🎈 Open Day@Avenor Nursery – Hai la joacă, sâmbătă, 4 octombrie! 📍Str. Alexandru Constantinescu, nr. 65 (zona Cașin) 👉🏻 Apasă aici pentru înscriere!

Grupul lui „600”

Când vedem un grup de copii, ce vedem? Ce simţim? Ce respirăm? La ce ne gândim?

Ştim că ceea ce le oferim, felul în care îi privim…trasează direcţia în care ei vor creşte. Deci, îi vedem frumoşi? Gălăgioşi? Curajoşi? Harnici? Talentaţi? Neobosiţi? Obositori? Inteligenţi?

Puterea unui grup de copii este o vorbire care răzbate din dinamica jocului, a zburdălniciei, a dorinţei de libertate şi afirmare, a setei de cunoaştere şi a amuzamentului!

Recent, clasele a IV-a au sărbătorit primele 600 de zile de şcoală din viaţa lor. Numărăm şi sărbătorim zilele de şcoală întrucât ştim că viaţa este formată din momente şi amintiri. Momentul a fost o ancoră în timp şi am pus la cale o şezătoare. Nu orice şezătoare! Ne-am aşezat la „umbra lui 600”. Ne-am gândit la noi, la cele 600 de zile de şcoală şi la tot ce au adus ele.

Pentru că am petrecut fiecare sută de zile împreună, în acest moment am decis să avem şi o carte în care să ne lăsăm descoperiţi! Puterea, dinamica şi frumuseţea unui grup sunt date de activităţile individuale şi comune realizate zi de zi. Am crescut împreună din prima zi de şcoală, din 2 septembrie 2012. Ne-am cunoscut la ore, în pauze, în excursii, în sala de mese, în clasele noastre, la întâlnirile de luni dimineaţă. Multe activităţi am realizat împreună: am citit în biblioteca şcolii, am făcut ore de sport, am vizitat muzee şi clădiri importante din Bucureşti, am mers la târguri de carte, am făcut excursii în ţară, am serbat zilele de şcoală, am jucat în piese de teatru, am râs, am întrebat, am rezolvat situaţiile apărute, am împrumutat cărţi, am făcut matematică, am curăţat pădurea, am fost la film, am colindat de Crăciun, am serbat Ziua Naţională a României, am făcut lecţii practice, am învăţat unii de la alţii.

Fiecare elev a scris o poezie şi o povestioară prin care a arătat ce vrea şi ce poate acum. Toate creaţiile lor se găsesc în carte, prima carte de grup, autorii fiind elevii claselor a IV-a Alfa, Delta şi Omega. Cu emoţie au citit o parte a creaţiei personale şi au ascultat ceea ce colegii au scris. Să fii în mijlocul lor, să vezi toată bucuria în momentul în care cărţile au ajuns în mâinile lor, asta este puterea pe care ei o dau înapoi lumii. Cartea cu 127 de pagini conţine şi câteva poze făcute în timpul activităţilor din clasă, din excursii, din vizite. Găsim în carte lumea lor: prieteni, mama, tata, căţelul, excursia, matematica, limba română, limba engleză, profesori, teme etc.

Cu fiecare proiect comun al grupului de elevi, ne dorim că ei să îşi dezvolte abilitatea de a vorbi în public şi de a ajunge să exprime clar şi coerent orice ar avea de transmis lumii. Creştem și pentru copii comunicarea în limba română este o prioritate.

Avem deja un ritual al sărbătoririi zilelor de şcoală: momentul de reflecţie, tortul aniversar și evenimentele specifice fiecărei sute de zile împlinite.

Un grup de copii ne ajută să întrevedem viitorul. Copiii de 10 ani pot atât de multe, sunt atât de curioşi, au atâtea jocuri de jucat, atâtea zâmbete de dat încât este important să le fim alături, să îi îndrumăm, să ne aşezăm cu ei în lumea lor. Lumea lor este în creaţie, are potenţial să transforme viaţa.

Emoţiile lor sunt legate de tot ce fac zilnic, iar momentele capătă valenţe de eternitate: o carte citită, un exerciţiu terminat, o problemă rezolvată, un caiet nou, o lecţie cu multe întrebări, ieşitul la tablă, curiozitatea, scrisul de mână, o alergare în curte, o glumă bună, un rol într-o piesă de teatru, o poezie scrisă, mirosul de cerneală, dorinţa de afirmare, o explicaţie dată unui coleg, jocul de rol, excursiile etc.

