The 11th edition of Work in Progress

Last week we celebrated the 11th edition of Work in Progress, the biggest and most beloved art exhibition in our school. Ever since November, our students from primary and middle school made use of their creativity in various multidisciplinary activities. This year, our main focus has been Design in its various forms.  

Students from middle school learned how to create clothes from scratch – they learned how to use a sewing machine, experimented with decorating techniques and prepared a fashion show in which they presented their final products.

Students from primary school created a pastry shop – they imagined, designed and built a product from idea to its physical form, using both analog and digital techniques and software. They experienced both digital 3D modeling, clay modeling, and 3D printing bringing together both analog and digital means of production.

It was also a great opportunity for our high school students that study Art and Design to share their projects.

Here are some words from our teachers:

Andreea Geamănu: This year’s challenge was to get all students excited about fashion design and the process behind creating a piece of clothing. All the pieces in this fashion collection were entirely created by our middle school students, from choosing the fabric, understanding how to use a sewing pattern, assembling all pieces using the sewing machine, experimenting with decorating techniques and creating the overall look. Each class created at least one item of clothing or accessory and every student had a contribution to this process. If you look at the displays next to the mannequins, you will see that there was a complex creative process behind this final product, a series of drawings, collages, magazine inspiration and you can also see some of our middle school students in the middle of the action. 


The students from the Printmaking Club came up with a big challenge for themselves: to find as many ways as possible to use stencil art, a very versatile technique that they learned during our lessons. They are proposing an interior design and fashion design approach and they created a thematic wallpaper, tapestry, curtains and an outfit, all with the “Tropical” theme in mind. They decided on the theme, chose the elements, cut out the stencils and proceeded to print different types of materials. When you visit the minipark art station, expect to see a wide range of materials and get transported right away to an exotic resort. While you’re there, don’t forget to take a look at the artworks created by the Book Illustration Club.


The students from the Book Illustration Club found themselves in a fantasy world, where Santa lives in Greece and plant pots play the guitar. They created 3D paper illustrations based on the surrealist short stories imagined by students at the beginning of the school year during the art lessons. They chose to use this medium because they considered it a little different than the usual illustration style they see everywhere. Together with the illustrations, you can also see some typographic experiments. The students wrote the surrealist short stories letter by letter on paper using wooden letters traditionally used in letterpress machines. 


Bogdan Topîrceanu: Before we get into the theme of this year’s exhibition, we think we must clarify the reasons behind this year’s endeavor. Usually, Work in Progress displayed an array of expressive and colorful fine art drawings and paintings. This year though, we thought we might switch gears in order to show that art can be more than just a relaxing activity. 


We often fail to conceive just how important drawing and art are in everyday life, because we are used to seeing art as only something hanging on the walls of a gallery. That is what we are taught, through the prism of the institutional theory of art: that art is dependent on an art audience and an art space. But “art” is only a word which we started using 500 years ago, during the Renaissance. And drawing and craftsmanship have been present in the human experience way before that. 


The oldest intentional drawings made by Homo Sapiens go back to roughly 73.000 years ago, but the oldest drawing traces go back to roughly 500.000 years ago, to Homo Erectus. Drawing has shaped the human brain in ways that might not be evident at first, but which unravel at a more serious scrutiny, by being one of the first technologies developed by our minds. And yes, we said technology, for it is the basis on which mathematics was first developed, and further on, written language, two of the main elements of human science, knowledge and ultimately civilisation. Drawing is the means through which our brains manage to turn physical elements into abstract concepts, around which we can more easily wrap our minds around. And thus, we do not think it is a coincidence, that all, and we mean ALL human made objects rely on a drawing, or a mental image of the future object we are going to build. You see, drawing is not only a sketch on a white paper, but a mental blueprint for objects not yet in existence. 


Society regards the activity of art making as a child’s play, and easily dismisses artistic endeavors as unserious and maybe even pretentious, in the face of more “serious” fields, such as science and technology, regardless of the fact that both heavily rely on drawing and imagery in order to further their development. Art, theory and technology all are interwoven, and cannot exist one without the other. And this is something that we strongly believe we as teachers should highlight in our classes, in order for students to understand how the elements of our world connect to each other, and understand that what they learn in an art class, is not only a therapeutic activity, but can become a useful tool for testing and developing their own ideas.

And this brings us to the second part of this explanation.


This idea of art, theory and technology as a single organism permeated into this year’s activities. While imagining the curriculum for 2022, we had this idea of teaching entrepreneurship using art. And what better way of doing that if not by challenging the students to imagine their own brand and business. Thus students were able to gain real world skills, which they can also use outside class, and even further on, when they grow up. As we experimented in the past 2 years, children can learn in parallel how to develop both analog and digital skills in resolving the same tasks, thus gaining better control over both the immediate reality and also the digital tools at their disposal.


While brainstorming ideas for what type of business might be fun and interesting for them to do, some images of Claes Oldenburg’s The Shop (1961) popped into our minds. A collection of handmade fake pastry products, built out of common materials and painted with industrial enamels. Thus, the theme was set: a pastry shop for the students to imagine from scratch, with the main objective: to imagine, design and build a product from idea to its physical form, using both analog and digital techniques and software.


For lower primary, we mostly focused on drawing and coloring, introducing a couple of notions of typography and lettering which they used in imagining their shops’ names. For the upper primary we upped the game and expanded the project, from a few weeks, which was the regular Work in Progress timeline, to a few months. This extra time let the student experience a much more diverse learning process. Thus, they started out with a blank business canvas, which they learned how to use and on top of which they built their brand, both in name and image. They researched other pastry brands and branding ideas using Behance, they vectorized their hand drawn logos using Vectornator, they designed their 3D printed products in Tinkercad, and designed their packaging using Sketchbook, Procreate and even Notes. They learned about the difference between a logotype and a logogram, the anatomy of letters and how to build new, interesting and intricate typefaces. They experienced both 3D modeling and clay modeling, bringing together both analog and digital means of production, and also made their first attempts at building a functional and aesthetic container for their products. All of these individual activities have been reunited in one design, representing the facade of their pastry shop.

The pinnacle of their efforts: an intricate display containing all the elements they managed to assemble in the last 5 months of sustained work. This whole endeavor represents a STEAM pilot for primary, from which we have learned on a pedagogical level, at least as much as the students did following our lead. We identified both opportunities and challenges for both ourselves and the students, which we will use only to further develop and adjust the idea onto their own needs. 

”Cum facem față fricii de război?”

