Categorie: Viața școlii

Anul acesta, Halloween-ul la Avenor College a fost mult mai mult decât o petrecere cu machiaje și costume impresionante. A fost o ocazie pentru cei mai mari dintre elevi, din clasele VII-X, să se confrunte cu organizarea unui eveniment care i-a implicat pe toți cei peste 300 de elevi ai școlii și liceului. A fost o lecție despre ce înseamnă să lucrezi cu copii de toate vârstele, despre planuri care nu funcționează și care trebuie schimbate din mers, despre spontaneitate, solidaritate și muncă în echipă.

Planificarea activităților a început cu o lună înainte evenimentului din 28 octombrie, atunci când departamentul de limba engleză, coordonator al evenimentului, și-a împărțit sarcinile în funcție de ciclurile educaționale pentru care profesorii predau. Profesoarele de limba engleză Ramona Ivan și Cristina Bumboiu, împreună cu directorul Liceului Internațional Avenor Andrew Kearns, i-au ajutat pe liceenii clasei a IX-a să pregătească petrecerea pentru copiii din ciclul primar. Iar Andrei Hristia, cu ajutor de la Thomas Webb și de la diriginți, i-a îndrumat pe elevii claselor a VII-a, a VIII-a și a X-a să organizeze activități pentru copiii de la gimnaziu.

Adaptare la schimbare

Activitățile plănuite de elevii claselor a IX-a au avut ca temă universul Harry Potter. Copiii au pregătit în cele mai mici detalii atelierele pentru colegii mai mici, însă planurile n-au funcționat chiar așa cum au fost alcătuite.

La atelierul de mături „zburătoare”, copiii s-au dovedit mai nerăbdători decât anticipase Daniel, coordonatorul activității, și s-au înghesuit să-și facă mături fără să-i asculte până la capăt instrucțiunile despre ce materiale să folosească și cum să le folosească. Iar atunci când bețele pentru cozi s-au terminat, Daniel a inventat un joc cu capetele de mătură: copiii au fost încântați să se întreacă să le prindă din zbor.

Nici Quidditch-ul n-a funcționat așa cum fusese gândit inițial, ca o activitate care să-i implice pe copii într-un joc cu două echipe care se înfruntă folosind măturile create în atelier. „Am plănuit totul să meargă perfect, până n-a mers perfect”, spune Leon.  „A venit primul grup de copii, n-au înțeles instrucțiunile, alergau, aruncau măturile.” Ideea care le-a venit pe moment lui Leon și Tudor, coordonatorii activității, a fost să alinieze cele două clase care veniseră la joc pe două rânduri pentru a putea să arunce, pe rând, la cele 3 cercuri suspendate de una dintre porțile de fotbal de pe terenul de sport. Noul joc a avut mare succes.

Crearea de poțiuni magice a fost de asemenea o provocare pentru Ana și Maria, cele care au coordonat activitatea. Dacă la început ar fi vrut să facă poțiuni comestibile și necomestibile, dar mai spectaculose, și-au dat seama că cei mici vor dori să bea din pahare, chiar dacă susțin contrariul. Au renunțat astfel la partea de spectacol pentru a se asigura că băuturile create sunt sigure pentru toți.

Maya și Vanessa au organizat o provocare a gustului pentru copiii pe care-i îndemnau să se lase legați la ochi și să aleagă dropsuri dintr-o farfurie în care erau bomboane cu gust bun și cu gust rău. „Inițial, am gândit activitatea pe grupe, foarte organizat, dar ne-am dat seama că nu va merge”, povestește Maya. „Majoritatea erau foarte nerăbdători să guste, aveam foarte puțin timp la dispoziție și nu ajungeau să ia din toate”, completează Vanessa. Soluția pe care a găsit-o Maya a fost să-i așeze pe copii în cerc și să-i roage pe profesorii fiecărei clase să le ajute să-i organizeze pe cei mici.

