Interviurile Ioanei: Educație cu respect

Cum devii un profesor care are rezultate excelente cu toții elevii din clasă? Cu dragoste, respect și încredere, spune Mihaela Ancuța, Mathematics Curriculum Leader la Liceul Avenor. Dar, înainte de toate, e nevoie de o doză imensă de pasiune și dedicare pentru această meserie. 

Vă invităm să aflați mai multe dintr-un nou interviu din seria despre pasiunile și talentele membrilor comunității noastre, inițiată de Ioana, elevă în clasa a 12-a la Liceul Avenor.

Ioana: Spuneți-ne câteva cuvinte despre Mihaela Ancuța. Cum v-ați prezenta?

Mihaela Ancuța: Sunt o persoană care încearcă mereu să fie cu zâmbetul pe buze. Reușesc acest lucru mai ales la școală, deoarece aici uit de toate celelalte lucruri și mă încarc cu foarte multă energie pozitivă de la elevi și de la colegii mei. Mai pot să spun despre mine că sunt foarte pasionată și devotată meseriei pe care mi-am ales-o și simt că nu obosesc niciodată. Tot timpul aș vrea să fac mai mult, singurul inconvenient pe care îl am fiind timpul. Mă consider o persoană sinceră, dar diplomată, care își recunoaște greșelile atunci când le face și care încearcă tot timpul să învețe din ele pentru a fi mai bună data viitoare. La fel îi încurajez și pe elevi: să își recunoască greșelile și să facă tot posibilul ca să umple acele goluri, să le corecteze pentru viitor. Sunt o persoană empatică, care se emoționează ușor atunci când situația este sensibilă, dar nu consider acest lucru un defect, ci dimpotrivă – o calitate. După părerea mea, când oamenii sunt așa înseamnă că le pasă de ce este în jurul lor, iar atunci când îți pasă, nu faci nimic care să strice ce te înconjoară.

Ioana: De unde vine pasiunea pentru matematică?

Mihaela Ancuța: Pasiunea pentru matematică vine de la profesoara mea din clasa a 8-a, care îmi părea o persoană misterioasă. Țin minte că avea ochelari și că voiam să arăt și eu ca ea, așa că i-am spus mamei mele că nu văd prea bine și că trebuie să merg la control. Nu o să uit când am fost la medic că mă gândeam ce fac, pentru că o să mă controleze și o să vadă că eu, de fapt, văd, dar am decis, într-un final, să stau cu ochii fixați pe un bec pentru mai mult timp, poate mi se întâmplă ceva. După, a trebuit să stau cu capul la aparat și mi s-a spus că parcă la un ochi am 0.25 și eu spuneam că “da, da, așa este!”. Îmi amintesc că mi-am luat ochelari să arate la fel ca cei ai doamnei profesoare, dar nu vedeam bine cu ei să merg pe stradă. Ca să pășesc pe trepte, îmi ridicam ochelarii, așa, puțin de pe nas, ca să văd unde să calc. Mă deranjau, dar nu am spus nimănui adevărul. 

Pasiunea pentru matematică, prin urmare, vine de la această profesoară din clasa a 8-a. După aceea, am avut norocul să am o altă profesoară la liceu, care m-a inspirat foarte mult, iar acest lucru a făcut ca pasiunea mea pentru matematică să continue. Iar pasiunea pentru școală, pentru a fi profesor, a apărut înainte de pasiunea pentru matematică. Am identificat-o foarte devreme, când simțeam că îmi place foarte mult să scriu la tablă. Țin minte, chiar în clasa întâi, nu aveam burete cu apă că să ștergem tabla, așa că mi-am scos batista din buzunar și am udat-o că să fac tabla frumoasă. Eram pasionată să scriu cu cretă și în afara școlii. Aveam acasă o cutie de carton pe care scriam, ștergeam cu apă, așteptam să se usuce, și scriam din nou. Mai scriam și pe ușa de la camera mea și apoi ștergeam repede, ca să nu vină mama să vadă, deși câteodată chiar dacă spălam, rămâneau urme albe. Și normal că scriam și pe pereți. Îmi plăcea să le explic altora diferite lucruri. Aveam personaje imaginare cărora le “predam”. 

Ioana: Cum vă simțiți în comunitatea Avenor, atât ca profesor, dar și ca mamă?

Mihaela Ancuța: Mă simt excelent – fericită și împlinită! Simt că este un loc în care pot să cresc și să evoluez, pot spune că Avenor mi-a dat aripi. Iar pentru copilul meu, consider că este cea mai bună școală pe care o puteam alege. El este foarte mândru că face parte din comunitatea Avenor. 

Ioana: Aveți rezultate excelente cu absolut toți elevii dumneavoastră. Care este secretul reușitei?

Mihaela Ancuța: I simply love them! Ce se ascunde în spatele acestei expresii ține în primul rând de relaționarea cu elevii, de respectul pe care îl arăți lor –pentru că de-abia atunci poate să fie reciproc – și de o bună organizare, ținând cont că timpul este limitat (de obicei, când te pregătești pentru un examen, nu ai la dispoziție decât un an, poate doi, sau chiar doar câteva luni). Desigur că de la această planificare te poți abate în cazuri excepționale. Încă un factor sunt așteptările ridicate, dar și faptul că atunci când identific în clasă elevi care nu au încredere în ei sau elevi despre care poate alții cred că sunt mai slabi, îi tratez la fel ca și pe cei mai avansați elevi din clasă. Tratându-i la fel, le crește stima de sine și vor face tot posibilul să nu te dezamăgească. Asta înseamnă că vor învăța și vor obține rezultate foarte bune. 

Există și o poveste în biografia lui Thomas Edison care spune că, într-o zi, acesta vine acasă și îi dă mamei sale un bilet de la școală. Mama lui l-a citit cu voce tare deoarece acesta voia să știe ce scrie pe hârtie: ”Fiul dumneavoastră este un geniu. Școala noastră este prea slabă pentru el și nu are suficienți profesori care să-l învețe. Vă rog, ocupați-vă dumneavoastră de el”. După mulți, mulți ani, Edison găsește bilețelul pe care, de fapt, scria: ”Fiul dumneavoastră este bolnav mintal. Nu mai are voie să intre în școala noastră”. Acesta este secretul: să-i încurajezi pe elevi!

