Cum devii un profesor care are rezultate excelente cu toții elevii din clasă? Cu dragoste, respect și încredere, spune Mihaela Ancuța, Mathematics Curriculum Leader la Liceul Avenor. Dar, înainte de toate, e nevoie de o doză imensă de pasiune și dedicare pentru această meserie.
Vă invităm să aflați mai multe dintr-un nou interviu din seria despre pasiunile și talentele membrilor comunității noastre, inițiată de Ioana, elevă în clasa a 12-a la Liceul Avenor.
Ioana: Spuneți-ne câteva cuvinte despre Mihaela Ancuța. Cum v-ați prezenta?
Mihaela Ancuța: Sunt o persoană care încearcă mereu să fie cu zâmbetul pe buze. Reușesc acest lucru mai ales la școală, deoarece aici uit de toate celelalte lucruri și mă încarc cu foarte multă energie pozitivă de la elevi și de la colegii mei. Mai pot să spun despre mine că sunt foarte pasionată și devotată meseriei pe care mi-am ales-o și simt că nu obosesc niciodată. Tot timpul aș vrea să fac mai mult, singurul inconvenient pe care îl am fiind timpul. Mă consider o persoană sinceră, dar diplomată, care își recunoaște greșelile atunci când le face și care încearcă tot timpul să învețe din ele pentru a fi mai bună data viitoare. La fel îi încurajez și pe elevi: să își recunoască greșelile și să facă tot posibilul ca să umple acele goluri, să le corecteze pentru viitor. Sunt o persoană empatică, care se emoționează ușor atunci când situația este sensibilă, dar nu consider acest lucru un defect, ci dimpotrivă – o calitate. După părerea mea, când oamenii sunt așa înseamnă că le pasă de ce este în jurul lor, iar atunci când îți pasă, nu faci nimic care să strice ce te înconjoară.
Ioana: De unde vine pasiunea pentru matematică?
Mihaela Ancuța: Pasiunea pentru matematică vine de la profesoara mea din clasa a 8-a, care îmi părea o persoană misterioasă. Țin minte că avea ochelari și că voiam să arăt și eu ca ea, așa că i-am spus mamei mele că nu văd prea bine și că trebuie să merg la control. Nu o să uit când am fost la medic că mă gândeam ce fac, pentru că o să mă controleze și o să vadă că eu, de fapt, văd, dar am decis, într-un final, să stau cu ochii fixați pe un bec pentru mai mult timp, poate mi se întâmplă ceva. După, a trebuit să stau cu capul la aparat și mi s-a spus că parcă la un ochi am 0.25 și eu spuneam că “da, da, așa este!”. Îmi amintesc că mi-am luat ochelari să arate la fel ca cei ai doamnei profesoare, dar nu vedeam bine cu ei să merg pe stradă. Ca să pășesc pe trepte, îmi ridicam ochelarii, așa, puțin de pe nas, ca să văd unde să calc. Mă deranjau, dar nu am spus nimănui adevărul.
Pasiunea pentru matematică, prin urmare, vine de la această profesoară din clasa a 8-a. După aceea, am avut norocul să am o altă profesoară la liceu, care m-a inspirat foarte mult, iar acest lucru a făcut ca pasiunea mea pentru matematică să continue. Iar pasiunea pentru școală, pentru a fi profesor, a apărut înainte de pasiunea pentru matematică. Am identificat-o foarte devreme, când simțeam că îmi place foarte mult să scriu la tablă. Țin minte, chiar în clasa întâi, nu aveam burete cu apă că să ștergem tabla, așa că mi-am scos batista din buzunar și am udat-o că să fac tabla frumoasă. Eram pasionată să scriu cu cretă și în afara școlii. Aveam acasă o cutie de carton pe care scriam, ștergeam cu apă, așteptam să se usuce, și scriam din nou. Mai scriam și pe ușa de la camera mea și apoi ștergeam repede, ca să nu vină mama să vadă, deși câteodată chiar dacă spălam, rămâneau urme albe. Și normal că scriam și pe pereți. Îmi plăcea să le explic altora diferite lucruri. Aveam personaje imaginare cărora le “predam”.
Ioana: Cum vă simțiți în comunitatea Avenor, atât ca profesor, dar și ca mamă?
Mihaela Ancuța: Mă simt excelent – fericită și împlinită! Simt că este un loc în care pot să cresc și să evoluez, pot spune că Avenor mi-a dat aripi. Iar pentru copilul meu, consider că este cea mai bună școală pe care o puteam alege. El este foarte mândru că face parte din comunitatea Avenor.
Ioana: Aveți rezultate excelente cu absolut toți elevii dumneavoastră. Care este secretul reușitei?
Mihaela Ancuța: I simply love them! Ce se ascunde în spatele acestei expresii ține în primul rând de relaționarea cu elevii, de respectul pe care îl arăți lor –pentru că de-abia atunci poate să fie reciproc – și de o bună organizare, ținând cont că timpul este limitat (de obicei, când te pregătești pentru un examen, nu ai la dispoziție decât un an, poate doi, sau chiar doar câteva luni). Desigur că de la această planificare te poți abate în cazuri excepționale. Încă un factor sunt așteptările ridicate, dar și faptul că atunci când identific în clasă elevi care nu au încredere în ei sau elevi despre care poate alții cred că sunt mai slabi, îi tratez la fel ca și pe cei mai avansați elevi din clasă. Tratându-i la fel, le crește stima de sine și vor face tot posibilul să nu te dezamăgească. Asta înseamnă că vor învăța și vor obține rezultate foarte bune.
