Categorie: Viața școlii

Orice act în care eşti prezent te face să ştii că viaţa ta contează. Simţi viaţa şi cauţi să o trăieşti intens, frumos, cu oameni dragi alături, cu voioşie şi admiraţie. Atunci şi doar atunci, gândeşti deciziile, întrebi, afli, acţionezi şi ştii că sensul vieţii se construieşte pas cu pas. Nimic nu vine de-a gata. Şi, oricum, ce am vrea să avem fără să construim?

Un copil implicat în propria devenire se transformă într-un adult care ştie să aleagă, ştie să muncească, are răbdare şi se bucură pe parcursul devenirii.

Observ cum, în clasă, în timpul orelor, chiar dacă programa este foarte încărcată, există modalităţi prin care profesorul şi elevul fac activitatea cu adevărat împreună. Iată doar câteva exemple în acest sens:

• Elevii sunt întrebaţi cum se simt.
• Atunci când elevii întreabă ceva profesorul poate da întrebarea mai departe, căutând să afle de la alţi elevi un răspuns.
• Elevilor le sunt prezentate la începutul fiecărei lecţii obiectivele acesteia.
• Dacă eşti învăţătoare/ învăţător, poţi întreba ce oră vor să facă (avem multe ore împreună, însă contează ce aleg ei, ce cred că pot face/ înţelege mai bine într-un anumit moment); astfel, odată ce ei au ales, implicarea creşte exponențial.
• Creaţii literare şi nu numai. Şi copiii au parte de experienţe diverse şi pot să le pună în cuvinte, chiar să creeze, să găsească cuvinte potrivite, pornind de la un context, de la o asociere, o culoare, o emoţie (am auzit în clasă cuvântul „adultitate” şi explicaţia lor a fost senină: „Doamna, ne-am gândit că avem copil – copilărie, deci: adult- adultitate” sau, un alt elev auzind că după un grătar casa se umple de fum a întrebat: „Doamna, ţi-ai mai înfumurat casa?”). Unele creaţii pot ajunge să ne schimbe lumea. Să o facă mai bună.
• A-i lăsa să-şi găsească singuri poziția în clasă: când lucrează în grup sau când stau pe scaun. Este important să înţelegem că şi copiii au nevoie de mişcare şi că fiecare are modul lui de-a gândi, de a se mişca, de a privi.
• Să le povestim cum şi noi, cei mari, mai învăţăm, mai citim pentru că ne place şi ne ajută să facem lucrurile pe care ne dorim să le vedem în jur.
• Să râdem cu ei şi să le stimulăm simţul umorului. Ne este greu adesea, însă ştim ce efecte minunate are o glumă bună, o strâmbătură nevinovată, un gâdilat uşor.
• Să ne exprimăm emoţiile, sentimentele; în felul acesta sunt şi ei încurajaţi să se exprime şi să-şi trăiască responsabil copilăria (este în regulă să te bucuri, să te întristezi, să întrebi, să ceri, să spui etc.). Emoţiile sunt personale şi, vrem nu vrem, ele se pot citi pe chip. Să privim cu atenţie, să încurajăm exprimarea lor şi să îndrumăm spre armonie. De ţinut minte că libertatea personală se termină atunci când lezăm libertatea altei persoane.
• Să îi îndrumăm către o atitudine constructivă: apare o situaţie, îi căutăm soluţia, rezolvarea.
• Copiii au de citit cărţi. Să ne luăm şi noi o carte şi să citim în acelaşi timp.
• Au de scris, de pregătit o prezentare? Să scriem şi noi, să le arătăm că şi noi avem prezentări de făcut şi că, da, repetăm chiar în oglindă.
• La ce ne ajută matematica? Facem cu ei exerciţii concrete de aranjare, sortare, calcule, bugete şi acasă, în vacanţe, în excursii etc.
• Observăm un fenomen natural sau un animal? Să le spunem ce ştim, să îi întrebăm ce văd, ce simt.
• Verificăm împreună temele în clasă. În felul acesta, fiecare elev spune ce a rezolvat, înţelege ce şi cum a rezolvat, apar lămuriri între ei, explicaţii oferite pe loc de către copii. Şi, ce modalitate extraordinară (şi prietenească) de a arăta că ai învăţat ceva explicându-i  altui coleg!