Descoperiri neașteptate

„Ce mi s-a părut cel mai interesant din această experiență a fost faptul că planificasem totul, dar doar în teorie, și a trebuit să ne adaptăm rapid, să pară că știam ce facem, dar, de fapt, noi descopeream pe parcurs lucruri, cu fiecare grupă de copii care trecea pe la noi”, explică Maya. O altă lecție pe care au învățat-o cei din clasa a IX-a a fost faptul că munca în echipă este de cele mai multe ori salvatoare și că le-ar fi fost mult mai greu să se descurce fără ajutorul colegilor. Au descoperit că foarte important este și  fie mai siguri pe ei și pe ceea ce au de făcut atunci când organizează un eveniment. Și, nu în ultimul rând, să-și seteze cât mai corect așteptările. „Nu credeam că vor fi atât de mulți copii. Știam că nu au răbdare, dar nu mă așteptam să fie chiar așa de puțină. Acum știu”, spune Ana.

Elevii care au organizat activitățile pentru copiii de la gimnaziu au avut altfel de provocări. Pentru a realiza activități diferite în 7 dintre clasele școlii, a fost nevoie să lucreze împreună elevi din clasele a VII cu cei de la a VIII-a și a X-a. Coordonarea n-a fost impecabilă, dar mobilizarea din ziua evenimentului a fost fantastică, iar copiii au compensat prin inventivitate lipsa unei organizări mai riguroase.

Abordarea potrivită

Pentru a amenaja o Cameră a Groazei, copiii de la VII omega au adus de acasă pânze ca de păianjen, saci de gunoi negri pentru a acoperi ferestrele, lilieci, păianjeni și alte ornamente „mortale”. Câțiva băieți de la a X-a au fost autori și actori în scenarii ingenioase pentru copiii care intrau în cameră.

La Food Court, de care s-au ocupat Alexia și Lavinia (clasa a X-a), gustările de Halloween s-au terminat rapid, dar organizatorii atelierului erau pregătiți cu planul B și au proiectat pe tablă filmulețe cu tips and tricks despre cum pot fi preparate acasă diferite mâncăruri tematice.

De Arts and Crafts s-a ocupat Alex (clasa a X-a), cu ajutor de la profesoara de arte Sorana Grigoraș, invitându-i pe copii să deseneze și să joace diverse jocuri. Camera de Make-up and Tattoo a fost în sarcina fetelor de la clasa a VIII-a, Alexandra, Maria și Rashida, ajutate de Denise și Selin (clasa a X-a) să picteze fețele și mâinile copiilor.

Pentru Escape Room, activitate organizată de clasa a VII-a alfa, nu a fost timp suficient pentru a crea o cameră în care copiii să găsească obiecte ascunse, urmând o serie de indicii. Dar planul B a funcționat foarte bine, transformând activitatea într-una cu ghicitori inteligente.

Băieții care au avut în grijă Game Room, Alex, Damian (clasa a X-a) și Tudor (VII omega) au inventat pe loc un joc cu mai multe sticle de plastic așezate pe mese, iar câștigători erau copiii care nimereau cât mai multe dintre ele cu o minge de tenis.

„Nu mă așteptam ca un simplu joc cu sticle și minge să aibă atât de mult succes”, povestește Andrei Hristia. „A fost și asta o lecție: din lucruri foarte simple, pot ieși lucruri foarte bine făcute. Depinde foarte mult de abordare.”

Ce a funcționat?

Copiii care au participat la petrecere s-au amuzat și s-au simțit bine. Activitățile, planificate sau inventate pe loc, au avut succes.

Ce ar fi putut funcționa mai bine?

Organizatorii, mai mici și mai mari, și-ar fi dorit ca unele activități să fie mai interactive și atractive, să aibă mai mult timp la dispoziție cu fiecare grup de copii, să planifice mai bine și mai din timp, să fie ajutați de mai mulți colegi.

Ce am învățat?

Sara (VII omega):

– Copiii nu te ascultă!

Andrei, dirigintele Sarei:

– Asta-i bine. Acum știi ce înseamnă să fii profesor.