Există și o poveste în biografia lui Thomas Edison care spune că, într-o zi, acesta vine acasă și îi dă mamei sale un bilet de la școală. Mama lui l-a citit cu voce tare deoarece acesta voia să știe ce scrie pe hârtie: ”Fiul dumneavoastră este un geniu. Școala noastră este prea slabă pentru el și nu are suficienți profesori care să-l învețe. Vă rog, ocupați-vă dumneavoastră de el”. După mulți, mulți ani, Edison găsește bilețelul pe care, de fapt, scria: ”Fiul dumneavoastră este bolnav mintal. Nu mai are voie să intre în școala noastră”. Acesta este secretul: să-i încurajezi pe elevi!
Ioana: Ați avut și aveți contact cu ambele sisteme educaționale (Cambridge și românesc). Care sunt avantajele și dezavantajele fiecăruia?
Mihaela Ancuța: Aș grupa această comparație în două părți: școala gimnazială și liceu. Pentru gimnaziu, elevii din sistemul românesc învață lucruri mai aprofundate decât în sistemul Cambridge. Acesta poate fi și un avantaj, deoarece cunoștințele sunt mai multe, dar și un dezavantaj pentru că poate acestea sunt învățate mecanic, forțat, și noțiunile nu sunt înțelese foarte bine. Însă, în sistemul Cambridge, copiii învață lucruri aplicate, pe care le pot utiliza în viața de zi cu zi. De obicei nu intră foarte mult în detalii, însă noțiunile sunt foarte variate.
La liceu, în sistemul românesc, elevii sunt obligați să studieze matematică, dacă sunt pe profil real. Pe de altă parte, în sistemul Cambridge, ei își aleg materiile, iar asta presupune că elevii au pasiune și aptitudini pentru disciplina respectivă. Acest lucru este mai ușor și pentru profesori, deoarece aceștia vor lucra cu copii care își doresc să fie acolo, dar și pentru elev, pentru că este înconjurat de persoane cu aceleași pasiuni. Conținutul Cambridge A Level este superior bacalaureatului românesc și consider că are mult mai multe avantaje din punctul acesta de vedere.
Ioana: Cum vă petreceți timpul liber?
Mihaela Ancuța: Încerc să petrec cât mai mult timp cu copiii mei, bineînțeles. Ei fiind încă mici, doresc să se joace foarte mult și facem multe activități împreună – jocuri, dansăm, cântăm, ne prostim, ne distrăm. Când nu sunt copiii, îmi place să caut informații, explorând YouTube, internet, pentru că doar atunci am timp să fac aceste lucruri. Îmi place să mă interesez despre ce se întâmplă în alte școli (bineînțeles că focusul meu este tot pe lucruri legate de sistemul educațional). De asemenea, o altă prioritate este dezvoltarea personală. Am fost și merg în continuare la multe conferințe despre care aflu pe internet. Recent am fost la o conferința despre “How to raise amazing kids” și mi-am luat notițe ca apoi să dau share la informații prietenelor mele și tuturor celor care consideră că au nevoie. Desigur că aceste workshop-uri la care merg sunt și despre educația părinților, dar și pentru profesori. În timpul liber, deși nu o fac foarte des, îmi place să merg și la cumpărături. Nu îmi place să gătesc, dar să fac curățenie, da – mă relaxează.
Ioana: Sunt curioasă acum, după ce mi-ați povestit despre cea mai recentă conferință la care ați mers, “how do you raise amazing kids”?
Mihaela Ancuța: The same way in which you raise amazing students! Iubindu-i, având încredere în ei, respectându-i, evitând să te superi pe ei și învățându-i să înțeleagă din greșelile lor. Nu trebuie niciodată să te comporți superior lor, să pretinzi că ești mai deștept ca ei, ci trebuie să le fii mereu alături în procesul de învățare, gândind în același timp și ținându-i de mână ca aceștia să crească, atât emoțional cât și fizic.
Ioana: Comunitatea Avenor s-a extins și în comunitatea cartierului Greenfield. Știu că ați luat decizia recent să vă mutați aici, cum simțiți legătura dintre aceste două comunități?
Mihaela Ancuța: Este cea mai bună decizie pe care am luat-o. Sunt foarte încântată că locuiesc atât de aproape de școală. Timpul acum nu mai este o problemă, ajung în câteva minute la școală și astfel am timp și de alte lucruri – nu mai pierd cele 4 ore pe zi pe care le petreceam pe drum înainte. Mă bucură și faptul că atunci când ies la cumpărături, pe stradă sau în parc cu copiii, mă întâlnesc cu cineva cunoscut. Mă mai văd elevii și când sunt pe balcon, le fac cu mâna când trec prin fața blocului. Îmi place că mă uit pe geam și văd școala, când mă întorc seara din oraș îmi întorc capul să verific dacă e totul în regulă – dacă sunt luminile stinse, etc. Per total, este excelent, îmi place foarte mult!
La inițiativa Mihaelei Ancuța, a apărut 𝗠𝗔𝗧𝗛-𝗟𝗬-𝗡𝗘𝗪𝗦, prima revistă de matematică Avenor, coordonată de o echipă de elevi de la clasele de gimnaziu și liceu.
Puteți citi toate numerele revistei aici.
Maria: Cum ați reușit să găsiți atâția voluntari interesați să vă ajute ?
Titus Ahciarliu:
Am început să mă antrenez de performanță abia în septembrie 2020, odată ce m-am și mutat la alt club ecvestru. Curând mi-am dat seama că nu e deloc același lucru cu a mă antrena doar de plăcere o dată pe săptămână, cum făceam înainte. În echitație, trebuie în primul și-n primul rând să înțelegi mentalitatea calului. Sub tine se află un animal de 550 de kilograme, care gândește complet diferit față de oameni. Trebuie să fii în control fără a fi impunătoare, trebuie să fii relaxată, dar atentă la tot ce mișcă și trebuie să continui chiar dacă îți este frică.