Ioana: Ați avut și aveți contact cu ambele sisteme educaționale (Cambridge și românesc). Care sunt avantajele și dezavantajele fiecăruia?

Mihaela Ancuța: Aș grupa această comparație în două părți: școala gimnazială și liceu. Pentru gimnaziu, elevii din sistemul românesc învață lucruri mai aprofundate decât în sistemul Cambridge. Acesta poate fi și un avantaj, deoarece cunoștințele sunt mai multe, dar și un dezavantaj pentru că poate acestea sunt învățate mecanic, forțat, și noțiunile nu sunt înțelese foarte bine. Însă, în sistemul Cambridge, copiii învață lucruri aplicate, pe care le pot utiliza în viața de zi cu zi. De obicei nu intră foarte mult în detalii, însă noțiunile sunt foarte variate. 

La liceu, în sistemul românesc, elevii sunt obligați să studieze matematică, dacă sunt pe profil real. Pe de altă parte, în sistemul Cambridge, ei își aleg materiile, iar asta presupune că elevii au pasiune și aptitudini pentru disciplina respectivă. Acest lucru este mai ușor și pentru profesori, deoarece aceștia vor lucra cu copii care își doresc să fie acolo, dar și pentru elev, pentru că este înconjurat de persoane cu aceleași pasiuni. Conținutul Cambridge A Level este superior bacalaureatului românesc și consider că are mult mai multe avantaje din punctul acesta de vedere. 

Ioana: Cum vă petreceți timpul liber? 

Mihaela Ancuța: Încerc să petrec cât mai mult timp cu copiii mei, bineînțeles. Ei fiind încă mici, doresc să se joace foarte mult și facem multe activități împreună – jocuri, dansăm, cântăm, ne prostim, ne distrăm. Când nu sunt copiii, îmi place să caut informații, explorând YouTube, internet, pentru că doar atunci am timp să fac aceste lucruri. Îmi place să mă interesez despre ce se întâmplă în alte școli (bineînțeles că focusul meu este tot pe lucruri legate de sistemul educațional). De asemenea, o altă prioritate este dezvoltarea personală. Am fost și merg în continuare la multe conferințe despre care aflu pe internet. Recent am fost la o conferința despre “How to raise amazing kids” și mi-am luat notițe ca apoi să dau share la informații prietenelor mele și tuturor celor care consideră că au nevoie. Desigur că aceste workshop-uri la care merg sunt și despre educația părinților, dar și pentru profesori. În timpul liber, deși nu o fac foarte des, îmi place să merg și la cumpărături. Nu îmi place să gătesc, dar să fac curățenie, da – mă relaxează. 

Ioana: Sunt curioasă acum, după ce mi-ați povestit despre cea mai recentă conferință la care ați mers, “how do you raise amazing kids”?

Mihaela Ancuța: The same way in which you raise amazing students! Iubindu-i, având încredere în ei, respectându-i, evitând să te superi pe ei și învățându-i să înțeleagă din greșelile lor. Nu trebuie niciodată să te comporți superior lor, să pretinzi că ești mai deștept ca ei, ci trebuie să le fii mereu alături în procesul de învățare, gândind în același timp și ținându-i de mână ca aceștia să crească, atât emoțional cât și fizic.

Ioana: Comunitatea Avenor s-a extins și în comunitatea cartierului Greenfield. Știu că ați luat decizia recent să vă mutați aici, cum simțiți legătura dintre aceste două comunități?

Mihaela Ancuța: Este cea mai bună decizie pe care am luat-o. Sunt foarte încântată că locuiesc atât de aproape de școală. Timpul acum nu mai este o problemă, ajung în câteva minute la școală și astfel am timp și de alte lucruri – nu mai pierd cele 4 ore pe zi pe care le petreceam pe drum înainte. Mă bucură și faptul că atunci când ies la cumpărături, pe stradă sau în parc cu copiii, mă întâlnesc cu cineva cunoscut. Mă mai văd elevii și când sunt pe balcon, le fac cu mâna când trec prin fața blocului. Îmi place că mă uit pe geam și văd școala, când mă întorc seara din oraș îmi întorc capul să verific dacă e totul în regulă – dacă sunt luminile stinse, etc. Per total, este excelent, îmi place foarte mult!  

La inițiativa Mihaelei Ancuța, a apărut 𝗠𝗔𝗧𝗛-𝗟𝗬-𝗡𝗘𝗪𝗦, prima revistă de matematică Avenor, coordonată de o echipă de elevi de la clasele de gimnaziu și liceu. 

Puteți citi toate numerele revistei aici.

Creator de bine

În anii petrecuți la liceul Avenor, Andrei și-a descoperit pasiunea pentru cinematografie și editare video studiind materii precum Art & Design, Drama și Media Studies. Acum este elev în clasa a 11-a și își dorește nu doar să-și perfecționeze abilitățile, ci și să le folosească pentru a ajuta acolo unde este nevoie. Astfel a ajuns să colaboreze cu fundația Inimă de Copil în noua lor campanie „Aducem copiilor viitorul”, dedicată unui program de burse pentru elevi care provin din cele mai sărace zone ale țării.  

Andrei a creat o animație care spune o poveste emoționantă despre realitatea sărăciei extreme în care trăiesc 1 din 4 copii din România, dar și despre modul în care putem sprijini fundația să le ofere posibilitatea de a-și continua educația și de a-și schimba viitorul.  

 

 

Avenor College: Cum ai ajuns să colaborezi cu fundația Inimă de Copil la acest proiect? 

Andrei Mitoiu: Voiam să creez filme care au un impact pozitiv asupra comunității. Știam de proiectele Inimă de Copil de la celelalte evenimente la care Avenor a colaborat cu fundația, așa că i-am contactat. Momentul a fost potrivit întrucât plănuiau să facă o animație, dar nu aveau resursele necesare. 

Avenor College: Povestește-mi cum ai învățat să creezi animații și cum ai lucrat pentru acest proiect?