Multe pot fi făcute. Rolul unui adult în perioada lui de „adultitate” este să îndrume cu răbdare, respect şi atenţie. Un adult care sprijină un copil îi arată acestuia că viaţa este întotdeauna o construcţie în care dinamica şi rezultatele sunt date de implicare. Sau neimplicare. Părinţii şi profesorii îi ajută pe copii să devină oameni, cărţile îi ajută să rămână oameni.

Sunt încântată să observ copiii de acum, care au multe oportunităţi, mult sprijin şi îndrumare. În general, un copil dă în lume ceea ce a văzut, a trăit, a primit. Să îi ajutăm să fie implicaţi zi de zi în viaţa lor. Un om implicat este un om fericit!

De curând, copiii de la clasele I au primit prima lor temă săptămânală: „fișa de lucru care se află în mapa călătoare”, cu mențiunea că „tema trebuie lucrată cu creionul pe față și stiloul pe verso”.

Iată câteva informații utile pe care parinții le-au primit de la doamnele învățătoare pentru ca tema de fiecare săptămână să constituie o plus valoare a activităților educative de la școală.

Procedura: ☺

Fișa se scoate din „mapa călătoare” marțea și se lasă acasă pentru a fi lucrată. Fișa completată (tema) se întoarce la școală marțea următoare.

Timpul de temă dat este de 50 de minute, acest lucru însemnând câte zece minute pe zi sau cate 25 de minute în cele două zile de weekend. Părinții vor stabili împreună cu copilul cum vor împărți timpul de lucru.

Cerințe:

Tema pentru acasă reflectă efortul individual, prin urmare este nevoie să fie lucrată cu atentie, după care verificată de către părinte asistat de copil pentru început, după care de către copil asistat de părinte.

Tema pentru acasă constituie un element important din procesul de formare a ceea ce se cheamă competențe de studiu (study skills).

Sfaturi utile:

Este nevoie de o rutină pentru efectuarea temei. Aceasta se formează în timp și trebuie să urmeze câtiva pasi:

1. Înainte de a începe temele, copilul a băut apă, a mers la toaletă și și-a pregătit instrumentele de lucru (stilou cu rezervă încărcată, creion, gumă de șters, cariocă, riglă).
2. Pe masa de lucru este ordine pentru a putea ține caietul, auxiliarul și fișa de lucru în mod corespunzător (puțin înclinată permițându-i celui mic să aibă ambele coate pe masa de lucru/birou).
3. La masă se stă cu spatele drept, fără picior sub fund sau cu cotul sub barbă ori la tâmplă. În niciun caz nu permitem capul așezat pe masa de lucru/birou.
4. Atenție la feedback, este nevoie ca cei mici să simtă că le sunteți parteneri în acest efort (vă spun din experiență că pentru cei mici efortul este uriaș).
5. Nu se depășesc cele 25 de minute de lucru.

Spor la treabă școlarilor mici și mari!

Grade 9 Discover the Leader inside themselves!

“He who thinks he leads, but has no followers, is only taking a walk.” John C. Maxwell

On Wednesday 30^th September, the first generation of High School students at Avenor College commenced a ten week programme to develop their leadership skills. Our school values a broad, rich education, and for this reason, our students will have the opportunity to do far more than simply prepare for examinations during their four years with us.

Authentic Leadership is an educational programme that identifies and develops the leadership potential of young people. On successful completion of the five modules of study, students will have the opportunity of becoming an Ambassador. Before the course, our students met some existing Ambassadors of the project, and everyone was very enthusiastic about starting the programme.

The partnership between Avenor College and the Leaders Foundation came about due to our shared vision and values. The Leaders Foundation is about aspirations, unique experiences and values. Together we aim to empower the next generation of leaders, promoting a model of leadership where change starts at the bottom. The Leaders Foundation say:

“We contribute to the modernization of Romania by developing responsible leaders and a mentality oriented towards involvement and action.”

http://www.leaders.ro/

During the first session, Grade 9 students pondered what makes a person a leader. They worked interactively with the course leaders, and every voice was valued. Here is an extract from the course materials:

“A leader is a person who has a vision and who is using one sort of an influence to mobilize one or more people to follow him in order to achieve satisfaction. The leader’s vision is based on positive results for all who follow.

