🎈 Open Day@Avenor Nursery – Hai la joacă, sâmbătă, 4 octombrie! 📍Str. Alexandru Constantinescu, nr. 65 (zona Cașin) 👉🏻 Apasă aici pentru înscriere!

Avenor College, a Cambridge International School

One Cambridge or many ‘Cambridges’?

As I am sure you are all aware, Avenor College became a Cambridge International School last month, having gone through a successful approval process which culminated in our being Registered with Cambridge International Examinations. As we have been running Cambridge English examinations for several years at Avenor College, some might ask, what is new here?

To explain; there is more than one ‘Cambridge’, but they are all part of Cambridge University.

Cambridge University is ranked amongst the top universities in the world, and is one of the world’s oldest universities. There is evidence that learning was taking place there in the Middle Ages because by 1226 the scholars were numerous enough to have set up an organisation, represented a Chancellor, arranging regular courses of study. The number of scholars grew, and King Henry III took them under his protection in 1231. Students flocked to Cambridge, and the University thrived as an independent body. The university we see today in Cambridge has a rich history, and as it grew, so did the family tree. The University has 31 colleges and numerous famous alumni, including many British Prime Ministers and International Heads of State, great writers, scientists, actors and musicians, architects and artists. Sir Isaac Newton was educated at, and became a fellow of, Trinity College Cambridge.

In addition, the University has a Publishing House and an Examinations and Assessment Section.

Henry VIII is probably most famous for his six wives, but he also granted the patent rights to Cambridge University Press (CUP) in 1534, thus creating the world’s oldest publishing house.   Many of the books we will use in our High School will be published by CUP. My daughter is a student in Cambridge, and I visited the CUP bookshop when I was there earlier this year. I am the sort of person who enjoys spending holiday time browsing bookshops!inline blog picture

Cambridge Assessment is a younger cousin to CUP, having been established just over 150 years ago. This part of the family can be described as having three ‘sisters’. OCR was founded in 1998, but started life as The University of Cambridge Local Examinations Syndicate (UCLES) in 1858. This is one of the major examination bodies in England. Then, we have the two younger sisters, Cambridge English Language Assessment, and Cambridge International Examinations.

Avenor College is part of a global network of 56,000 preparation centres for English Language Assessment. Cambridge English Examinations are accepted as proof of English language competence the world over, and are recognized by Anglophone countries for immigration purposes. We are also now one of over 10,000 schools in the world who are a part of Cambridge International Examinations. These examinations are respected by leading universities worldwide because they are academically rigorous, and set the global standard for international education.

We are really proud to be a part of all of this and our High School students will have the security of knowing that the examinations they will work towards are world class. I hope that this brief explanation of the different ‘Cambridges’ is useful. If you would like to find out more about Cambridge University, Cambridge University Press, Cambridge English Language Assessment or Cambridge International Examinations, here are the links:

Cambridge University:                                http://www.cam.ac.uk/

Cambridge University Press:                        http://www.cambridge.org/

Cambridge Assessment:                http://www.cambridgeassessment.org.uk/

Cambridge English Language Assessment: http://www.cambridgeenglish.org/

Cambridge International Examinations: http://www.cie.org.uk

Cum ar arăta liceul ideal?

Înainte de a deschide porțile Avenor High School în septembrie 2015, acum când construim oferta educațională pentru cei 4 ani de liceu suntem curioși să aflăm părerea adolescenților despre liceul ideal. Așa că am pus la cale un concurs de vblogging în care tinerii să ne spună în 2 minute cum arată pentru ei cel mai bun liceu.

Am fost foarte nerăbdători să aflăm ce vor spune concurenții de la “Fii vocea Avenor” și pot să mărturisesc că am avut și-o oarecare teamă gândindu-ne că vor spune că liceul ar trebui să fie o recreație mai mare. Surpriză, surpriză! Este extrem de plăcut să constatăm că mulți aspiranți la liceu din toată țara au fost provocați de subiect și că toți concurenții își doresc un liceu în care să se învețe, în care să se dezvolte, în care să poată să-și descopere sau să-și urmeze pasiunile, un liceu care să ai aibă radio și revistă. Tinerii concurenți sunt încrezători în forțele lor, știu foarte clar ceea ce vor și mai ales cum ar trebui să se schimbe actualele licee de stat, cum ar putea să fie mai bine provocați pentru a învață lucruri folositoare, care ar trebui să fie relația cu profesorii și cum ar trebui să fie orele pentru a-i avea implicați într-o măsură cât mai mare.

Ne-am bucurat foarte tare că pe lângă elevii de 11-14 ani, aspiranți la liceu care au intrat în concurs, a acceptat cu bucurie provocarea și un vbloogger, deja celebru: Levi Elekes, un tânăr de 19 ani a cărui pagină de Facebook a strâns peste 60,000 de Likes și care este o adevărată inspirație pentru tineri, pentru vederile sale curajoase dar și pline de conținut, despre multe dintre preocupările tinerilor de astăzi. Așadar, Levi aœ”povestit” în 30 de minute cum vede el viața de liceu. L-am urmărit cu plăcere pentru că vorbește aproape ca un „om mare” și îi mulțumim pentru că am învățat de la el multe lucruri valoroase pentru liceul Avenor.