Aşadar cartea „Şezătoare la umbra lui 600” reprezintă încă un pas, o dovadă că, încă de la vârste fragede, copiii pot face lucruri care rezistă în timp! Să le acordăm încredere, sprijin şi timp să lucreze la împlinirea aspiraţiilor şi viselor deja conturate.

Mitul Eminescu – construcție și deconstrucție

S-au stins surlele și trâmbițele de la celebrarea lui Eminescu de 15 ianuarie. Mediul virtual, cu precădere blogosfera și Facebook, a fost invadat de fotografii duioase, versuri, sentințe, ozanale sau simple clișee de gândire.

M-am gândit în acest context postaniversar să fac, cu toată răspunderea, o recomandare de lectură incitantă, lămuritoare. Este vorba despre cea mai recentă lucrare publicată de istoricul Lucian Boia, apărută în toamna lui 2015 la editura Humanitas: Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea și desfacerea unui mit. Pentru început mărturisesc că m-am apropiat cu reticență de „filolog” de acest titlu. Nu-i așa? Noi, filologii, avem monopol absolut pe informația și judecățile de valoare din ograda noastră. În plus, deși sunt o cititoare pasionată a cărților lui Boia, nu socotesc că toate cele pe care    le-am citit (nu puține!) sunt de aceeași valoare. Firește, în portofoliul unui autor atât de prolific se pot refugia și cărți mai puțin profunde, discutabile ca modalitate de dezbatere sau abordare. De bună seamă, și editura care îl găzduiește de ani buni pe Boia a speculat comercial imaginea propriului autor, fabricând cărți pe subiecte care puteau fi epuizate printr-un eseu sau articol de lungime medie.

Pe scurt aceasta a fost abordarea cu care m-am apucat, pe 31 decembrie 2015 de cartea despre Eminescu a lui Lucian Boia. Cu tot cu seara feerică de Revelion la Viena, cu tot cu plimbarea prin natură de a doua zi, pe 1 ianuarie seara am terminat volumul cu un sentiment de mare bucurie intelectuală. Demersul autorului este unul de mare curaj, pe un teren în continuare inflamat de porniri totalitar-mitologizante sau contestatar infantile: viziunea echidistantă a istoricului asupra felului în care s-a construit mitologia lui Eminescu odată cu ultimele decenii ale secolului IX, ca și asupra deconstrucției acestui mit. Atenție, deconstrucția nu înseamnă dărâmare, demolare, ci, precum gestul cu care rupem petalele unei flori, desprinderea, palier cu palier a tuturor etapelor, ideilor vehiculate, mentalităților care au condus la identificarea lui Mihai Eminescu în imaginea generică de poet național (și universal, spun mulți). Eminescu, „românul absolut” citează Boia care îl menționează și pe Constantin Noica prin formularea „Eminescu – omul deplin al culturii românești”.

Autorul procedează mergând pe filierea istoriei receptării operei lui Eminescu, inițial printre contemporani, ulterior în posteritate. Accentele și accesele de adorare și contestare coexistă încă din timpul vieții. Aflăm astfel că destui comentatori îi reproșează lui Eminescu debutant stângăcia versurilor, stâlcirea voită a limbii și rimei din considerente prozodice, ruperile și licențele pe care și le permite cu naturalețe. Până la descoperirea Postumelor și a vuietului creat în urma lor, volumul „Poezii” a fost frământat, interpretat și răstălmăcit. Cu excepția poziției echilibrate a lui Titu Maiorescu și a câtorva junimiști, auditoriul epocii vede în Eminescu, fie un versificator de geniu, fie un oportunist al rimelor, fie un mare român, fie un literat fără zel patriotard, fie un contestatar ateu, fie o personalitate îmbibată de religiozitate. Și totuși, plecând de la singurul volum antum, Eminescu nu îi este nimănui indiferent. După sfârșitul dramatic, încet-încet, dar nu foarte încet, aura poetului capătă cadențe mitologice. Descoperirea postumelor și receptarea de către marii critici (Ibrăileanu, Călinescu, Vianu) deschid nenumărate făgașe ca figura poetului, acum național, să fie confiscată și folosită vremelnic de către toate ideologiile secolului XX: sămănătoriștii în frunte cu Nicolae Iorga îl păstoresc vreme de decenii. Ceea ce se consideră a fi românism-creștinismul lui Eminescu este închiriat de extrema dreaptă mergând până la legionari. Sinistra perioadă comunistă timpurie conservă un fragment din „Împărat și proletar” făcând din Eminescu un militant stângist și luptător pentru drepturie celor obidiți. Așa l-am învățat și eu pe Eminescu în anii de generală, cu o profesoară dogmatică și tristă! Naționalismul protocronist cu accente daco/tracomane, încurajat de Ceaușescu și continuat cu vehemență după 89 îl folosește simultan ca punct de origine și destinație finală. Apar în trombă și conspiraționiștii: Eminescu victima intereselor marilor puteri avându-l pe Maiorescu mână criminală, Eminescu – premergătorul relativismului einsteinian și al fizicii cuantice.