A leader has the ability and the responsibility to determine the level of expectations, to motivate, inspire and seek new ways/methods of action. A leader needs no formal status or official position to persuade; therefore everything results from their ability to communicate with people around.”

The Leaders session was held in the Grade 9 form room this week, with a wonderful view of the forest as a backdrop to the activities. Future weeks will see the students experiencing different environments, both within and beyond the school campus. This is the inception of the next generation of Authentic Leaders!

For those of you interested in reading more, here are some recommendations for books and websites:

Secrets of Success; Dale Carnegie

The 360 Degree Leader; John C Maxwell

Emotional Intelligence; Daniel Goleman

www.leaders.ro

www.ccl.org

www.hbr.org

Cambridge University study suggests that 14-year-olds who spend even an hour a day watching TV or online fall behind peers
‘Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow. The important thing is not to stop questioning.’Albert Einstein

On Saturday, I read a report in The Guardian with the title: Teenagers who watch screens in free time ‘do worse in GCSEs’. This study, undertaken in Cambridge was published last week and provides an interesting snapshot of the influence that screen time has in terms of academic success at GCSE. By screen time, I am referring to watching TV or movies and playing online games.

If you would like to read the article for yourself it is on the Guardian website: http://www.theguardian.com/education/2015/sep/04/teenagers-who-watch-screens-in-free-time-do-worse-in-gcses

Now, I am not the sort of person who simply believes what I read in the newspapers! If I see something, I ask- who wrote this; where is the evidence; what is the back ground to this story? So, I found the original research, which was published in The International Journal of Behavioural Nutrition and Physical Activity. The lead author is Kirsten Corder from Cambridge University and for those of you interested in reading the whole paper; it is available here: http://www.ijbnpa.org/content/12/1/106.

As an educator, I am very keen to keep up to date with new research, and this particularly caught my eye as we are all aware that young people spend much of their free time in front of screens in this day and age. The good news for me is that the study clearly shows the benefits of reading and self-study, whilst highlighting the detrimental effect of screen time on academic performance. However, I was surprised and a little shocked by the extreme effect increased screen time has in lower grades at GCSE.

Just to clarify, GCSEs are the UK equivalent of the IGCSEs our students prepare for during the first two years of High School. The ‘I’ is simply international; the courses are equivalent levels.

The research from Cambridge University suggests that 14-year-olds who spend an hour a day on screens during their leisure time score nine fewer points at GCSE when the sum of their grades is calculated – the equivalent of dropping two grades from a B to a D. Two extra hours results in 18 fewer points at GCSE. The length of time children spend watching screens is frequently a battleground in families, with parents increasingly powerless to control their children’s viewing – which has moved beyond TVs and computers, on to smart phones and iPads.

But on the strength of their findings, the authors suggest that parents who are concerned about their children’s GCSE results should consider limiting their time on screens. The researchers, led by the Medical Research Council epidemiology unit at Cambridge, studied 845 pupils from secondary schools in Cambridgeshire and Suffolk.

They measured levels of activity and sedentary behaviour at the age of 14, then compared this with their performance at GCSE. Additionally, they asked pupils to assess the amount of time they spent doing homework and reading for pleasure.

Unsurprisingly perhaps, the study found that pupils who did an extra hour of daily homework and reading performed significantly better at GCSE than their peers, achieving on average 23.1 more GCSE points. A child’s level of physical activity appeared to have no effect – good or ill – on academic performance, though previous studies have found a beneficial effect in some subjects.

“Spending more time in front of a screen appears to be linked to a poorer performance at GCSE,” said report author Kirsten Corder. “We only measured this behaviour with pupils aged 14 and 15, but this is likely to be a reliable snapshot of participants’ usual behaviour, so we can reasonably suggest that screen time may be damaging to a teenager’s grades. Further research is needed to confirm this effect conclusively, but parents who are concerned about their child’s GCSE grades might consider limiting his or her screen time.”

For me, as Head of High School and Head of English at Avenor College, these results are compelling; not only because of the negative effect of screen time, but also because of the very strong evidence that homework and reading for pleasure are critical factors in educational success.