”Cum facem față fricii de război?” –  un webinar dedicat comunității Avenor, a fost organizat pe tema conflictului din Ucraina și a emoțiilor generate de acesta, cu sprijinul doamnei psiholog Oana Cueșdeanu

Războiul care se întâmplă în acest moment în Ucraina este o realitate pe care nici unul dintre noi nu și-a imaginat-o posibilă. Cu toate acestea se întâmplă, este foarte aproape de noi și are efecte negative în principal asupra ucrainienilor, victime directe ale acestui conflict de neînțeles, dar are impact și asupra noastră și mai ales asupra copiilor noștri.

Oricât am încerca să protejăm copiii și adolescenții de zgomotul acestui război, este sănătos să conștientizăm că ei vor găși surse de informare – fie din mediul virtual, fie de la școală sau din interacțiunile cu prietenii. Nu avem o previziune clară asupra situației actuale, nu știm când se va încheia, dar categoric pune presiune pe noi toți. O presiune care se transformă rapid în anxietăți de pierdere, de abandon, de moarte. 

În acest context, cu sprijinul doamnei psiholog Oana Cueșdeanu, am organizat un webinar cu tema ”Cum facem față fricii de război?”. 

Timp de o oră, doamna psiholog Cueșdeanu a încercat să le ofere părinților informații despre cum să își gestioneze propriile emoții și mai ales cum să îi ajute pe copii să se exteriorizeze, să povestească ce știu și ce părere au despre ceea ce se întâmplă și mai ales cum să se descarce de emoțiile negative care uneori pot fi copleșitoare.

„Tu ce crezi?”

Așa ar trebui să înceapă orice discuție pe care ne propunem să o avem despre război cu copiii noștri.

Apoi, ce spunem?, cum spunem? și când spunem? sunt cele trei întrebări pe care trebuie să le avem în minte înainte de a porni o conversație așa sensibilă cu ei.

A fi liant emoțional în aceste momente este ”un must” pentru orice părinte. Și pentru asta avem de înfruntat barierele noastre interne și de a discuta deschis, echilibrat și adecvat vârstei lor. Webinarul este o invitație la  dialog deschis, în care ne așezăm ideile despre cum să vorbim cu copiii noștri despre război. E o invitație pentru părinții suficient de curajoși să recunoască că suntem vulnerabili.” – Oana Cueșdeanu,  psiholog și supervizor în psihologie clinică, psihoterapeut și trainer în psihoterapie pozitivă, părinte în comunitatea Avenor. 

Înregistrarea integrală a webinarului este disponibilă mai jos.

Alexandra – povestea de succes a bursierului Avenor

Motivată de exemplul colegilor bursieri mai mari, Alexandra și-a dorit mai mult decât orice să fie bursier Avenor. A aplicat doi ani la rând până când a obținut bursa dorită.  Acum este implicată în patru proiecte de voluntariat în calitate de bursier și e motivată să meargă cu ele mai departe. Povestea ei vă poate inspira dacă planificați să urmați acest parcurs. 

Avenor: Povestește-ne despre tine și ce  despre ce înseamnă să fii elev bursier la Avenor?

Alexandra: Numele meu este Alexandra și sunt elevă în clasa a 9-a la Avenor College. Beneficiez de bursă Avenor din 2019 și consider că acest statut mă motivează să fiu un model pentru colegii mei – atât din punct de vedere comportamental cât și din punct de vedere academic. Cred cu tărie că bursierul Avenor trebuie să fie mentor pentru colegii lui și un prieten la care se poate apela oricând cu orice problemă.

Dincolo de viața de elev, sunt o tânără de 15 ani căreia îi place să danseze și să își petreacă timpul alături de prieteni. 

Avenor: Ce te-a determinat să aplici pentru bursă?

Alexandra: Prima dată când am auzit despre bursele de merit eram în clasa a 5-a la ceremonia de final de an în care au fost prezentați bursierii Avenor de la vremea aceea. Fiecare a urcat pe scenă și a prezentat în fața tuturor proiectul de bursă, explicând modul în care lucrează, cum colaborează și interacționează cu ceilalți colegi, ce impact are proiectul la nivelul comunității și așa mai departe. Entuziasmul, ambiția și perseverența lor m-au uimit. Mi s-a părut incredibil că niște elevi cu doar câțiva ani mai mari decât mine sunt capabili să deruleze asemenea proiecte, cu obiective așa de ambițioase. Acea ceremonie mi-a rămas în minte și m-am gândit mult timp la ea pe parcursul semestrului iar când s-a lansat programul de burse am decis să aplic și să îmi încerc și eu norocul, motivată fiind de ceea ce văzusem în cadrul acelei festivități. Am considerat la momentul acela că este o oportunitate ce nu trebuie ratată.

Avenor: Care este povestea din spatele proiectelor în care te implici, căci ești bursiera cu cel mai mare număr de proiecte?

Alexandra: În momentul de față sunt implicată în patru proiecte: un cenaclu literar, ”From Left To Right”, un concurs de talente, ”Avenor’s got Talent”, o serie de interviuri cu profesori din Avenor, ”Interviurile Alexandrei” și o revistă de matematică, ”MATH-LY-NEWS”. 

Am intrat în aceste proiecte în timp, pe parcursul mai multor ani. Primul proiect a fost ”From Left to Right” care s-a născut din dorința de a crea un spațiu deschis și sigur – judgement free –  în care avenorienii pasionați de literatură să își poată explora pasiunea și să își cultive talentul.

“MATH-LY-NEWS” este un proiect inițiat de profesoara de matematică Mihaela Ancuța, pe care îl coordonez în colaborare cu colegul meu, Tudor. În cadrul acestui proiect, publicăm articole, probleme și proiecte matematice. Iar ”Interviurile Alexandrei” și ”Avenor’s Got Talent” au fost preluate anul acesta de la o fostă bursieră plecată la facultate, Ioana Andrei. 

Bursa Avenor, prin intermediul acestor proiecte, îmi permite să mă bucur în paralel de pasiuni distincte. 

Avenor: A existat vreun moment în care ai simțit că vrei să renunți la unul dintre proiecte? A existat vreun moment de cumpănă? Dacă da, cum l-ai depășit?

Alexandra: Deși îmi consumă foarte mult timp și e nevoie de foarte multă implicare, îmi este imposibil să renunț la  proiectele mele. Recunosc că a existat un moment în care am simțit că nu mai pot, că nu mă mai descurc cu toate și am luat în calcul să renunț la cenaclul literar. Dar, participând la o ședință ”From Left to Right” am realizat cât de legată sunt de participanții la cenaclu și mi-am dat seama că îmi e imposibil să-i abandonez pe avenorienii dedicați acestui club.

Concluzia la care am ajuns după acești ani de când sunt bursieră este că te atașezi de proiectele în care te implici, de echipele alături de care lucrezi, de colaboratorii pe care îi ai și oricât ar fi de greu nu poți să abandonezi și să lași totul în urmă.