Printre multe altele, o lecție esențială ține de relația dintre elev și profesor, pe care copiii implicați în organizarea activităților de Halloween au avut ocazia s-o experimenteze pentru a o înțelege.

Lectura se bucură de mare succes în rândul elevilor de la Avenor College, aceștia având șansa de a-și alege în fiecare luna cărți ce poposesc de la Editura Arthur direct în brațele și în inimile lor larg deschise, odată cu jurnalele special concepute pentru etapa de reflecție. Fascinați de cărți, elevii clasei a VI-a alfa și-au imaginat și cum ar fi să devină ei scriitori, susținând cu entuziasm o prezentare cu tema „Dacă ar fi să scrii o carte”.

asele a V-a și a VI-a au realizat o anchetă literară cu tema „Daca aș fi un personaj…”. Astfel, elevii au intervievat atât copii de vârsta lor, cât și adulți, despre personajele pe care aceștia și-ar dori să le întruchipeze. Scarlett O’ Hara sau Harry Potter, Micul Prinț sau Phileas Fogg, Jane Eyre sau Hermione Granger, Sherlock sau D’Artagnan? Auggie sau Matilda? Winnetou sau Sophie? Acestea sunt numai câteva dintre numele alese din literatura universală.

Cei intervievați au explicat ce calități admiră la personajele alese, relatând și scene favorite de acțiune în care eroii lor sunt implicați. Proiectul s-a încheiat cu un moment de reflecție asupra asemănărilor și deosebirilor existente între modelele generației actuale și cele ale adulților. Am descoperit împreună că valorile umane rămân aceleași: curaj, inteligență, prietenie, loialitate, perseverență, empatie, spirit de aventură.

Poezia ocupă, de asemenea, un loc important în cadrul disciplinei Limba și literatura română. Proiectul „Poetul lunii” stă mărturie: copiii își aleg lunar câte o poezie a unui autor recomandat, pe care o recită cu emoție fermecătoare înaintea colegilor de clasă.  Desigur, elevii pot deveni,  la rândul lor, creatori. Astfel, copiii de la clasa a VI-a delta au prezentat Sensory poem, ce a constat în crearea unei poezii despre cele 5 simțuri. Versurile au făcut referire la auz, văz, miros, tactil, gust, dar și la emoții, în acord cu prima temă transdisciplinară de la Avenor College, Coduri și simțuri. Elevii au îmbinat cunoștințele de teorie literară (figuri de stil învățate și tipuri de rimă), exersându-și totodată creativitatea și empatia, privind lumea prin ochii unor vietăți sau ai unui obiect. Copiii au realizat și imagini sugestive pentru poeziile compuse, la final amuzându-se și încercând să ghicească cui aparține inedita perspectivă asupra realității.

Orele de comunicare orală se număra și ele printre favoritele elevilor noștri, nerăbdători să decripteze coduri îmbinate – de exemplu, cum „să citească” un text multimodular (afiș publicitar, reclamă etc.), analizând relația text-imagine.

Puteți vedea în galeria foto de mai jos câteva dintre creațiile elevilor.

 

 

 

Elevii claselor a VII-a și a VIII-a au avut ocazia să experimenteze ce înseamnă să-și susțină un punct de vedere într-o dezbatere atunci când sunt în fața unui public, înfruntă o echipă care le demontează argumentele și totul este contra cronometru.  Profesorul universitar Liviu Papadima, specialist în public speaking, i-a ajutat să înțeleagă de ce le sunt utile abilitățile de dezbatere și i-a ghidat în organizarea unui debate pornind  de la afirmația „Vânătoarea ca sport ar trebui interzisă”. Elevii au tras la sorți echipa din care fac parte – afirmatori (în favoarea afirmației) sau negatori – pentru a fi puși în situația de a-și exersa toleranța față de opinii contrare cu ale lor. Fiecare echipă și-a desemnat trei reprezentanți care să susțină argumentele și contraargumentele în fața colegilor și profesorilor. Au înțeles astfel cât de provocator poate fi să-și găsească ideile, să nu divagheze de la subiect, să-și susțină punctul de vedere ținându-și în frâu emoțiile, să evite greșelile în exprimare, să-și coreleze gesturile cu mesajul pe care vor să-l transmită. Fiecare echipă a avut puncte forte și slabe, după cum a subliniat juriul. Nu au existat învingători și învinși, doar câștigători – copiii care s-au bucurat de o experiență intensă, un exercițiu de disciplină, autocunoaștere și toleranță.