Așa se construiește un mit. Apar, cu precădere în anii din urmă, contestatarii hipsteri care își clamează plictisul și dezabuzarea în fața marelui mit. Generații de copii continuă presate și îndoctrinate cu pre-judecăți de valoare, clișee de gândire reiterante. Doamnele de română ridică ochii de pe volumul de poezii ca la o icoană și dictează introduceri în care nu lipsesc formule ca „Luceafărul poeziei românești”, „cel mai mare poet” și alte câteva. Ce înțeleg elevii noștri contemporani din orele de română dedicate poetului nostru național? Ce putem face, noi, cei care nu ne dorim decât deconstrucția acestui mit, iară nu dizolvarea lui? Cartea lui Lucian Boia postpune o parte din întrebările acestea fundamentale. Răspunsul nu se găsește decât în echilibru: al ideilor, al aprecierilor, al adjectivelor. În cele din urmă, sunt de acord cu autorul, la rândul său influențat de discursul clasic-judicios al lui Tudor Vianu. Eminescu este în primul rând un poet de geniu cu o mare forță a ideilor și o muzicalitate încântătoare a versurilor. Eminescu tălmăcit, și, au fost sute de demersuri, nu spune mare lucru. Eminescu este un mit național.

We are 100%!

Avenor College is proud to be a Gold member of the British Council Addvantage Partnership Programme for registering Cambridge English candidates for the ESOL (English for Speakers of Other Languages) examinations. Each year, we enter our students for YLE examinations, and as they get older, they work their way up the scale.

The results at Avenor College have always been good, and this year was no exception. We are proud and pleased that 100% of candidates from our school who entered for KET, PET and FCE examinations before the Christmas break passed with flying colours. In fact, two Avenor College students achieved 100% in their individual examination scores; which is both exceptional and unusual.

Here is the breakdown for each level:

KET PET FCE
100% pass-rate 100% pass-rate 100% pass-rate
80% Distinction 63% Distinction 35% Grade A
15% Merit 27% Merit 50% Grade B
5% Pass 10% Pass 15% Grade C

 

Particular congratulations go to the English teachers, Andrei and Diana, who prepared the students for these exams. As a department, I think we can all be proud when we see results like these, which reflect not only the hard work and achievement of our students, but also validate the teaching and departmental collaboration which goes on day to day.

We are very proud of our students, and congratulate them on their success. To achieve such high marks in these challenging examinations, at such relatively young ages, is phenomenal. We should bear in mind that PET is actually baccalaureate level for Romanian schools, and that FCE is broadly equivalent to IGCSE English as a Second Language in international schools.

The English department is committed to offering interesting, varied lessons, where skills of each and every student are developed, but, as we say in English, the proof of the pudding is in the eating! We have our proof and we are very happy to see these results.

Știați că Eminescu…

,,A fost viu,/viu,/pipăibil cu mâna”

Din decembrie 2010, ziua din ianuarie în care s-a născut Eminescu a devenit și Ziua Culturii Naționale. Semn că, dincolo de timp și de opinii, el este unul dintre scriitorii care ne reprezintă.

Uneori, portretul făcut de urmași e copleșitor și intimidant; se organizează aniversări mai mult sau mai puțin festive, dar poate că o apropiere autentică de el ar trebui să plece de la versurile pe care i le-a dedicat un alt poet, Nichita Stănescu:

„Atâta să nu uitați:

că el a fost viu,

viu,

pipăibil cu mâna.”