Filmul său “Cum ar arăta liceul ideal?” a strâns peste 40,000 de vizualizări pe YouTube și peste 900 de Shares pe Facebook. Cu această ocazie ni s-a confirmat că tinerii sunt pregătiți să învețe, să se implice, să-și aducă o contribuție la propria lor pregătire. Puteți să-l urmăriți pe Levi la http://youtu.be/zU0IOXwmcmk.

V-a plăcut? V-a surprins? Încă puteți să-i încurajati pe tinerii de 11-14 ani să-și spună și ei părerea despre liceul ideal participând la concursul “Fii vocea liceului Avenor!” (https://www.avenor.ro/concurs-avenor/) până pe 9 decembrie 2014. Succes!

Cum sărbătorim Ziua Națională a României la Avenor

Ca în fiecare an, înainte de Ziua Națională a României, profesorii se străduiesc să le vorbească copiilor despre patriotism. Cu această ocazie, copiii ascultă povești despre Marea Unire, pictează steguleţe româneşti, şi învață împreună ce înseamnă patriotismul. Dintre toate valorile în care cred românii, patriotismul este una dintre cele mai contestate. Aşadar, să ne mai învăţăm copiii să fie patrioţi?

Având în vedere că patriotismul nu este valoros în sine, cât este în relaţie cu alte valori: respectul, simţul civic, încrederea în societate, sentimentul de mândrie, optimismul, la Avenor credem că este necesar să le insuflăm copiilor încă de pe acum astfel de principii de viață.

În locul unei atitudini pasive, de aşteptare a unor schimbări de sus, copiii pot învăţa că pot contribui la dezvoltarea comunităţii în care se află, fiind atenţi la nevoile celorlalţi şi ajutându-i pe semenii lor, indiferent cât de puţin. Trebuie să-I facem pe copii cu adevărat interesaţi de tradiţiile şi cultura populară, ei învăţând astfel să le preţuiască şi să le ducă mai departe din dragoste şi nu din obligaţie.

Chiar dacă în jurul nostru suntem asaltaţi de anti-modele, putem găsi în istorie şi cultură modele morale, oameni care s-au pus în slujba celorlalţi sau care s-au sacrificat pentru ţara lor. Astfel, profitând de eroii naţionali, putem să le arătăm copiilor ce înseamnă vitejia şi dragostea de ţară.

Copiii trebuie să înţeleagă privilegiul de a trăi într-o ţară liberă şi independentă şi să fie conştienţi de sacrificiile făcute de români pentru aceste lucruri.

Ce și unde greșim în planificarea studiilor copilului

Dacă în cazul studiilor universitare alegerea școlii aparține de cele mai multe ori adolescentului, învățământul secundar depinde în întregime de intențiile și planurile părinților. Vârsta joacă un rol important, de obicei ne referim la copiii cu vârsta între 12 și 16 ani și nu este deloc ușor să îți asumi această responsabilitate întrucât de această alegere depinde viitorul copilului tău”, spun experții de la firma de consultanță educatională IntegralEdu.

În ultimii 6 ani, consultanții IntegralEdu s-au întâlnit zilnic cu familii preocupate de viitorul copiilor lor și cunosc în detaliu ce îi îngrijorează atât pe părinți cât și pe copii.

„Dacă sunteți părinții unui adolescent care trebuie să studieze pentru note mai mari, iar acesta are chef doar de joacă sau nu se dezlipește de la calculator, atunci dragi părinți, textul de mai jos vi se adresează!”, spun consultanții, mai în gluma, mai în serios.

Acest articol nu va lansa nicio tactică „ascunsă” și nici nu va motiva copilul să-și caute singur școala unde să studieze mai departe .  Informația este utilă în special părinților, pentru a-i face să reflecteze dacă nu cumva a sosit timpul să se preocupe de alegerea unui liceu pentru copilul lor.
Selectarea liceului unde să învețe copilul se dovedește a fi printre cele mai complexe pentru părinți. Aceștia sunt anii în care adolescenții au nevoie de suport susținut din partea părinților, iar alegerea este pentru întreaga viață.

„Oare am evaluat corect interesele și înclinațiile copilului, îi place muzica, sportul, învață cu ușurință limbile străine?” Acestea și o serie de alte probleme încep să îi preocupe pe părinți încă de când copilul împlinește 5 ani. Provocarea cea mare este ce tip de școală pentru învățământul gimnazial și liceal să aleagă, în așa fel încât să îi dezvolte cât mai bine abilitățile și talentele copilului.