Andrei Mitoiu: M-am uitat la nenumărate tutoriale pe YouTube și am încercat să învăț de la fiecare cât am putut de mult. Eu am avut deja o bază de cunoștințe de la filmele pe care le-am mai făcut, însă au fost foarte multe lucruri pe care a trebuit să le învăț și pentru proiectul acesta. De exemplu, pentru că nu sunt un sketch artist excepțional, știam că nu puteam să desenez fiecare cadru al animației, așa că a trebuit să găsesc moduri în care să-mi mișc personajele deja „desenate” ca și cum ar fi niște marionete.

 

Colaborarea cu Andrei a fost o experiență extrem de interesantă pentru noi, ca organizație. La început ne-a surprins dar, în același timp, am fost foarte entuziasmați de ideea lui de a crea un filmuleț de animație care să poată fi folosit în campanii de awareness sau de strângere de fonduri. – Anna Burtea, fondatoarea fundației Inimă de Copil.

 

Avenor College: Cum a fost diferit acest proiect pentru fundație de cele personale, filmele de animație pe care le-ai prezentat și în festivaluri tematice?

Andrei: Aș zice că acesta a fost un proiect „for real”. Față de filmele pe care le-am făcut până acum, în acesta nu puteam să mă dau bătut, deoarece foarte mulți oameni depindeau de mine. De asemenea, am fost nevoit să fac mii de ajustări, deoarece doream să ne asigurăm că filmul era cât de bun posibil și că respecta regulile „brandbookului”. Aceste restricții și lipsa unui buget nu mi-au dat foarte multă libertate creativă, însă, în final, am ajuns la un rezultat de care sunt mulțumit. Au fost foarte multe momente în care am vrut să renunț, însă, încetul cu încetul, am continuat și am reușit să trec prin momentele grele ale acestui proiect.

Avenor College: Cum te-au ajutat materiile studiate în liceu să-ți urmezi pasiunea pentru cinematografie?

Andrei: Computer Science m-a învățat cum să scriu cod, iar asta m-a ajutat foarte mult, deoarece am reușit să imi eficientizez niște procese ale animației. La Media Studies am învățat multe aspecte ale marketingului, iar după ce am învățat modul în care animația mea o să fie afișată în fața lumii, am știut ce fel de idei ar merita incluse în povestea animației și în ce structură. Media Studies și Art & Design m-au învățat și cum să fac research care să mă ajute în creația animației. Matematica m-a ajutat în confruntarea cu probleme noi, m-a învățat să-mi folosesc abilitățile de „problem solving” ca să reușesc să găsesc soluții.

Avenor College: Ce îți dorești să faci mai departe?

Andrei: Aș dori să mă implic în cât mai multe proiecte caritabile ca să ajut cu abilitățile mele, aș vrea să îmi creez și propriile filme care să aibă un impact asupra lumii, într-un mod unic. Deocamdată, eu știu că nu știu totul, și aș vrea să merg la o universitate bună pe zona de film, să devin cât mai bun în ceea ce fac.

 

Din grijă pentru Pădurea Băneasa

Dorința de a contribui la protejarea pădurii de care ne bucurăm în fiecare zi a mobilizat mai bine de 100 de oameni din comunitatea Avenor să ia parte la acțiunea de curățare a Pădurii Băneasa din luna martie. Mobilizarea și entuziasmul participanților, copii, părinți și bunici, care au strâns în jur de 400 de saci de gunoi și moloz, l-a surprins pe organizatorul evenimentului. Aceasta povestește în interviul de mai jos de unde a pornit „Marea Curățenie” și care este impactul unor astfel de acțiuni asupra mediului în care trăim. 

Vă invităm să citiți un interviu pregătit de Maria, elevă în clasa a 8-a la Avenor College și pasionată de ecologie, despre experiența lui Titus Ahciarliu, locuitor al cartierului Greenfield și inițiatorul acestui proiect.

 

Maria: Cum v-ați gândit la acest proiect? Ce v-a făcut să îl organizați?

Titus Ahciarliu: Proiectul este unul mai vechi pe care l-am început în 2017. Am ieșit într-o zi la plimbare prin pădure și, când am văzut cât de multe gunoaie erau pe potecile pe care mă plimbăm, mi-am propus la următoarea plimbare să iau și un sac în care să strâng ce găsesc. Zis și făcut, data următoare am luat un sac și după aprox 10 minute sacul era plin… Și atunci mi-am dat seama ca un om nu e sufficient. Așadar, am organizat pe Facebook primul eveniment marca “Marea Curățenie”.

Planul era să adun 20-30 de vecini din Greenfield și să facem muncă de voluntariat, dar, în final, am ajuns să ne strângem aproape 100 de persoane, chiar și din alte cartiere ale Bucureștiului. Pe lângă asta, sponsorii care ne-au fost alături s-au oferit de bună voie să ne ajute cu toate cele necesare, inclusive 2 excavatoare cu care am eliminat 2 basculante întregi de moloz din pădure. Molozul era acolo de mai bine de 10 ani.

Succesul primei ediții m-a convins apoi să duc evenimentul la alt nivel și, cu ajutorul sponsorilor și al partenerilor media, am ajuns la un număr de 150-250 de participanți la fiecare ediție de atunci. Lucru care îmi confirmă că românilor le pasă de natură, doar că trebuie împinși de la spate ca să facă ceva concret.

 Maria: De ce acum? În aceste timpuri dificile, puțini s-ar gândi la mediul înconjurător. Și totuși dumneavoastră v-ați gândit, cum?

Titus Ahciarliu: De mediul înconjurător mi-a pasat tot timpul, iar în 2020 am fost foarte dezamăgit de faptul că a trebuit să anulez ambele evenimente programate în primăvara și în toamna din cauza pandemiei. Chiar și anul acesta am fost la 2 pași să anulez evenimentul din cauza restricțiilor, dar după ce m-am consultat cu un avocat, am decis să mergem mai departe, cu condiția respectării tuturor normelor în vigoare. Lipsa unui eveniment major de ecologizare a pădurii în 2020 a făcut ca aceasta sa fie extrem de murdară și nu puteam să nu fac nimic. Din fericire, participanții au fost receptivi la aceste condiții și totul s-a desfășurat exact cum ne-am dorit.

Maria: Cum ați reușit să găsiți atâția voluntari interesați să vă ajute ?