Am adunat câteva informații biografice pentru a compune portretul unui om, mai mult decât al unui poet național și pentru a vă provoca să vă gândiți la Eminescu și dintr-o altă perspectivă.

Știați că…?

Este al șaptelea dintre cei 11 copii ai soților Gheorghe și Raluca Eminovici, un copil destul de energic: ,,care se urcă pe șură și se ascunde în casă prin lăzile cu lumânări, care încalecă pe câine și atacă gâștele, care fuge de acasă cu zilele răscolind pădurile și stânele sau scapă de la joacă venind pe jos și trebuie să fie alergat călare pentru a fi prins, din zburdălnicia căruia talentul și imaginația vor scoate mai târziu un mare poet al naturii.”

,,Ocolind pe frații săi – care, mai mari, se plimbau călări pe moșie – și chiar pe copiii de țărani, el bătea bucuros satele, lipsind uneori, spre supărarea părinților, câte o săptămână de acasă. Neastâmpărat din fire, cu o carte și doi-trei covrigi, el dispărea de acasă înfundându-se prin codrii din împrejurimile Ipoteștilor.”

,,În anul școlar 1858-1859 (clasele primare), Eminescu se clasifică al 15-lea printre cei 72 de colegi. Elevul era silitor, avea purtări bune și aplecare la învățătură, socotea mulțumitor și scria așijderi, dar mai ales era strașnic la limba română.”

,,Spirit inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre, Eminescu nu e în liceu un școlar strălucit. În primul rând nu se împăca cu matematicile și de aceea se învoise cu C. Ștefanovici, care a și devenit profesor de matematici, ca acesta să-i facă temele, iar el să-i spună povești. În schimb, la limba română și la istorie era tare. Citea pe înfundate, închis în casă, cărți din biblioteca școlii sau de la profesorul său, Aron Pumnul.”

Câștigând complicitatea celui care îl supraveghea în clasă, petrece cu un bun prieten, Stefanelli, ora de carceră pe care acesta o primise ca pedeapsă la școală. Îi aduce covrigi și, după ora de detenție, se duc la joacă pe maidanul din apropiere, unde să bătea mingea și chiar era să fie bătut măr de ucenicii care voiau exclusivitatea terenului, fiind într-un permanent război cu elevii școlii din apropiere.

În 1866, la 16 ani, publică, în revista ,,Familia”, poezia De-aș avea; Iosif Vulcan, redactorul, îi schimbă numele de familie, din Eminovici devenind Eminescu, fără să îl întrebe pe autor; tânărul debutant acceptă, însă, această modificare, bucuros să-și vadă versurile în revistă. Are multe nume și supranume, trece de la Mihail la Mihai, un bun prieten îi spune tandru Eminache, Veronica îl numește Eminul meu, iar el însuși semnează în gazete E., M.E., Censor, Fantasio, Harțag, Nemesis, Sodescu sau Varro.

La 16-17 ani, știa pe dinafară strofe întregi din Alecsandri, poetul lui favorit, și din alți poeți români, vorbea perfect nemțește și avea oarecare elemente și de gramatică franceză, fără să mai pomenim de frumoasa limbă românească cu care îi uimește pe elevii din Blaj.

Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali, apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I.L. Caragiale. Ca adult, va fi director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziar.

În decembrie 1883, la 33 de ani, îi apare volumul Poezii, cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu, singurul volum tipărit în timpul vieţii.

 

Bibliografie

  1. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu
  2. Pârvulescu, În intimitatea secolului 19

                                                                                                                                                              Marilena Șerban

Our Dojo story

Class Dojo is a simple, safe classroom management tool that helps teachers encourage students in class, and easily communicate with parents. It is without any doubts one of the teachers’ favourite classroom tool!

We use Class Dojo because managing our classrooms is easier than ever before. We can encourage students with positivity without taking away from class time, and parents are kept in the loop automatically. What I would like to point out is the fact that when using Class Dojo we encourage not only positive behaviour but also academic performance. Every day we give feedback to students for skills such as participating, working hard, original ideas, speaking English, good answers, being creative and persistent. Students love getting this sort of positive feedback. Our relationships with parents are much stronger now and they also love Class Dojo. They can sign in and see how their child is doing anytime as progress updates are automatic! We can instantly message with parents, including sharing photos from class. Having parents on board is extremely helpful for me and my students!