„Alegerea unei școli mai slabe este aproape la fel de dăunatoare ca și alegerea uneia supraevaluate”, este de parere Teodora Răducanu, Manager al Departamentului pentru studii liceale în cadrul companiei IntegralEdu, care de mulți ani consiliază familiile aflate în fața unei asemenea decizii.

„Libertatea de a alege tipul de școală sau chiar țara de studiu necesită cunoașterea abilităților și dorințelor copilului, ceea ce implică o bună comunicare și interacțiune cu acesta, pentru a urmări dezvoltarea diverselor sale competențe. Numai un program de studiu bine ales poate să le capteze interesul elevilor, iar instituțiile de învățământ din strainatate sunt orientate către motivarea copiilor de a studia cu plăcere”, spune Teodora Răducanu.

Principalele criterii de alegere a liceului unde să studieze copilul sunt de ordin financiar sau țin de preferințele familiei, dar în general țin și de o bună informare,  de strategia familiei și de sfaturile unui consultant competent.

Decizia referitoare la studiul în străinătate sau în Romania trebuie luata cât mai devreme, deoarece este un proces de lungă durată. Cel mai adesea, mamele sunt cele care au tendința să amâne plecarea copiilor la studii în străinatate. În acest context, părinții își pun adeseori întrebarea privind vârsta corespunzătoare la care se poate despărți copilul de mediul familial. Programele de studiu în străinatate sunt numeroase și se adresează mai multor grupe de vârstă, cele mai importante sisteme de învățământ, cum ar fi cel din Marea Britanie și Elveția, oferind o educație de calitate care vizează dezvoltarea armonioasă a individului din toate punctele de vedere. Este important să fie ales momentul adecvat și sistemul de învățământ potrivit copilului.

Familiile din Romania pot lua mai ușor această decizie, deoarece începând cu anul 2009 în România se desfasoară proiectul international World Education, care prin târgul de consultanță educațională organizat în mai multe orașe din România, facilitează întâlniri individuale cu reprezentanți ai școlilor din străinătate și consultații gratuite cu experți în domeniul educației. Proiectul ajută sute de familii în fiecare an să ia decizia corectă cu privire la educatia copiilor lor, pentru a evita cele mai frecvente greșeli – subevaluarea, supraevaluarea sau alegerea necorespunzătoare a școlii, discrepanța între realitate și percepțiile lor despre aptitudinile copilului etc.

„Implicarea copilului în alegerea școlii este foarte importantă, ca și acordul lui de a pleca în străinătate”, sunt de părere consultanții IntegralEdu. Fără consimțământul lui nu se poate obține niciun rezultat bun, așa că este recomandat ca părinții împreună cu copiii să se intereseze din timp de oportunitățile existente. Acest lucru este cel mai ușor de realizat în cadrul întâlnirilor individuale dintre copii și reprezentanții școlilor cu experiență în recrutarea și consilierea  copiilor din întreaga lume la școlile si colegiile de elită din străinatate. Consultațiile sunt gratuite, iar informațiile din cadrul întâlnirilor sunt extrem de utile pentru viitorul parcurs academic.

Târgul de licee de elita și tabere în străinatate va avea loc în București pe 6 și 7 decembrie (sâmbată și duminică), la Hotel Athenee Palace Hilton, iar în Timișoara pe 9 decembrie  la Hotel Timișoara unde vor fi prezente cele mai căutate școli din lume, cu participarea unor noi colegii de top din Europa, Canada și SUA. Informații suplimentare privind programul, participanții și înscrierea la eveniment pot fi gasite pe internet: www.worldeducation.ro

High School – a profoundly important part of life

There is a reason that there are so many movies, television series and books about High School- it is a profoundly important part of life. Between the ages of 14 and 18, children become young adults; they change physically, emotionally and intellectually. The beginning of High School is a transition from one kind of school to another, but the end is a transition into the world.

Whilst we have limited memories from early childhood, we can all remember specific things from our time at High School. Many of these memories will be to do with special events: trips, plays, competitions; or to do with academic achievement; but most of our memories will be connected with our emotions. I have a memory of a great teacher and it is no exaggeration to say that this person changed my life, by enabling me to believe in myself and achieve my potential. However, I also remember times when I found something difficult, and when the challenges I encountered seemed insurmountable. But, to be honest, the things I remember best are to do with my friends- the good times and the bad.

At Avenor College High School, we will have the privilege of spending these four crucial years with our students. In keeping with the Avenor philosophy, we will ensure that each unique person is valued, and given the opportunity to achieve in their field of endeavour.

We have chosen Cambridge International Examinations for our High School curriculum because the curriculum is broad and balanced, comprising Sciences, Mathematics, Languages and Humanities; enabling students to prepare for applications to universities in Romania and Internationally. Cambridge IGCSE is the world’s most popular international qualification for 14 to 16 year olds. Cambridge Advanced is the final stage, consisting of two stages: Cambridge International AS and A Level. Recognised by leading universities and employers worldwide, these qualifications are an international passport to progression and success.

