Categorie: Viața școlii

Te invităm să descoperi  ce înseamnă Liceul Internațional Avenor printr-o serie de Q&A-uri cu elevi, profesori și oameni din echipa de management. Ce-i definește acum, cum își văd viitorul și cum contribuie Liceul Avenor la construirea acestui viitor? Află răspunsurile din seria de interviuri pe care o începem astăzi cu directorul nostru educațional, Dana Papadima.

Avenor: Cine este Dana Papadima?

Dana Papadima: Dana este directorul educational al Avenor College, profesoară de limba română la Liceul Avenor și dirigintă a clasei a 11-a. În plus, Dana este de formație filolog, de meserie om din sfera educației și din pasiune ambele.

A: Ce crezi că le trebuie elevilor de azi pentru a reuși în viitor?

D.P.: Dacă am avea o rețetă, am folosi-o, ca la bucătărie. Dar nu avem, avem însă fapte și statistici și bune intuiții. De aceea, în prezent, cred că elevii ar trebui să fie oameni cu identitate și caracter, pregătiți să folosească cu discernământ informațiile galopante ale epocii și să se adapteze cu inteligență la situații de viață și profesionale inedite.

A: Unde îi vezi pe elevii tăi peste 5 ani? 

D.P.: La cele mai bune universități din lume, oriunde s-ar afla această lume.

A: Când e momentul în care ar trebui să știi „ce vrei să te faci când vei fi mare” ?

D.P.: Nu cred că există un moment precis. În principiu, când ai maturitatea emoțională și academică să distingi între opiniile altora și concepțiile proprii. Uneori asta se întâmplă chiar și după ce am absolvit o facultate și ne dăm seama că „viața e în altă parte”.

A: De ce ai ales să predai limba română într-un liceu Cambrigde?

D.P.: Pentru că țin foarte mult ca elevii noștri să-și păstreze identitatea culturală românească, atâta vreme cât 99% sunt români. Pentru că, prin programa școlară pe care am prelucrat-o din tiparele programei naționale de limba română, cred că reușesc să le insuflu interes pentru cultura națională, pentru corelațiile dintre literatură și alte arte, pentru vorbirea și dezbaterea publică. Pentru că încerc mereu să desprind literatura națională din canoanele școlare și s-o fac actuală și atractivă, câtă vreme „marile teme” ale gândirii și culturii de pretutindeni și de oricând sunt aceleași.

Vrei să afli mai multe despre Liceul Avenor? Vino să ne cunoaștem. Mai sunt locuri disponibile la Liceul Internațional Avenor pentru anul școlar 2018-2019.

Continuăm seria de articole săptămânale prin care vă invităm să descoperim împreună pasiunile și talentele membrilor comunității Avenor College. Inițiativa îi aparține Ioanei, elevă în clasa a 9-a la Liceul Avenor.

Diana Segărceanu, co-fondator și director executiv Avenor College și mentor pentru aproximativ 500 de „avenorieni” oferă inspirație, îndrumare și energie debordantă în tot ceea ce face. Vă invităm să aflați mai multe despre Diana Segărceanu.

Ioana : Spuneți-ne câteva cuvinte despre Diana Segărceanu. Cum v-ați prezenta?

Diana Segărceanu: Este cea mai grea întrebare pe care mi-a pus-o cineva vreodată. M-aș prezenta ca mamă, alergătoare, curioasă, încăpățânată și foarte ambițioasă.

I: Cum a apărut lumea Avenor College?

D.S.: Pentru copiii mei. Înainte se numea Școala Little London – și acela a fost un nume creat de noi – iar ulterior, când copiii de la școală au crescut, ne-am dat seama că ei își doresc un nume care să îi reprezinte mai bine. Am făcut un proiect în care am implicat toată comunitatea de la vremea respectivă și am găsit un nume nou. Un nume inventat, care ne definește drept „creatori de viitor”. 

I: Ce reprezintă Avenor College pentru dumneavoastră?

D.S.: Cel mai frumos proiect din viața mea. Reprezintă speranțe pentru viitor, speranțe de schimbare, un viitor frumos pentru copii, dar și un prezent extraordinar pentru elevii noștri.

I: În fiecare vacanță sau călătorie vizitați o școală sau vă întâlniți cu lideri în educație. De curând ați fost în Oman și în Spania. Cum v-au „îmbogățit” aceste experiențe?