Reading for pleasure, in the mother tongue and in English, is something that we need to encourage our children do to. In the coming weeks, I will share some recommended reading for older children and teenagers, and I would welcome any suggestions that any of you would like to share with me.

Finally, our policy of encouraging students to do homework is clearly shown to be good practice. Life is all about balance, and our children need leisure time, of course. However, when you see that one extra hour of reading or homework per day can have such profound effects on results, I am sure that you will agree that this is something we should be encouraging our children to do.

Denise Trickett, September 2015

1 septembrie 2015 – un nou an de studii pentru elevii de la Avenor College. Pentru unii un vis împlinit, pentru alţii o provocare, toţi însă cu emoţii şi deopotrivă fericiţi că si-au revăzut colegii şi îndrumătorii, că sunt parte a unei comunități care și-a demonstrat deja performanţa, fiind în topul celor mai de succes școli din București și din țară, elevii obţinând rezultate excelente la concursuri și note mari la evaluarea națională.

Pe lângă emoțiile elevilor și cele ale părinților, acest moment este pentru dascăli o provocare și începutul unui drum de 10 luni în care vor parcurge materia, vor transmite informația și, mai important, vor încerca să le insufle elevilor pasiunea pentru învățătură și bucuria de a descoperi lumea din jurul lor. Dascălii vor transmite elevilor lor importanța educației pe care acum o primesc pe băncile școlii și care îi va defini mai târziu ca persoane și ca profesioniști.

Educația adevărată înseamnă să învățăm câte ceva nou în fiecare zi a vieții noastre, de la cel mai mic și până la cel mai vârstnic. Fie că este vorba de lucruri mărunte, fie de mari descoperiri, toate ne ajută să facem pași înainte. Contează educația de acasă, contează mediul în care trăim și ne desfășurăm activitatea, contează educația primită la Avenor.

Provocarea de care vorbeam la început este să reușim împreună să nu privim aceste lucruri ca pe obligații nefericite și chinuitoare, ci ca pe oportunități care ne deschid noi perspective, noi orizonturi ce ne vor îndruma în viață. Creăm împreună o lume în care beneficiem de mai multe opțiuni, deci putem alege.

Clasa a IV-a vine cu o altă provocare, în afara celei de a privi educația ca pe o oportunitate de dezvoltare: evaluările la nivel național. Evaluarea competenţelor fundamentale la finalul clasei a IV-a vor însemna un test pentru evaluarea competenţelor de înţelegere a textului scris în limba română şi un test pentru evaluarea competenţelor de matematică.

Copiii care au pășit anul acesta în clasa a IV-a nu sunt în fața unei premiere, deoarece în 2014 au trecut deja prin testarea standard de final de ciclu școlar. La vremea respectivă, această evaluare a însemnat şi o mobilizare a tuturor celor implicaţi, profesori, părinţi şi elevi, transformând, oarecum, o testare firească într-un examen stresant, cu subiecte noi şi o presiune mare pe rezultate. Am mai crescut și noi și sistemul romanesc de învățământ, așa că acum ne dăm seama că acestea sunt, de fapt, niște verificări necesare pentru starea educației în general, dar și în particular.

De-abia am început anul școlar, dar nu putem să nu privim spre linia de finish: cum va fi în gimnaziu? Nu pretindem că avem toate răspunsurile, dar putem spune că la Avenor College ne pregătim din timp pentru ca evoluția copiilor către o altă treaptă de școlarizare să decurgă firesc, fără obstacole. Elevii au deja profesori pentru materiile de specialitate (arte, tehnologii, științe, geografie, istorie, engleză educație fizică etc.), iar la clasa a IV-a avem proiectul „Joaca de-a gimnaziul”. Acesta urmărește formarea unor deprinderi şi bune practici de relaţionare şi comunicare, dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de problemele educative ale elevilor care se află în ultima clasă a ciclului primar. Copiii pot participa ca asistenți la orele colegilor din gimnaziu, vor face și cursuri la disciplinele curriculare de tip matematică și limba română cu profesorii celor de la clasa a V-a și se vor familiariza cu programul până la ora 17.15.

Dacă la începutul acestor gânduri către anul școlar ce abia a început aveam în minte provocările ce ne așteaptă pe toți cei din clasa a IV-a (copii, profesori, părinți), acum nu-mi rămâne decât să mă întreb, imitându-mi elevii: când începem?