My experience with these examinations has convinced me that they are one of the best ways to educate students of this age. In addition to being a teacher, I am also a parent of three adult children who have IGCSEs and A levels, which they worked for in international schools. Having seen their progress through these examinations into university and the world of work, I can say with all sincerity that new parents embarking on this journey will not be disappointed by the structure, content or assessment of Cambridge International Examinations.

However, our High School will be so much more than a place where students prepare for academic examinations. We want to see great results in Maths, English, Science, History and ICT, but students at our High School will also take part in an entrepreneurial project as part of the Enterprise IGCSE. They will actually set up and run a real business. In addition, they will: have the opportunity to participate in national and international events and competitions in partnership with other schools and organisations in Bucharest and worldwide; supplement their academic studies with extracurricular clubs (sports, debate, arts); research real-life issues as part of the Global Perspectives IGCSE; develop life-skills by participating in voluntary activities and last but not least they will make friendships and enjoy spending time with their fellow students during break times and beyond school.

All of our students will be guided towards their own best path. We will care for them and support them. We will not shy away from controversial issues which affect young people in today’s world and we will educate them to make good choices and to be good citizens.

I am looking forward with anticipation for our High School to open its doors.

Denise Trickett

Head of High School

Orele de științe, metodă de învățare experiențială

Cum ar fi viața noastră dacă nu am fi din când în când mici savanți care se întreabă de ce și cum se petrec anumite fenomene? Probabil că am rămâne undeva închiși într-un spațiu mic al nostru. De aceea, din dorința de a explora, în cadrul orelor de știință scoatem la lumină explicații pentru multe curiozități de-ale micilor noștri cercetători.

Voi începe prin a vă întreba și pe voi dragi cititori, Știați că?

Aburii care ies dintr-un pahar în care fierbe apă colorată sunt și ei colorați? Dacă da, atunci hai să-i prindem cu un pahar răcit și să rostim formula științifică CONDENSARE ca să vedem dacă picăturile formate vor fi și ele colorate. Astfel, am aflat că putem separa apa de colorant și că obținem prin distilare apă pură.

Cum poți obține sare cu ajutorul focului? Noi am pus apă sărată la fiert într-o cutie Petri; după 5 minute ea s-a evaporate, iar la baza cutiei au rămas cristale albe de sare. Așa am aflat ce este cristalizarea.

Dar și mai important este că ne-am dat seama că aceste procese sunt legate între ele de o prietenie foarte strânsă.

Copiii au descoperit toate aceste lucruri în cadrul lecției de Cunoaștere a mediului la clasele a III-a (co-teaching profesorul de biologie împreuna cu doamnele învățătoare), unde au realizat mai multe experimente prin care au observat diferite procese fizico-chimice legate de stările de agregare: transformări solid-lichid-gazos și diferite procese de separare (decantarea, filtrarea și cristalizarea). Pentru a observa toate aceste fenomene, elevii au folosit materiale și substanțe aflate la îndemână prin casă: cafea, mălai, făină, ulei, nisip, sare de bucătărie și oțet.

În cadrul clubului Discovery, elevii au abordat două subiecte pe cât de interesante, pe atât de fascinante: povestea unei reacții Redox-Mirajul culorii și densitatea lichidelor.

Mirajul culorii l-au descoperit cu ajutorul reacției Redox unde de la violet au trecut prin verde, au ajuns la galben și au sfârșit ajungând fără….nici o culoare. Vreți să știți cum este posibil? Acest lucru se produce când o soluție de permanganat de potasiu intră în contact cu o soluție de hidroxid de sodiu și glucoză. Efectul este spectaculos. În decurs de 1 minut elevii au observat virajul culorii soluției de permanganat.

Știați că apa se poate separa în două? Probabil că vă întrebați cum se poate face asta. Într-o eprubetă cu apă foarte sărată am pus cu grijă apă dulce. Cele două s-au separat datorită densității lor în două straturi. Apoi am aflat că același lucru se întâmplă și cu apa din Marea Neagră. Și aici există 2 straturi de apă: unul cu apă puțin sărată până la adâncimea de 180 – 200m, iar altu,l aflat mai jos, cu apă foarte sărată. Ele nu se amestecă din cauza densității diferite și a lipsei de curenți verticali din Marea Neagră.

Vreți să știți cum se poate modifica densitatea apei prin încălzire? Noi am luat două pahare erlenmeyer pe care le-am umplut până sus cu apă caldă iar altul cu apă rece de la robinet. Apoi le-am colorat cu albastru de metilen respectiv, carmin. Am răsturnat apoi paharul cu apă caldă peste cel cu apă rece şi am observat că cele 2 soluţii nu se amestecă deoarece apa caldă este mai puţin densă şi deci mai uşoară. Dacă cele 2 pahare se inversează iar apa rece stă deasupra, atunci soluţiile nu se mai păstrează ca atare şi culorile albastru şi roşu se amestecă. Acelaşi principiu se întâlneşte şi la baloanele cu aer cald.