Titus Ahciarliu: Pe scurt – social media. Am anunțat voluntarii de la evenimentele precedente, am anunțat pe grupurile cartierului Greenfield și mi-am invitat prietenii care, la rândul lor și-au invitat prietenii. Și cu toate că de data asta nu am avut parte de mediatizare, participarea a fost la nivelul edițiilor de dinainte de pandemie.

 

Maria: Ce rezultate ați avut ca urmare a Marii Curățenii? V-au surprins în vreun fel?

Titus Ahciarliu: Din păcate, în fiecare an mă surprind rezultatele. Nu reușesc sa mă obișnuiesc cu faptul că de la un an la altul oamenii reușesc să arunce tone de gunoi , nu exagerez, prin pădure.

Anul acesta, cu ajutorul a peste 200 de voluntari, aproape două treimi din partea Avenor, s-au strâns în jur de 400 de saci de gunoi și moloz. În total, cam 2 tone de mizerie de pe o suprafață de aproximativ 80 de hectare de pădure. Desigur, este vorba de zone care după evenimentul din 2019 nu mai aveau nicio hârtiuță pe jos.

Maria: Cum ați apreciat entuziasmul voluntarilor/ elevilor?

Titus Ahciarliu: Considerând pandemia și restricțiile, când am luat legătură cu Avenor pentru participarea la eveniment mă așteptam să strângem vreo 20 de persoane. La o săptămână după ce am făcut propunerea, am aflat că aproape 150 de participanți erau deja înscriși. 

Așadar, nota 10 pentru entuziasm, pentru implicare și mai ales pentru efortul pe care l-au depus toți copiii, părinții și bunicii în ziua evenimentului, strângând atât de mulți saci de gunoi! Natura cu siguranță vă este recunoscătoare! 

Ne vedem la următoarea ediție!

Interviurile Ioanei: Cum se împarte bunătatea

Continuăm seria interviurilor prin care vă invităm să descoperim împreună pasiunile și talentele membrilor comunității Avenor College. Inițiativa îi aparține Ioanei, elevă în clasa a 10-a la Liceul Internațional Avenor.

Eva, elevă în clasa a 8-a și bursier Avenor College, a dovedit în multe rânduri că este o elevă model și un membru implicat al comunității Avenor. Are în palmares premii la diferite competiții sportive și multe activități caritabile prin care își dorește să transmită colegilor cultura bunătății. Vă invităm să aflați mai multe despre ea.

Ioana: Spune-ne câteva cuvinte despre Eva Preoteasa. Cum te-ai prezenta pe tine?

Eva: Bună! Mă cheamă Eva Preoteasa, am 14 ani și sunt elevă la Avenor College în clasa a opta.  Îmi place să cânt ocazional la pian, fac tenis de performanța și îmi place să pictez.  

I: Cum reușești să îmbini performanța ta în școală cu activitățile extracuriculare?

E: Recunosc că este cam greu. Eu ajung foarte târziu acasă, totuși îmi fac timp și de teme, proiecte și învățat. Câteodată mă ajută și faptul că pot să-mi fac temele la școală.

I: Ce a însemnat pentru tine Woman’s Tennis Charity Tour Ready Play – eveniment caritabil la care ai participat și care își propune să genereze donații către proiectul „Sprijin pentru adolescenții și tinerii cu autism” al Asociației Învingem Autismul?

E: Eu am luat parte la acest eveniment pentru că mama mea nu a mai putut să participe. A fost o experiență foarte plăcută, iar faptul că am putut să ne și amuzăm și să donăm banii strânși a fost foarte frumos.

I: Cum a prins viață proiectul tău caritabil „Charity Spirit”? Spune-ne mai multe despre el.

E: Acum 3, 4 ani, am fost într-o excursie la Vâlcea, la o școală care se afla într-un sat mai mic. Am văzut multe lucruri de care copiii de acolo duceau lipsă și am vrut să-i ajut cumva. Așa că m-am decis să o fac prin intermediul proiectului „Borcanul recunoștinței”. Proiectul consta în a duce Borcanul câte o săptămână în fiecare clasă, iar elevii donau cât voiau ei și puneau bilețele cu gânduri bune. Iar pentru evenimentul Cultural Celebration Day – eveniment caritabil organizat de Avenor College – pictez tricouri pentru standul „Charity Spirit”. 

I: Te implici în foarte multe activitați atât școlare, cât și extrașcolare. Ce drum vrei să urmezi pe viitor?

E: Nu sunt foarte sigură. Aș vrea ori să continui să fac tenis de performanță, ori să mă fac arhitect. Din păcate, trebuie să aleg un singur drum pentru că nu o să pot să fac performanță în ambele domenii, în paralel. 

I: Ce îți propui să reușești anul acesta?

E: Anul acesta îmi propun să-mi mențin notele la un nivel cât mai înalt și să continui cu proiectele caritabile. În același timp, îmi propun să împart bunătate prin școala.

Cum poți ajunge bursier la Avenor

Dăm startul programului de burse Avenor pentru anul școlar 2019-2020 luni, 4 februarie. Din 2010 până în prezent, Fundația Avenor a acordat burse pentru 69 de elevi, în valoare totală de 361.925 euro, iar anul acesta vom acorda încă 4 burse noi pentru elevii de gimnaziu și liceu.

Coordonatorul programului de burse, directorul educațional al Avenor College Dana Papadima, explică într-un interviu cum poți ajunge bursier Avenor, vorbește despre câteva dintre proiectele elevilor, dar și despre „dulcea povară” de a fi parte din elita școlii noastre.

Avenor College: Se împlinesc aproape 10 ani de când Avenor College acordă burse de merit elevilor excepționali. Cum a evoluat acest program din 2010 până în prezent?

Dana Papadima: Precum istoria Școlii noastre, și programul de burse a evoluat, s-a dezvoltat, s-a perfecționat. Criteriile de acordare s-au rafinat, am început o dată cu înființarea liceului să acordăm burse și aplicanților veniți de la alte școli, avem un calendar care se desfășoară în etape coerente, procedura de acordare a burselor este mult mai transparentă.

A.C.: Fundația Avenor a acordat până acum burse anuale de merit pentru 69 de elevi. Ce au în comun toți acești copii?