Știați că în top 3 al celor mai stresante meserii din lume, alături de cea de avocat și de agent de bursă, este meseria de profesor?

Știați că, indiferent de țară, chiar și în statele cu nivel al vieții foarte ridicat, salariile profesorilor sunt la coada clasamentului?

Dar știați poate că, în studiile recunoscute, celebre, legate de satisfacția profesorilor, nivelul salarial se află abia pe locul al treilea, precedat de recunoașterea socială și satisfacția profesională? O lume paradoxală, greu de priceput dacă nu ai avut cel puțin curiozitatea și aplecarea s-o înțelegi.

La temelia meseriei de profesor nu stă nivelul extrem de elevat al cunoștințelor de specialitate. Pentru asta există cercetare fundamentală sau aplicată, există medii academice, există reviste de înaltă specialitate. La temelia meseriei noastre stă plăcerea, pasiunea, îndărătnicia împărtășirii cu ceilalți a puținului sau mai multului pe care se presupune că îl știm mai bine decât elevii noștri.

Am auzit în atâtea rânduri păreri cu totul neavizate legate de programul profesorilor, sau de vacanțele de care beneficiază: sigur, ei au 4-5 ore de predare la clasă, în timp ce eu trudesc la firmă sau la stat de la 8 la 5. Asta viață!

Dar știați că cele 4-5 ore la clasă presupun cel puțin jumătate de timp suplimentar de pregătire?

Știați că o oră de predare cu tot ce presupune ea: energie consumată, emoții de tot felul, actorie și giumbușlucuri, soluții ingenioase, regie, butaforie și coregrafie corespunde unui interval cel puțin triplu dintr-o meserie oarecare?

Vorbeam de paradoxuri: este nevoie de cele mai multe fente și născociri ca să intri în pielea, mintea și sufletul elevului, dar este cea mai orgolioasă dintre lumi. Ferit-a sfântul să le desconsideri profesia! Să generalizezi. Să te trezești vorbind că, la urma urmei, ce-o fi așa imposibil să predai alfabetul sau o limbă străină sau tabla înmulțirii sau trei pași de balet? Ce tot au profesorii ăștia de-și tot doresc recunoaștere, autoritate, prețuire, că doar nu sunt de mâncare?

Uite, le-am dat pe 5 octombrie, de Ziua educației, o ZI LIBERĂ. Adică, de ziua care, cel puțin teoretic, ar trebui să încununeze efortul educațional și formativ al unor profesioniști devotați, ei, drăguții, sunt liberi să lase copiii la îndemâna bunicilor, bonelor, vecinei sau televizorului pentru că, nu-i așa, profesorii sunt liberi să facă ce vor de ziua educației. În principiu, să nu educe!

Spre deosebire de alte sărbători în care toată lumea e liberă, părinții tuturor elevilor din țara noastră NU sunt liberi. Poate cu excepția părinților profesori, dar asta e o subtilă excepție. Elevii noștri și ai altora vor atârna pe la unul și altul, se vor benocla la jocuri video sau la emisiunile tv in reluare. Dacă e frumos afară, nu se vor mai juca în fața blocului cu cheia de gât. Acelea au fost alte timpuri. Iar mama și tata n-au liber să-i ducă la film la Mall sau măcar în vreo librărie. De ziua educației, elevii noștri și ai lor riscă să rămână needucați.