Pe data viitoare! Până atunci, dragi copii, nu încercați aceste experimente singuri acasa!

Ne dorim o țară de programatori?

Cred că era prin 2012 când am aflat că o fundatie din Estonia a reușit să convingă Ministerul Educației să introducă cursuri de programare în școli, încă din clasa I. La vremea respectivă mă gândeam că este prea devreme; copiii de 7 ani nu pot avea răbdarea sau abilitățile matematice care să le permită să înțeleagă felul în care funcționează o „mașină de calcul” și noțiuni precum algoritmi, funcții, vectori, bucle.

Le-am scris celor din Estonia, cu destul de mici speranțe că îmi vor răspunde, însă nu a trecut o zi și mi-au trimis toate informațiile despre noua revoluție în educație care se întâmpla sub ochii mei. Tiger Leap se numește fundația, iar anul acesta toți copiii din Estonia învață programare la școală datorită lor. La scurt timp după ce Estonia a decis să introducă programarea în școli și Anglia a luat aceeași decizie, Michael Gove, Ministrul Educației declarând că: „elevii vor fi mai bine pregătiți pentru viitor dacă învață limbaje de programare de la vârste fragede”. Dacă aruncăm o privire peste conținutul programei, vom vedea că englezii își propun ca elevii de 5-6 ani să înțeleagă ce sunt algoritmii, cum sunt implementați ca programe pe echipamente digitale, să folosească raționamente logice pentru a deduce comportamentul unor programe simple, să utilizeze tehnologia în condiții de siguranță și respect pentru ceilalți, să păstreze confidențialitatea informațiilor personale. La 13-14 ani elevii englezi vor cunoaște deja 2 limbaje de programare și vor ști să dezvolte aplicații pentru echipamente mobile. Întâmplarea face ca tot o organizatie non-profit să fi atras atenția asupra acestei nevoi, înființând cluburi de programare opționale în școli, cluburi bazate pe voluntariat.

Inițiativele din Estonia și Anglia nu sunt singurele din Europa – pe măsură ce trece timpul, din ce în ce mai multe țări decid să includă programarea în curriculum în așa fel încât toți copiii să aiba acces la aceste cursuri.

Ce face România? Ei bine, dacă veți întreba Ministerul Educației, veți afla că elevii români învață TIC (tehnologia informației și comunicațiilor) încă din școala primară. În realitate, foarte puțini copii au acces la astfel de cursuri, iar TIC este foarte departe de informatică sau programare. TIC te învață cum să utilizezi programe create de alții, programarea te învață să creezi propriile tale programe, propriile aplicații, propriile jocuri. Se învață și programare în România, în liceele de specialitate (mate-info) și într-un mod teoretic, abstract (încă se învață C++ și Pascal). Ar fi și complicat să se studieze altceva, mai aplicabil în industria IT, deoarece nu am avea profesori care să facă asta, așadar ar trebui mai întâi să îi pregătim. Din păcate, în acest moment, nu există o strategie națională pentru încurajarea sau stimularea educației în domeniul tehnologiei, așadar tot inițiativele private sunt cele care au sesizat nevoia și oportunitatea. Astfel de inițiative sunt facilitate de apariția unor platforme on-line pentru copiii de 6-7 ani care își doresc să învețe programare. Una dintre aceste platforme este Scratch, dezvoltată de MIT (Massachusetts Institute of Technology). Scratch este o platformă on-line care îi ajută pe copii să creeze propriile povești interactive, animații și jocuri. Atunci când copiii realizează proiecte în Scratch, ei învață elemente importante de calcul, în același timp gândesc creativ, sistematic și lucrează colaborativ. Platforma este utilizată la nivel internațional în cadrul programelor educaționale care își propun să îi familiarizeze pe copii cu gândirea programatică.

În 2013, după ce fiul meu a participat la Coder Dojo, o inițiativă internațională adusă în România de Claudia Suhov și Bobby Voicu, am decis să organizez cursuri de programare. Coder Dojo se întâmpla o dată pe lună, eu am decis să organizez lecțiile de programare în fiecare săptămână și să construiesc un curriculum unic și actualizat permanent, împreună cu cei de la Romanian Open Source Education (din Universitatea POLITEHNICA din București).

Am numit programul Digital Kids, parafrazându-l pe Marc Prensky care a inventat conceptul de „digital natives” pentru a-i denumi pe cei care nu știu cum arăta viața fără internet. Din februarie 2013, peste 200 de copii s-au perindat pe la Digital Kids, învățând HTML5, CSS, JavaScript, rezolvând exerciții pe Khan Academy sau inventând jocuri în Scratch. Din 22 noiembrie 2014, încă 50 de copii vor începe cursurile Digital Kids cu sprijinului unui grant pe care l-am obținut din partea Fundației Raspberry Pi din Anglia.