D.P.: Țin să încep cu precizarea că, pentru noi, fiecare elev este un mic bursier, fiecare are ceva unic și prețios de oferit. Evident însă că acei elevi care se califică pentru calitatea și statutul de bursier acoperă o gamă completă de atribuții și calități, care îi plasează în rândul elitelor din această școală.

A.C.: Care sunt criteriile pe care le ia în considerare Comisia care acordă anual bursele Avenor?

D.P.: Valorizăm în egală măsură criteriile care țin seama de performanțele academice, de nivelul de comportament, de punctualitate și prezență, de atitudine față de învățare, față de ceilalți, ca și pe cele însumate de inițierea unor proiecte personale, participarea la toate evenimentele noastre, înscrierea în programele de caritate specifice Școlii.

A.C.: Cât de importante sunt activitățile extra-curriculare pentru candidații la bursele Avenor?

D.P.: Evaluarea aplicațiilor pentru bursă ține în egală măsură cont de activitățile curriculare și de cele extra-curriculare. Ar fi și greu să nu se întâmple astfel, câtă vreme școala noastră și-a propus dintotdeauna o educație 360 de grade, în care fiecare oră, fiecare activitate, fiecare eveniment să aibă sens și consistență.

A.C.: Câteva exemple de proiecte realizate de bursierii Avenor de-a lungul timpului?

D.P.: Fiecare dintre bursierii noștri a inițiat și urmărit cel puțin un proiect, cu tot ceea ce presupune managementul de proiect: propunere, resurse, monitorizare, evaluare. Încerc să spicuiesc unele dintre cele mai izbutite: un blog personal cu interviuri cu personalități interesante ale școlii, fie elevi, părinți, profesori sau invitați; organizarea în totalitate a Talent show-ului Avenor; program de ajutor colegial pentru elevii mai mici; proiect anti-bullying; program de nutriție și viață sănătoasă pentru colegi; organizarea Târgului caritabil de Crăciun; proiecte caritabile diverse în colaborare cu parteneri de la alte școli sau fundații caritabile. Și mai sunt.

A.C.: Proba finală pentru candidații la programul de burse constă în susținerea unui discurs în fața comisiei de Bursă și a altor elevi ai școlii noastre. Câteva sfaturi pentru pregătirea acestui discurs?

D.P.: Elevii noștri cunosc din clasele mici regulile susținerii unui discurs în public. Important este să definitivăm din timp conceptul respectivului discurs și să ne pregătim să facem față celor mai neașteptate întrebări. Comisia poate fi necruțătoare uneori, dacă se constată inconsistențe.

A.C.: Ce înseamnă pentru bursierii Avenor să fie modele pentru colegii lor mai mici și mai mari?

D.P.: La prima vedere, există numai beneficii; se simt admirați, respectați, de ce nu, invidiați. Dar uneori statutul de bursieri poate reprezenta și un fel de povară. Dulce, dar tot povară. Știi că toți ochii se îndreaptă spre tine. Trebuie, chiar trebuie, ca, în calitate de model permanent și de modelator al celorlalți, să te străduiești să fii foarte bun în toate cele. Și apoi, să nu uităm: o dată la câteva luni, bursierii noștri sunt monitorizați și „întrebați de sănătate” cu foarte multă acuratețe. Și-au menținut standardele pentru care au fost selectați? S-au ținut de proiectele la care s-au angajat? Vă asigur, această expunere permanentă este aducătoare și de stres uneori. Dar stresul e depășit de satisfacția de a te ști făcând parte din elita Școlii.

Mai multe informații despre Programul de burse Avenor College găsiți aici.

Primul târg de Crăciun pentru copiii de la Clubul KEN Academy

Copiii de la Clubul KEN Academy de la Avenor College au participat la începutul acestei luni la primul lor târg de vânzare. Banana bread, fursecuri cu stafide, biscuiți delicioși pregătiți chiar de copii, decorațiuni de Crăciun și broșe pictate manual, toate s-au aflat pe mese la evenimentul găzduit în clădirea de birouri Charles de Gaulle Plaza. Târgul a fost un adevărat succes: copiii au vândut toate produsele și au învățat lecții importante. 

Cum s-au descurcat și cum a fost pentru ei această experiență? Vă invităm să aflați chiar de la copii. 

Ada, clasa a 3-a: 

Am pregătit toate produsele singuri, pentru a învăța să fim mai buni în vânzări și să câștigăm bani. Când am planificat afacerea, ne-am gândit la profit. Am făcut și afișe pentru ca oamenii să știe despre ce este vorba când trec pe lângă noi. Avem un brand. 

Noi ne-am gândit cum să aranjăm standul și l-am aranjat de mai multe ori pe parcursul vânzării, pentru că începeam să avem din ce în ce mai puțină marfă și nu voiam să pară gol.

Am vândut tot. Urmează să calculăm și câștigul nostru. Profitul. Trebuie să știi cât ai consumat pe materiale și după aceea să știi și câți bani ai câștigat. Din venituri trebuie să scazi cât ai cheltuit. 

Cel mai greu lucru a fost când am vorbit cu oamenii la stand, dar apoi m-am obișnuit și a mers mai ușor. A crescut și încrederea în noi.

Cel mai ușor mi-a fost să aranjez masa.

Iar cel mai distractiv mi s-a părut…tot.

Astăzi am învățat să fiu mai interactivă cu ceilalți și să vând. 

Toată experiența a fost super!

Vlad, clasa a 3-a: 

Pentru acest târg, m-am pregătit împreună cu colegii mei și cu doamna profesoară. Am construit un stand frumos. Ne-am gândit că vin sărbătorile, Moș Nicolae, Moș Crăciun, așa că am spus să facem un târg de vânzare. Ne-am gândit că oamenilor le-ar plăcea ca după muncă să mănânce niște biscuiți de casă și să-și cumpere niște obiecte meșterite de noi cu care să-și decoreze casa de Crăciun. 

Ne-am ales unde va avea loc târgul de vânzare, am pregătit și afișele cu logo-ul nostru, „Winter Elfs”. Afișul îi ajută pe oameni să ne recunoască, să vadă cine suntem. Am găsit și un logo. 