D.S.: A calători și a vizita locuri noi este, probabil, modalitatea cea mai bună de a învăța pentru oricine – atât pentru voi, elevii, cât și pentru adulți și profesioniștii într-un anumit domeniu. Într-adevăr, în fiecare călătorie încerc să vizitez cel puțin o școală din zona respectivă. De acolo mă inspir, vin cu experiențe noi, de acolo îmi iau confirmări că ceea ce facem este bine. Mai mult decât atât, observ care sunt trendurile în educație la nivel internațional și, ca urmare, pot să contribui mai bine la conturarea viitorului Avenor College.

I: Practicați yoga de 5 ani. Ce aduce yoga în viața dumneavoastră?

D.S.: În primul rând echilibru interior, pentru că a fost prima dată când am înțeles ce înseamnă să meditez. Adică să te întorci către interiorul tău și să-l accepți fară să încerci să fugi de el. În lumea în care trăim, cu o enormă viteză, oamenii au tendința să devină tot timpul ocupați și atunci fug de ei. Totodată am căpătat și o mai bună flexibilitate și mobilitate fizică. Yoga mi-a adus atât beneficii  pentru sufletul meu, cât și pentru corpul meu.

I : Ați alergat pentru prima dată 50 de kilometri la Ultramaraton Transmaraton 2017 și ați câștigat locul 2. Cum ați reușit această performanță într-un timp așa de scurt?

D.S. Am avut încredere într-un om extraordinar, Andrei Roșu, care are o experiență de 10 ani în acest domeniu. El m-a încurajat pas cu pas, ca un profesor adevărat. Pe măsură ce am avansat în pregătirea mea, mi-am ridicat de la o lună la alta ștacheta. Inițial am vrut să alerg 21 km, apoi 42 km și, în final, am spus: de ce nu 50? Mai ales că am alergat pentru o cauză foarte specială pentru mine: Hospice Casa Speranței.

I: Care a fost motivația dumneavoastră?

D.S.: Știam deja de la Andrei că avem în interiorul nostru puteri pe care nu vrem să le înțelegem, să le acceptăm, nu avem încredere că există în noi. Omul are niște resurse fizice incredibile, mai ales dacă sunt dublate de încredere. Încredere aveam. Știam că resurse fizice am și, pur și simplu, am vrut să văd dacă este posibil ca un om care începe să alerge la 43 de ani, în 4 luni, urmând un program riguros de antrenament – antrenament care nu mi-a schimbat cu nimic viața mea de zi cu zi – poate să reușească. Am reușit, deci oricine poate să o facă!

I: Ce alte pasiuni sau hobby-uri aveți?

D.S.: Îmi place foarte mult să călătoresc, îmi place foarte mult să merg la munte și să merg pe jos pur și simplu.

I: Ce proiecte, dorințe și obiective aveți pentru următorii 5 ani pe plan profesional, dar și personal?

Pe plan profesional, visul meu este ca Avenor să fie recunoscută ca o școală de referință din România, dar și din lume. Glumind, spun că aș vrea să fie cea mai bună școală din lume și din Univers. Asta se va întâmpla în momentul în care toți elevii și toți părinții, din prezent, trecut și viitor, vor spune că Avenor a fost o parte foarte importantă din viața lor, iar prezența lor aici le-a schimbat viața în bine.

Pe plan personal, îmi doresc să fiu sănătoasă, să fiu echilibrată, să am putere, să pot să alerg în continuare, iar pentru familia mea îmi doresc exact același lucru. Dacă aceste lucruri vor fi îndeplinite, mă declar mai mult decât fericită.

I: Mișcarea #rezist mai este de actualitate? De ce credeți că este nevoie pentru a transforma această mișcare în ceva util pentru societate, dar mai ales pentru viitorul tinerilor?

D.S: Eu cred că fiecare om trebuie să fie un cetățean activ și trebuie să fie atent la tot ce se întâmplă în jurul lui, pentru că nu trăim izolați. Noi, toți cei de la Avenor, suntem privilegiați din multe puncte de vedere, dar asta nu înseamnă că trebuie să trecem nepăsători peste tot ce se întâmplă în jurul nostru, în orașul nostru, în pădurea noastră, în țara noastră, în Europa noastră, în lumea noastră. Eu mi-am propus să mă implic de fiecare dată și să critic atunci când cred că cei care ne conduc iau decizii care nu sunt cele mai bune pentru oameni și pentru țară. Și, bineînțeles, să laud atunci când lucrurile se întâmplă frumos și bine pentru noi, cei din jur.