Dacă mă uit acum pe piața cursurilor pentru copii, pot să văd că inițiativa noastră a inspirat și alți antreprenori, care au început să organizeze cursuri de programare pentru acest segment de vârstă.

Cu toate acestea, România este încă mult în urma altor state europene când este vorba despre educația în domeniul tehnologiei.

În acest moment, universitățile produc aproximativ jumătate din necesarul de specialiști IT de care piața are nevoie. Este de ajuns să vă uitați pe platformele de joburi ca să vedeți că am dreptate. Paradoxul este că, în timp ce firmele IT nu reușesc să găsească suficienți candidați suficient de bine pregătiți, somajul în rândul tinerilor este de 22 – 23%…

Programatorii sunt printre cei mai bine plătiți angajați din România si au libertatea să lucreze de oriunde, pentru orice angajator din lume.

Wall-Street scria în ianuarie că „Meseria de programator stă în fruntea listelor canalelor de recrutare, companiile duc lupte grele pentru a-i atrage și menține pe specialiști, iar salariile de top pentru această poziție depășesc și de 10-15 de ori venitul mediu al românilor.”

Pentru că am început cu o întrebare, ar fi bine să ofer totuși și răspunsul meu. Nu cred că ne dorim o țară de programatori, societatea este mult prea complexă, iar nevoile sunt prea mari în toate domeniile pentru a ne permite să investim într-un singur tip de competență. Problema este că, de fapt, nu avem vreo strategie pentru niciun domeniu: agricultură, industrie, educație, cultură, servicii – nu știm, la nivel de politici de stat, care ar fi direcția strategică pentru educație și ce ar trebui să învețe copiii nostri pentru a avea succes pe piața muncii viitorului. Estonia, Anglia, au luat deja această decizie și și-au propus să stimuleze educația în domeniul tehnologiei. Nu pentru că își doresc să producă numai programatori, ci pentru că și-au dat seama că în viitor, în orice industrie ai activa, vei avea nevoie de abilități digitale.

România mai are încă multe lucruri de făcut până când vom ajunge din urmă statele care și-au propus deja să devină hub-uri tehnologice. Pași importanți au fost însă deja realizați și am speranța că, în curând, toți copiii din România vor avea oportunitatea de a participa la cursuri de programare, chiar dacă nu vor deveni cu toții programatori.

 

Acest articol este scris cu ocazia „Săptămânii dedicate programării”, un eveniment internațional ce reunește zeci de milioane de elevi care învață tainele limbajelor de programare. „Hour of code” se derulează pe parcursul unei săptămâni, între 8 și 14 decembrie 2014, iar în acest interval, orice ONG, școală, firmă, pot organiza cursuri de programare pentru copii. Avenor College va participa la această inițiativă prin organizarea unui eveniment în cadrul căruia copiii vor efectua exerciții în Scratch și vor afla tainele limbajelor de programare.

O expoziție cu har

Circul de ani buni prin țări străine, mai mult sau mai puțin occidentale. Cutreier cu pasiune și interes muzeele de artă, de științe, sau expozițiile ocazionale. De fiecare dată nu contenesc să mă minunez de grija pe care o au custozii acestor lăcașe ca publicul tânăr, de la copii la studenți, să se simtă participant la ”viața” exponatului. Trăim sub zorii unei culturi interactive unde rolul privitului și privitorului pot alterna și unde omul modern, cu atât mai mult copilul ce-și antrenează toate zonele de interes înspre ludic, dorește să fie deopotrivă jucător, regizor sau spectator în spațiile, deloc moarte, ale muzeului sau expoziției. Într-o sală de la Neue Pinakothek din Munchen, elevii stau pe pernițe comode alături de profesoara de arte și interpretează creativ un tablou de Monet. Într-o expoziție destinată perioadei Art Nouveau din Viena, copiii au ocazia să se așeze pe piesele de mobilier Jugendstil, să se joace cu jucăriile epocii, să probeze hainele celor mici din acele vremuri mari. Distanța dintre vizitatorul smerit și exponatul intangibil s-a redus până la extincție.

La noi în România au început, mai întâi timid, apoi mai accentuat aceste experimente menite să apropie copiii de obiectul propriei cunoașteri. Muzeul Antipa, Muzeul Țăranului Român sunt printre pionieri: familiarizarea cu lumea dinozaurilor, rămasă pe locul întâi al fascinației infantile sau ateliere creative care reconstituie tradiții meșteșugărești.