Avenor: Cum reușești să te implici în toate proiectele tale de bursă fără ca acest lucru să afecteze rezultatele școlare?

Alexandra: Recunosc că nu mi-a fost ușor, mai ales la început dar, cu ajutorul și susținerea profesorilor mei, am învățat cum să îmi gestionez timpul în mod corespunzător astfel încât să pot îmbina cu succes activitățile școlare cu cele extracurriculare.

Avenor: Cât timp liber are un elev de nota 10 care are 4 proiecte de voluntariat în paralel? 

Alexandra: Este esențial să înveți să îți gestionezi timpul în mod corespunzător, cum să păstrezi un echilibru între școală și timpul liber. Mie, personal, îmi este imposibil să excelez din punct de vedere academic dacă nu am și timp liber pentru ieșiri cu prietenii, pentru momente de relaxare și distracție. Un echilibru între viața academică și viața socială este ceea ce îmi permite să-mi mențin performanța școlară și să mă ocup de proiectele de voluntariat.

Avenor: Ce sfat ai pentru un elev tentat de bursele Avenor dar care nu are curajul să aplice?

Alexandra: Prima dată când am aplicat pentru bursa Avenor am fost respinsă. Această respingere m-a demoralizat puțin însă nu am abandonat și anul următor am aplicat din nou pentru că am considerat că este o oportunitate pe care nu trebuie să o las să-mi scape. Astfel, le recomand tuturor elevilor tentați de ideea de bursă să aplice cu încredere pentru că este o șansă pentru un viitor mai bun.

La Avenor College oferim anual burse pentru liceu pentru elevi de clasa a 8-a (Year 9) și clasa a 10-a (Year 11). Bursele acoperă între 25% și 100% din taxa de școlarizare și se acordă până la finalizarea ciclului de învățământ. 

Căutăm elevi care demonstrează rezultate academice și co-curriculare excepționale, care sunt un model de comportament, cu atitudine proactivă față de învățare. Bursierul Avenor participă în mod constant la evenimentele școlii și este un bun coleg și prieten.

Pentru detalii puteți scrie un email la

Bursa Avenor – șansa lui Tudor pentru excelență

Tudor, elev în clasa a 9-a a căutat un sistem de învățământ care încurajează dezvoltarea elevului pe toate planurile. A aplicat pentru o bursă la Avenor pentru că s-a identificat cu valorile școlii și pentru că și-a dorit să se dezvolte și să își atingă întregul potențial. 

Proiectul lui de bursă este revista de matematică a școlii – MATH-LY-NEWS, pentru care asigură designul grafic, un proiect care îi completează experiența școlară și îl ajută să se conecteze cu cei din jur.

Avenor: Povestește-ne despre tine și despre ce înseamnă să fii elev bursier la Avenor?

Tudor: Numele meu este Tudor, am 15 ani, sunt în clasa a 9-a și sunt bursier Avenor College. Pentru mine statutul de bursier este o onoare, dar și o oportunitate de a mă dezvoltă, de a evolua pentru a-mi atinge potențialul. 

Avenor: Când și cum ai luat decizia de a aplica pentru o bursă în cadrul Avenor College? De unde ai aflat despre burse?

Tudor: Aveam în vedere varianta de a urma liceul într-un alt sistem de învățământ, așadar am studiat întreaga ofertă educațională existentă la acel moment. Avenor a fost prima mea opțiune pentru că îmi doream să îmi închei ciclul liceal în sistem britanic și pentru că am simțit că mă identific cu valorile acestei școli. Am aflat de programul de burse de pe site-ul școlii și am luat decizia de a aplica din dorința de a-mi desăvârși pregătirea academică într-un sistem de învățământ care încurajează dezvoltarea elevului pe toate planurile.

Avenor: Cum ți s-a părut procesul de aplicare? 

Tudor: Procesul de aplicare este unul complex. Fără a se axa numai pe rezultate academice și proiecte extrașcolare, acesta evaluează elevul din mai multe puncte de vedere, luând în considerare potențialul acestuia.

De-a lungul celor 4 ani de gimnaziu, am acumulat rezultate foarte bune atât la școală cât și la concursurile sau activitățile în care m-am implicat. Toate acestea mi-au oferit încredere în mine și m-au susținut în procesul de aplicare. Desigur, emoțiile au fost prezente, dar acestea au dispărut după ce a început efectiv procesul de selecție și m-am familiarizat cu sistemul.

Avenor: Cum se lucrează în cadrul unui proiect de bursier? Cine te ajută – fie că vorbim de colegi sau de profesori îndrumători?

Tudor: Proiectele inițiate de bursierii Avenor sunt atât pentru ei cât și pentru colegii lor, un plus care întregește experiența școlară. Acestea ne permit încă din anii de liceu sau chiar cei de gimnaziu să ne expunem la experiențe unice. Învățăm valori noi, ne descoperim, creăm și dezvoltăm relații interumane, învățăm mai multe despre cine suntem și cum să lucrăm cu oameni din jur. Mediul de lucru este  prietenos și primitor, un loc ideal pentru dezvoltare, unde nu există frică de a greși, iar scopul final este învățarea.

Niciun proiect nu ar fi posibil fără ajutorul colegilor și al profesorilor îndrumători, fiecare are rolul lui. În cazul proiectului din care fac parte, MATH-LY-NEWS, colegii mei sunt plini de entuziasm și de idei noi, fiecare aduce un stil personal articolelor sale. Alături de toate acestea, experiența profesorului coordonator asigură desăvârșirea proiectului, pentru a creea ceva nou și provocator la fiecare două luni, când este publicată revista.

Avenor: Cum ai ajuns să te implici în proiectul MATH-LY-NEWS?

Tudor: Eram în căutarea unei idei de proiect propriu atunci când am aflat de existența revistei MATH-LY-NEWS, o revistă al cărei scop este să informeze colegii pasionați de matematică despre evenimentele actuale din acest domeniu fascinant. Alegerea a fost una firească, matematică fiind pasiunea mea încă din primii ani de școală. Mai mult, proiectul îmi permite să îmbin mai multe dintre pasiunile mele: informatica, istoria și, mai nou, graphic designul. Astfel, munca de cercetare și pregătire a materialelor necesare ilustrării articolelor este o adevărată plăcere.

Avenor: Ce ai descoperit despre tine odată cu începerea bursei la Avenor?

Tudor: Bursa la Avenor m-a ajutat să învăț cum să fac managementul unui proiect propriu, să îmi asum responsabilități, să îmi gestionez timpul astfel încât să mă pot implica în cât mai multe activități.

Avenor: Ce sfat ai pentru un elev tentat de bursele Avenor dar care nu are curajul să aplice?