Here are a few messages that I personally received from them:

“Thank you for this initiative!!! It is great to see parents invited to join this platform … I know my son and his colleagues love everything related to Dojo – how they win / what they win etc. I believe you are motivating kids in a fascinating way!”

“Having a dialogue between the teacher and the parent is very helpful in understanding various situations and reacting properly, and Class Dojo certainly helps here!”

For different reasons, some people are not in favour of using reward systems in children’s education. Some parents may say that with or without Class Dojo children will still be on task, participate and work hard because they are curious and have an innate desire to learn. I couldn’t agree more! At the same time, we are all different, we have different learning styles, we enjoy different activities, we have different hobbies, we are unique! When different beautiful characters meet five days per week in the same place, having the same learning goals, classroom management skills are essential to the smooth and efficient running of any classroom. Teachers do their best to inspire their students to love learning, to help them realize their full potential so they can grow up and be the greatest people they can be. I cannot imagine a single parent who would want anything different for his child. Therefore, as we all have the same aim when it comes to our children’s education, I invite both parents and teachers to trust each other when it comes to deciding what is best for their children at home and at school.

Class Dojo is not about giving children something for nothing it is about praising and encouraging them to perform. With Class Dojo children feel recognized, stay engaged and have a lot of fun together!

Vremea campionilor de cursă lungă

A doua zi după Moș Nicolae, școala noastră a avut parte de câteva ore magice, de parcă s-ar fi dat – deja – semnalul Sărbătorilor de iarnă aducătoare de surprize și de vise împlinite. Prin gentilețea lui Florin Segărceanu, ne-a pășit pragul un mare campion al tenisului mondial, Horia Tecău, invitat pentru câteva ceasuri la Avenor College.

O să fac o confesiune: sunt foarte greu de intimidat de obicei; ei bine, când am dat cu ochii de Horia, m-am fâstăcit ca o junioară cerând un autograf de la vedeta de rock preferată. Știam despre el câteva generalități de prin media dublate de câteva informații pe care le-am obținut când a trebuit să mă gândesc la cuvântul de prezentare a lui Horia în fața Școlii. Mi-au dispărut pe loc spontaneitatea, abilitățile speculative și doza de șarm care îmi ies în momente publice. Un tânăr înalt, frumos dăltuit, cu un chip luminos și un zâmbet frumos. Comunicare degajată, fără nicio umbră de infatuare, fără accente de vedetă, de prea-personalele ”eu”, ”mie” și ”pe mine”. Horia se întorsese cu puțină vreme înainte din orașul natal, Constanța, unde poposise drept în mijlocul copiilor din școala unde a făcut primele opt clase. Vorbind despre timpul petrecut între atâția copii, am simțit nu doar emoția, ci și respectul pe care tenismenul le nutrește pentru instituția școlii, și am apreciat asta.

Pe terenul acoperit, grupați pe clase, îl așteptau două sute de copii frenetici. Emoția se simțea, din toate părțile. În grupul de profesori inevitabilele considerații despre aspectul mai mult decât agreabil al campionului nostru, normal.

Am dat start evenimentului și, după ce, îndemnat de Florin, Horia a povestit despre copilărie, ucenicie în sport de performanță, efort, sacrificii, dar nerecurgând la evocări patetice, a urmat una dintre cele mai drăguțe secvențe ale zilei: întrebările copiilor. A spart gheața Laura de la V omega, urmată de alții, la început timizi, pentru că trebuiau să vină până la microfon și să se prezinte în fața tuturor, apoi tot mai curajoși și mai nerăbdători. Se pune o întrebare, apoi alta, urmată de o a treia, întrebări pertinente, nuanțate, dificile uneori. La un moment dat Horia exclamă cu năduf jucăuș: “Parcă ați pregătit întrebările astea cu ajutorul profesorilor!“ Evident, nici vorbă de așa ceva, dar întrebările copiilor erau realmente de o profunzime și un simț al situațiilor de viață năucitoare!