Am citit recent un articol ce conținea în esență observațiile unui important cercetător român din domeniul educației – Solomon Marcus – despre învățare. Acesta afirma că „adevărata învățare constă în formarea unor capacități de observare și experiment, de sensibilitate și de intuiție, de gândire, cunoaștere, înțelegere și comportament atât în situații standard, cât și în situații inedite”. Eu aș putea continua această idee afirmând că școlarii mici, aceia care își construiesc ceea ce se cheamă achiziții fundamentale, observă, descoperă, cunosc lumea folosindu-se de joc. Pledez pentru joc, pentru joacă, pentru timp prețios la școală, unde activitățile educative includ jocul cu toate avantajele lui.

J.Piaget spunea: „Când un copil se joacă, el pune în mișcare toată capacitatea sa de a stăpâni și influența realitatea”. Astfel, prin supravegherea atentă a jocului copilului, vom reuși să înțelegem mai bine ceea ce este în sufletul său, ceea ce își dorește să primească și să i se ofere.

Jocul îl face pe copil să se simtă fericit. Un copil fericit are o imagine bună despre sine și are încredere în el. Este plăcut pentru cei din jur, înțelegător, învață bine și este cooperant, răspunzând pozitiv solicitărilor profesorilor săi într-o mult mai mare măsură decât copiii triști, mânioși.

În joc, copilul dobândește putere, creându-și o lume a lui unde el poate controla ceea ce se întâmplă. Or, aceasta îl ajută să accepte mai ușor realitatea obiectivă odată ce jocul s-a încheiat, altfel va căuta puterea în relație cu ceilalți prin violență, opoziționism ori amânare.

Se mai spune despre joc că reprezintă munca depusă de copil, deoarece cea mai mare parte a activităților desfășurate de un copil presupune activitate de joc. Astfel, prin intermediul jocului, copiii își îmbunătățesc experiența cognitivă, învață să manifeste o anumită atitudine – pozitivă sau negativă – față de ceea ce întâlnesc, își educă voința și, pe această bază formativă, își conturează profilul personalității.

După cum spunea Émile Planchard în lucrarea Introducere în pedagogie, „jocul copilului nu este numai  o oglindă fidelă a personalității sale în formare, ci poate fi utilizat și ca auxiliar educativ și chiar să servească drept bază a metodelor de predare în școlile preelementare și elementare”.

Indiferent de vârstă, jocul este fundamental pentru comunicare. El eliberează stresul, stimulează creativitatea, iar pentru copii este un mediu sigur de exprimare a sentimentelor, de explorare a relațiilor și de mărturisire a dorințelor.

Jocul nu este niciodată timp pierdut, cu condiția să se respecte anumite reguli implicite.

The first day of a new school year is always an exciting time. Here at Avenor College this academic year is particularly special, as we have opened our new High School with a full Grade 9 class. Of course I am continuing with my responsibility for English throughout the school, but my role as Head of High School is a challenge and a privilege and I wanted to share a few of my thoughts about new beginnings and challenges.

Here we are at the start of another school year – all those opportunities and challenges stretching out ahead of us. The start doesn’t last very long – it’s almost over already – but it is a significant part of the school year and it cannot be regained once it has gone.

The plans we make, the principles that form the foundations of our plans and the actions we take first, before we act, are vitally important. Good foundations enable us to build our lives. These concepts apply to whatever we might attempt in life.

I believe it is all about foundational attitudes, about taking seriously the plans that we put in place now. If we get those plans right at the start, then, when the pressure is on because of a deadline or exams, we will all be well in control.

But, teaching is not all about what we can plan for. One of the great joys of working in a school is the fact that each new day offers new challenges, and our students often surprise us in many ways. We need our good foundations, but we also need to be flexible, open-minded, and proactive.

School life can be likened to a building with good foundations, but it can also be compared to a race. We can picture the life ahead for our students as a marathon; the race of life. When training for a marathon, athletes will begin with short practice runs, working their way up to longer distances. The school year is like one of those practice runs- training for the future years at school, and for the longer distances of working life. Running a race involves taking one step at a time. Every day is one step forward.