Cel mai greu a fost momentul în care oamenii m-au ignorat, așa că am făcut tot posibilul să le atrag atenția. 

La primele trei încercări, am dat rateuri, nu m-a băgat nimeni în seamă. Dar, a patra oară, mi-am dat seama ce trebuie să fac, am învățat din greșelile mele și am atras clienții. 

După eveniment, am învățat că este bine să te distrezi, însă, în primul rând, trebuie să fii serios.

David, clasa a 2-a

Am pregătit un mic stand de vânzare. Am gătit fursecuri acasă. Iar pregătirea am început-o la cursuri: cum să ne prezentăm, cum să vorbim cu clienții și am stabilit ce produse să facem. 

Ambalajul este foarte important când vinzi. Mesajul de pe ambalaj este important. Trebuie să fie decorat cu o floare sau cu un smiley face, cu lucruri care te atrag foarte mult. 

Cel mai greu mi s-a părut să atrag oamenii la stand, când ei mergeau prea repede. Mi s-a părut că trebuie să stăm mult de vorbă. Unii mai scăpau, încercam să-i prind. I-am convins cu ajutorul cuvintelor, le-am explicat despre stand, le-am răspuns la întrebări.

La final, am învățat că nu trebuie să-ți fie teamă să vorbești cu oamenii. 

Interviurile Ioanei: Istoria trăită și predată

Continuăm seria interviurilor prin care vă invităm să descoperim împreună pasiunile și talentele membrilor comunității Avenor College. Inițiativa îi aparține Ioanei, elevă în clasa a 10-a la Liceul Internațional Avenor.

Felix Dumitrache, profesor de istorie, a intrat în comunitatea Avenor de puțin timp și totuși a demonstrat prin experiența sa vastă și cunoștințele impresionante că se potrivește perfect în „familia” Avenor. Vă invit să aflăți mai multe despre Felix Dumitrache.

Ioana: Spuneți-ne câteva cuvinte despre Felix Dumitrache. Cum v-ați prezenta?

Felix Dumitrache: Sunt român, am plecat de copil (la vârsta de 16 ani) în Grecia și după am emigrat în America. Am avut mai multe cariere. După cei 39 de ani în care am locuit în SUA, m-am decis să mă întorc în România. La bază sunt profesor . Decizia de a ieși la pensie în America și de a mă reloca în România au dus la această decizie de a intra înapoi în învățământ. Mi-am trimis CV-ul și am fost chemat aici, la Avenor College, unde am rămas plăcut impresionat de curiculum, de elevi și direcția școlii, de viziunea comunității Avenor asupra școlii. Am decis că această nouă experiență în cadrul Avenor College mi se potrivește. 

I: În 1978 ați ajuns în SUA ca refugiat politic. Cum ați simțit impactul Statelor Unite fața de situația României din acea perioadă?

F.D.: Foarte multă libertate, foarte mari diferențe care au dus la un mare șoc cultural. Am fost repartizat în Arizona și am ajuns acolo pe 25 Decembrie, la 30 de grade. Nu semăna deloc cu atmosfera de Crăciun, era Vestul Sălbatic – șosele enorme, nu aveau trotuare, bulevarde, parcuri – era total o altă viață. Nu a fost ușor să ne integrăm, dar faptul că aveai libertatea să faci absolut orice, atât timp cât nu încălcai drepturile altora, ne-a ușurat puțin adaptarea. Nu aveam nevoie de autorizație să ne cumpărăm o mașină, să ne luăm carnetul de conducere sau să călătorim în alte state. În 1978, puteai să conduci în Mexic, să mergi la mare și să te întorci, fără să te întrebe nimeni de la graniță nimic. La întoarcere, doar te întrebau: „Sunteți din America? Bine ați revenit!” Nu controlau pașapoarte, nimic. A fost uimitor!

I: Ați servit în armata americană și ați participat în misiuni în 4 războaie. Despre ce conflicte este vorba?

F.D.: Am fost în Grenada în 1983, în Honduras în 1985, în Panama în 1989 și în războiul din Golf în 1990.

I: V-au schimbat aceste războaie mentalitatea, felul în care vedeți și traiți lucrurile?

F.D.: Da. Am învățat să prețuiesc viața și să trăiesc fiecare moment cât de intens se poate. Am învățat să-mi apreciez prietenii, libertatea și prețul libertății.

I: Cum aplicați aceste experiențe și noțiuni dobândite de-a lungul anilor în materia pe care o predați, istoria?

F.D.: Mi-am îndeplinit visul de a călătorii prin toată lumea, deși încă nu l-am dus până la capăt. Vizitând multe țări și învățând despre cultura lor în mod direct, întâlnind oameni și întrebându-i diverse pentru a afla perspective locale, înțelegi mai bine culturile și interacțiunile dintre oameni. Am aflat ce vor oamenii de rând versus ce vor oamenii de afaceri versus ce vor politicienii și asta m-a făcut să înțeleg mai bine istoria și conceptul istoric. În fiecare națiune sunt oameni care au bagajele lor de cunoștințe, toți sunt imigranți pe undeva, cumva, iar fiecare aduce din țara sa lucrurile care l-au făcut să stea, lucrurile care l-au făcut să plece.

I: Care este perioada preferată din istoria pe care o predați?

F.D.: Îmi place istoria secolului XX, fiind cea mai tumultoasă și fiind secolul în care oamenii au făcut cele mai multe greșeli, evident luând în considerare cele două războaie mondiale, dar și din cauză că politicienii nu au înțeles situația politică. Faptul că s-a industrializat lumea așa de rapid i-a lăsat puțin în urmă pe aceștia în conceptul de război. Pe vremuri, din cauza faptului că dura 3, 4 chiar 6 luni să aduni o armată și să o duci la un război, politicienii aveau timp să discute între ei. În momentul în care s-a produs industrializarea – au apărut trenuri, mașini rapide, vapoare – se putea forma și deplasa o armată în câteva săptămâni, războaiele devenind o primă desfășurare în loc de o ultimă desfășurare. Treburile astea nu au fost înțelese de conducătorii țărilor.

I: Ce alte pasiuni mai aveți în afară de istorie?