Or asta, noi, ăștia de la școala mea – Avenor College, chiar nu putem permite! Așa că, la prima oră profesorii de la Avenor vor popula școala noastră, își vor primi elevii, îi vor învăța multă carte și bune maniere, îi vor însoți la masă, se vor juca, vor râde și se vor bucura alături de ei. Cu speranța că, undeva în timpul zilei, vor primi de la elevii lor un timid și sincer „La mulți ani de Ziua educației!”

Cu câteva zile înainte de începutul școlii la Avenor College, am surprins un filmuleț, evident viral, pe Facebook, în care era înfățișată prima zi de școală pe undeva prin State. Filmulețul era însoțit de zeci de comentarii, unele ale unor persoane cunoscute, de pildă părinți de la Avenor. Ce era sau părea insolit în această filmare era felul în care profesorii din școala respectivă s-au gândit să-i întâmpine pe elevii care pășeau în perimetrul instituției de învățământ. Și anume, fiecare copil era primit cu un americănesc Give me five din partea profesorului, în sunetele unei muzici antrenante și într-un ritm vioi și ștrengăresc. Într-adevăr, filmarea era foarte simpatică, comunicând empatie, apropiere și emoții bune. Hai să facem din prima zi de școală, dintr-un prilej scorțos care ritualizează la nesfârșit discursuri oficiale și buchete de flori, o ocazie de reală împrietenire sau reîmprietenire! Țin minte că o parte din părinții noștri, oameni foarte drăguți, de altfel, și-au manifestat interesul pentru o astfel de primire a copiilor în prima zi de școală, sugerând, mai în glumă, mai serios, să facem și noi, la Avenor, la fel. Am procesat sugestia, și, ca s-o spun pe șleau, am făcut tot cum ne-a tăiat capul. Nu că ar fi fost o festivitate ne sau dezorganizată, nici vorbă! Elementele formale au fost la locul lor: măsuțele inscripționate cu numele fiecărei clase, stația de sunet, vestimentația mai deosebită, ba chiar și desfășurătorul pe minute și secunde. Tradiționalele baloane colorate care urmau să fie lansate în aer erau la locul lor, îndărătnic prinse laolaltă. Fotografii gata să consemneze fiecare moment al celor două scurte ceremonii: cea a bobocilor de la pregă, întâi și a doua și cealaltă, mai di granda, a celor mai mari, inclusiv liceul.

Cum spuneam, nu ne-a mai stat în gând să regizăm pentru copiii noștri, indiferent de vârstă, vreun moment „afectuos” ca cel din filmarea sus-menționată. În schimb, aflându-mă în permanență în mijlocul copiilor, profesorilor, părinților, bunicilor, în prima zi de școală, am constatat, cu aceeași emoție și bucurie din toți anii, că nici nu era nevoie. Am „filmat” tracul copiilor intrați la pregătitoare desprinși din mâinile părinților și chemați la rampă laolaltă cu viitorii colegi și noua învățătoare, la fel de îmbujorată ca ei. Gesturile confuze ale elevilor noi, indiferent de clasă, încercând să prindă din aer un element familiar, un zâmbet de încurajare de care să se agațe și să se simtă, cât mai repede, acasă. Exuberanța revederii după lunga vacanță. Cu colegii, cu profesorii. Curiozitatea cu care elevii noștri inspectau chipurile profilor noi, în dorința de a descifra lucruri interesante, misterioase, camuflate sub chipuri sau măști, încă necunoscute. Ocheadele aruncate de mândrele noastre (aș spune indiferent de nivel!), către vlăjganii de la liceu. Și reciproca, evident!

Două momente, între alte zeci, vreau să împărtășesc. Primul se leagă de felul în care am gândit intrarea în școală a piticilor de la pregătitoare. Clasele așa-zis mai mari, întâi și a doua, urmau să se alinieze la ieșirea de pe terenul de sport și să le asigure un culoar festiv celor mici. Nu s-a întâmplat chiar cum ne-am dorit, în sensul că acompaniatorii au înțeles să facă un tunel (un tunelaș) din mâini împreunate, de genul „Podul de piatră”, prin care pregătitoarea s-a strecurat mai greu, de la pasul piticului la un fel de de-a bușilea. Dar, până la urmă, a fost simpatic foc! Odată cei mici intrați, un grup de profesoare au simțit nevoia să-i conducă la fel și pe următorii și, fără nicio înțelegere prealabilă, le-au asigurat și lor „tunelul” de mâini. A fost genul de spontaneitate generată de entuziasm și generozitate. Mai ceva ca Give me five-ul din film, trebuie să mă credeți!