Sometimes, when running a race, athletes reach a point where they are tempted to give up because they ‘hit a wall’ physically- their energy levels are low and they lost the focus on reaching the finishing line. Like athletes in a marathon, when we ‘hit a wall’ and everything seems to go wrong, we can be determined to do the best we can, stay focused and keep going. We need to enable our students to keep their focus, to maintain their confidence and to have the drive and determination to succeed.

Ann Leiberman, a renowned American educator, has this to say: “Great teachers empathise with children, respect them, and believe that each one of them has something special that can be built upon.”

As teachers, we must never quit believing in our students and we should nurture in them the qualities of perseverance and determination. Whilst we all hope for happiness for ourselves and the children in our care, we also know that life throws up unexpected challenges. I wish it were true that we could make life easy, but the fact is, life is difficult at times. Each of us will face sadness, failure and trial as well as times of great happiness and success. We need to equip our children with the skills and emotional resilience to cope with the difficult parts of life as well as enjoying all of the good things.

One of the most profound moments for me was after our opening ceremony, when parents, grandparents and students had toured the school, met some of the teachers and collected their new school bags. A parent who was about to leave said to me:

“Take care of them. They are the most precious thing we have.”

This is something that we should never forget, as educators. Childhood is short, and the moments are precious. Our children themselves are precious and we need to care for them and nurture them, ensuring that we focus on the needs of every unique individual in our care.

Denise Trickett September 2015

Se spune că ziua de marți aduce cu ea trei ceasuri rele. Așa o fi. Când ni se întâmplă să avem un ghinion, un necaz și să mai și pice într-o zi de marți, ne agățăm brusc de această superstiție. Iată însă că marți 1 septembrie 2015, superstiția nu a (mai) funcționat. Mai mult decât atât, am constatat cu bucurie că ghinionul celor trei ceasuri rele s-a convertit în surpriza a două ceasuri bune, vesele, reconfortante.

Primul ceas a fost la ora 9.30 de dimineață când de pe aleile din jurul școlii au început să erupă glasuri, uniforme, buchete de flori. Eșalonul nostru de școlari de la clasele mici, între care debutanții de la cele trei pregătitoare ce își adunau cu greu emoțiile. Mai mari poate decât emoțiile puștilor păreau cele ale părinților. Adunați pe terenul de sport de la Avenor, copiii și-au găsit sau regăsit, în cazul celor ”mari” de la la clasele I și a II-a, profesorii și colegii. Cel mai drăguț mi s-a părut momentul strigării catalogului de la o pregătitoare. Fiecare copil care se auzea strigat trebuia să facă un pas înainte pentru a fi remarcat, fotografiat, aplaudat. Cum primul dintre ei a apucat să facă mai mult decît un pas și mai degrabă un fel de cursă – fără obstacole – înspre învățătoare, în ciuda recomandărilor noastre, toți au făcut la fel. Pasul s-a transformat într-o alergare înapoi în spațiul reconfortant din preajma învățătoarei. Simbolic, nu?

Alt moment l-a reprezentat lansarea deja rituală a baloanelor colorate în semn de bun început în noul an. Aici emoțiile noastre, profesorii, au ajuns la cote maxime. În așteptarea semnalului care să marcheze eliberarea balonului propriu, evident că unii dintre micii lansatori au scăpat balonul. Încă vreo două trei baloane care să evadeze de la startul colectiv ar fi dus la un mic dezastru, pentru că e clar că micuții s-ar fi luat unii după alții. Noroc că nu s-a întâmplat așa, baloanele au zburat la unison, dacă pot spune așa și, pentru câteva minute, ochii întregii adunări s-au îndreptat spre cer urmărind până în zările depărtate grația plutirii. Simbolic, nu?

Cel de-al doilea ceas a însemnat festivitatea numărul doi, de la orele prânzului. În nici o oră de la adunarea celor mici, s-a petrecut un transfer tulburător de generații. Școlari de la primarul mare (a III-a și a IV-a), elevi de gimnaziu, prima noastră garnitură de liceeni de la a IX-a, absolvenți veniți să petreacă alături de noi și să retrăiască bucuria momentului de început de an când erau, încă, elevii noștri. Am trăit momente de gâtuitoare emoție alături de proaspeții elevi de a V-a, încă stingheri în pielea de la gimnaziu. Elevi nou veniți anul ăsta prinși la mijloc între stânjeneala ipostazei de debutanți și surpriza participării la un moment atât de înălțător, dar și de colorat. Clasa a IX-a cu un aer matur și solemn deopotrivă. Profesori vechi și noi, unii dintre ei pierduți între siluetele înalte ale elevilor de la a VIII-a sau a IX-a.