Tudor: Recomand fiecărui elev care s-a pregătit în cursul anilor de gimnaziu să aibă încredere în forțele proprii și în acest sistem care acordă în mod onest șanse egale tuturor. 

La Avenor College oferim anual burse pentru liceu pentru elevi de clasa a 8-a (Year 9) și clasa a 10-a (Year 11). Bursele acoperă între 25% și 100% din taxa de școlarizare și se acordă până la finalizarea ciclului de învățământ. 

Căutăm elevi care demonstrează rezultate academice și co-curriculare excepționale, care sunt un model de comportament, cu atitudine proactivă față de învățare. Bursierul Avenor participă în mod constant la evenimentele școlii și este un bun coleg și prieten.

Pentru detalii puteți scrie un email la

Interviurile Alexandrei: Bucuria de a fi profesor

Paul Barrie, Head of Secondary School la Avenor, s-a mutat din Brazilia în România în vara acestui an și își propune să le ofere elevilor din Avenor cele mai bune oportunități și instrumente de învățare, cele mai bune lecții și un curriculum bine structurat.  Toate acestea îi ajută pe Avenorieni să-și atingă obiectivele și să ajungă să urmeze universități de top.

Dar cine este Paul Barrie ca om și ca profesionist? Aflați din primul articol din seria Interviurile Alexandrei, dedicate pasiunilor și talentelor membrilor comunității Avenor.

Alexandra: Spuneți-ne puțin despre dumneavoastră. Ce/cine v-a inspirat să urmați o carieră în educație?

Paul Barrie: Privind în urmă, cred că am avut în liceu 2 sau 3 profesori pe care i-am respectat foarte mult, de la care am avut multe de învățat și care mi-au influențat alegerea carierei. Aceștia mi-au fost aproape de-a lungul anilor de liceu atât din punct de vedere profesional cât și din punct de vedere emoțional. Pentru mine ei au devenit modele, m-au inspirat și astfel m-au motivat să urmez o carieră în educație.

De-a lungul carierei am realizat că motivul pentru care am devenit profesor este acela de a oferi ceva înapoi societății. Așadar, am ales să lucrez alături de tineri și să sprijin următoarea generație.

Alexandra: Care este partea preferată în lucrul cu elevii?

Paul Barrie: Deși pare un clișeu, îmi place foarte mult dinamica pe care o presupune o școală, lipsa repetiției și a monotoniei de care ai parte atunci când îți petreci timpul cu peste 100 de elevi de liceu extraordinari. Discuțiile și dezbaterile profunde, bine structurate și inovatoare pe care le avem împreună, sunt pentru mine un motiv uriaș de satisfacție.

Alexandra: Care sunt unele dintre hobby-urile/interesele dumneavoastră?

Paul Barrie: Am un fiu de 4 ani, așa că majoritatea hobby-urilor mele au ajuns să se învârtă în jurul lui. Hobby-ul meu principal este fotbalul și în special să-l privesc pe el jucând fotbal.

Unele dintre hobby-urile mele, care îl exclud și pentru care de obicei încerc să-mi fac timp când adoarme, sunt să mă uit la filme și să citesc, lucruri care mi-au plăcut de când eram mic. Cred că alocarea a cel puțin 20 până la 30 de minute pe zi pentru lectură este esențială, impactul lecturii fiind vizibil.

În prezent citesc totul despre istoria și cultura românească, subiecte pe care le găsesc fascinante. Cu toate acestea, hobby-urile mele preferate rămân cu siguranță sportul și călătoriile.

Alexandra: Care considerați că este datoria dumneavoastră ca Head of Secondary?

Paul Barrie: Nu mă gândesc niciodată la slujba mea ca la o datorie, ci mai degrabă ca la un privilegiu, deoarece meseria îmi permite să am grijă de tinerii minunați din Avenor – să-i sprijin și să am grijă de ei, să mă asigur că sunt în siguranță și că se dezvoltă armonios – asta este munca mea de zi cu zi.

Datoria mea este să mă asigur că toată lumea vine la școală cu zâmbetul pe buze. Mă străduiesc să le ofer elevilor cele mai bune oportunități și instrumente de învățare, cele mai bune lecții și un curriculum bine structurat. Toate acestea îi ajută pe Avenorieni să-și atingă obiectivele și să urmeze universități de top.

Meseria mea nu se concentrează doar pe elevi, ci și pe profesori. Este de datoria mea să le ofer profesorilor noștri sprijinul și îndrumarea cuvenite astfel încât să devină mai performanți și, în consecință, să crească la fel ca elevii noștri, deoarece viața este un proces continuu de învățare. Meseria mea este să fiu alături și să-i sprijin pe toți, atât pe elevi, cât și pe profesori.

Alexandra: Care sunt obiectivele dumneavoastră pe termen lung pentru comunitatea Avenor?

Paul Barrie: În primul rând îmi doresc să continuăm să obținem rezultate cât mai bune. Cu toții ne străduim pentru acele rezultate de top la A Levels, pentru a continua istoria succesului academic al elevilor Avenor. Dar îmi doresc și să dezvoltăm programele dedicate ghidării elevilor spre universități și viitoare cariere. În plus, căutăm constant modalități creative de a dezvolta în elevi ambiția, determinarea și motivația de a munci și de a se strădui pentru a obține rezultatele la care aspiră.

Avem un plan strategic foarte bun, care se concentrează pe modul în care îi putem trimite pe Avenorienii noștri în lume drept tineri adulți distinși, creativi și echilibrați, care vor realiza lucruri extraordinare în viața lor.

În plus, cel mai important pentru mine este ca, în timp, să devin o persoană în care elevii pot avea încredere și cu care se pot consulta în orice situație. Îmi doresc ca atât elevii, cât și profesorii, să știe că ușa mea este mereu deschisă.

Alexandra: V-ați mutat recent din Brazilia. Care sunt diferențele culturale pe care le-ați experimentat în timpul acestei tranziții?

Paul Barrie:  Principala este și cea mai evidentă: vremea rece! În Brazilia nu este niciodată frig.

Apoi, ceea ce am mai descoperit  aici este că documentele și birocrația sunt mult mai organizate, lucru pentru care sunt foarte recunoscător.

Din punct de vedere cultural încă învăț, mă obișnuiesc cu oamenii, cultura, chiar și cu mâncarea. Mâncarea de aici este delicioasă, deși foarte diferită. În fiecare zi învăț ceva nou!

Brazilia este o țară magnifică iar faptul că am trait acolo a fost o experiență remarcabilă pentru familia mea, o experiență care ne-a oferit amintiri frumoase pe care le vom prețui pentru totdeauna.

Cu toate acestea, acum sunt nerabdator să explorez România cu toate priveliștile minunate pe care le are de oferit!

Alexandra: Dar în ceea ce privește educația?

