Programul de parenting „Școala de acasă”

La Avenor College am dat startul unei noi ediții a proiectului „Școala de acasă”, un program de parenting pe care-l organizează consilierii noștri școlari pentru comunitatea de părinți. Anul acesta, conceptul care ghidează seria de workshopuri este „părinți pentru părinți”. Ceea ce înseamnă că vorbitorii invitați sunt chiar membri ai comunității de părinți Avenor, specialiști în domeniul psihologiei, dar și în domenii conexe, cum ar fi coaching, artă, dermatologie sau stomatologie.

Gazda primului workshop din acest an școlar a fost Monica Nicolescu*, care este Professional Certified Coach și are experiență în psihologia performanței. I-a provocat pe părinții prezenți la întâlnire să se uite cu sinceritate la valori – principiile de viața pe care își bazează comportamentul –  și la modul în care aleg să le transmită copiilor. Părinții au răspuns cu generozitate, împărtășind experiențe personale.

Compasiunea, curajul, încrederea, independența, responsabilitatea, răbdarea, toleranța, perseveranța (în special atunci când întâmpină greutăți) sunt doar câteva dintre valorile despre care au discutat părinții. Clarificarea valorilor este un proces de învățare atât pentru copii, cât și pentru părinți, a explicat Monica Nicolescu. De multe ori, părinții trebuie să facă un efort pentru a-și clarifica sistemul de valori, mai ales atunci când acesta conține elemente contradictorii: curiozitate versus autocontrol, curățenie versus creativitate, onestitate versus politețe, concentrarea asupra mediului academic versus concentrarea asupra vieții sociale și multe altele.

Transmiterea valorilor către copii este un proces care implică mai multe abordări, fiecare cu avantaje și dezavantaje și care sunt mai eficiente atunci când sunt folosite în combinație. De asemenea, este un proces care necesită timp din partea părinților. Întâi, timp pentru a se gândi ce comportamente și trăsături vor să vadă la copiii lor. Apoi, timp pentru a se implica în transmiterea respectivelor valori și răbdare până când copilului le va putea internaliza.

Coach-ul i-a încurajat pe părinți să folosească exercițiul din debutul workshop-ului, de împărtășire a unor povești de familie, și acasă, pentru a demonstra copiilor valorile în care cred. Și a încheiat sesiunea cu un alt exercițiu, prin care i-a invitat pe părinți să înceapă fiecare să-și construiască un plan pentru transmiterea valorilor. I-a ghidat cu ajutorul unor întrebări despre valorile care nu reprezintă puncte forte ale copilului, despre personalitatea și comportamentul copilului, modul în care se reflectă valorile respective în viața de familie și influențele din afară. Iar ca punct final, i-a încurajat să-și noteze trei lucruri pe care vor să înceapă să le facă chiar din această săptămână pentru a le transmite copiilor valorile dorite.

*Monica Nicolescu este profesor asociat în cadrul Academiei de Studii Economice, programul MBA Româno-Francez INDE, facilitând modulul de Dezvoltarea Carierei. Din 2013, ocupă poziția de președinte International Coach Federation Romania. Este mamă a doi băieți și creatoare a unui workshop dedicat mămicilor ce doresc să își reia activitatea profesională după concediul de maternitate.  

Arta dezbaterii

Elevii claselor a VII-a și a VIII-a au avut ocazia să experimenteze ce înseamnă să-și susțină un punct de vedere într-o dezbatere atunci când sunt în fața unui public, înfruntă o echipă care le demontează argumentele și totul este contra cronometru.  Profesorul universitar Liviu Papadima, specialist în public speaking, i-a ajutat să înțeleagă de ce le sunt utile abilitățile de dezbatere și i-a ghidat în organizarea unui debate pornind  de la afirmația „Vânătoarea ca sport ar trebui interzisă”. Elevii au tras la sorți echipa din care fac parte – afirmatori (în favoarea afirmației) sau negatori – pentru a fi puși în situația de a-și exersa toleranța față de opinii contrare cu ale lor. Fiecare echipă și-a desemnat trei reprezentanți care să susțină argumentele și contraargumentele în fața colegilor și profesorilor. Au înțeles astfel cât de provocator poate fi să-și găsească ideile, să nu divagheze de la subiect, să-și susțină punctul de vedere ținându-și în frâu emoțiile, să evite greșelile în exprimare, să-și coreleze gesturile cu mesajul pe care vor să-l transmită. Fiecare echipă a avut puncte forte și slabe, după cum a subliniat juriul. Nu au existat învingători și învinși, doar câștigători – copiii care s-au bucurat de o experiență intensă, un exercițiu de disciplină, autocunoaștere și toleranță.

Echipa Flavours, alegerea potrivită pentru comunitatea Avenor

Masa elevilor a fost una dintre temele de discuție recurente la întâlnirile Comitetului de părinți al Avenor College. De-a lungul timpului, am schimbat frecvent meniurile și furnizorii de catering, în încercarea de a găsi o soluție cât mai bună, care să respecte politica nutrițională Avenor și să fie agreată de copii. Cu susținerea Comitetului de părinți, am decis ca în anul școlar 2016-2017 să avem propria bucătărie. Aici, echipa Flavours va găti zilnic prânzul și snack-ul pentru toți elevii Avenor College. Adina Voiculescu, unul dintre cei mai implicați părinți din școala noastră, a coordonat grupul care ne-a ajutat să găsim un nou partener pentru masa copiilor și explică cum s-a ajuns la această decizie.

Adina Voiculescu

Care au fost principalele probleme legate de masa copiilor semnalate de comitetul de părinți?

Principala problema era faptul că, după o zi întreagă la școală, copiii ajungeau acasă fără să fi mâncat suficient. Erau zile în care nu le plăcea mâncarea, fie pentru că era rece, fie pentru că nu era gătită pe gustul lor.

Cum și-ar fi dorit membrii comitetului de părinți să fie masa zilnică a copiilor?

Cu toții ne doream un meniu variat, echilibrat, care să țină cont de tot ce e necesar dezvoltării armonioase a copiilor din punct de vedere nutrițional, dar și să fie agreat de copii, să arate bine și să fie gustos.

Ce v-a determinat să susțineți inițiativa Avenor College de a avea propria bucătărie în care să fie gătită mâncarea pentru elevi?

Școala a încercat în permanență să satisfacă un număr cât mai mare de copii, implicit și de părinți, schimbând frecvent atât meniurile, dar și companiile de catering, ținând în permanență cont de părerile noastre (inclusiv organizând sondaje printre elevi). Pe măsură ce comunitatea a crescut, am realizat cu toții că este aproape imposibil ca o firmă de catering să poată asigura o masă de calitate pentru un număr atât de mare de elevi. La inițiativa școlii, am vizitat Școala Americană, unde firma Flavours activa de un an, iar feedback-urile de la copiii și părinții din acea comunitate erau excelente.

Care sunt argumentele care v-au convins că Flavours Catering este o alegere potrivită pentru parteneriatul cu școala noastră?

În primul rând, vizita la Școala Americana, unde am avut ocazia să gustăm din mâncarea oferită copiilor în acea zi, fără pregătiri regizate, așa cum se întâmplă de multe ori la un sampling. Am apreciat atât calitatea personalului care servea, cât și organizarea – modul în care circulau copiii, timpul de așteptare, calitatea mâncărurilor oferite, modul de prezentare, toate m-au cucerit și mi-au întărit convingerea că este cea mai bună alegere pe care școala noastră o poate face. Apoi, din discuțiile cu echipa Flavours am realizat că oamenii aceștia fac lucrurile din pasiune, au o dorință extraordinară ca totul să iasă bine, iar colaborarea să fie de lungă durată, ceea ce ne dorim și noi!

Cum vi se pare ideea creării unui spațiu destinat părinților în noua Cafeteria Stradale Avenor – un coffee shop cu produse realizate tot de echipa Flavours?