Cred că este nevoie de educație civică, lucru pe care l-am început deja. Fac parte dintr-un grup care se ocupă de dezvoltarea unei mișcări civice care se numește Civistarter, care își propune să-i implice pe tineri în momentul în care este vreme de pace, nu neapărat când este vreme de rezistență. Este foarte important  să cunoști legile țării în care trăiești, să știi care este forța ta, care sunt instrumentele pe care poți să le folosești astfel încât cei care sunt până la urmă în slujba noastră, a cetățenilor, să-și facă treaba cum trebuie.

[ngg_images source=”galleries” container_ids=”9″ exclusions=”70,5,12″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_thumbnails” override_thumbnail_settings=”0″ thumbnail_width=”240″ thumbnail_height=”160″ thumbnail_crop=”1″ images_per_page=”20″ number_of_columns=”0″ ajax_pagination=”1″ show_all_in_lightbox=”0″ use_imagebrowser_effect=”0″ show_slideshow_link=”1″ slideshow_link_text=”[Show slideshow]” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″] 

Elevii noștri de gimnaziu și liceu au aflat astăzi cine sunt bursierii Avenor College în anul școlar 2018-2019 în cadrul unei ceremonii organizate în campusul nostru. Beneficiarii programului de Burse Avenor College, elevi din clasele 6-11, le-au vorbit colegilor despre proiectele pe care și le-au propus pentru viitorul an școlar și i-au invitat să li se alăture pentru a putea realiza împreună acele mici schimbări care, pe termen lung, pot avea un impact semnificativ în viața comunității noastre, dar și dincolo de ea.

Teodora (6 omega), unul dintre bursierii noștri cu tradiție, își dorește să promoveze sportul printr-un program de întâlniri lunare cu oameni care au făcut performanță în acest domeniu și pot fi un model pentru elevii Avenor. De asemenea, Teo și-a propus să realizeze și un proiect caritabil, prin care membrii comunității noastre să doneze obiecte – jucării sau cărți.

Iarina, care se va alătura comunității Avenor anul viitor, în clasa a 7-a, e pasionată de limbi străine și de călătorii și le-a propus viitorilor ei colegi să se implice într-un program pe care l-a denumit „Bucureștiul adolescenților”. Iarina vrea să creeze un grup de voluntari care să descopere locuri mai puțin cunoscute din București pe care să le includă apoi într-o serie de tururi ghidate adresate adolescenților.

Iar dincolo de limitele orașului în care locuiește, Iarina a propus și un proiect dedicat Centenarului Marii Unirii: afișarea unui panou în școală pe care fiecare dintre elevii Avenor vor putea scrie sau desena ce înseamnă România pentru ei.

Eva (7 omega) a ales să promoveze „spiritul bunătății” prin proiectele sale, propunâdu-le colegilor să participle la ateliere de arts&crafts pentru a strange fonduri pentru donații, dar și la un Club de lectură la care își dorește să invite și elevi de la Școala Ferdinand din București, continunând astfel un parteneriat început în acest an școlar. „Într-o lume în care poți alege să fii orice, alege să fii bun”, a fost mesajul Evei pentru colegii ei.

Amelia (7 omega) s-a alăturat anul acesta beneficiarilor programului de burse Avenor și le-a prezentat colegilor două proiecte, dedicate prieteniei și spiritului caritabil. Amelia își dorește să organizeze ore de Assembly în care două clase diferite să lucreze împreună, dându-le astfel ocazia copiilor să se cunoască mai bine și chiar să-și facă noi prieteni. De asemenea, Amelia își dorește să-i încurajeze pe colegi și chiar pe profesori să participe la un program de book sharing, dar și să găsească o soluție pentru ca mâncarea rămasă după servirea prânzului să nu fie aruncată, ci să ajungă la un adăpost de animale.

Ana-Caterina (8 omega) și-a propus să continue programul de reciclare 3R în care, începând din acest an, este implicată toată școală, dar și să organizeze un club săptămânal susținut de elevi de liceu pentru a-i ajuta pe colegii mai mici, din clasele a 7-a și a 8-a, să-și facă temele și să se familiarizeze cu sistemul Cambridge.

Și Ioana (clasa a 9-a) își dorește să continue proiectele la care lucrează deja, evenimentul „Avenor’s got talent”, care va ajunge la a treia ediție în anul școlar viitor, dar și seria de interviuri despre pasiunile membrilor comunităților Avenor publicate pe blogul nostru.

Tudor (clasa a 10-a) își dorește să-și încurajeze colegii să-și urmeze pasiunile și să cunoască oameni care i-ar putea ajuta să le dezvolte. De aceea și-a propus să creeze o platformă online unde elevii Avenor vor putea găsi opțiuni de activități extracurriculare.