Al doilea moment are o coloratură personală, dar simt nevoia să-l povestesc: la festivitatea a doua, a celor mai mari, alături de mine, a adresat copiilor și părinților câteva cuvinte în engleză, dar și în română, directorul Liceului, Andrew Kearns. Câteva cuvinte care s-au potrivit de minune, nu numai pentru liceenii noștri, ci pentru toți copiii de la Avenor. La finalul ceremoniei, când după îmbrățișări, fotografii, rechizite, flori, zâmbete, copiii începeau să se retragă, însoțiți fiind de părinți, mă întâlnesc în preajma porții cu Vlad de la a V-a, care îmi zice: „Am înghețat de frică la festivitate. Am crezut că v-au înlocuit cu domnul ăla englez și nu mai sunteți directoarea noastră. Abia când am înțeles cine este, m-am liniștit.” Micile bucurii ale vieții de profesor sunt construite și pe astfel de momente. Și care n-au prea multă legătură cu ego-ul sau lipsa de modestie. E doar confirmarea, de care avem nevoie în permanență, că suntem la locul nostru, în locul pe care ni l-am dorit.

Așa încât, am mai deschis un an școlar fără Give me five, dar cu Give me ten: emoție, bucurie, entuziasm, prietenie, căldură, curiozitate, îmbrățișări, baloane, toate de nota zece. Că tot intrăm în al zecelea an de existență! Give us 10!

Masa elevilor a fost una dintre temele de discuție recurente la întâlnirile Comitetului de părinți al Avenor College. De-a lungul timpului, am schimbat frecvent meniurile și furnizorii de catering, în încercarea de a găsi o soluție cât mai bună, care să respecte politica nutrițională Avenor și să fie agreată de copii. Cu susținerea Comitetului de părinți, am decis ca în anul școlar 2016-2017 să avem propria bucătărie. Aici, echipa Flavours va găti zilnic prânzul și snack-ul pentru toți elevii Avenor College. Adina Voiculescu, unul dintre cei mai implicați părinți din școala noastră, a coordonat grupul care ne-a ajutat să găsim un nou partener pentru masa copiilor și explică cum s-a ajuns la această decizie.

Care au fost principalele probleme legate de masa copiilor semnalate de comitetul de părinți?

Principala problema era faptul că, după o zi întreagă la școală, copiii ajungeau acasă fără să fi mâncat suficient. Erau zile în care nu le plăcea mâncarea, fie pentru că era rece, fie pentru că nu era gătită pe gustul lor.

Cum și-ar fi dorit membrii comitetului de părinți să fie masa zilnică a copiilor?

Cu toții ne doream un meniu variat, echilibrat, care să țină cont de tot ce e necesar dezvoltării armonioase a copiilor din punct de vedere nutrițional, dar și să fie agreat de copii, să arate bine și să fie gustos.

Ce v-a determinat să susțineți inițiativa Avenor College de a avea propria bucătărie în care să fie gătită mâncarea pentru elevi?

Școala a încercat în permanență să satisfacă un număr cât mai mare de copii, implicit și de părinți, schimbând frecvent atât meniurile, dar și companiile de catering, ținând în permanență cont de părerile noastre (inclusiv organizând sondaje printre elevi). Pe măsură ce comunitatea a crescut, am realizat cu toții că este aproape imposibil ca o firmă de catering să poată asigura o masă de calitate pentru un număr atât de mare de elevi. La inițiativa școlii, am vizitat Școala Americană, unde firma Flavours activa de un an, iar feedback-urile de la copiii și părinții din acea comunitate erau excelente.