F.D.: Îmi place foarte mult să citesc, să călătoresc, să merg în camping, la mare, la munte. Îmi place să merg pe jos, să mă plimb, să văd artă, picturi, teatru. Simt că nu o să termin niciodată să văd tot ce pot să văd, să aud tot ce pot să aud și să simt tot ce pot să simt. Vreau să-mi trăiesc viața din plin!

I: Cum ați regăsit România când v-ați întors?

F.D.: Schimbată! Am revenit cam la 2 ani dupa anii 90’ și pentru mine se puteau vedea schimbările graduale. Dacă ai un copil, nu prea îi observi schimbările pentru că îl vezi în fiecare zi. Dacă îl vezi la doi ani, observi o schimbare, chiar dacă cei care stau aici nu văd acest lucru și cred că nu o să se schimbe nimic niciodată. Se schimbă! Dar treptat și poate frustrant pentru mulți români, pentru că ei au călătorit în sfârșit în străinătate și vor să aibă aici ce au văzut acolo. Posibilități sunt, Romania este bogată: plină de resurse, turismul ar putea să fie foarte bun, vremea este foarte frumoasă, dar trăim niște timpuri, consider eu ca profesor de istorie, foarte similare cu epoca fanariotă – în care oamenii plătesc mulți bani să ajungă în funcții politice, după care fură pe rupte 2-3 ani, cât pot, ori până fie sunt trimiși în pușcărie, fie sunt schimbați în alt guvern. Asta definește România de azi.

I: De ce Avenor College?

F.D.: Îmi place sistemul Cambridge. Eu am fost profesor pentru International Baccalaureate și mi-a plăcut faptul că acesta te forțează să te împingi pe tine însuți spre obiective mai ambițioase și în materiile în care nu-ți dorești neapărat să performezi în viitor. Acest sistem îți oferă mai multă flexibilitate în ceea ce privește alegerea elevului ca punct de studiu în viitor. Îmi place Avenor College pentru că este o instituție care are o viziune – vor să ajungă una dintre cele mai bune școli din lume. Este un drum greu de parcurs și lung, dar și-au stabilit această țintă și nu vor să devieze de la această cale. Am o experiență de vreo 20 de ani și îmi doresc și eu să ajut la îndeplinirea acestei viziuni.

I: Ce sfat aveți pentru elevi?

F.D.: Viitorul vă aparține. Take the bull by the horns and drive your own future. Sunteți la volanul mașinii viitorului vostru, unde mergeți depinde de voi! Nu învățați numai pentru note, nu fiți așa stresați în legătură cu examene, învățați de dragul de a ști!

Join the Club!

It’s close to mid-October and so, at Avenor Nursery, children are attending their own personalised selection of co-curricular clubs. Because we believe in cultivating curiosity in all our students, children from all the groups have the possibility of attending clubs that are age-appropriate, challenging and go beyond the curriculum.

After having benefited from a 2-week trial period, children have now settled into their routines and are able to expand their range of concepts, competencies and character traits with each club session.

The 7 curricular areas of experience that are relevant for the Early Years Foundation Stage and Statutory Framework for Key Stage 1, Year 1 have found their match in the Avenor Nursery co-curriculars.

So for children who love building on their independent life skills and wish to work on their physical development, clubs such as Fun Aerobic, Ballet, Fitness Kids, Music & Movement, Ball Games, Zumba, Martial Arts, Multisport Junior, Delicious Delights and Woodwork are just the thing!

If you feel that their personal, social and emotional development could benefit from some extra time, go for clubs such as Talk to Me, Outdoor Free-Play, Drama & Theatre, Project Managers, S.D.G.s!

Communication & Language and Literacy are keys to most of our daily challenges and clubs such as Communication through English, Jolly Phonics, Storytellers, Read, Write & Illustrate and I Can Speak Romanian facilitate children’s development of speech, discourse and reading & writing skills.

Connecting with their inner artist is one of children’s ways of finding out more about themselves and the world, so co-curriculars such as Feel the Music, Piano Club, Creative Techniques and Painting Styles provide enabling environments for just that.

Mathematics is part of our lives and constitutes a passion for some children. Should this be the case for your child, opt for clubs such as Mathletics, Mind Lab, Mind Twisters and Chess and ensure learning about shapes, colours, numbers, patterns, problem-solving and reasoning in a fun and interactive manner.

We all aim to understand the world we live in and because of that, children at Avenor Nursery can choose to attend clubs such as S.T.E.M., Globetrotters, Tech Savvy, Nature Detectives, Planting & Growing and Wacky Wednesdays where the world is revealed to them from different perspectives.

Having said all that, at least one essential conclusion can be drawn: learning happens wherever the child is. In the classroom during curricular activities. Outdoors for learning outside of the classroom initiatives. During co-curricular clubs that encourage the pursuit of personal interests and build on early career orientation.

Ioana Botez

Counsellor

Designated Safeguarding Lead

Club Coordinator

Interviurile Ioanei : Cum se îmbină pasiunile

Începem o nouă serie a interviurilor prin care vă invităm să descoperim împreună pasiunile și talentele membrilor comunității Avenor College. Inițiativa îi aparține Ioanei, elevă în clasa a 10-a la Liceul Avenor.

Maria este elevă în clasa a 12-a, iubește tenisul și muzica, iar de curând și-a descoperit și pasiunea pentru Fizică. Face parte din prima generație de elevi care vor absolvi Liceul Internațional Avenor la finalul acestui an școlar și are în plan să-și continue studiile îmbinându-și armonios cele trei pasiuni.

Ioana: Spune-ne câteva cuvinte despre Maria. Cum te-ai prezenta pe tine?

Maria: Numele meu este Maria, fac tenis de aproape 10 ani și mereu a fost cea mai mare pasiune a mea. Mai am și o altă pasiune pentru muzică care se bate oarecum cap în cap cu tenisul, iar acum îmi plac amândouă la fel de mult.

I: Ce înseamnă tenisul pentru tine?

M: Copilăria mea. Consider că este ca o „a doua mamă”, pentru că m-a învățat foarte multe și m-a pus în multe situații pe care nu le-aș fi experimentat altfel. Am învățat să mă descurc cu ceea ce am în fiecare zi, să nu mă plâng, să nu mă compar cu ceilalți și pot spune că m-a introdus în lume de când eram mică. Sunt foarte recunoscătoare pentru acest lucru!