Excelentă! Școala nu este doar un loc în care copiii învață, ci o comunitate, un parteneriat copii-profesori-părinți. Ideea de a ne putea aduna, din când în când, la această Cafeteria, pentru a discuta împreună idei, probleme, soluții, fără să ne deplasăm cine știe pe unde, mi se pare un mare câștig pentru toată lumea.

Ce așteptări aveți de la parteneriatul Avenor College – Flavours Catering?

Sincer, așteptările sunt foarte mari, într-un sens pozitiv, și sunt absolut convinsă că vor fi îndeplinite.

Cafeteria Avenor College devine Stradale Avenor

Flavours Catering este noul partener al Avenor College pentru alimentația elevilor. Începând cu anul școlar 2016-2017, Cafeteria Avenor College devine Stradale Avenor, un loc în care echipa Flavours va găti și va servi prânzul și snack pentru elevii noștri.

Ne-a preocupat în permanență alimentația elevilor, de-a lungul timpului am colaborat cu mai multe companii de catering în căutarea unei soluții cât mai bune. Feedback-ul pe care l-am primit constant de la elevi și de la părinți ne-a determinat să facem o schimbare importantă: să avem o bucătărie proprie, pentru a putea asigura prospețimea preparatelor și servirea lor la temperatură optimă.

Mâncarea va fi preparată din produse atent selecționate de la furnizori care sunt vizitați și verificați de echipa Flavours. Preparatele vor fi gătite după rețete create special pentru Stradale Avenor de Chef Foa, unul dintre creatorii Flavours. De asemenea, noua bucătărie va avea și personal dedicat: bucătar-șef, patiser, asistenți și manager de cafeteria asigurat tot de partenerii noștri.

„Suntem de fiecare data atenți să avem un echilibru perfect între gust și sănatate, de aceea putem să ne adaptăm meniurile în funcție de nevoile fiecărui copil”, explică managerul Stradale Avenor, Daniel Obretin. „Suntem pregătiți să oferim copiilor și adolescenților informații nutriționale și suntem deschiși la sugestii în ceea ce privește felurile lor preferate. Chef Foa va fi și el prezent în Cafeteria, când va fi posibil, pentru a le vorbi celor mici despre ce înseamna healthy eating și a-i învăța cum să se bucure de preparate gustoase și sănătoase, pregătite corect.”

Meniul zilnic pentru copii va ține cont de politica nutrițională Avenor și va include:

Masa de prânz

  • 2 feluri de supă (cu carne și vegetariană)
  • 3 feluri principale (cu carne albă, carne roșie și vegetarian) cu garnitură și salată

Și snack: o gustare (dulce sau sărată) și un fruct

Pentru a putea realiza toate aceste schimbări, a fost nevoie de o reorganizare a spațiului din Cafeteria. În plus, am creat și o zonă de coffee shop pentru părinți, unde vor putea fi servite gustări, cafea și ceai.

Investiția necesară pentru amenajarea și utilarea bucătăriei se ridică la peste 130.000 de euro, sumă acoperită în parteneriat de Flavours Catering și Fundația Avenor.

Flavours food&catering este un concept creat în anul 2002, care are la bază următoarele principii: dragostea pentru mâncare, autenticitatea rețetelor și respectarea standardelor înalte. Mai multe informații despre companie găsiți aici.

Suntem încrezători că parteneriatul cu Flavours Catering, o companie cu referințe excelente, care are un proiect similar la Școala Americană (AISB), va fi unul de succes.

Cum poți deveni „Creator de viitor”

În familia Avenor, suntem foarte atenți la detalii. Avem cu toții un proiect comun, „învățarea”, în care ne implicăm cu responsabilitate pentru a forma fiecare copil la nivel de abilități, fără să uităm însă de caracter.

Ne-am propus să ne educăm elevii pentru o lume în schimbare, pentru a fi liderii de mâine, indiferent de domeniul pe care-l aleg pentru viitor. Ne-am bucurat să descoperim printre cei admiși deja la Liceul Internațional Avenor copii cărora nu le este teamă să viseze, și-au ales un drum și știu ce au de făcut pentru a-l urma.

Unii dintre ei sunt parte din familia noastră încă de la gimnaziu, prima generație de absolvenți de clasa a VIII-a care au susținut examenele Cambridge Checkpoint la Avenor College (evaluarea internațională de la sfârșitul ciclului gimnazial). Rezultatele la aceste teste au fost excepționale: nota maximă este 6.0 în sistemul internațional, iar elevii Avenor College au obținut 6.0 la Math (100%) și 5.9 la English (98%).

Cei care vin de la alte școli, au demonstrat deja în procesul de admitere că au abilități academice, aptitudini de lider, înclinații artistice sau calități antreprenoriale. Suntem mândri de fiecare dintre ei!

Pentru anul școlar 2016-2017, mai avem doar 3 locuri libere la Liceul International Avenor. Înscrie-te acum dacă vrei și tu 10 la viitor!




Puteți citi în continuare câteva dintre poveștile viitorilor liceeni care au decis că vor să fie „Creatori de viitor”:


maya

Unul dintre lucrurile pe care vreau să le învăț în anii de liceu este cum să fiu un om mai bun în fiecare zi, cum fiecare secundă a vieții merită trăită și ar trebui să fie trăită și cum îi pot ajuta mereu pe cei din jur să-și realizeze visurile și să-ți atingă obiectivele.

Avenor College este un loc minunat unde toți cei din jurul tău te vor susține. Oricât de ambițioase ar fi visurile și obiectivele tale, la Liceul Avenor nimeni nu-ți va spune că sunt imposibil de atins. Îți vor prezenta faptele așa cum sunt și vor fi direcți și sinceri cu tine. Avenor College m-a ajutat în ultimii doi ani și sunt sigură că va continua să mă susțină și în viitor. – Maya


tudor

Pasiunea mea cea mare sunt mașinile. Visul meu este să studiez car design la una dintre cele mai prestigioase universități din lume, pentru că mi-aș dori să contribui la crearea unor mașini mai eficiente, ergonomice, ecologice și, de ce nu, mai frumoase. În cei patru ani la Liceu  Avenor vreau să devin mai bun, să desenez mai bine, să fac sport, să studiez Matematică la nivel superior și să cânt la pian. În plus, mi-ar plăcea să studiez mediul de afaceri, pentru că vreau să devin antreprenor în domeniul meu și, mai presus de toate, să fiu fericit.

Am ales Avenor College pentru că îmi place atmosfera prietenoasă de aici și faptul că profesorii sunt foarte apropiați de elevi. De asemenea, elevii sunt încurajați să învețe și sunt apreciați pentru pasiunile și talentele lor. Cred că dotările, mediul și resursele sunt mult mai bune aici decât la o școală de stat. Mă simt mai în largul meu aici.

Cred că Avenor College mă va ajuta să-mi dezvolt abilitățile de care am nevoie pentru a-mi atinge scopurile și îmi va oferi un mediu de studiu prietenos. Cred că Avenor College mă poate ajuta să-mi îndeplinesc visurile. Tudor

 

În anii de liceu mi-ar plăcea foarte mult să învăț foarte bine a doua limbă străină. Am ales spaniola și mă încântă foarte tare ideea că voi putea vorbi fluent una dintre limbile străine preferate. Și cred cu sinceritate că Liceul Avenor mă va ajuta să-mi ating obiectivele, pentru că aici elevii pot participa la ore și pot învăța multe lucruri noi în domenii foarte variate, ceea ce ne va ajuta să realizăm ce ne dorim cu adevărat. – Ana

leon
Pasiunile mele sunt sportul, chimia și limbile străine. Sportul preferat, pe care de altfel îl practic de la vârsta de 3 ani, este înotul. Sunt unul dintre cei mai buni înotători din țară (membru al echipei Bucharest Sport Club), medaliat național și internațional. Visul meu este să fac parte din lotul României la Olimpiada de la Tokyo din 2020. Acesta este un gând care nu poate fi împlinit decât cu susținerea unei școli care înțelege ce înseamnă performanța, care acordă un sprijin personalizat nevoilor unui campion. Acesta este unul dintre motivele pentru care am ales Avenor College. Un alt motiv care merită menționat este sistemul Cambridge, pe care îl consider superior învățământului românesc care m-a format timp de opt ani. Programul, programa școlii și profesorii promit să îmi fie aliați pe drumul meu către viitor. Astfel, sper să îmi pot desfășura antrenamentele în bune condiții, să am ocazia să îmi dezvolt cunoștințele din domeniul Științei, să îmi cultiv limbajul și să îmi dezvolt și alte talente. Mai multe talente înseamnă mai multe visuri și cum viața de sportiv este relativ scurtă, aș dori să progresez în domeniul IT și să devin, poate, un apreciat game developer. – Leon