Din cauza căldurii înăbușitoare, cea de a doua ceremonie s-a petrecut pe terenul acoperit sau, cum îi spunem toți, în balon. În schimb baloanele de la sfârșit n-au fost lansate din Balon, evident. Am ieșit cu toții în spațiu deschis gata să le lansăm, fiecare încleștat de propriul vehicol către albastrul cerului. Surpriză, afară nu avem instalație sonoră și sutele de participanți nu puteau auzi numărătoarea inversă care să declanșeze semnalul de lansare. Cum să aduci la unison sute de participanți fără niciun mijloc de a te face auzit? Am pornit numărătoarea dintr-un grup redus de profesori și elevi. Numărătoarea inversă a reverberat către alte grupuri. Următoarele cete de participanți au prins și ele numărătoarea din zbor. 3, 2… 1! În acel moment TOATE baloanele au fost lansate, fără pierderi colaterale. Ca și la ceremonia de dimineață, întreaga suflare Avenor a trăit câteva momente de grație împletită cu un soi de magie. Am urmărit baloanele până când s-au cufundat în spațiul albastru, urmând să se reunească cu cele de anul trecut, de anii trecuți, de anii viitori. Simbolic, nu?

Cele trei ceasuri rele de marți au însemnat marți 1 septembrie norocul că participăm la asemenea întâmplări cu care deschidem Școala.

Am putea deja să scriem un scenariu în care, actorii sunt elevii clasei a III-a. Adăugăm apoi dorinţa de a-i educa frumos, de a le arăta lumea, de a-i învăţa să fie prieteni, să rezolve tot ce este de rezolvat, s[ emane multă bunăvoinţă, atenţie la detalii şi răbdare.

Am văzut creşteri şi progrese, de la o săptămână la alta. Aş vrea să vorbesc de schimbările care apar de la o sută de zile petrecute împreună, la altă sută de zile împlinite.

La început, era un efort şi să numeri zilele, să le rosteşti, să vezi pe panou cum se mai adună o zece… apoi, a devenit un exerciţiu matematic, să ştii să scrii numerele mai mari decât 200, 300, 400, 500…Am continuat să numărăm zilele iar din clasa a III-a, am scris şi în agenda elevului, zi de zi, numărul zilei pe care o trăiam. Deja, înţelegem cum se adună zilele. Înţelegem şi dimensiunea timpului… ne mişcăm diferit dacă ştim că avem o secundă, un minut, o oră, o săptămână, o lună, un an… şi ne facem planuri în funcţie de cât timp avem la dispoziţie.

Elevii au continuat să vină la şcoală cu zâmbetul pe buze şi au început să se admire pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac şi mai ales să își umărească scopurile, să îşi recunoscă emoţiile şi să inventeze jocuri. În cele 500 de zile de şcoală, ei au ajuns să se cunoască suficient de mult încât să poată recunoaşte, accepta, admira ceea ce îl face unic pe fiecare. Dinamica grupului este intensă, pasiunile se dezvoltă, munca este înţeleasă ca o necesitate şi adulţii sunt priviţi acum cu mai multă înţelegere. Adulţii (părinţii, profesorii, bunicii) din viaţa lor sunt cei care îndrumă, cu răbdare, iubire şi atenţie, activităţile şcolare şi extraşcolare.

Jocurile de rol au ajuns să iasă din sfera lecţiilor de limba română şi reuşim să ne asumăm roluri şi în pauze, în excursii, la serbări, precum și în activităţile comune cu alţi elevi din şcoală. Elevii au experimentat, cu responsabilitate, cum este să fii profesor! În urma lecţiilor pe care le-au ales, le-au pregătit, le-au susţinut, îndrumat… fiecare a aflat că nu este uşor să fii în faţa unui grup de copii şi să îţi atingi obiectivele. În acelaşi timp, au spus că este frumos şi interesant, dinamic şi provocator să fii numit profesor şi să coordonezi o astfel de activitate.