Paul Barrie: Îmi place să cred că există multe asemănări între cele două țări. La urma urmei, elevii tot elevi sunt indiferent de locul geografic, toți sunt muncitori, ambițioși, cu speranța să exceleze și să fie admiși la  universități  de top, pentru a urma apoi carierele pe care și  le doresc.

Ce pot afirma cu certitudine despre elevii mei de aici este că sunt  niște tineri extraordinari, motivați și politicoși. Abia aștept să-i cunosc și mai bine!

Alexandra: Care credeți că este rolul tehnologiei în sala de clasă, mai ales ținând cont de pandemia COVID-19?

Paul Barrie: Deși această pandemie a afectat aspectele vieții noastre de zi cu zi, ne-a familiarizat și cu diverse mijloace tehnologice de învățare, ceea ce este un lucru important.

Îmi doresc ca fiecare școală să ajungă în punctul în care să aibă puterea de a adapta cu ușurință tehnologia în învățare, atât în cazul profesorilor, cât și în cel al elevilor și al părinților.

Este esențial să înțelegem beneficiile tehnologiei în sala de clasă. Vreau ca elevii să fie confortabili cu utilizarea ei, curioși de noile platforme, aplicații, site-uri etc. Aș vrea ca toată lumea să aprecieze modul în care tehnologia poate îmbunătăți învățarea. Cu toate acestea, este crucial să ne întoarcem din când în când la instrumentele  tradiționalele – pix și hârtie.

Trebuie să învățăm cum să folosim împreună  instrumentele de învățare tradiționale și pe cele moderne pentru a crea cele mai eficiente lecții.

În plus, ar trebui să ne asigurăm că, deși tehnologia este un instrument uimitor, nu o vom lăsa să ne preia viața și să ne distragă atenția de la ceea ce este cu adevărat important.

Alexandra: Cum ați descrie pe scurt filosofia dumneavoastră de predare? Cum s-a schimbat  de-a lungul anilor? 

Paul Barrie: Calificările mele sunt în Germană și Educație Fizică și Sport. De asemenea, sunt examinator International Baccalaureate pentru istorie și germană. 

Experiența mea este data de predarea a numeroase materii, multor elevi din diferite țări.

În consecință, am ajuns să realizez că predarea înseamnă planificare detaliată, activități captivante și, cel mai important, feedback constant, precum și întrebări și dezbateri. Acest lucru ne permite atât mie, cât și elevilor mei să creștem și să ne îmbunătățim performanțele în fiecare zi!

Avenor Christmas Charity Fair – Tradiția merge mai departe

Bună! Sunt Clara din clasa a 10-a iar acesta este primul meu an în echipa de organizare din cadrul Avenor Christmas Charity Fair. Sunt coordonatorul echipei de marketing și comunicare.

După cum știți și probabil vă amintiți din ultimii ani, Avenor Christmas Charity Fair a devenit o tradiție la Avenor College. Iubim acest eveniment magic care aduce aproape de noi spiritul caritabil al Crăciunului. În fiecare an acest eveniment a fost uimitor și semnificativ pentru noi toți. Este un privilegiu pentru echipa de organizare formată din liceeni și o bucurie pentru întreaga Comunitate Avenor.
Sora mea, Ana-Caterina, este Coordonatoarea acestui proiect și în ultimii patru ani am fost inspirată de munca ei. Am încercat să o ajut și să-i susțin proiectul cât de mult am putut, chiar dacă nu eram încă liceană.

Tradiția a început în 2017, când unor elevi din școala noastră le-a venit această idee. În fiecare an proiectul s-a îmbunătățit, elevii s-au implicat mai mult și am reușit să strângem din ce în ce mai mulți bani. Anul trecut, din cauza carantinei, am întâmpinat unele dificultăți. Cu toate acestea, colegii mei organizatori nu au vrut să piardă spiritul Crăciunului și oportunitatea de a fi generoși, așa că s-au adaptat situației și au venit cu ideea minunată de a strânge bani printr-un eveniment Avenor online de Crăciun – The Avenor Charity Advent Calendar. În fiecare zi până în Ajunul Crăciunului am oferit pe paginile de Facebook și Instagram surprize virtuale cu tematică de Crăciun în schimbul unor donații online.
Chiar dacă nu am strâns atât de mulți bani ca în anii precedenți, când am reușit să strângem 45.000 de lei pentru primul Spital de Oncologie Pediatrică construit în România, am fost foarte mândri și recunoscători pentru tot!

Munca din spatele evenimentului

Întregul eveniment este 100% organizat și coordonat de elevi! Consider că anul acesta dorința elevilor de a participa la organizarea târgului a fost foarte mare. Acest lucru se datorează în mod evident faptului că Avenor Christmas Charity Fair este unul dintre cele mai așteptate și iubite evenimente din campus, dar și faptului că anul trecut nu am avut șansa de a-l organiza fizic.

Anul acesta avem cea mai mare echipă de organizare de până acum. Elevii de clasa a XII-a, Ana-Caterina Ciușcă (coordonatoarea proiectului) și Tiberiu Frățilă (managerul proiectului) au demarat procesul de recrutare a echipei de organizare prin partajarea unui Google Forms întregului liceu și tuturor celor care au dorit să participe. Cei interesați l-au completat, exprimându-și dorința de a participa plus detalii despre ceea ce ar prefera să facă în cadrul evenimentului. În prezent avem șase departamente: echipa de logistică, echipa de marketing și comunicare, echipa de resurse umane, echipa financiară, echipa de fotografie și echipa de design grafic. Fiecare echipă are doi coordonatori și șase membri.

Există câteva grupuri de Whatsapp în care au loc multe dintre discuții. Există un grup mare pentru tot liceul, unul pentru fiecare departament și unul pentru coordonatorii. De asemenea, avem un Google Calendar foarte bine structurat în care managerii noștri de proiect stabilesc sarcinile noastre și termenele limită ale acestora, clasificate în funcție de echipa responsabilă. Avem și un folder Google Drive pentru fiecare departament, la care are acces fiecare coordonator. Acesta ar putea la fel de bine fi un eveniment sponsorizat de Google…nu este, din păcate!

Pe lângă toate aceste metode de comunicare online, avem întâlniri săptămânale ale coordonatorilor, iar fiecare departament îsi organizeaza propriile întâlniri. Toți elevii își pun tot sufletul în organizare, lucrând la sarcinile lor chiar și în weekend sau noaptea târziu, încercând din răsputeri să facă acest eveniment cât mai profitabil și mai distractiv cu putință. Apreciem cu adevărat planificarea și comunicarea tuturor, mai ales luând în considerare faptul că avem la dispoziție mai puțin de o lună pentru planificarea acestui eveniment care va dura două zile.