Îmi doresc să devin om de știință. Ceea ce înseamnă că vreau să fiu profesor de Chimie (poate chiar Decan la o faimoasă universitate de profil) și cercetător într-un laborator. În anii de liceu vreau să învăț mai multe despre Chimie, despre cultura britanică, istoria lumii și despre oameni. Sper, de asemenea, că-mi voi face prieteni noi și voi lua legătura cu studenți din Marea Britanie, pentru că vreau să studiez la o universitatea britanică. Am ales Liceul Avenor pentru că este un mediu în care pot învăța la standarde înalte, datorită curriculumului Cambridge care permite elevilor să înțeleagă mai bine materiile prin aplicarea lor în lumea reală. Aici voi învăța de la profesori bine pregătiți, alături de colegi inteligenți și prietenoși. – Vlad


maria
La liceu vreau să învăț cum să fiu parte dintr-o nouă comunitate, vreau să aflu cum să excelez în domeniul artistic, dar și în business. Cred că Liceul Avenor mă va ajuta să fac ceea ce-mi place și voi învăța mai bine, pentru că sistemul Cambridge de rezolvare a problemelor este total diferit de cel românesc. Cred că asta mă va ajuta în viitorul apropiat. – Vanessa.

maria
Vreau să-mi îndeplinesc visul de a fi fericită făcând ceea ce-mi place (arhitectură, design). În cei patru ani de Liceu vreau să-mi perfecționez cunoștințele de limba engleză și să mă pregătesc pentru ziua în care voi avea propriul business. Am ales Avenor College pentru că îmi place cum se desfășoară aici fiecare oră. Profesorii și studenții sunt foarte amabili și simt că această școală este un loc foarte primitor. Cred că Liceul Avenor mă va ajuta să-mi ating scopurile arătându-mi că școala este un loc minunat în care pot învăța, dar și un loc în care mă pot simți bine cu ajutorul unor oameni foarte drăguți (profesori și elevi). Cred că Avenor College mă va ajuta să mă pregătesc pentru examenele importante, dar și să mă simt mai bine la școală. – Maria

daniel

În anii de liceu vreau să învăț cum să creez un business, să aflu ce tip de business îmi place cel mai mult și să învăț multe lucruri despre matematică și despre piața de capital.

Vreau să devin broker sau om de afaceri și chiar cred că orele de Enterprise și de Matematică de la Liceul Avenor îmi vor fi de folos. Cred și că orele de Limbi străine și Global Perspectives mă vor ajuta să interacționez și să-mi creez relații cu oameni diferiți din toate colțurile lumii. De asemenea, Avenor te încurajează să-ți urmezi pasiunile organizând excursii și competiții sportive și artistice.Daniel

Seria „Creatori de viitor”: Parteneri de performanță

Maria, elevă în clasa a IX-a la Liceul Internațional Avenor, joacă tenis de performanță. Are un program încărcat de antrenamente și turnee și nu-i este ușor să țină pasul la școală. Dar a găsit la Avenor College susținere din partea colegilor și a profesorilor pentru a reuși să-și mențină și rezultatele școlare la cel mai înalt nivel.

Cum ai început să faci performanță în tenis?

Am început întâmplător. Când eram mică, am fost la o școală privată și aveam un program foarte încărcat: ajungeam la 6 acasă și nu aveam timp să fac absolut nimic. M-am mutat la școala de stat în clasa a II-a, acum aveam ore de la 8 până la 12, dar n-aveam ce să fac după-amiaza. Peste drum de școală, în curtea unui hotel, erau două terenuri de tenis, niște prieteni de familie jucau acolo tenis și părinții au zis să ne ducă și pe mine și pe sora mai mică. Aveam 8 ani când am început, foarte târziu pentru performanță. Dar am început în februarie, iar în septembrie jucam deja turnee. În prima vară, jucam de dimineața până seara, aș fi stat pe teren toată ziua. Îmi plăcea foarte tare.

Ce-ți place cel mai mult la acest sport?

Îmi place că se poate întâmpla orice, din orice punct. Poate cineva să joace perfect, dar de la o minge, de la o greșeală a arbitrului, de la orice mic detaliu se poate întoarce tot meciul. Nu depinde numai de tine să câștigi, trebuie să găsești soluții în diferite situații. La vârsta mea, toată lumea știe să dea loviturile tehnic și mentalul face diferența. Nu există doi jucători cu stiluri la fel, trebuie să te adaptezi mereu, ceea ce mi se pare că te ajută foarte mult în viață, chiar dacă n-ajungi să faci performanță până la capăt.

Cum te antrenezi mental pentru joc?

Încep să mă pregătesc mental cu o seară înainte de meci. Încep să mă vizualizez jucând meciul, să-mi vizualizez atitutindea de pe teren, cum mă adaptez la situația dată și la armele jucătorului, cum sunt calmă și nu mă enervez, cum aș vrea să joc tactic. Dimineața, înainte de meci cu vreo jumătate de oră, îmi fac încălzirea fizică foarte bine – alergare, încălzirea tuturor mușchilor – timp în care ori ascult muzică, să-mi iau mintea de la meci, ori, dacă am foarte mari emoții, încerc să mă gândesc cum o să fie în timpul meciului și să mă calmez, ca să pot să intru cu meciul deja început.

Poți să-mi dai un exemplu de meci răsturnat spectaculos?

Primul meci de care-mi aduc aminte este de când cred că aveam 10 ani. Eram pentru prima dată favorită la un turneu național, eram foarte entuziasmată și jucam cu o fată cu un an mai mare decât mine. Acum, nu-mi place să știu vârsta adversarului sau locul în clasament, simt că pune pe mine o presiune de care n-am nevoie. Atunci, nu făceam asta, mă uitam să știu cine-i adversarul. Am intrat fără presiune în meci, conduceam primul set cu 5-2. Acolo m-am relaxat: eram foarte emoționată pentru că o conduceam și am început să greșesc. După, ușor, ușor a început și ea să-și mai intre în mână și știu că am pierdut primul set 7-6. M-am enervat și am început să plâng, iar după, în setul 2, am pierdut 6-1.

Dar un meci care a început mai slab pentru tine, dar pe care l-ai întors?

Îmi aduc aminte un meci pe care l-am pierdut până la urmă, dar în care au fost foarte multe schimbări de genul acesta. Jucam cu o franțuzoaică, acum doi ani, în București, la un turneu internațional foarte important. Ea era mai mică decât mine – asta am aflat după meci – era stângace și e foarte dificil să joci cu stângaci. Eu sunt dreptace. Am intrat foarte prost în meci, ea avea 6-1, 4-1 și eu greșeam foarte ușor. Acolo a fost un moment în care m-am relaxat, am zis că nu mai am ce pierde și am început să joc: am dus două scurte, și nu mă pricepeam atunci la scurte, mi-au intrat și am făcut punct. Am prins încredere. Am luat setul 2 cu 6-4 și am avut 4-1 în decisiv, unde și-a ridicat ea din nou nivelul de joc și am început să jucăm foarte strâns. Am avut câteva șanse să fac puncte, până la urmă am pierdut 6-4, m-a întors ea în setul 2. Dar îmi aduc aminte că am jucat foarte bine meciul.

Cum măsori performanța?