La împlinirea a 500 de zile de şcoală ei au experimentat cum este să fii un observator al unor lecţii, alegând la ce ore şi la ce clase ar vrea să participe. Tot atunci, excursia la Iaşi, Ipoteşti, Gura Humorului ne-a învăţat multe despre ţara în care trăim, despre prietenie, bucurie și decizii. Momentul de reflecţie a arătat, de fiecare dată, că implicarea elevilor în luarea deciziilor, în alegerea sarcinilor, în procesul de învăţare este drumul cel mai bun pentru creşterea şi educarea armonioasă a lor.

Cartea „11 la puterea 500″ aduce şi finalul de an şcolar, arătând că, fiecare din cei 11 elevi, a reuşit să exprime ce simte, să arate ce ştie, să aprecieze lumea şi oamenii apropiaţi. Eu, când eram la şcoală, primeam la final de an cărţi pe care să le citesc. Copiii Omega, au primit cartea pe care ei au scris-o. În mâinile lor s-a aşezat cartea cu peste 100 de pagini, poeziile şi povestioarele scrise de ei, cu cinci capitole şi poze din activităţile desfăşurate între 400 şi 500 de zile de şcoală.

De aceea, „11 la puterea 500″ înseamnă puteri precum: înţelegere, învăţare, emoţie, joacă, implicare, iubire, simţire, prietenie, talent, încredere și bucurie.

În prima zi de iulie 2015, în cabinetul Direcțiunii Colegiului Național Gheorghe Lazăr, a fost semnat un Acord de partenariat între Avenor College și Colegiul Lazăr. Am fost prezentă împreună cu Denise Trickett în calitatea ei de directoare a Liceului Avenor . De ”partea cealaltă”, doamna directoare adjunctă de la Lazăr, Ionela Neagoe și doamna profesoara de engleză Roxana Banu.

Atmosfera din cabinet a devenit copleșitoare când doamna directoare ne-a arătat Cartea de onoare a Liceului, înființată în anul deschiderii (1860), ținută literalmente îngropată în pământ pe vremea comunismului și eliberată după 1990. Nu credeam că o să-mi mai pot reține emoțiile răsfoind filele începute cu scrierea caligrafiată a secolului 19 și continuate cu nume sonore ale unor personalități remarcabile din cultura românească și internațională. În cele din urmă, atât eu, cât și Denise, ne-am înfrânt emoțiile și am dăruit gânduri Cărții de onoare.

Ce presupune acest Partenariat și de ce este el autentic? Pentru că reunește energii , nevoi și obiective comune, pentru că este făurit strict în beneficiul elevilor noștri, pentru că nu riscă să rămână îndosariat într-un clasor de documente în care s-a mai bifat o ”acțiune cu caracter educațional”.

Pentru noi, cei de la Avenor, Colegiul Gh. Lazăr reprezintă una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din țară: tradiție, notorietate, standarde academice ridicate dar și o viață culturală și socială plină de inițiative care vin de la numeroși elevi, entuziaști și creativi.

Pe de altă parte noi, Avenoriștii, venim cu binefacerile sistemului Cambridge International, verificate și încercate pe tot globul: discipline de învățământ în acord cu transformările societății în care trăim, excelența limbii și culturii engleze și două tipologii de examen recunoscute internațional, inclusiv de statul român: IGCSE și A Level.

Avem interese comune pentru elevii noștri de liceu: dorim să intre în comunitatea elitelor liceene, să participe la evenimente semnificative pentru viața lor școlară, să socializeze, să se întreacă în concursuri de Debate și de Public Speaking, să se înfrățească cu o clasă mai mare de la Lazăr, să aibă experiențe, cursuri și serbări comune. Dorim și ca Lăzăriștii să vină în vizită la noi, să facă schimb de experiență cu noi, să înțeleagă beneficiile unui ethos deosebit, cel de la Avenor College.

Dorim să punem în paranteze sistemele care ne diferențiază și să punem laolaltă ceea ce ne reunește: dezideratul unui profil armonios de adolescent cu preocupări și pasiuni benefice dezvoltării și împlinirii sale. De aceea, ieri, în prima zi de iulie 2015, a fost semnat un Partenariat autentic.