Care sunt argumentele care v-au convins că Flavours Catering este o alegere potrivită pentru parteneriatul cu școala noastră?

În primul rând, vizita la Școala Americana, unde am avut ocazia să gustăm din mâncarea oferită copiilor în acea zi, fără pregătiri regizate, așa cum se întâmplă de multe ori la un sampling. Am apreciat atât calitatea personalului care servea, cât și organizarea – modul în care circulau copiii, timpul de așteptare, calitatea mâncărurilor oferite, modul de prezentare, toate m-au cucerit și mi-au întărit convingerea că este cea mai bună alegere pe care școala noastră o poate face. Apoi, din discuțiile cu echipa Flavours am realizat că oamenii aceștia fac lucrurile din pasiune, au o dorință extraordinară ca totul să iasă bine, iar colaborarea să fie de lungă durată, ceea ce ne dorim și noi!

Cum vi se pare ideea creării unui spațiu destinat părinților în noua Cafeteria Stradale Avenor – un coffee shop cu produse realizate tot de echipa Flavours?

Excelentă! Școala nu este doar un loc în care copiii învață, ci o comunitate, un parteneriat copii-profesori-părinți. Ideea de a ne putea aduna, din când în când, la această Cafeteria, pentru a discuta împreună idei, probleme, soluții, fără să ne deplasăm cine știe pe unde, mi se pare un mare câștig pentru toată lumea.

Ce așteptări aveți de la parteneriatul Avenor College – Flavours Catering?

Sincer, așteptările sunt foarte mari, într-un sens pozitiv, și sunt absolut convinsă că vor fi îndeplinite.

În familia Avenor, suntem foarte atenți la detalii. Avem cu toții un proiect comun, „învățarea”, în care ne implicăm cu responsabilitate pentru a forma fiecare copil la nivel de abilități, fără să uităm însă de caracter.

Ne-am propus să ne educăm elevii pentru o lume în schimbare, pentru a fi liderii de mâine, indiferent de domeniul pe care-l aleg pentru viitor. Ne-am bucurat să descoperim printre cei admiși deja la Liceul Internațional Avenor copii cărora nu le este teamă să viseze, și-au ales un drum și știu ce au de făcut pentru a-l urma.

Unii dintre ei sunt parte din familia noastră încă de la gimnaziu, prima generație de absolvenți de clasa a VIII-a care au susținut examenele Cambridge Checkpoint la Avenor College (evaluarea internațională de la sfârșitul ciclului gimnazial). Rezultatele la aceste teste au fost excepționale: nota maximă este 6.0 în sistemul internațional, iar elevii Avenor College au obținut 6.0 la Math (100%) și 5.9 la English (98%).

Cei care vin de la alte școli, au demonstrat deja în procesul de admitere că au abilități academice, aptitudini de lider, înclinații artistice sau calități antreprenoriale. Suntem mândri de fiecare dintre ei!

Pentru anul școlar 2016-2017, mai avem doar 3 locuri libere la Liceul International Avenor. Înscrie-te acum dacă vrei și tu 10 la viitor!

Nume complet

Telefon

Adresă Email

Puteți citi în continuare câteva dintre poveștile viitorilor liceeni care au decis că vor să fie „Creatori de viitor”:

 

Îmi doresc să devin om de știință. Ceea ce înseamnă că vreau să fiu profesor de Chimie (poate chiar Decan la o faimoasă universitate de profil) și cercetător într-un laborator. În anii de liceu vreau să învăț mai multe despre Chimie, despre cultura britanică, istoria lumii și despre oameni. Sper, de asemenea, că-mi voi face prieteni noi și voi lua legătura cu studenți din Marea Britanie, pentru că vreau să studiez la o universitatea britanică. Am ales Liceul Avenor pentru că este un mediu în care pot învăța la standarde înalte, datorită curriculumului Cambridge care permite elevilor să înțeleagă mai bine materiile prin aplicarea lor în lumea reală. Aici voi învăța de la profesori bine pregătiți, alături de colegi inteligenți și prietenoși. – Vlad