În ultimul timp, merg la mai multe turnee internaționale în afara țării, cu antrenorul și cu copiii de la Tenis Club București, dar mama și tata nu vin cu noi și nu mă văd. Atunci când mă întorc și joc în țară, de obicei ei îmi spun dacă progresez, rămân pe loc sau regresez. Amândoi părinții au jucat puțin tenis când erau mici, dar de când m-am apucat eu să joc, au început și ei să se documenteze.

Cum reușești să îmbini participarea la turneele de tenis cu școala?

Este greu, pentru că nu pierd doar materia, ci și explicațiile profesorilor, pe care nu le pot recupera foarte ușor. Din ianuarie, am avut două plecări mai mari, de patru și de trei săptămâni, în rest am mai fost plecată câte o săptămână. De obicei, mă duc și vorbesc cu profesorii înainte de plecare, și-mi dau de făcut anumite lucruri. Încerc să fac măcar câte puțin de la fiecare materie – nu am cum să le fac pe toate -, cât să nu uit ce am făcut până atunci. Și cer colegilor la finalul fiecărei zile tot ce au scris. Am poze în telefon și le transcriu când mă întorc din turnee sau pe parcursul recuperării.

Care sunt materiile preferate, pe care le consideri cele mai folositoare pentru viitor?

Matematica. Îmi place de când eram mică, tot timpul am avut o pasiune pentru materiile care sunt logice, care nu sunt subiective la examene și la teste și pe care le înțeleg foarte ușor.

Când te gândești la viitor, ce imagine îți apare în minte?

Până acum câteva luni, era foarte clar: tenisul. Doar că acum am o perioadă destul de grea și îmi caut o variantă de back-up. Mă gândeam că mi-ar plăcea să fiu designer de interior și exterior –la Enterprise am avut de făcut un proiect despre un antreprenor de succes, iar al meu a fost despre Kelly Hoppen, care exact asta face. Mi-a plăcut foarte mult să fac proiectul și m-am gândit că mi-ar plăcea meseria asta.

Cum te ajută Liceul Avenor să ajungi acolo unde îți dorești?

Îmi permite să am multe activități extrașcolare și să pot recupera atunci când mă întorc din turnee – sunt profesorii mult mai înțelegători și mai binevoitori decât la școlile de stat. În plus, aici învăț mult mai ușor, profesorii explică mult mai bine, e totul foarte practic. Suntem mai puțini, ajungem să ne cunoaștem mai bine și-mi place atmosfera foarte mult.

banner-inscrieri_RO

Seria „Creatori de viitor”: Potrivire perfectă

Alexia, elevă la Liceul Internațional Avenor: „Am întâlnit profesoara care m-a făcut să iubesc matematica”.

Alexia, elevă în clasa a IX-a la Liceul Internațional Avenor, s-a îndrăgostit de matematică atunci când a întâlnit profesoara potrivită, care a transformat o materie chinuitoare într-una pe care acum o adoră. Consideră că matematica o va ajuta în meseria pe care și-a ales-o deja pentru viitor, cea de arhitect.

De unde vine dragostea ta pentru matematică?

Am descoperit pasiunea pentru matematică acum un an, în clasa a VIII-a. Mă pregăteam pentru evaluarea națională, m-am ambiționat să învăț mai mult, iar mama, fiind îndrăgostită de această materie, mereu mă îndemna să fac exerciții sau să lucrez suplimentar. Înainte, nu eram foarte bună, dar pot spune că în clasa a VIII-a am întâlnit profesoara care m-a făcut să iubesc materia aceasta și o studiez fără niciun chin. E genul de persoană foarte săritoare, dacă nu înțelegi ceva, e în stare să explice și de 100 de ori. M-a ajutat foarte mult prin faptul că mă susținea, m-a făcut să fiu mai ambițioasă, am lucrat acasă singură, de plăcere. Îmi spunea mereu „o să vezi că, la final, totul va fi bine”, și e adevărat. Îi sunt foarte recunoscătoare pentru că m-a ajutat să ajung aici – am luat 9.90 la evaluarea națională. La ora de matematică,  nici nu-mi dau seama când trece timpul, pentru că doamna profesoară știe să explice și să aprofundeze până când înțeleg toți elevii din clasă.

Cum crezi că te ajută matematica în meseria de arhitect?

Matematica te ajută în orice, îţi aranjează toate informaţiile în cap cu grijă şi îţi da o oarecare abilitate de a gândi mai repede, neavând importanță ce meserie doreşti să practici. Da, pot spune că pentru meseria pe care mi-o doresc, este un mare avantaj, deoarece arhitectura se bazează pe geometrie şi pe algebră. Aş putea să mă joc cu cifrele şi măsurătorile zi de zi, ceea ce mă face extrem de fericită. Consider că matematica o să mă ajute foarte mult pe viitor.

Consideri că ești mai bună la calcule sau la desenat forme geometrice complicate?

La algebră cred că sunt expertă, deoarece îmi place să mă joc cu cifrele în orice ecuaţie, geometria fiind un punct mai slab pentru mine. Pe viitor, va trebui să mă concentrez şi pe desenul formelor geometrice pe care, după, să le pun pe foaie, împreună cu cifrele. Sunt sigură că o să reuşesc să trec şi peste problema cu desenul, mai ales că urmez un curs de arte care deja a început să îmi dezvolte mâna de „arhitect”.

Ce latură a arhitecturii te tentează mai mult: partea de estetică sau parte de construcţie în sine?

Întotdeauna m-a atras partea de estetică, respectiv designul. Câteodată rămân ore întregi blocată pe o anumită clădire sau pe un design de bucătărie, baie etc. Mă pasionează de fiecare dată când merg în diferite oraşe şi am posibilitatea să văd o varietate de clădiri, de stiluri şi design. Asta mă ajută să fac o comparaţie între țările pe care le-am vizitat. Dacă aş putea, aş merge să văd orice casă, mai ales pe stilul modern, şi să observ şi cele mai mici detalii, asta ar însemna relaxare totală pentru mine. Trebuie să recunosc că cel mai mult îmi place când merg la câte un hotel şi văd diferite tehnici de arhitectură, fie ele de exterior sau de interior. Mă fascinează detaliile, diferite în fiecare hotel.

Încă de mică, adoram să mă uit la clădiri moderne, îmi schimbam lucrurile prin casă, răsfoiam reviste de design interior, dar acum a devenit o pasiune. Acum doi ani, când ne-am renovat casa, îmi doream să proiectez orice colţ de camera şi să-l fac după placul meu. Când am fost să căutăm mobilă, eram prezentă la fiecare decizie, iar atunci am realizat că cel mai bine pentru mine este să îmi urmez pasiunea.

Simţi că Liceul Avenor te-a ajutat să îţi descoperi interesul pentru arhitectură?

Avenor m-a ajutat să îmi cultiv această pasiune. Mi-a oferit profesori minunaţi, un loc superb unde să îmi petrec ziua şi o grămadă de oportunităţi de a face ce îmi place. Am învăţat lucruri minunate, pe care nu aş fi avut oportunitatea să le aflu într-o altă şcoală. Este un mediu sociabil şi prietenos, unde poţi cunoaşte multe persoane.

Cum arată o clădire ideală, în viziunea ta?

La interior, cred că ar trebui să aibă mobilă albă şi doar cu accente de culori mai puternice. Toate colţurile să fie rotunjite, iar la exterior, clădirea să aibă un aer modern. Camerele să nu fie prea încărcate, să aibă strictul necesar, pentru ca oamenii să se mişte cu uşurinţă.

În București, admir clădirea Sky Tower, îmi place ideea de sticlă peste tot, inspiră curățenie. Dar îmi plac și casele cubice, cu multe geamuri. Din călătorii, mi-a rămas în minte un hotel din Madrid, în care fiecare etaj are un design diferit, pe stilul modern, futurist.

Din tot ce faci, ce te inspiră?