A urmat o secvență ruptă ca dintr-un film despre visele și visurile sportivilor de performanță. Șapte din elevii noștri care fac tenis la nivel profesionist au făcut câteva schimburi de mingi cu Horia. Vorbesc de micii campioni Alexandra, Sara, Eva, Andrei, Vlad, Iris și Maria. Elevii noștri, foarte emoționați, și-au dat drumul cu o forță și o determinare care ne-au impresionat pe toți. Au jucat pe rând cu Horia, ”furând” când și când câte un punct de la campion spre delectarea publicului. Iar tie-break-ul jucat la dublu mixt a reprezentat deliciul suprem! Să nu uităm, Horia Tecău este numărul unu mondial la tenis, la dublu. O categorie super specializată, cerând abilități speciale: empatie față de partenerul de joc, simțul situației, comunicare. Mult mai multe decât în alte forme de sport. Iar Horia a dovedit că este, și în această frumoasă ocazie de cunoaștere, un dublu impecabil. A jucat la dublu cu noi toți, de aceea ne-am simțit implicați, valorizați și respectați. Așa că Horia Tecău este un campion și la meciul dublu pe care viața îl joacă în permanență între exteriorul și interiorul fiecăruia dintre noi.

Nu pot să închei fără să evoc un episod final al vizitei sale: după ce acordă două sute de autografe pe mingi, pe mâini, pe carnețele, pe mini-postere și mulțumește nu numai lumea prezentă, ci și prietenii sau frații absenți la întâlnire, Horia dă să plece. Îl aștepta un program făcut pe minute și, a doua zi, un zbor în Statele Unite. Extras cu greu din “ghearele” simpatiilor populare, Horia se trezește fix în fața porții Școlii cu un autocar plin de copii, elevii noștri de la clasele mici, descinsi din Teatrul Țăndărică. Moment în care este literalmente țintuit la gard de o învățătoare entuziastă și mai semnează încă un teanc de afișe. Nu a putut și nu a vrut să refuze. Chapeau!

Memories of an unforgettable week

An account of the first Avenor exchange visit to King Edward VI School, Bury St Edmunds 

No sooner had we arrived at the hotel than a bunch of smiling teens accompanied by Ms. Shelley greeted us, later followed by Mr. Burton – a small gesture that made all the difference and broke the ice for us to have not only an enriching and rewarding week but also a fun one. We all attended a wide range of classes, from computing and maths to politics and personal development, from psychology and debate to PE leadership, French, textiles and cooking; thus being lucky to catch a glimpse of the school’s values, focus and strategies and of the local flavour and rhythm of life.

If I were to sum up this week in a few words they would be- warm and helpful people everywhere who made things unforgettable for us.

Here are a few thoughts from our students:

“Thank you for helping us have such a good time there, I hope you will enjoy it here the same” – Damian

“I really liked that the kids were very friendly and I can’t wait for them to come”- Luca

“The trip to England was amazing. We had so much fun, we met people and visited Bury St. Edmunds. The other students were very nice, and the school was so cool! I can’t wait to see them again” – Maya

“This might sound absurd, but the weather was perfect”- Selin

“I really liked the trip to England. It was a great new experience and the students from King Edward were really friendly and kind. I can’t wait for them to come here, at Avenor!” – Ana-Ilinca

“The trip to England was really nice, I had lots of fun and I look forward to their visit in March”- Anna

“I enjoyed most the extra activities such as bowling and sightseeing”- Alex

“I really liked the people, the hotel and the campus”- Mihai

“I loved the classes we attended and the activities in town”- Maria

“I liked it how everyone was polite and friendly and I wish everyone the best of luck”- Florin

We all got a great deal from this visit to England and we are looking forward to welcoming the King Edward students and teachers when they come to Bucharest in March.

Generozitatea se exersează

Dacă vrei să ai un copil generos, fii tu primul lui exemplu. Învață-l ce înseamnă să dăruiești, să fii tolerant, să te pui în locul celuilalt. Dăruiește-i tu aceste lecții de viață!”

Pentru că îmi doresc aceste lucruri pentru copiii mei, m-am oferit voluntar în grupul care se ocupă de Proiectele de Caritate ale comunității Avenor.

Vineri, 13 noiembrie 2015, de ziua Ziua Mondială a Bunăvoinței, am pornit împreună cu un grup de 40 de părinți și copii de la Avenor într-o excursie ce urma să aducă bucurie și zâmbete unor copii nevoiași. Am dus cu noi foarte multe cadouri pregătite cu drag de familii din comunitatea Avenor.