Acum câteva zile, mi-a fost însă dat să descopăr, o expoziție neobișnuită, ai căror organizatori, Laura și Guido, părinți de-ai noștri, vin dintr-o zona de anteprenoriat cultural activ și inovativ. Ei sunt cei care, în ultimii zece ani, prin firma de evenimente culturale Emagic ne-au făcut atâtea cadouri celor care, între altele, iubim muzica rock de calitate: festivalul Best (unde ne-au delectat The Killers, Unkle, Roisin Murphy), trupele Depeche Mode, Red Hot Chili Peppers, artisti ca Peter Gabriel sau Tori Amos. Mămică de școlar la clasele primare, Laura este în același timp foarte preocupată de timpul liber al băiatului, în alte contexte educaționale decât lumea relativ strictă a școlii, care pot îmbogăți spiritul unui copil. Copiii noștri sunt inventivi, neobosiți în a obține și procesa informația, perfecți mânuitori de tehnici audio video. Iar lumea în care ne trăim timpul liber nu prea dă substanță acestor porniri: un film 3D la Mall, un Lasermax, mai târziu un bowling și… cam atât. Pornind de la interesul copilului propriu, organizatorii s-au gândit la interesele tuturor acestor copii, încărcați la școală și… descărcați în weekend. Alături de câțiva redutabili specialiști, de la istorie la arte plastice, de la istoriografie la etnologie, au creat un alt fel de expoziție destinată tuturor copiilor de la 6 la 14 ani. De fapt o serie de expoziții numite generic History Hackers, dintre care pe prima, intitulată Secretele Egiptului Antic, am avut bucuria s-o vizitez și, mai ales, s-o observ prin ochii delectați ai copilului.

Într-o zonă urbană de un farmec nedezmințit, într-un spațiu recent reabilitat, pe urmele (sau ruinele) hanului Gabroveni, un amestec stilistic rafinat de cărămidă roșie vetustă și sticlă lăsând loc vederii și transparenței vestigiilor istorice…

În trei săli spațioase, amenajate în respectul fascinantei lumi a Egiptului antic (panouri informative despre piramide, zei, simboluri, mituri, dinastii faraonice), dar și adecvat unui public specific, copiii…

Copiii nu mai au chef de predici ținute de ghizi savanți care să repete conținutul orelor de istorie. Copiii noștri se uită la Discovery, călătoresc la Muzeul de Științe din Valencia sau la Acvariul din Barcelona. Au acasă albume și enciclopedii interactive. Lor le place ”carnea” istoriei, sunt nerăbdători să audă povești și informații, dar altfel spuse, mai aproape de spectaculosul istoriei TRĂITE. Și chiar asta se întâmplă la expoziția concepută de prietenii mei. Copiii se pot ascund în camera secretă a piramidei, fac poze de pe tronul lui Tutankamon, cu mitra și sceptrul faraonului. Cei curajoși se bagă în sarcofag, reconstituind fiorii istoriei misterioase a cultului morților, o componentă esențială a civilizației egiptene, dar la dimensiunea înțelegerii lor. Cei și mai curajoși se pot încumeta să asiste și să contribuie la procesul mumificării cu toate detaliile insolit-exotice: îmbălsămare, preparea, înfășurarea mumiei. Vă asigur, e pasionant și pentru un adult. Fetele de la clasele mici se pot costuma în preotese, regine sau zeițe. Cei mai răbdători învață să-și scrijelească numele cu ajutorul… hieroglifelor. Au atelier de făcut – și de înțeles – amulete, dar și de confecționat podoabe și bijuterii de epocă.

Am părăsit expoziția Secretele Egiptului antic după ce am participat la un vernisaj prietenos și insolit: copii însoțiți de oameni mari se simțeau în largul lor colindând și scotocind prin toate cotloanele și, în final, delectându-se cu produse culinare egiptene. Am avut sentimentul liniștitor că și în țara asta se pot întâmpla lucruri remarcabile, frumoase, folositoare. E nevoie de bun gust și bun simț. De oameni entuziaști și dedicați. Aștept cu fiori următoarea expoziție tematică. Mă și gândesc ce-o să fie: Inchiziția? Vrăjitoria în Evul mediu? Marile descoperiri geografice?…

De ce (și) un blog?

Bună întrebare! Avenor College are un site oficial, cu informații despre școală, activități, profesori și toate cele. Mai are și o simpatică pagină de Facebook, primenită aproape zilnic cu fotografii și scurte rânduri care consemnează viața școlii în ce are ea mai spectaculos: principalele evenimente, festivități, spectacole, concursuri, momente ale învățării, elevi care ne onorează. Pe deasupra, mai există și revista școlii, proiectată anul acesta cu un chip nou, un nume nou, dar despre astea… să păstrăm misterul.