Cred că cel mai mult mă inspiră oamenii din jur. Întotdeauna încerc să prind ce este mai bun de la toată lumea. De la prieteni, familie, oamenii care mă înconjoară. Sunt o persoană extrem de îngăduitoare şi cred că asta mă ajută să trec peste o grămadă de evenimente. Am învăţat să mă uit, să admir şi să extrag ce-i mai bun.

banner-inscrieri_RO

Seria „Creatori de viitor”: Susținem visurile mari

Mihai, elev la Liceul Avenor: „Un proprietar de hoteluri trebuie să știe să fie un lider adevărat”.

Mihai Poppa, elev în clasa a IX-a la Liceul Internațional Avenor, visează să aibă propriul hotel. Cursurile de Enterprise și de limbi străine de la liceu îl ajută să-și dezvolte abilitățile necesare, iar practica pe care a făcut-o deja în domeniul hotelier, să câștige experiență. Spune că este foarte apropiat de părinți și-i va fi foarte greu să plece de acasă pentru a urma cursurile facultății de management hotelier după terminarea liceului, dar știe exact ce pași are de făcut pentru a-și împlini visul.

De unde vine dorința ta de a avea propriul hotel?

Am făcut practică și anul trecut, și anul acesta în mai multe hoteluri din București. Am început la bucătărie, transportam ingredintele de la frigidere, ajutam și la preparare – am făcut vinete la grătar, și pește la grătar după rețeta chef-ului care m-a supervizat. Am lucrat și în restaurant, ca ospătar, debarasam mesele, puneam platourile cu mâncare pentru micul dejun, luam comenzi, duceam băuturi. Am avut o perioadă în care i-am invitat și pe ai mei la restaurant și i-am servit eu. M-am ocupat și de organizări de evenimente, am pregătit sălile pentru nunți, botezuri, evenimente educaționale. Am lucrat și la recepție două săptămâni. În prima săptămână, persoana care mă superviza m-a învățat cum funcționează sistemul din computer și ce este nevoie să fac în cazuri de urgență. A doua săptămână, am început ușor, ușor să distribui camerele clienților, bineînțeles cu supervizare.

Cel mai mult mi-a plăcut la restaurant, pentru că am cunoscut foarte mulți oameni de treabă, clienți care mă întrebau câți ani am, le-am zis că fac practică. Din practica asta a venit dorința de a lucra în domeniul hotelier, pentru că e o meserie în care nu doar câștigi bani, dar ajungi să călătorești foarte mult, să vezi lumea cu alți ochi, să cunoști oameni care-ți pot influența mult viața. Văzând cât mai multe hoteluri, pot să iau ce e bun din fiecare, să le combin și să-mi iasă ceva care să fie „uau”.

Ce calități crezi că ar trebui să aibă un proprietar de hoteluri?

Din punctul meu de vedere, un proprietar de hoteluri trebuie să știe să fie un lider adevărat. Asta poate însemna multe lucruri: să lucreze bine în echipă, dar și de unul singur, să asculte cu atenție părerile celorlalți și să fie inovator. De asemenea, cred că un astfel de om trebuie să fie îngăduitor, dar și perfecționist.

Ce crezi că te definește mai bine: un traseu de antreprenor sau un job clasic?

Sunt sigur că antreprenoriatul mă definește mai mult, tocmai pentru că mă ajută să înțeleg cum funcționează un business și cum pot să gestionez momentele în care lucrurile nu merg tocmai bine. Mai mult decât atât, îmi îmbunătățește abilitățile de lucru în echipă, un aspect pe care îl consider foarte important.

Care sunt materiile din curriculum de la Liceul Avenor care te ajută cel mai mult?

Am cel puțin trei materii care îmi sunt foarte utile pentru viitoarea profesie: Enterprise, English și Spanish. Prima, pentru că îmi dezvoltă calitățile necesare pe care trebuie să le am ca antreprenor, iar ultimele două, pentru că este foarte important să nu ai bariere de comunicare și să te descurci în contexte culturale diferite.

Care sunt pașii de urmat pentru a ajunge să realizezi ce-ți dorești?

În primul rând, vreau să termin facultatea de management hotelier din Brașov, vreau să fac și master acolo. După facultate, probabil prima dată voi lucra ca manager al unui hotel. Vreau să mă tot plimb până când îmi găsesc un loc care-mi place, unde sunt mulțumit și de salariu, și de oameni, și de locul în sine. Iar după ce o să adun mai mulți ani de experiență, probabil că o să ajung să-mi fac propriul meu hotel, după cum consider eu că este cel mai bine.

De ce îți este cel mai tare frică după terminarea liceului?

Cred că cel mai frică îmi este de faptul că pot să ajung în punctul în care să nu-mi mai placă această carieră și să fiu nevoit să fac cu totul altceva. Când eram mic, voiam să mă fac pompier, acum nu mai vreau, aș prefera să stau într-un birou să lucrez. Dar dorințele se pot schimba chiar de la o zi la alta, în perioada adolescenței, ne vin multe idei. Țin foarte tare la legătura cu părinții, mai ales la cea dintre mine și mama. Dacă se întâmplă ceva cu familia, o să rămân în București, dacă o să fiu nevoit să stau mai mult acasă decât la birou, îmi voi găsi o meserie pe care s-o pot face de oriunde.

Cum văd ai tăi dorința de a avea o carieră în domeniul hotelier?

Mamei îi place foarte mult ideea de manager de hotel, dar totodată îi este frică să mă mut din oraș. Sunt singur la părinți și mama a fost mereu lângă mine și m-a spriijint în tot ce am făcut până acum, tot timpul m-am sfătuit cu ea. E foarte greu și pentru ea și pentru mine să plec de acasă de la 18 ani. Probabil că acesta va fi cel mai greu pas. Pleci dintr-o obișnuiță – te-ai obișnuit cu casa, cu locul, cu oamenii, cu drumurile, cu familia – dintr-o dată te rupi de tot, intri într-un cu totul alt mediu în care trebuie să o iei de la zero.

Tata e de acord cu plecarea, el e din Brașov, sunt părinții lui acolo, s-ar putea să stau la ei în timpul facultății. Oricum, Brașov e destul de aproape de București, m-am urcat în mașină și am venit în weekend acasă, nu fac mai mult de 2 ore.

Ce obstacole vezi în drumul tău?

Un obstacol ar putea fi, după ce ai ajuns să lucrezi în domeniu, să fii puțin demoralizat de opiniile nefavorabile ale clienților, dar poți învăța foarte mult din feedback-ul lor, poți să-ți dai seama unde este problema și să știi în ce zonă e nevoie să mai lucrezi. Într-un domeniu ca acesta, n-o să poți să-i mulțumești niciodată pe toți.

Ce te motivează să treci peste eventualele greutăți?

Dorința de a atinge perfecțiunea. De mic am fost încăpățânat și tot ce-mi trecea prin cap trebuia să fac. Mă motivează și dorința și plăcerea de a lucra cu oamenii, de a comunica, și de a cunoaște multă lume interesantă care să-mi influențeze viața.

Cum ar arăta hotelul ideal în viziunea ta?

Sigur nu trebuie să fie ceva super luxos, ci doar un loc primitor în care oamenii să vină cu drag de fiecare dată. Când intri în hotel, să te simți bine primit, iar când pleci, să știi că vrei să te întorci acolo.

banner-inscrieri_RO

 

Seria „Creatori de viitor”: Pasiunea pentru business

Mihai Peia, elev la Liceu: „Dacă transformi pasiunea ta într-un business din care poți să trăiești, nu vei simți că muncești în fiecare zi.”

Mihai este elev în clasa a IX-a la Liceul Internațional Avenor. Vorbește cu lejeritate despre viitorul său, pentru că este convins că-și va urma pasiunea. Știe deja foarte bine că nu-i va fi oferită o carieră, ci și-o va crea singur, pentru că pasiunea sa este antreprenoriatul. Despre calitățile de care are nevoie un antreprenor, riscurile pe care și le asumă, tentația aventurii și măsura succesului, ne-a povestit Mihai în interviul de mai jos:

Crezi că antreprenoriatul este un job sau o vocație, o pasiune?