Cauza caritabilă pe care o susținem

În perioada Crăciunului toți devenim mai recunoscători și mai conștienți de ceea ce avem. Primim dar dorim să și dăm înapoi. Ne dorim să îi ajutăm pe cei care nu au aceleași oportunități ca noi, aceleași resurse, aceeași dragoste și sprijin. Noi, adolescenții din Avenor, vrem să-i ajutăm pe adolescenții din Ferentari.

Toți cei care au auzit de Ferentari, cartierul de la marginea Bucureștiului, au auzit de ghetouri, droguri și gunoaie. Cu toate acestea, este, de asemenea, un loc cu oameni plini de speranță, care doresc o viață mai bună pentru copiii din acea zonă, ajutându-i să aibă parte de oportunități pe care ei nu le-au avut cand erau mici. Aceasta a fost ideea din spatele asociației PlayHood: o comunitate de tineri care combină educația cu pasiunea pentru arte de toate felurile: teatru, editare video, editare audio, scriere creativă și povestire. Copiii din Ferentari au oportunitatea să participe la ateliere legate de artă, dar și să dezvolte abilități de bază precum cititul, scrisul și gândirea critică.

În prezent, organizația are un nou vis – „Studiourile Ferentari”. „Studiourile Ferentari” sunt un spațiu în care artele vizuale sunt combinate cu educația digitală pentru a forma următoarea generație de tehnicieni de sunet și lumini, actori sau profesioniști în editarea audio-video.
Donațiile din cadrul târgului îi vor ajuta să îmbunătățească acest studio, dar și pe noi să putem să le cumpărăm haine groase care îi vor ajuta să se pregătească pentru iarnă!
Dorim să-i ajutăm pe acești copii să aleagă arta și educația, nu să recurgă la abuzul de substanțe sau la violență, ceea ce de obicei și din păcate este cazul multor persoane cu trecuturi similare.
Toți banii cheltuiți la Christmas Charity Fair vor fi donați organizației PlayHood.

Târgul nostru este un loc în care să veniți și să vă întâlniți cu prietenii, să vă distrați și să mâncați mâncare delicioasă, dar și să aduceți o schimbare!

Noi, echipa Avenor Christmas Charity Fair, am aprecia cu adevărat contribuția dumneavoastră la acest eveniment și vă invităm să împărtășiți această inițiativă cu familia și cu prietenii. Sprijinul și generozitatea față de această cauză caritabilă ar fi un cadou de Crăciun pentru noi. Dacă vrei să ajuți, accesează linkul pentru a dona!

Vă mulțumim anticipat pentru încurajări și sprijin! Sărbători fericite!

Managerii de Proiect: Ana-Caterina Ciușcă și Tiberiu Frățilă

Ana-Caterina Ciușcă
Avenor Christmas Charity Fair – Coordinator

Tiberiu Frățilă
Avenor Christmas Charity Fair – Project Manager

Avenor Christmas Charity Fair

Limba noastră e o comoară – curiozități despre limba română

Deși suntem o școală internațională, limba română și cunoașterea valorilor identitate și culturale românești reprezintă o preocupare constantă la Avenor College. Ne bucurăm de fiecare ocazie pe care o avem pentru a cultiva identitatea națională și pentru a găsi motive de mândrie autentice pentru elevii noștri.

Zilei Naționale a României este un astfel de prilej de imersiune culturală. De aceea, cu ocazia acestei zile ne-am propus să aducem în lumină limba română, un element profund de unitate etnică și culturală care nu încetează să uimească prin unicitatea ei. 

Dana Papadima, director educațional la Avenor College, iubește limba română și ne învață și pe noi sa o facem în fiecare zi. De data aceasta a cules pentru noi câteva curiozități despre limba română care ne fac să o iubim și mai tare.

 Așadar, știați că:

  1. Româna este singura limbă din grupul limbilor romanice care a supraviețuit în această zonă a Europei în ciuda prezenței valurilor de limbi slavice și uralice;
  2. Româna este o limbă veche de 1700 de ani care s-a conservat foarte bine peste ani. Atât de bine încât, dacă ne-am întâlni cu Mircea cel Bătrân n-ar fi imposibil să ne înțelegem;
  3. Dintre limbile latine, doar româna are articolul hotărât “enclitic”, adică atașat la sfârșitul substantivului. Spunem “fata”, “băiatul”, “tabloul”, și nu “la fille”, “le garçon”, “le tableau”, cum ar fi în franceză. Acest lucru conferă o melodicitate intrinsecă în grai, și concizie în exprimare. Practic, ne este de-ajuns un singur cuvânt, ca să ne facem înțeleși atunci când ne referim la un obiect sau la o ființă anume. Majoritatea popoarelor au nevoie de două cuvinte pentru asta.
  4. “Se scrie cum se aude.” Se scrie cum se aude, dar vine la pachet cu sute de particularități de pronunție (vezi ”ea” din ”ceapa” versus ”ea” din ”Ea merge la școală.”) pe care noi, români fiind, le punem în aplicare ușor, natural, fără să avem nevoie de ore de studiu, cum e cazul vorbitorilor de alte limbi (araba, de exemplu).
  5. Româna se aseamănă cu dalmata, o limbă care nu mai are nici un vorbitor în lume.
  6. Româna e limba cu al treilea cel mai lung cuvânt din Europa. “PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ” – 44 de litere. Cuvantul definește o boală de plămâni care se face prin inhalarea prafului de siliciu vulcanic. Interesant e, că boala nu prea se face, deci nici cuvântul nu se folosește.
  7. Limba română e intrată în patrimoniul UNESCO. Româna a intrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte: “dor” și “doină”, două cuvinte intraductibile, ce exprimă emoții într-atât de specifice culturii noastre, încât traducerea lor în alte limbi este imposibilă.
  8. Un alt aspect unic al limbii române este faptul că are un vocabular latin care funcționează cu reguli gramaticale de tip slav deși există și cazuri în care cele două registre coabitează. Concret, cazurile dativ și genitiv au aceeași formă (ca în latină), timpul viitor și perfect se formează după o regulă hibrid între latină și slavă, dar infinitivul se evită (ca în limbile slave).
  9. Nicio altă limbă nu folosește atâtea zicători și expresii. Româna e printre puținele limbi în care “câinii latră și ursul merge”. E limba cu cele mai absurde imagini proverbiale, dar și limba în care proverbele, deși tot un fel de metafore, sunt considerate limbaj accesibil, limbaj “pe înțelesul tuturor”. Proverbele acestea, spun specialiștii, exprimă cea mai intimă preocupare a poporului român – sensul să fie bogat, dar fraza să fie scurtă. Cu titlu de curiozitate, cele mai numeroase zicători autohtone au ca subiect înțelepciunea – aproximativ 25% din totalul frazelor-proverb.
  10. Româna este între primele 8 limbi ale lumii ca număr de cuvinte. Ultima ediție a “Marelui Dicționar al Limbii Române” adună 170.000 de cuvinte, fără diminutive (încă aprox. 30.000).
  11. În ciuda vechimii ei, Româna nu are dialecte, aspect fără precedent în lume (vezi triada spaniolă-bască-catalană din Spania).

