații de copii.

În ultimele săptămâni, ministrul Educației, Daniel David, a adus în spațiul public una dintre cele mai lucide și oneste poziții referitoare la sistemul de evaluare din România. Spunea, așa:

„Nu este corect ca examenul de evaluare în clasa a VIII-a să acopere doar două materii și, pe baza celor două materii, să ai traiectoria de viață, de liceu, stabilită.”

Această observație deschide o discuție necesară și urgentă despre felul în care evaluăm elevii și despre cât de mult reflectă examenele parcursul lor real de învățare.

Diana Segărceanu, fondator Avenor College și lider educațional cu aproape două decenii de experiență, explică în articolul de mai jos despre cum funcționează, în practică, un sistem educațional care pune cu adevărat copilul în centrul său. Un sistem care privește evaluarea ca parte a procesului de învățare, nu ca un punct final, și care sprijină adolescenții să se dezvolte în ritmul lor, cu încredere și claritate.

 

Pentru mine, această declarație a fost mai mult decât binevenită. A fost semnalul că, în sfârșit, în fruntea educației avem o voce care cercetează, ascultă, înțelege și are curajul să spună lucrurilor pe nume. O voce academică, dar profund umană.

Cred că Daniel David este cel mai bun ministru al educației pe care l-am avut până acum – pentru că vede sistemul în ansamblu, dar nu uită niciodată impactul asupra fiecărui copil.

De ce nu funcționează Evaluarea Națională?

Ca om care conduce de aproape 20 de ani o școală, pot spune că Evaluarea Națională are două probleme mari:

🔹 Este superficială

Evaluează doar două discipline – română și matematică – ignorând complet celelalte competențe esențiale pe care un copil ar trebui să le dobândească până la finalul gimnaziului. Nu reflectă realitatea învățării și nici potențialul real al copilului.

🔹 Este o sursă de stres și traume

Pentru că această evaluare decide singură admiterea la liceu, pune o presiune enormă pe copiii de 14 ani și pe familiile lor. Devine un moment de anxietate colectivă, cu efecte pe termen lung asupra stimei de sine și a motivației pentru învățare.

Ministrul a descris acest fenomen foarte bine: „De Evaluarea Națională depinde viața ta și atunci părinții se adaptează la un sistem educațional distorsionat.”

Soluțiile există. Și funcționează.

La Avenor College, am căutat o alternativă. Pentru că am trăit direct, alături de elevi și părinți, efectele acestui sistem. Și pentru că știm că se poate altfel.

Elevii noștri susțin examenele IGCSE (International General Certificate of Secondary Education) la finalul învățământului general obligatoriu (la 16 ani). Este un model internațional, bine structurat, care evaluează elevii la cel puțin 8 discipline – inclusiv două materii vocaționale, alese de ei.

Este o evaluare riguroasă, dar echilibrată. Oferă o imagine clară a ceea ce știe și poate un copil, la o vârstă potrivită. Nu îl reduce la o notă. Nu îl definește prin două materii. Și – cel mai important – nu produce traume.

IGCSE încurajează cultura generală, gândirea critică, autonomia. Îi provoacă pe elevi să-și asume drumul lor, nu să învețe „pentru examen”.

Avem nevoie de o schimbare profundă în educația românească. Nu doar de reglaje fine.

Adevărul e că nu putem construi un sistem educațional relevant dacă nu ne uităm onest la ce nu funcționează. Iar Evaluarea Națională, așa cum este ea acum, este doar vârful icebergului.

„Evaluările naționale nu sunt suficient de informative. Nu poți promova opt competențe-cheie și să evaluezi doar două” spune Daniel David.

Este momentul să recunoaștem că problema este sistemică. Și că viitorul copiilor noștri nu poate aștepta.

Dacă vrem o educație mai echitabilă, mai profundă și mai umană, trebuie să avem curajul să schimbăm. Nu doar să ajustăm. Să învățăm din modelele care funcționează deja și să construim, împreună, o alternativă reală pentru toți copiii din România.