A fi antreprenor este o artă. Sau un talent care poate fi dobândit cu mult efort și cu pasiune. Unul dintre citatele mele preferate spune: „Dacă îți place ceea ce faci, nu vei munci o zi în viața ta”. Dacă transformi pasiunea ta sau hobby-ul tău într-un business din care poți să trăiești, nu vei simți că muncești în fiecare zi pentru că, până la urmă, te simți bine făcând asta. Hobby-ul meu este chiar businessul în sine.

De ce antreprenoriat și nu un job într-o companie?

Un antreprenor poate câștiga mai bine decât un angajat. Apoi, ca antreprenor, nu primești ordine, faci exact ceea ce vrei și îți place, îți faci propriul plan pentru business, și dacă este bine structurat și-l urmezi, este posibil să ai succes. Oamenii care decid să-și înceapă un business sunt de obicei deschiși la minte, iar după ce îl încep, devin și mai deschiși la minte și dobândesc mai multe cunoștințe despre tot ce se întâmplă în jurul lor. Acest lucru va fi de ajutor nu doar pentru ei, ci și pentru familia lor, copiii lor vor avea un exemplu de urmat. Până la urmă, pot crea o companie care va lăsa ceva în urmă, va fi ținută minte. În acest fel , eu m-aș simți împlinit, nu doar pentru că mi-am atins eu scopurile, dar i-am ajutat și pe alții.

Cum te pregătești să devii antreprenor?

Stau de vorbă mult cu tata și încerc să învăț cât de mult pot de la el. Mă uit pe știri în continuu, caut business-uri noi sau business-uri mai vechi, care au avut succes. Mă interesează orice business, dacă e bine pus la punct și are în spate o gândire pe termen lung bună. Fac asta ca să învăț să analizez un business. Citesc și foarte multe cărți de leadership și business. Cel mai recent am citit seria „Idolii de aur” și „Viața lui Andrew Carnegie”.

În fiecare zi îmi aloc între 15 și 30 de minute când stau și mă gândesc, de obicei când sunt acasă, cu cubul Rubik și cu o ceașcă de ceai. Ideile le pun pe hârtie, pe unele încep să le pun în practică, pentru a le exersa, nu pentru a le exploata. Încerc să mă gândesc pentru orice idee bună care îmi vine, cum s-o pot încorpora într-o altă idee, ca să ajung la un rezultat de două ori mai bun.

De cubul Rubik m-am apucat acum 2 ani. Eram la o petrecere și am văzut un băiat mai mare care a luat un cub de la un prieten, l-a rezolvat într-un minut jumate, iar toți au rămas mască. De ce să nu fac și eu asta? Am vrut să arăt că pot face ceva foarte repede. Am găsit acasă un cub printre vechile jucării, m-am uitat pe YouTube să văd care sunt părțile care trebuie rezolvate mai întâi, și în vreo jumătate de oră am reușit să-l rezolv, stând în pat, eram răcit. Acum am învățat o metodă de competiție, îmi ia cam 25 de secunde. Îl iau oriunde cu mine.

Ce anume din experiența Liceului Avenor îți este cel mai de folos?

Cursurile de Enterprise, în primul rând. Apoi, odată ce învăț teoria la Enterprise, încep să o aplic în mini-business-urile mele (n-aș putea să ies de două ori pe lună în oraș cu prietenii din câți bani fac acum, dar învăț să fac business). Apoi, aici am ocazia să discut cu copii ai căror părinți sunt antreprenori și fiecare îmi spune din experiența lui. Să vă dau un exemplu: în noiembrie, când am fost toată clasa în Marea Britanie la un schimb de experiențe, m-a văzut un coleg mai mic, Daniel, că stăteam pe o platformă online de trading pe bursă. M-a întrebat: „Mihai, ce faci acolo?”. „Analizez piața și fac trading pe Forex și pe Bursa de Valori”. „Cum funcționează, poți să-mi explici?”. I-am explicat și și-a dat seama că ar putea face așa ceva și-i place foarte mult. A început să facă și el asta. Iar în urmă cu câteva zile, mi-a spus că a găsit un potențial de profit foarte bun pe o companie, iar eu am stat și m-am uitat și am zis OK, are dreptate. Dacă eu învăț pe cineva să facă ceva, el, după, mă poate învăța pe mine.

Dacă antreprenorul ideal ar fi un personaj, cine ar fi el?

Mă gândesc la un personaj dintr-o carte de ficțiune, un războnic din Japonia. Acțiunea se întâmpla acum 2500 de ani, chinezii voiau să-i cucerească pe japonezii de pe o insulă, iar japonezii s-au gândit la un atac surpriză. Liderul acelei mini-armate de pe insulă era foarte curajos, dar s-a dovedit și un antreprenor bun. Le-a spus soldaților: mâine mergem la război sau veți muri, pentru că vom fi cuceriți. Deci, a reușit să le comunice războinicilor scopul lui și să-i motiveze, pentru că era și viața lor în joc. A doua zi, s-au apucat să construiască corăbii să poată merge la război. Dar imediat ce au ajuns în China, războinicul le-a spus: dau foc corăbiilor, să nu mai avem cu ce ne întoarce acasă, rămânem aici să-i cucerim noi pe ei. Strategia i-a adus succes. A câștigat bătălia, soldații au nimicit armata inamică, de 10 ori mai mare, pentru că a știut cum să-i motiveze. Le-a spus soldaților: chiar dacă sunteți o armată mai mică, voi sunteți luptători mai buni.

Care sunt concluziile? Liderul a știut foarte bine să le comunice celor care-l urmau scopul exact. A știu să le capete încrederea, și-a asumat anumite riscuri – „dacă nu riști, nu câștigi”, e una dintre expresiile mele preferate. Și-a vizualizat succesul, a știut exact care e targetul: în seara dinainte să construiască corăbiiile, s-a gândit la ce va face cu teritoriul chinez pe care-l vor cuceri. Și a avut încredere în el, în ceea ce făcea și în cei care-l urmau.

Ai și neliniști, temeri legate de antreprenoriat?

Singura temere ar fi că mama uneori crede că anumite idei ar fi ciudate sau că nu funcționează în antreprenoriat și uneori n-are încredere în mine. Mereu încerc să-i dovedesc că pot și că am dreptate, și mă felicită, și e mândră de mine. Tata are încredere în mine, își dă seama când spun ceva bun și mă corectează când greșesc.

Alte temeri în business nu am. De ce să te temi de ceea ce-ți place să faci, de ceea ce vrei să faci? Dacă m-aș teme, n-aș face. Noi mereu învățăm din greșeli, iar în antreprenoriat, cel mai mult.

Ce te-ar motiva să mergi înainte dacă business-ul pe care l-ai crea n-ar avea succes imediat?

Știu că mereu voi avea parte de ceva nou. Antreprenoriatul poate fi considerat și o aventură pe care alegi să o urmezi în viață și niciodată nu știi de ce te vei lovi. Această carieră nu-ți este oferită, tu ți-o creezi singur. Viața de antreprenor mi-o imaginez muncind din răsputeri, să fac tot ce pot să-mi creez succesul cât mai repede, iar apoi să-l dezvolt. Sunt anumiți pași care trebuie urmați. Să nu te dai niciodată bătut. Să lucrezi la început în acel domeniu, pentru ca apoi să-ți deschizi propriul business. Să încerci să-ți faci cât mai multe relații. Un alt skill pe care un antreprenor trebuie să îl dobândească este calmul. O minte limpede mereu gândește „out of the box” și, în acest fel, antreprenorul poate descoperi idei mari, de succes. Totodată, un lider relaxat îi ajută și pe „followers” să fie relaxați și să înceapă să iubească ceea ce fac, rezultând o companie care face totul ca la carte.

banner-inscrieri_RO

 

Seria „Creatori de viitor”: Lecția încrederii

Mihaela Ancuța, profesor de Matematică și Informatică: „Dacă le arăți elevilor că ai încredere în ei, îți vor aduce luna de pe cer.”