Știm cu toții ce e un blog, nu-i așa? Mai știm că există bloguri și bloggeri, unii mai faimoși decât mulți jurnaliști de la publicații respectabile, alții doar dornici să se destăinuie unui segment îngust, specializat, de prieteni virtuali. Oricât de divers ar fi astăzi peisajul blogurilor sau al bloggerilor, ceva îi unește, totuși: nevoia, uneori imperioasă, de a comunica. De la ”datul cu părerea despre toate și nimic”, la gânduri personale, idei, păreri opinii, gusturi, dorințe. A scrie pe un blog este mai puțin angajant decât a redacta sub semnătură un document oficial sau o comunicare științifică, dar totuși mai responsabil decât a mâzgăli un bilețel cu o răutate mică și a-l strecura colegului în deplină confidențialitate.

Acum, după ce am identificat nevoia de comunicare ce stă la baza alcătuirii și întreținerii unui blog, ar fi de răspuns la următoarea întrebare: de ce o pagină (mai adecvat: o secțiune) făcută de profesori? Profesorii ăștia nu au și ei o viață? Toată ziua comunică și iar comunică: de dimineață și până târziu în amiază comunică informații, cunoștințe, în pauze comunică cu elevii sau între ei, în desele ședințe comunică experiențe, dări de seamă și câte or mai fi. Ba unii, mai ambițioși mai produc și câte o comunicare la sesiuni științifice sau de susținere de doctorat. La telefon, pe mail și prin viu grai comunică de zor cu părinții. Despre lucruri bune sau mai puțin bune.

Deschid această secțiune scrisă de oamenii Școlii cu convingerea că ei, dragi cititori, mai au încă nevoie, chef, poftă, să comunice. E un truism, dar tocmai de aceea adevărat ca un truism (J) că un profesor bun nu e acela care știe foarte multe în specialitatea lui, ci acela care se pricepe să le impărtășească celor cărora li se adresează. Să împărtășească? Păi ne întoarcem din nou la comunicare și la nevoia – la marginea ”viciului” de a lega punți. Între tine și ceilalți, între alții și ceilalți.

Pe măsură ce vor trece zilele, veți vedea (sau mai corect veți citi) cum și ce comunică prin intermediul unui blog profesorii de la Avenor. Ce experiențe vor să împărtășească, ce gânduri îi populează. Dar și ce filme le plac, ce lecturi i-au tulburat sau ce rețetă de mâncare au experimentat. Veți cunoaște lumea profesorilor noștri un pic mai desprinsă de veșmintele oficiale și de aura orei de la clasă, dar mai aproape de fibra noastră umană. Și veți constata, probabil fără mirare, că profesorii rămân…profesori.

Stați liniștiți! E de bine.

Primele 400 zile de școală

Timpul este prietenul omului atunci când este tratat cu respect şi bucurie!
Noi am ales să petrecem ÎMPREUNĂ timp de cea mai buna calitate, să fim conştienti cum creştem, să ne asumăm propriul drum şi cu hărnicie să facem tot ce putem mai bine şi mai frumos.

La fiecare sută de zile împlinite, ne oprim niţel şi ne gândim la ce am realizat, la ce am putea face mai bine, la ceea ce admirăm şi la ceea ce ne bucură foarte mult. Fişa de reflecţie completată responsabil de copii este mai mult decât un jurnal al ultimelor 100 de zile trecute. Este o dovadă a trăirilor, a emoţiilor, a lucrurilor care au rămas întipărite în mintea lor, în viaţa lor. Învăţ mereu citind fişele lor de reflecţie. Poate ar fi frumos şi interesant ca şi în familie, părinţi şi copii, să îşi acorde acest timp pentru a reflecta la cum trece timpul în viaţa lor şi la ce anume îi face unici, frumoşi, talentaţi.

Astfel, am ajuns la primele 400 de zile de şcoală din viaţa noastră şi credem că ÎMPREUNĂ reuşim să trăim timpul cu mult folos: copii, părinţi, profesori.

Văzându-i pe copiii cum cresc, am realizat din nou că timpul capătă valoarea pe care noi i-o dăm. Nici mai mult, nici mai puţin. Îmi place să văd că reuşim, zi de zi, să respirăm în acelaşi ritm, că aplaudăm bucuriile, că ne oprim atunci când ceva nu înţelegem, că întrebăm, că ne jucăm, ne corectăm greşelile, că suntem atenţi la oamenii din jurul nostru.

Din prima zi de şcoală pâna acum am fost între elevii mei şi i-am îndrumat cu răbdare şi speranţă. Fiecare sută de zile adunate ne-a învăţat să construim povestea noastră.

La 100 de zile am arătat ce colecţii avem în viaţă, la 200 de zile am împărtăşit cu colegii din aceeași generație preferinţe în învăţare şi talente, la 300 de zile de şcoală am colaborat cu clasele mai mari, făcând ore împreună.

La 400 de zile de şcoală suntem personaje de poveste într-o poveste creată de noi sau una deja cunoscută. E o sărbătoare de fiecare dată! Ne oprim o zi şi cântărim drumul parcurs, progresul realizat, efortul depus; ne bucurăm că suntem ÎMPREUNA, că învăţăm unii de la alţii şi că suntem prieteni.