La mulți ani, România!

România prin ochii străinilor

Ca români, legătura noastră cu România este cu mult diferită fată de legătura pe care o poate avea un străin cu țara noastră, mai ales pentru că noi nu putem schimba această moștenire chiar dacă am vrea. Conexiunea pe care o avem cu România este mai profundă decât faptul că familia noastră este „de prin zonă”.  Am crescut cu diferite tradiții, am trăit diverse întâmplări și avem mii de amintiri care au contribuit la dezvoltarea persoanei care suntem astăzi.  În acest context, ziua noastră națională este concentrată în primul rând pe motivele pentru care noi, ca români, ar trebui să ne iubim și apreciem țara, ceea ce este corect. Totuși, cum ar fi să schimbăm perspectiva? Noi, ca români, nu putem schimba locul de unde venim sau cine suntem, dar străinii ar fi putut merge oriunde în altă parte să lucreze sau să locuiască. Așadar, de ce România?  Aceasta a fost ideea din spatele acestui proiect și mă bucur că unii dintre profesorii mei au fost de acord să participe și să-i dea viață!

Ideea pentru proiect mi-a venit pentru prima dată în jurul lui ianuarie 2021, în timpul unei ore de înot. Antrenorul meu de înot nu era român, așa că am început să mă întreb ce l-a făcut să vină aici în loc să plece oriunde altundeva în lume. Nu l-am întrebat atunci direct, dar am început să mă întreb ce i-a determinat pe profesorii mei străini de la Avenor să vină în România.  Am notat ideea și aproape un an mai târziu am intervievat 4 profesori și noul nostru Head of Secondary și nu mi-a venit să cred cât de interesante și uneori neașteptate au fost răspunsurile pe care le-am primit. Cu siguranță consider că este o experiență plăcută, deși s-ar putea să fiu puțin părtinitoare.

Îmi place să ascult podcasturi, așa că am sperat că voi putea obține o atmosferă similară în interviurile pe care le-am organizat. Unele dintre interviuri au ajuns să fie mai lungi, altele mai scurte, dar experiența în sine a fost extrem de plăcută. Am pregătit câteva întrebări înainte de a mă întâlni cu profesorii, dar toate interviurile s-au transformat în niște conversații pe care mi-aș fi dorit să le am cu sau fără acest proiect, așa că am ajuns să întreb profesorii lucruri la care nici nu mă gândeam înainte de începerea interviului.

Și partea organizatorică a proiectului a mers foarte bine. Am organizat toate interviurile într-o săptămână, fie în pauzele de prânz, fie când aveam o oră liberă. Doamnele de la Office m-au văzut de aproximativ două ori zilnic în acea săptămână, deoarece mă tot întorceam fie să rezerv un alt interval orar pentru sala în care am făcut interviurile, fie să fac interviurile.  Am filmat totul pe tabletă și m-am asigurat că profesorii sunt de acord cu modul în care interviul a fost organizat.

Una dintre părțile mele preferate în acest proiect a fost interesul colegilor mei și curiozitatea de a afla mai multe detalii după fiecare interviu pe care îl făceam.  Ei știau în ce constă proiectul și de fiecare dată când mă întorceam de la un interviu îi întrebam dacă ar vrea să le vadă. Răspunsul a fost întotdeauna un „da” entuziasmat.  M-am bucurat să văd că și alții considerau proiectul la fel de interesant pe cât credeam eu că este.

Să trăiești sau să lucrezi în România ca expat este o experiență unică pentru toți cei care vin aici, așa că a fost incredibil de interesant să văd varietatea de răspunsuri pe care le-am primit la fiecare întrebare pe care am pus-o.

Gillian Carroll este profesoara de fizică și consilier de carieră aici la Avenor și chiar dacă nu a fost de-acord să fie filmată, a fost foarte dornică să-mi împărtășească experiența ei.  Este prima dată când lucrează în afara Marii Britanii, dar deja se gândește că ar putea să se mute definitiv în România când se va pensiona. La 50 de ani, Gillian chiar s-a botezat în România. Familia ei este jumătate irlandeză/jumătate chineză și a crescut în Marea Britanie. Cu toate acestea  se consideră acasă în România mai mult decât în Marea Britanie. Este o mare fană a călătoriilor și a vizitat mare parte din România, cu excepția Deltei Dunării. Iubește peisajului rural românesc, cu amestecul său unic de oameni, mâncăruri și experiențe care așteaptă să fie descoperite.

Joshua Norris este profesor de engleză, iar Katie Hargreaves este profesoara de Media Studies, ambii lucrând în prezent aici la Avenor.  S-au mutat împreună în România, iar aceasta este prima dată când lucrează în afara Marii Britanii și împreună în aceeași școală. Ceea ce este amuzant de menționat e că inițial ei trebuiau să meargă în Rusia, nu în România. Amândoi consideră că România va fi întotdeauna ca o casă pentru ei motiv pentru care au luat decizia de a obține permisul de ședere permanentă la un moment dat. S-au și logodit aici, ceea ce le întărește legătura cu România.

Olivia Robinson este profesoară de engleză la Avenor. A lucrat atât în ​​Mexic, cât și în Kenya înainte de a veni în România și plănuiește să mai rămână aici câțiva ani. Unul dintre motivele pentru care a luat decizia de a rămâne aici mai mult timp este că România îi permite să se simtă tot timpul ca o profesoară, ceea ce îi face plăcere. Îi place să călătorească în România, dar nu este un fan al locurilor populare, precum Sibiul. Îi place mai degrabă să descopere locuri speciale, mai puțin cunoscute de turiști.

Paul Barrie este Head of Secondary la Avenor. S-a mutat aici cu familia în această vară, dar nu a fost aceasta prima vizită la București.  Pe vremea când locuia în Istanbul, a vizitat România împreună cu soția sa pentru a vedea târgurile noastre de Crăciun, deoarece Turcia este o țară musulmană unde nu se sărbătorește Crăciunul la fel ca la noi. A locuit trei ani la Rio înainte de a se muta la București și este încântat că fiul său de patru ani va putea vedea zăpadă pentru prima dată în această iarnă.  El și familia lui au vizitat unele părți ale României, Sinaia fiind până acum preferata lor.