Mihai (clasa a 11-a) va continua și anul viitor proiectul  The Green European Association, program educațional prin care mai mulți membri ai comunității Avenor, elevi, părinți și profesori, au participat la acțiuni de plantare în zone din apropierea Bucureștiului. Își propune, de asemenea, să creeze un proiect prin care să împărtășească colegilor mai mici din cunoștințele sale de limba engleză și din domeniul financiar.

Maria (clasa a 11-a) vrea să-și folosească experiența acumulată în anii în care a jucat tenis de performanță pentru a crea, în colaborare cu departamentul de PSHE, un  program prin care să-și ajute colegii să gestioneze mai bine presiunea examenelor sau a competițiilor sportive.

Mihai (clasa a 11-a) va iniția un proiect care va îngloba nutriția, sportul și motivația pentru a adopta un stil de viață sănătos, invitându-și colegii interesați să afle mai multe și să se implice.

Îi felicităm pe bursierii noștri, le mulțumim pentru inițiative și pentru angajamentul pe care și l-au luat – de a fi modele pentru întreaga comunitate – și le urăm mult succes pentru a-și duce la îndeplinire promisiunile.

Ada (4 alfa), Ingrid, Maria and Alessia (5 alfa) represented Avenor College at the most important public speaking event for children aged 8 to 11 from Bucharest, the Junior Public Speaking Competition, organised by the English Speaking Union at the end of January.

Ingrid describes in the text below how it felt to prepare and be part of this competitions and how all of them learned from it:

It all started when the public speaking competition was announced. At first, I said to myself „why not?”. However, my challenge was the quote that my speech was supposed to be about – „Unless someone like you cares a whole awful lot, nothing is going to get better. It’s not.” (From The Lorax by Doctor Seuss). I was thinking about it every day, but no ideas came to my mind, so I thought I was not going to participate.

Only one girl from our class wanted to be part of the event and had a great idea. Her name is Maria and she spoke about ecology and nature. I was very impressed with her initiative so I thought it would be cool if I talked about this too.

The problem was that I am not keen on copying other people’s ideas. I decided not to compete in the end. I tried to help my classmate who wanted to try to go to the competition, but we had zero ideas.

 

Finding inspiration

Then, the holiday came and I had a very serious conflict with a friend. I was really frustrated, but now I’m really thankful for that event. You may wonder why. Well, that argument proved to be what I needed for the topic of the competition. I was excited, so I started practicing my speech.

I presented it in front of my class and teacher and, at the beginning, I was quite nervous about it. In the end, it was okay.

My awesome friend had brainstormed original ideas and she was going to participate, too. Me, Maria and Alessia were really glad that we were going to go through this experience together. But the hard times were just about to come.

The three of us and another girl who is one year younger than us, Ada, prepared a lot for this together with our teacher, Miss Cristina Bumboiu. We practiced at school, at home, in front of our class and after classes. This was the very important essence of our journey. When the big day came, we were all together.

 

The stress and excitement of the competition

Maria was not nervous. She was really confident, whereas I and Alessia were sweaty and stressed. Unfortunately, I did not have the chance to talk with Ada about it.

Maria and Ada had been assigned to a room where there were no other Avenor students. I, however, had the luck to have my friend Alessia with me. Just before going in front of the public, I felt like my heart was going to explode. I had my speech with me, and I was the only one from the whole room who was holding the paper. It was a bit embarrassing, I guess.

Alessia presented her brilliant speech about comparing friends with books and then we both talked with Maria. We were still happy, even if we thought we had not been the best.

And now I bet you’re excited to read the happy ending. Well, I might disappoint you: there is a happy ending, but it might not be quite what you were expecting. The judicators gave the prizes to the winners. As for us, we were all offered certificates: me, Alessia, Maria and Ada. If you consider this a sad ending and if you think our journey was pointless, let me say you’re wrong.

 

Learning from the journey

Firstly, the experience was important. We had the chance to see other competitors like us and we had the chance to learn very important things about public speaking. Now, I bet we will be able to speak in public while feeling relaxed and confident.

Secondly, we had fun together. We watched all sorts of children talking about different things and I was impressed when I saw how confidently the eight-year-old children were talking.

Lastly, I want to thank my teacher for helping me learn how to create a speech and for preparing me for the competition, my three friends for joining me in this experience and my parent for all their support.

I hope that after reading the whole story, you now understand why I call this a happy ending.