I: I-ai luat un interviu Simonei Halep când a venit la noi în școală să ne împărtășească din experiențele sale. Ce admiri la ea?

M: Puterea mentală, sincer, deși multe persoane mă contrazic și spun că exact acest aspect îi lipsește ca să rămâna pe locul 1. Mi se pare că exista o diferența între gândirea noastră, a românilor, ca sportivi, și modul în care gândesc ceilalți, iar acest lucru pornește de la educație. Până la urmă, educația îți formează gândirea, iar în multe alte țari educația a evoluat și în școli se predă complet diferit față de sistemul românesc, totul este mult mai practic. Sunt mulți care susțin că Simona nu are această putere mentală și că ar fi ușor să faci ce a reușit ea, dar nu este așa! Este extrem de greu și mi se pare extraordinar cum poate să treacă peste toate criticile care i se aduc după fiecare meci pierdut.

I: Am aflat că ai făcut parte din proiectul celor de la „RoLo Mental Coaching”. Cum te-a ajutat această organizație să te dezvolți mai departe în cariera ta în domeniul tenisului?

M: Am fost într-un cantonament acum 2 ani în vară și a fost prima dată când am avut ocazia să lucrez atât pe teren, cât si în afară lui cu o echipă de psihologi sportivi. Această experiența a avut un impact destul de mare în viața mea. Mi-a schimbat multe perspective și m-a facut să văd anumite lucruri așa cum sunt ele de fapt. Am învățat cum să mă comport în anumite situații, mai ales în situații stresante, cu multă presiune, și cum să mă ocup de ele și să scap de ele. Și a fost și distractiv.

I: Ne-ai fascinat în nenumărate rânduri cu vocea ta. Ce aduce muzica în viața ta?

M: Am cântat de când eram mică, dar nu am făcut niciun curs de canto până anul trecut, când mi-am convins părinții, care nu m-au înțeles de la început. Muzica este foarte importantă pentru mine, pentru că mereu când mă doare capul sau pur și simplu nu mă simt bine, pot să ascult muzică și să-mi treacă, este ca un fel de medicament pentru mine. Mă simt foarte bine atunci când cânt, simt că sunt eu!

I: Cum te ajută școală să te menții la un nivel ridicat atât în tenis, cât și academic?

M: Este destul de complicat, sincer, să ai note bune la școală și să faci tenis de performanță. Într-un fel, am reușit și reușesc să le împac pe amândoua. Școala mă ajută mult, pentru că profesorii sunt foarte  înțelegători! Am lipsit mult pentru a participa la turnee, iar la întoarcere, profesorii mi-au explicat ce am pierdut cât am fost plecată. Totul este practic în sistemul Cambridge abordat de școala noastră, drept urmare pot să aplic noțiunile învățate mult mai ușor și în tenis, și în general, în viața de zi cu zi. Dar și invers: lucrurile pe care le-am învățat la tenis, pe care nu le-aș fi învățat altcumva în copilările, mă ajută în situații de stres la un examen sau de presiune, pot spune că sunt mult mai organizată.

I: Care este cea mai recentă realizare a ta?

M: Sincer, cea mai recentă realizare a mea este nota de la examenul Cambridge AS Level la fizică: „B”. Pentru mine, fizica este aproape cea mai grea materie de examen. La început mi-a fost foarte greu să înțeleg anumite noțiuni, așa că am lucrat extrem de mult și sunt foarte mândră de rezultat.

I: Faci parte din prima generație de elevi care vor absolvi la finalul acestui an școlar Liceul Internațional Avenor. Cum îți vezi tu viitorul?

M: Mă văd mergând în Anglia la o facultate unde o să studiez fizică și mă văd combinând fizica cu muzica și tenisul!

 

 

Q&A despre Liceul Avenor: Diana Segărceanu

Te invităm să descoperi ce înseamnă Liceul Internațional Avenor printr-o serie de Q&A-uri cu elevi, profesori și oameni din echipa de management. Află ce înseamnă o educație bună și care este rolul ei în modelarea viitorului elevilor din ziua de astăzi dintr-un interviu cu Diana Segărceanu, co-fondator Avenor College.

Avenor College: Cine este Diana Segărceanu?

Diana Segărceanu: Sunt Co-Fondator al Avenor College. Sunt conector în educație – ascult, adun și unesc idei, pasiuni, oameni, proiecte pentru a da sens învățării. Sunt și elev, și educator, și mamă. Învăț în fiecare zi de la copiii mei, Ana și Tudor, și de la cei 500 de avenorieni.

A.C.: Ce înseamnă pentru tine educația bună?

D.S.: Educația bună te face independent în gândire, îți dezvoltă  caracterul, dă sens și valoare ideilor tale, îți dă ocazia să experimentezi fără teamă de greșeală, îți dă încredere în forțele proprii, îți păstrează curiozitatea, îți deschide orizonturi noi într-o lume care se schimbă în mare grabă.

A.C.: Unde îi vezi pe elevii Avenor peste 5, 10 ani?

D.S.: Absolvenții Avenor sunt liderii de mâine ai organizațiilor, ai comunităților în care vor trăi. Ei sunt cei care vor face lumea un loc mai bun. Peste 5 ani, Avenorienii vor fi absolvenți ai celor mai bune Universități din lume, iar peste 10 ani îi văd antreprenori de succes și cetățeni implicați în schimbarea în bine a României.

A.C.: Când ai știut că e momentul să faci o școală?

D.S.: Când Ana se pregătea să intre la școală, am pus bazele unui proiect care își propunea să fie o școală primară mică, o continuare a grădiniței. După câțiva ani, am câștigat experiență, m-am implicat activ, am învățat și, în 2010, am știut că e momentul să construim o școală mare care să ducă elevii până la absolvirea liceului.

A.C.: De ce au nevoie elevii de azi pentru a reuși în viitor?

D.S.: De cei șapte ani de acasă, de prezența și iubirea necondiționată a părinților, de profesori pasionați și o educație bună pe care o primesc la Avenor, de dorința interioară de a da un sens vieții personale și a celor din jur.