Dacă vrei să descoperi mai multe despre experiențele și impresiile profesorilor despre România, interviurile video sunt disponibile în acest Padlet

La multi ani, România!

Teodora, elevă în clasa a 10-a la Avenor College International High School

Creator de bine

În anii petrecuți la liceul Avenor, Andrei și-a descoperit pasiunea pentru cinematografie și editare video studiind materii precum Art & Design, Drama și Media Studies. Acum este elev în clasa a 11-a și își dorește nu doar să-și perfecționeze abilitățile, ci și să le folosească pentru a ajuta acolo unde este nevoie. Astfel a ajuns să colaboreze cu fundația Inimă de Copil în noua lor campanie „Aducem copiilor viitorul”, dedicată unui program de burse pentru elevi care provin din cele mai sărace zone ale țării.  

Andrei a creat o animație care spune o poveste emoționantă despre realitatea sărăciei extreme în care trăiesc 1 din 4 copii din România, dar și despre modul în care putem sprijini fundația să le ofere posibilitatea de a-și continua educația și de a-și schimba viitorul.  



Avenor College: Cum ai ajuns să colaborezi cu fundația Inimă de Copil la acest proiect? 

Andrei Mitoiu: Voiam să creez filme care au un impact pozitiv asupra comunității. Știam de proiectele Inimă de Copil de la celelalte evenimente la care Avenor a colaborat cu fundația, așa că i-am contactat. Momentul a fost potrivit întrucât plănuiau să facă o animație, dar nu aveau resursele necesare. 

Avenor College: Povestește-mi cum ai învățat să creezi animații și cum ai lucrat pentru acest proiect?

Andrei Mitoiu: M-am uitat la nenumărate tutoriale pe YouTube și am încercat să învăț de la fiecare cât am putut de mult. Eu am avut deja o bază de cunoștințe de la filmele pe care le-am mai făcut, însă au fost foarte multe lucruri pe care a trebuit să le învăț și pentru proiectul acesta. De exemplu, pentru că nu sunt un sketch artist excepțional, știam că nu puteam să desenez fiecare cadru al animației, așa că a trebuit să găsesc moduri în care să-mi mișc personajele deja „desenate” ca și cum ar fi niște marionete.


Colaborarea cu Andrei a fost o experiență extrem de interesantă pentru noi, ca organizație. La început ne-a surprins dar, în același timp, am fost foarte entuziasmați de ideea lui de a crea un filmuleț de animație care să poată fi folosit în campanii de awareness sau de strângere de fonduri. – Anna Burtea, fondatoarea fundației Inimă de Copil.


Avenor College: Cum a fost diferit acest proiect pentru fundație de cele personale, filmele de animație pe care le-ai prezentat și în festivaluri tematice?

Andrei: Aș zice că acesta a fost un proiect „for real”. Față de filmele pe care le-am făcut până acum, în acesta nu puteam să mă dau bătut, deoarece foarte mulți oameni depindeau de mine. De asemenea, am fost nevoit să fac mii de ajustări, deoarece doream să ne asigurăm că filmul era cât de bun posibil și că respecta regulile „brandbookului”. Aceste restricții și lipsa unui buget nu mi-au dat foarte multă libertate creativă, însă, în final, am ajuns la un rezultat de care sunt mulțumit. Au fost foarte multe momente în care am vrut să renunț, însă, încetul cu încetul, am continuat și am reușit să trec prin momentele grele ale acestui proiect.

Avenor College: Cum te-au ajutat materiile studiate în liceu să-ți urmezi pasiunea pentru cinematografie?

Andrei: Computer Science m-a învățat cum să scriu cod, iar asta m-a ajutat foarte mult, deoarece am reușit să imi eficientizez niște procese ale animației. La Media Studies am învățat multe aspecte ale marketingului, iar după ce am învățat modul în care animația mea o să fie afișată în fața lumii, am știut ce fel de idei ar merita incluse în povestea animației și în ce structură. Media Studies și Art & Design m-au învățat și cum să fac research care să mă ajute în creația animației. Matematica m-a ajutat în confruntarea cu probleme noi, m-a învățat să-mi folosesc abilitățile de „problem solving” ca să reușesc să găsesc soluții.

Avenor College: Ce îți dorești să faci mai departe?

Andrei: Aș dori să mă implic în cât mai multe proiecte caritabile ca să ajut cu abilitățile mele, aș vrea să îmi creez și propriile filme care să aibă un impact asupra lumii, într-un mod unic. Deocamdată, eu știu că nu știu totul, și aș vrea să merg la o universitate bună pe zona de film, să devin cât mai bun în ceea ce fac.


The Maths of Fashion Design

Sonia from grade 7 delta and Maria, Avenor alumnus, Class of 2020, both love fashion design. Whilst for Sonia is just a passion at the moment, Maria decided to choose this field as her future career and she is now studying it at Istituto Marangoni in London.

As we carry on with our series of articles written by the Math-Ly editorial team, in which we discover the implications of mathematics in different domains, we invite you to read the article below and to learn more about fashion design and about how skills like drawing, creative thinking, pattern making and visualization need a strong mathematical background.

Sonia: We first see the use of math in our sketches, this is how designers throw their ideas into the world. Sketches don’t have to be extremely detailed, however proportions must be taken into account. This is where geometry comes into play, we need to be able to use all kinds of different measuring devices so we can make the sketch accurate. We may use protractors to measure angles on collars, or we may use a ruler to create a line of symmetry, this may come in handy when trying to show different patterns.

In order to bring the sketch to life we create a prototype. After measuring the person the garment is being created for we must start making our patterns based on those measurements. In fashion, patterns are templates from which the parts of a garment are traced onto fabric, or even easier it’s when we deconstruct a 3d shape and turn it into a 2d shape. In order to create accurate, well fighting patterns we need to measure correctly, but also be able to apply those measurements to our patterns. After creating the patterns we must use them on our final piece of fabric to create the final garment.

Maria: Fashion Design involves many different skills and there is a huge variety of jobs you could have in the fashion field including: creative director, garment technologist, textile designer, pattern cutter, illustrator, stylist, and many more. All these professions include a different set of skills and passions. However, there is a base that anyone in this field needs to have.

I tried to pick out my A Level subjects based on the career path I wanted to follow. I started my sixth form studying these four subjects: Arts & Design, Media Studies, Mathematics and Psychology. Eventually I was forced to drop one of them because the workload became too much to manage and decided to drop maths, even though my amazing teacher made me completely fall in love with it.

I thought ”When will I have to use maths in fashion anyway?”, but I was proven wrong.

Even if you do not need to be at the highest level of mathematical knowledge, the use of maths is essential for any successful fashion designer. It is used for a number of tasks, the most important ones being the business side of fashion and pattern making.

Read the whole article in the latest issue of Math-Ly here.