Educația începe cu 20 de ani înainte de a ne naște și continuă până în ultima zi în care ne aflăm pe Pământ, crede Mihaela Ancuța, profesor de Matematică și Informatică (Information and Communication Technology – ICT) la Liceul Internațional Avenor.

Cum fiecare dintre noi suntem influențați de educația pe care au avut-o părinții noștri, unul dintre lucrurile care îi plac cel mai mult la Liceul Internațional Avenor este că liceenii provin din familii preocupate de educație. Astfel, profesorii se concentrează pe ceea ce trebuie, și anume pe procesul de învățare.

La orele de Matematică și de ICT de la Liceul Internațional Avenor, elevii fac exerciții în grupuri de câte doi, fac prezentări, merg în vizite în afara școlii ca să se documenteze și dezbat teoreme. De ce? Răspunsul Mihaelei este simplu: „Nu-mi doresc ca elevii să învețe mecanic”.

În perioada de când este unul dintre profesorii Avenor, a învățat că puterea crește atunci când oameni care împărtățesc aceleași valori lucrează împreună. În interviul de mai jos, Mihaela ne-a spus, printre altele, cât de mult contează încrederea, și pentru elevi, și pentru profesori, și ce anume și-ar dori de la sistemul de educație din România.

Ce experiență aveai înainte să devii profesor la Avenor College?

Înainte să vin la Avenor, am fost profesor, timp de cinci ani, la o altă școală privată din București care funcționează tot pe sistemul Cambridge.

Ce anume te-a atras către Avenor?

Îmi amintesc și acum ziua în care am găsit postul scos la concurs de Avenor College. Pentru că, în acel an, lucrurile nu mergeau chiar perfect la școala la care lucram, am simțit că am nevoie să fac o schimbare. Și, dacă nu eram eu motorul schimbării de care aveam nevoie, atunci cine? Chiar dacă, la început, mi s-a părut că, într-un fel, o iau de la zero, mi-am dat seama că reprezenta și o mare provocare: când începi un lucru nou, parcă te lucrezi pe tine, ai timp să te uiți din exterior la tine și îți dai seama cum poți să faci lucrurile mai bine și să te dezvolți. M-am dedicat și mă dedic foarte mult acestui job pentru că îmi place ceea ce fac.

Cum a fost începutul la Avenor?

Prima impresie a fost că este altceva. Când am venit aici, oamenii m-au îmbrățișat, deși nu mă cunoșteau. În prima zi! Am zis că ceva nu era în regulă! Și foarte greu m-am obișnuit cu acest lucru. Dar prima mea impresie a fost că oamenii sunt foarte deschiși, transparenți și foarte afectivi. Iar afectivitatea asta se vedea peste tot.

Care au fost probele pe care a trebuit să le treci ca să devii profesor Avenor?

Mai întâi, a fost interviul telefonic, care a durat destul de mult. Andreia Mitrea, unul dintre fondatorii Avenor, mi-a pus o serie de întrebări concrete despre mine și despre modul în care văd educația. Apoi, am venit la interviu la școală, am făcut un tur al școlii și mi-au spus că urmează să mă contacteze ca să dau o probă. Ceea ce s-a și întâmplat: am revenit la Avenor și am susținut două lecții demonstrative, după care a urmat un alt interviu în care am discutat toate aspectele ce țineau de programul meu și de restul detaliilor.

Care crezi că sunt valorile pe care le promovează Avenor?

Să fim buni cu cei din jurul nostru, să fim înțelegători, să avem o atitudine prietenoasă și pașnică. Să-i ascultăm pe ceilalți și apoi să ne dăm cu părerea. Să credem că de la oricine avem de învățat și că suntem responsabili pentru tot ceea ce facem. Acest lucru a fost transmis atât elevilor, cât și profesorilor. Se pune un accent foarte mare pe partea aceasta afectivă, personală: să fim cu sufletul deschis și curat, să fim sinceri. Legat de învățare, contează foarte mult respectul: trebuie să-i respectăm pe cei din jurul nostru pentru ceea ce ne învață și să fim responsabili. Pentru că noi suntem singurii responsabili de ce și de cât învățăm.

Care sunt cele mai mari diferențe între un sistem bazat pe curriculumul Cambridge și unul de stat?

Cea mai mare diferență este faptul că materia în sistemul românesc este multă și, dacă ar trebui s-o împărțim pe câte zile avem la dispoziție să o parcurgem, ne iese că, într-adevăr, nu putem să facem o lecție în mai mult de o oră. La Avenor, de exemplu, poți să studiezi cercul în mai multe ore pentru că s-a creat un program mai lung și s-a suplinit numărul de ore. Și atunci, avem timp să refacem o lecție care nu a fost înțeleasă bine sau am putut s-o planific încă de la început pe mai multe ore. În sistemul Cambridge, materia este mai puțină.

O altă diferență importantă este că, în sistemul Cambridge, nu există această metodă în care profesorul autoritar predă în fața clasei, elevii scriu după dictare și apoi dau teste din ce au învățat. În sistemul Cambridge, profesorul este coordonatorul elevilor: el le facilitează învățarea și planifică cine ce să facă și când. Încerc să le dau roluri. De exemplu, de ce să-l verific eu pe Florin dacă a înțeles, când știu că a înțeles? Mai bine să-l verifice colegul lui, altfel o să aibă și el o imagine despre ce se întâmplă. Încet, încet, vor ajunge să fie foarte sinceri cu ei și cu cei din jurul lor și să fie obiectivi. Sistemul Cambridge îl lasă pe elev să fie persoana principală, să fie în centrul atenției și să-și asume responsabilitatea pentru propria învățare.

Apoi, în sistemul românesc, examenele sunt de nivel mediu, bazate foarte mult pe repetiția tipului acela de examen. Există zeci de culegeri pe care, dacă elevii le parcurg, vor fi la curent cu ce înseamnă examenul și care sunt tipurile de exerciții pe care trebuie să le știe. În sistemul Cambridge, nu există nici măcar o culegere. Nu există teste. Există materia, există cărțile și exercițiile după fiecare lecție. Eu nu-mi doresc ca elevii să învețe mecanic. Îmi doresc ca, aflați în fața unui exercițiu, să gândească, să aibă cunoștințele necesare să îl rezolve și să facă față testului, indiferent care este el.

Ce definiție dai tu educației?

Educația este un fenomen care începe cu 20 de ani înainte de a te naște. Vrei, nu vrei, vei fi influențat de educația pe care au avut-o părinții tăi. Educația începe cu 20 de ani înainte de a te naște și chiar continuă până în ultima zi în care te afli pe Pământ. Din păcate, nu-mi aparține această frază.

Nu asociez educația cu învățarea, pentru că învățăm până nu mai suntem. Chiar ajungem să ne educăm, pentru că, parcurgând mai multe etape ale existenței, trebuie să ne adaptăm. Eu văd asta ca pe o reeducare. E o stare permanentă de care avem nevoie pentru a fi în pas cu cei din jurul nostru, născuți după noi. Nu este ceva care se face doar la școală, există și autoeducație, și educație din partea părinților, și de la școală.

La Avenor, profesorii au parte de training permanent. Cât de important este acest aspect pentru tine?

Da, avem parte de un training continuu. Recent, am fost la un training în cadrul căruia ni s-a făcut profilul psihologic și așa am aflat că eu sunt genul organizat și ordonat. Astfel de traininguri ne ajută să ne dezvoltăm atât profesional, cât și personal. Ce îmi place foarte mult la această școală este atenția care li se acordă angajaților: ni se facilitează participarea la diverse evenimente, avem parte de traininguri, ni se pun la dispoziție multe cărți. Managementul Avenor se îngrijește de așa ceva și e foarte important.

Ce-ți place cel mai mult la Avenor?