Destinațiile noastre au fost două grădinițe din Jud. Vâlcea, în satele Dezrobiți și Urși. Ne-am propus să ajutăm aceste comunități cu lucrurile de care aveau nevoie, dar și să le aducem un strop de culoare, “dăruindu-le” picturi pe pereții claselor de studiu.

Am reușit să planificăm detaliile logistice încă din autocar și ne-am organizat în două echipe, câte una pentru fiecare grădiniță. Fiecare echipă a avut alături câte o persoană talentată și creativă: Adriana Scripcariu a coordonat pictura realizată la grădinița din Urși, iar Angela Bontaș ne-a ghidat în realizarea picturii de la grădinița din Dezrobiți.

Gazdele noastre erau emoționate, curioase, vesele și … foarte mici. Copiii de grădiniță au luat masa de prânz împreună cu copiii nostri. Între timp, noi, adulții, am descărcat și organizat donațiile aduse pentru ei. După prânz, micuții din Vâlcea au plecat spre casele lor, iar noi, adulți și copii, am rămas să le pictăm clasele.

Eu și băiețelul meu am făcut parte din echipa de la Dezrobiți. Pictorița noastră, Miss Angela, a schițat împreună cu elevii de la Avenor planul picturii murale pe care urmau să o facă.

Copiii și-au dorit să picteze Copacul Recunoștinței, un desen inițitat și creat de Eva de la clasa a V-a omega. Eva a desenat prima dată acest copac la începutul anului după ce s-a întors din excursia de la Urși. A fost impresionată de povestea copiilor pe care i-a cunoscut atunci și a decis că dorește să îi ajute cu banii din pușculița ei. A fost încurajată de cei din jur și a pictat un borcan cu acest copac, denumindu-l Borcanul Recunoștinței. Borcanul acesta a devenit pușculița clasei ei, iar banii donați de Eva și de către colegii ei au ajuns la copiii din Vâlcea. Ușor, ușor, copacul Evei a devenit copacul copiilor de la Avenor, identificându-l cu ușurință în proiectele de caritate ale comunității noastre.

Pentru că afară era o zi superbă de toamnă târzie, copiii s-au bucurat de soare și de peisajul frumos, plecând într-o mini-drumeție. Între timp, noi, adulții, am finalizat Copacul Recunoștinței. După câteva ore, peretele grădiniței a prins viață. Văzând bucuria de pe chipurile copiilor noștri la vederea picturii terminate, am fost convinși că ne-am îndeplinit obiectivul de a aduce zâmbete la grădinița din Dezrobiți.

Copiii noștri au avut ocazia să învețe alături de părinți ce înseamnă generozitatea, ce înseamnă să dăruiești și să îți accepți semenii necondiționat.

Raluca Iacobiță – mama lui Leon de la I alfa

Cetățeni de nădejde la pupitrul României

A sărbători pe cineva, înseamnă că te-ai oprit un moment, te-ai gândit cu drag, plănuieşti să îi faci un bine, o surpriză, îi urezi „La mulţi ani!”… așa arăți, în cel mai simplu mod, că-ţi pasă!

Ziua Naţională a României nu trece niciodata neobservată. Trăind, muncind, iubind, învăţând în România, actul de a te opri un moment şi a-i adresa un gând bun, o urare, devine un gest de respect, de apreciere, de recunoştinţă a ceea ce eşti şi a ceea ce vrei să devii în sânul comunităţii.

Elevii claselor a IV-a au realizat un exerciţiu de vorbire în public, fiind pentru câteva momente, în rolul de „Cetăţeni de nădejde la pupitrul României”. De unde a pornit ideea şi cum creştem români de nădejde:

  • Anul acesta, în 24 ianuarie, am făcut o vizită la Palatul Parlamentului şi acolo, în Camera Deputaţilor, elevii au avut ocazia să stea pe scaunele din tribună, au stat la pupitrul de unde se ia cuvântul în şedinţe. Încă de atunci, ne-am dorit să facem un joc de rol, la un pupitru, la o tribună. Tot atunci ne-am dat seama că sloganul „ În unire stă puterea” spune un mare adevăr.
  • La şcoală, îi ajutăm, îi îndrumăm pe elevi, să înveţe să îşi asume responsabilităţi, să înţeleagă că fiecare gest, fiecare faptă, fiecare vorbă contribuie la viaţa socială. Da, chiar şi elevii au viaţa lor socială şi deja încep să înţeleagă cum funcţionează societatea şi că fiecare individ are rolul lui.
  • A-i ajuta pe copii să ia decizii în viaţa lor, a gândi ceea ce fac, a exprima ceea ce cred, ceea ce simt, îi ajută pas cu pas, să devină cetăţeni responsabili, oameni de nădejde ai ţării.
  • A îmbrăca portul tradiţional este un act de mândrie patriotică şi o apreciere a frumosului care durează.
  • Elevii au creat câte o poezie şi câte o povestioară dedicate României şi oamenilor care au marcat cultural şi politic viaţa românilor. Găsim în aceste creaţii bucurie, admiraţie, întrebări, aprecieri, umor şi intenţii pozitive.
  • Pe rând, elevii au urcat la pupitru şi şi-au prezentat creaţiile – un pas important în dezvoltarea abilităţii de a vorbi în public. Apoi, ei au spus ce anume ar face, ce anume ar îmbunătăţi în viaţa românilor, dacă ar fi la conducerea unei instituţii de stat.
  • Am urat României „La mulţi ani!” şi am cântat imnul ţării, precum și cântece patriotice.

Evenimentul în sine a fost ca un moment de reflecţie, un moment de bucurie, o altă întâlnire reuşită a tuturor elevilor claselor a IV-a.

Ne dorim să îi creştem frumos şi vrem ca fiecare eveniment din viaţa românilor să fie trăit conştient şi să avem elevi implicaţi, care stiu că şi ei construiesc lumea în care trăim.

The 3 Rs for a Harmonious Home: Rules, Routines and Room

Harmony within our own homes seems to be somewhat of a Holy Grail, especially when we have pre-school children in our families. The natural state of mess, noise and high level of energy which contributes to the healthy development of toddlers sometimes contradicts the parents’ wishes of peace, quiet and harmony.

But rest assured, all hope is not lost, because harmony goes hand in hand with structure and predictability. You might say that all children need love and freedom to explore the world around them, but freedom in the absence of limitations has a way of turning into a never-ending chaos.

So, where do we go from here? Combining rules and routines, on one hand, and consistently encouraging independent behaviours in your child, on the other hand, can result in some well-deserved peace of mind for you as parents. Now remember one essential aspect: consistency glues harmony right on the relationship between children and parents.

When you feel like you know everything there is to know about your own child (their needs, hopes, wishes, likes, dislikes, and motivations), I challenge you to think of yourselves at your child’s current age: How were you? What did you look like? Were you talking? Did you have a daily schedule? Who was the most important person in your world? What rules did you follow at home? Did you have time to play by yourself? Some call it profound empathy. I call it nurturing parenting.

Based on the assumption that if you know what your child needs, you can better tend to his/her needs by designing reasonable rules and logical routines, it really helps to place yourself in his/her shoes once in a while.

Ambushing your child with a lot of rigid rules will create blockages, rather than offer the structure needed to grow and develop. So, one way of going about it would be to involve your child in creating family rules, as well as the consequences of breaking those rules. If you are wondering what you can make rules about, here are some topics: daily routines, safety, behaviour, and manners. You can have ‘do’ rules, ‘don’t’ rules, ground rules and situational rules to make your everyday life manageable.

When talking about daily routines, they are nothing more than a comprehensive and predictable schedule for you and your toddler. Before making your child’s daily routines think of your own and try to blend them in together with theirs.

In case you have forgotten: your needs are as important as your child’s needs, so be kind to yourself! Some needs which have to be considered in building daily routines are sleep, eating, use of the toilet, independent play time, playing together with others, and quality time between children and parents.

In conclusion, brainstorming a set of basic household rules with all the members of the family is not so difficult after all. Following them through, applying the mutually agreed consequences and adjusting them depending on the different stages of development your child experiences will, for sure, keep you busy!

And last, but not least: give children the space they need to exercise their independence within safe boundaries, as this is the freedom they feel comfortable with at this age. Have a safe journey on your way to family harmony and positive discipline!