Copiii și familiile lor. Contrar a ceea ce se spune despre copiii din ziua de azi – că sunt dezinteresați și că încearcă să păcălească, să nu facă lucrurile corect -, nu trebuie să generalizăm. La Avenor, toți copiii au valori comune pentru că părinții lor au aceste valori. Mie îmi place foarte mult că am ocazia să lucrez într-un astfel de mediu în care nu trebuie să fie toți buni la Matematică – îi aduc eu pe drumul acela, este jobul meu -, dar, în schimb, sunt frumoși pe toate laturile. Sunt copii care au principii încă din familie și nouă, profesorilor, nu ne revine și rolul de a cizela niște lucruri pe care părinții trebuie să le formeze din familie. Astfel, ne concentrăm pe ceea ce trebuie: pe învățare. Îmi place foarte mult că liceenii provin din familii care își fac treaba în ceea ce-i privește.

Cum arată o zi obișnuită la Liceul Internațional Avenor?

Deși avem același program în fiecare zi, nicio zi la Avenor nu este obișnuită. Fiecare zi este încărcată de zâmbete și de bucurie din partea copiilor. Înainte de ore, îmi așez pe tablă agenda zilei pentru ei, că așa sunt învățați – să vadă ce anume o să facem la oră – și așez tot ce e nevoie pe bănci, aerisesc clasa, fac ordine, îmi creez o atmosferă plăcută și, în timpul ăsta, îi observ și pe ei.

Care a fost cel mai interesant lucru pe care l-au învățat copiii în ultima perioada?

Au învățat să prezinte lecții. Fiecare a primit câte o teoremă, pe care s-o prezinte în fața celorlalți elevi. Au venit la tablă, au prezentat, au făcut probleme și i-am rugat să găsească metode să-i învețe pe ceilalți, așa că le-au dat probleme și i-au scos la tablă. Așa am terminat toată teoria și toate problemele. Iar prezentările îi ajută din mai multe puncte de vedere. Înțeleg altfel o lecție atunci când le este explicată de cineva care vorbește aceeași „limbă” cu ei. Apoi, înțeleg cât de important este să fie atenți la profesor pentru că, atunci când ei prezintă și colegii lor nu sunt atenți, nu le place.

Și au mai învățat ceva: că pot fi atenți. Le-am dat un test cu cartea pe masă. Nu le-a ajuns timpul, pentru că nu au exersat. Dar i-am văzut atât de concentrați! Chiar dacă, pe moment, ei nu-și dau seama că așa trebuie făcut, cred că vor reflecta și se vor mai gândi la acest aspect. Și, data viitoare când vor ști că au un test, își vor aduce aminte că, atunci când au avut cartea deschisă, au știut cum să facă.

Dintre toate orele pe care le-ai avut cu liceenii, care ți-a plăcut cel mai mult?

În cadrul orei de ICT, am vizitat o fabrică de pâine. M-am inspirat de la o călătorie pe care am făcut-o în Anglia și, în timp ce vizitam un obiectiv turistic, am observat că erau și elevi, care avea fiecare câte un clipboard cu întrebări și cu spațiu pentru răspunsurile pe care trebuiau să le adune.

Pentru că eram la capitolul despre roboți versus oameni, ne-am dus acolo ca să ne dăm seama cum este folosită ICT în viața reală: care sunt avantajele și dezavantajele de a lucra cu oameni și care sunt avantajele și dezavantajele de a lucra cu roboți, ce înseamnă automatizarea și așa mai departe. Și, în loc să citim teoria pur și simplu și s-o învățăm, am zis s-o discutăm și să mergem acolo să aflăm exact cum se face. Mi-a plăcut foarte mult acea zi pentru că, în acele două ore, ei au făcut un lucru altfel. Mi-a plăcut foarte mult și că, pe drumul către fabrică și pe cel de întoarcere, i-am cunoscut și altfel. Eram în autobuz, doar eu cu ei, îi ascultam cum vorbeau între ei. Așa am descoperit o altă latură a lor. Mi-am dat seama ce copii frumoși sunt. Și asta m-a făcut să-i privesc altfel.

Ce se întâmplă la orele de Matematică?

De obicei, începem cu „Question of the day”. Atunci când intră în clasă, liceenii au, pe un panou, „Question of the day”, idee implementată din curriculumul Cambridge. Până începem ora, ei se gândesc la răspuns. Dar îmi place să alternez. Săptămâna trecută, de exemplu, în loc de această întrebare, le-am pus un video de pe Youtube cu ajutorul căruia au învățat să facă un cerc perfect fără să folosească compasul. Sau îi întreb o problemă de perspicacitate. Dacă nu găsesc o întrebare a zilei interesantă, pregătesc altceva. Într-o altă zi, i-am învățat cum să înmulțească fără să pună numerele unele sub altele. Datorită acestui mod de a începe ora, acum gândesc lateral.

Totodată, le dau feedback despre orice acțiune a lor, fie că e pozitivă, fie că e negativă. Evident, nu trebuie să exagerăm și să le facem observație despre orice comportament pe care îl au. Însă și lucrurile pozitive pe care le fac trebuie amintite și recompensate cu o felicitare, dar și lucrurile negative pe care le fac trebuie amintite. Îmi place foarte mult să le acord feedback și, câte un pic, câte un pic, ei ajung să se comporte cum trebuie. Suntem abia în primul an, avem mult de muncă, dar construim în fiecare zi.

O altă idee preluată din curriculum Cambridge este lucratul în echipă. Chiar dacă suntem la ora de Matematică, îi rog să rezolve un exercițiu în grupuri de câte doi. Când vor termina școala, ei vor trebui să învețe să lucreze în echipă. Iar apoi, făcând o paralelă cu timpul în care trăim, trebuie să fie foarte conștienți de ceea ce este în jurul lor. „Oare ceea ce știu eu este suficient? Poate că cel de lângă mine știe mai mult decât mine. Oare eu aș putea să fac ceva să-l ajut?”. Îi formează din punct de vedere afectiv. Și, apoi, atunci când le explică colegilor, își dovedesc că sunt capabili să le explice și altora ce știu ei. Se mai întâmplă să nu fim cu toții de acord că rezolvăm un exercițiu pe baza unei anumite teoreme, așa că începem să dezbatem.

Ce ai învățat de când ești profesor Avenor?

Este ceva ce s-a schimbat în percepția mea de când sunt aici: voiam să fac lucrurile de una singură pentru că știam că, dacă le fac eu, le fac bine. Și mă încărcam foarte mult pentru că nu avem curajul să las pe altcineva să le facă în locul meu. Într-adevăr, sunt lucruri pe care și acum aș vrea să le fac numai eu, pentru că așa știu că le fac bine. Dar venirea la Avenor mi-a schimbat puțin percepția pentru că mi-am dat seama că eu sunt o picătură și că, dacă se mai alătură o picătură, se formează un ocean. Unde sunt mulți, puterea crește. Am învățat despre lucrul în echipă, despre puterea pe care o ai atunci când mai ești cu cineva lângă tine, când faceți același lucru și împărtășiți aceleași idei. Înainte, lucram într-un mod individualist: „Ce am învățat, folosesc doar eu și atât”. Aici, informațiile circulă între noi. Dacă eu am citit ceva și mi-a plăcut, le spun și colegilor mei. Înainte, nu făceam asta pentru că, poate, nu am fost încurajată să fac asta.

Ce anume îți dorești de la sistemul de învățământ din România?

Mi-aș dori ca sistemul românesc să absoarbă cât mai mult din sistemele celelalte, inclusiv din sistemul Cambridge. Mă refer la modul de învățare: copiii să învețe prin descoperire, prin proiecte, prin mult timp acordat unui anumit capitol, concept, prin mai multă răbdare, să învețe cu bucurie, cu zâmbete, cu încredere în ei. Dacă le arăți elevilor că ai încredere în ei, îți vor aduce luna de pe cer. Așa scria undeva. Dacă ei simt că ai încredere în ei, nu vor să te dezamăgească. Probabil de aici vine insuccesul unor elevi: nu are nimeni încredere în ei. Și, atunci, de ce să mai încerce?

banner-inscrieri_RO